Unde sunt dezbaterile de altădată?

Zilele astea mă simt ca un om trecut de prima vârstă care se plânge că nu înțelege muzica din ziua de azi și întreabă: unde e muzica de altădată?

Doar că la mine problema nu e muzica sunt alegerile. Sau mai bine zis lipsa dezbaterilor de la alegeri. Și zău că îmi e dor de doi politicieni care sar la beregată.

Cineva de la Europolitics (nu știu cine că nu se semnează) a scris un articol foarte bun care trece în revistă dezbaterile de la alegerile prezidențiale post-decembriste. De unele din ele îmi aduc aminte pentru că se uitau ai mei la ele, de altele nu pentru că eram prea mic. Chiar și așa, fiecare din ele are momente memorabile din timpul dezbaterilor. Excepția o reprezintă alegerile din 2019 care nu au avut dezbateri între candidații cotați cu cele mai bune șanse. Și ca să nu spuneți că sunt nostalgic aiurea iată 2 secvențe din trecut:

Prima dezbatere post decembristă

Ca să vă faceți o idee, iată cum s-a desfășurat prima dezbatere de la primele alegeri ”libere” din 1990, ce a avut loc la mai puțin de 6 luni distanță de revoluție. Candidații din platou:

  • Ion Iliescu
  • Radu Câmpeanu
  • Ion Rațiu

Întrebarea e foarte faină:

Ce ați face pentru țară dacă ați pierde alegerile?

Răspunsurile sunt peste ce dau politicienii de azi (din nou, mă simt ca un moș nostalgic). De asemenea câteva remarci despre cei doi mari candidați:

Ion Rațiu

Chiar dacă proaspăt întors din exil după 4 decenii, vorbește limba română excelent. Ideile sale curg, dicția și tonalitatea sunt remarcabile și nu bate câmpii. Se vede școala politică interbelică în el și faptul că e cu trei clase peste cei din platou. Are o alură și un stil similar cu cel al lui Neagu Djuvara, un alt om care s-a întors din exil cu speranțe mari.

Istoria ne spune însă că Rațiu nu a înțeles exact în ce se bagă și cât de abil a fost Iliescu în a prelua rapid și aproape complet puterea. Bănuiesc că entuziasmul în zilele acelea era prea mare și bucuria de a călca pe pământ strămoșesc prea puternică.

Era însă de așteptat ca lucrurile să se desfășoare în felul ăsta. Prea mulți ani de exil au însemnat că Rațiu și ceilalți politicieni din exil nu aveau pârghiile de putere, contactele sau resursele pentru a putea duce o campanie electorală decentă împotriva lui Iliescu.

De apreciat măcar că au încercat și ne-au rămas aceste imagini.

Ion Iliescu

La rândul lui o prezență puternică, cu un discurs bun, articulat și foarte viclean. Iliescu nu e doar un politician abil ci și un om care știe să vorbească limba publicului. Iliescu urma să câștige alegerile și multă lume (inclusiv eu) atribuie succesul vestitului ”nu ai mâncat salam cu soia ca noi” aruncat deseori celor întorși din exil.

Iar chestia asta se vede inclusiv când îl pui lângă Rațiu în platou: ascultându-i pe cei doi nu poți să nu te gândești: ”Bă, Iliescu e de-al nostru, vorbește ca noi”. Rațiu în schimb pare un lord britanic, cu prestanță, cu finețe…dar nu de-al nostru. Bănuiesc că mulți s-au simțit timorați de oameni ca Rațiu, cu stilul lor manierat de a vorbi, cu cuvintele la ei. Oamenii care s-au uitat la acea dezbatere s-au simțit probabil mai apropiați de Iliescu decât de Rațiu și au votat pe cale de consecință.

Dar Iliescu nu era un oarecare comunist și atât. Iliescu era și un fin intelectual: în timpul dezbaterii aduce aminte de o declarație a economistului și sociologului John Kenneth Galbraith care spunea că cei mai buni reformatori ai sistemului comunist est-european sunt tocmai foștii comuniști, pentru că ei cunosc sistemul cel mai bine. Comuniștii români îi citeau și ascultau pe americani (și pe vestici în general). chiar dacă în public aruncau cu rahat în ei.

Iliescu a știut să fie și pe placul intelectualilor, dar și să atragă simpatia omului obișnuit.

Întrebarea care l-a făcut pe Constantinescu președinte

Un alt moment memorabil din politica noastră s-a petrecut în timpul dezbaterii dintre Constantinescu și Iliescu din 1996.

Ăsta trebuie să fi fost unul din puținele momente când l-am văzut pe Iliescu în dificultate. Și din păcate pentru Iliescu acel moment de slăbiciune l-a costat președenția.

O întrebare simplă, dar absolut genială:

Credeți în Dumnezeu domnule Iliescu?

Bătrânul comunist nu a putut să se lepede de Marx, Engels și Lenin, nici măcar de ochii lumii. Într-o țară religios conservatoare ca România a fi ateu, așa cum erau toți comuniștii de rit vechi, e un mare nu.

E de admirat la Iliescu faptul că era un politician cu o doctrină clară și cu niște credințe clare și puternice. De care nu a putut să se dezică, chiar și cu prețul pierderii alegerilor.

Dezbaterile de azi

Dezbaterile de azi nu sunt dezbateri, sunt oameni care merg la televiziuni prietene și sunt politicieni care merg la oameni de presă care nu le vor pune întrebări incomode.

Îl vedeți pe Barna sărind la gâtul lui Iohannis? Ha ha!

Sau pe Iohannis îl vedeți apărând în mod convingător faptul că a numit-o pe Dăncilă Prim Ministru?

Vedeți pe vreunul din cei 3 candidați să aibă suficientă carismă încât să se simtă comfortabil în platou? Sau să facă o treabă bună în a se apăra de întrebări incomode pe care nu le-a primit în plic înainte de emisiune?

Cei 3 mari candidați la prezidențiale sunt creați în eprubetă. Iliescu sau Băsescu i-ar fi sfâșiat pe cei trei într-o dezbatere televizată.

Versiune de printat
Spune-le si altora

10
Leave a Reply

4 Comment threads
6 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
5 Comment authors
  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of
anonim

Acum totul de petrece pe FB.
Ca și în viața „reală”

Alex

Eu dau vina pe staff-urile de campanie. Mai ales pe cele ale lui Barna si Mircea Diaconu. Dancila e o catastrofa media astfel ca staff-ul de campanie al PSD nu are alta optiune decat sa ii limiteze aparitiile. In conditiile astea, staff-ul PNL a decis sa nu faca nici ei valva prea multa pentru ca e prea riscant si nu vor sa dea atentie unor candidati gen Barna sau Diaconu (joaca la 1-0). Din pacate, pentru votanti e o pierdere lipsa dezbaterii. Pe de alta parte, eu nu mai doresc presedinti “creati in eprubeta” ca Iliescu sau Basescu. Trebuie si sa intelegem ca atributiile presedintelui s-au schimbat in ultimii 10 ani si acum presedintele e foarte putin implicat pe plan intern. Barna recunoaste asta prin faptul ca vrea constitutia schimbata, e prima prioritate a USR. Eu cred ca e bine chit ca circumstantele in care s-a ajuns la situatia asta… Read more »

Alex

*dar sunt foarte curios cum si-ar fi argumentat Iohannis decizia

Ar putea fi un semn bun: politica românească devine plictisitoare (ca-n unele țări mai civilizate), show-ul politic scade, scandalurile se diminuează. Totul spre dezamăgirea românilor obișnuiți cu un astfel de entertainment, desigur.

Alexandru Petre

Barna a cerut dezbatere cu Iohannis si cu Dancila, dar de raspuns, a raspus doar Paleologu.