Bipolarismul afectează între 1 și 3% din populație și este o tulburare de dispoziție care se manifestă prin alterări severe ale emoțiilor. Cei care suferă de această tulburare au, prin urmare, repercusiuni grave atât în sfera privată, cât și în cea profesională, deoarece trec de la o fază euforică și pozitivă la depresie fără un motiv aparent. Care sunt simptomele care conduc la diagnostic și ce abordări medicale sunt cel mai frecvent utilizate pentru tratament? În articolul nostru vom încerca să facem lumină asupra acestor aspecte, explicând mai clar ce este această tulburare și care sunt cauzele ei. Tulburarea bipolară, cunoscută anterior sub numele de „boală maniaco-depresivă” sau „psihoză maniaco-depresivă”; afectează atât bărbații, cât și femeile, iar debutul ei are loc, de obicei, după vârsta de 18 ani.
După cum am menționat deja, este o afecțiune în care lipsește mecanismul normal care reglează dispoziția și o menține „în echilibru”: cei care suferă de tulburare bipolară nu mai posedă această capacitate sau o posedă doar parțial și, prin urmare, trec de la o dispoziție la alta într-un mod complet imprevizibil și incontrolabil.
Bipolarismul: cum se manifestă?
Bipolarismul, denumit și tulburare bipolară, era cunoscut anterior sub numele de „boală maniaco-depresivă” sau „psihoză maniaco-depresivă”; afectează atât bărbații, cât și femeile și debutează de obicei după vârsta de 18 ani. După cum am menționat deja, este o afecțiune în care lipsește mecanismul normal care reglează dispoziția și o menține „în echilibru”: cei care suferă de tulburare bipolară nu mai posedă această capacitate sau o posedă doar parțial și, prin urmare, trec de la o dispoziție la alta într-un mod complet imprevizibil și incontrolabil.
În practică, fără nicio motivație plauzibilă, el poate fi extrem de deprimat sau se poate afla într-o stare denumită clinic „maniacă” sau „hipomaniacă”, în timpul căreia subiectul este excitat și are multă energie, atât mentală, cât și fizică, simte puțină nevoie de somn și are un nivel foarte ridicat al stimei de sine.
Trei tipuri de tulburare bipolară
Mania și depresia se pot combina și succeda în moduri diferite în tulburarea bipolară, ducând la trei diagnostice diferite.
- În tulburarea bipolară de tip I , există un singur episod maniacal în cursul vieții, asociat doar uneori cu episoade maniacale.
- În tulburarea bipolară de tip II există unul sau mai multe episoade de depresie majoră și cel puțin un episod hipomanic (cu simptome reduse comparativ cu mania).
- În tulburarea ciclotimică (sau ciclotimie), pe parcursul a doi ani, alternează episoade de depresie și episoade hipomaniace, acestea din urmă fiind mai degrabă ușoare, dar foarte frecvente.
Diagnosticul tulburării bipolare
Primul episod al acestei tulburări apare în general la vârsta adultă, între 18 și 30 de ani, dar poate apărea și în timpul adolescenței, într-un număr mai mic de cazuri. În tipul I, mania este mai frecventă, iar în tipul II, depresia. Simptomele bipolarismului sunt recurente, iar perioadele în care acestea sunt complet absente pot fi mai lungi sau mai scurte, în funcție de pacient.
Datorită complexității și variabilității tabloului, diagnosticul acestei boli este adesea dificil și uneori pot trece ani de zile până când tulburarea bipolară este clar recunoscută. Pe de o parte, la unii pacienți apar doar simptome depresive, pe de altă parte, în timpul episoadelor maniacale, persoana afectată nu este în general înclinată să caute ajutor. Prin urmare, pentru a înțelege dacă o persoană suferă de bipolarism, este necesară intervenția unui psihiatru cu experiență, deoarece, mai ales în timpul fazelor depresive, riscul de suicid este ridicat. Cu toate acestea, tratamentul farmacologic dă, în general, rezultate pozitive și face posibilă conviețuirea cu bipolarismul.
Simptomele tulburării bipolare
După cum am menționat anterior, simptomele bipolarismului sunt de două tipuri: maniacale – care pot dura aproximativ o săptămână – și depresive. Acestea din urmă tind în general să apară pe o perioadă mai lungă de timp, chiar și o lună.
Faza maniacă (sau hipomaniacă, când simptomele apar într-o formă atenuată), se caracterizează prin
- dispoziție ridicată
- logoree
- gânduri care se succed în minte cu mare viteză
- tendința de a cheltui, de a cheltui excesiv
- schimbări rapide în fluxul de gânduri
- libido crescut
- reducerea nevoii de somn
- niveluri ridicate ale stimei de sine.
Faza depresivă, pe de altă parte, prezintă aceleași simptome ca depresia majoră, motiv pentru care tulburarea bipolară este adesea confundată cu această tulburare.
- tendința de a se izola și de a reduce interacțiunile sociale
- pierderea interesului pentru orice activitate
- stimă de sine scăzută
- sentiment de vinovăție și gânduri negative
- oboseală, pierderea apetitului
- sentimentul de inutilitate.
Care sunt cauzele bipolarismului?
În cazul tulburării bipolare, familiaritatea joacă un rol major. Mai ales în cazul tipului I, de fapt, o cauză relevantă este genetica: conform studiilor, există o șansă de 10% de a dezvolta tulburarea dacă a existat deja un caz similar în familie.
Există, de asemenea, factori care par să fie influenți în apariția și dezvoltarea tulburării, cum ar fi situațiile de stres ridicat și abuzul de droguri; în cele din urmă, administrarea anumitor medicamente se numără, de asemenea, printre cauzele bipolarismului.
Tratarea tulburării bipolare: care este abordarea terapeutică?
După cum am menționat mai sus, terapia medicamentoasă pentru bipolarism trebuie să fie elaborată cu atenție de către un specialist, inclusiv în ceea ce privește durata acesteia. Deoarece este o tulburare care se manifestă ciclic, tratamentul nu este curativ, ci acționează asupra simptomelor și urmărește să stabilizeze cât mai mult starea de spirit a pacientului . În acest fel, se poate garanta o creștere considerabilă a calității vieții și reluarea activităților normale, inclusiv a muncii, care poate fi foarte afectată în timpul diferitelor faze ale bolii, precum și a relațiilor interpersonale. În plus, psihoterapia este adesea combinată cu medicamente, care ajută în special la gestionarea fazei depresive.