Șah în timpul Războiului Rece

Uneori poveștile de la TV, oricât de înflorite ar fi, pălesc în fața celor din viața reală. Știm cu toții că viața e complicată, că lucrurile sunt nașpa, dar poate uneori e cazul să privim lucrurile în perspectivă.

În 1984 România era o țară comunistă aflată în spatele ”Cortinei de Fier”. Viața nu era ușoară iar spectrul unui bombardament nuclear era mai aproape ca oricând. Ba mai mult românii trăiau într-un regim represiv incomparabil mai urât decât ce vedeți acum. Ba mai mult, deși politicienii de acum văd Securitatea peste tot, ar trebui să nu uităm că înainte de 1989 Securitatea chiar era peste tot: citea corespondență, asculta români obișnuiți, trimitea oameni la ”reeducare” și așa mai departe.

În toată nebunia asta, în prim Război Rece, Paul Popescu, un inginer român din București încerca să joace șah cu un neamț din Republica Federală Germană. Și cum călătoritul nu era ușor ca azi, o făcea prin corespondență:

Puteți vedea pe spate câteva mutări din partida celor 2 așezate pe două coloane. E interesant cum folosesc două modalități diferite de reprezentare a mutărilor:

  • Algebraic notation” – Cg4:e3 spre exemplu înseamnă că tura (Castling în engleză, adică ”C”), iar g4:e3 sunt coordonatele de pe tablă.
  • ICCF notation” – folosește numere pentru a indica poziția pe tablă, adică ce vedeți în paranteza de sub notația algebrică

Pentru cei curioși există exemple de tabele de corespondență pe pagina de wikipedia.

O altă chestie faină e că partida era cronometrată (vorba vine). În partea de jos puteți vedea că la momentul trimiterii cărții poștale cei doi jucau de 59 / 57 de zile. Domnul Popescu a răspuns la mutarea domnului Ebmeyer în 5 zile.

Ce ar trebui să învățăm din chestia asta?

Republica Federală Germană era partea occidentală a Germaniei, cea dezvoltată. Jocul de șah prin corespodență se desfășura așadar între 2 oameni care trăiau în 2 lumi complet diferite:

  • Capitalism în Germania, comunism în România.
  • Libertate în Germania, regim represiv în România
  • Democrație în Germania, dictatură în România
  • Cârnați și bere în Germania, alimentări goale în România
  • Coca Cola în Germania, Cico în România

Cu toate astea doi oameni jucau șah prin corespondeță, deși românul putea oricând să primească o vizită de la Securitate. Și puteți fi siguri că acea carte poștală a trecut prin mâinile cuiva înainte de a fi lăsată să treacă mai departe.

Cred că ar trebui să învățăm din toată chestia asta că viața de acum e mai bună decât credem. Apoi să ne gândim că dacă doi oameni din părți diferite ale Cortinei de Fier puteau juca șah, poate și noi vom reuși să ne trăim indiferent de cine e la guvernare.

P.S: Dacă ar fi să ghicesc cum s-au cunoscut cei doi aș spune că dl. Ebmeyer era la rândul lui român, dar de origine săsească. Probabil cei doi se cunoașteau de când dl. Ebmeyer locuia în România. În cazul în care nu știați România a ”exportat” 200.000 de sași către Republica Federală Germană. Spun exportat pentru că România a luat bani pentru fiecare sas căruia i s-a permis să emigreze în Germania.

Dl. Ebemeyer și dl. Popescu era probabil prieteni care jucau șah înainte ca primul să emigreze. După emigrare partidele de șah nu au încetat…doar au devenit mai lungi.

Spune-le si altora

2 Comments on "Șah în timpul Războiului Rece"

  1. Faptul că noi în considerăm pe sașii ăia bătrâni drept nevinovați, mă face să cred că suntem, în cel mai bun caz, nebuni; iar în cel mai rău caz, (neo-)naziști sau apologeți de-ai naziștilor, doar și fiindcă avem ce avem cu filo-germanismul (clar, grav avariat) și autorasismul specific românesc.

    Se știe prea bine lucrurl acesta cu naziștii din RFG la cea vreme și cât de mult au militant pentru siguranța tovarășilor lor sași din România, rămași, după război. Faptul că sunt portretizați drept victime, așa cum erau evreii și prin ce au trecut ei, este absolut grotesc și foarte cinic.

    Dej și Ceaușescu au comis fărădelegea de a nu pedepsi, cu moartea sau închsioare pe viață, naziștii rămași în România, conform proceselor Nuremberg. Până și RDG a avut mai multă sternitate și nu i-a dat pe naziști RFG-ului.

    Deh, „ochiul dracului”…

  2. Din câte știu eu la trecerea Armatei Roșii și apoi în anii de ocupație URSS-ul a cam curățat România de orice persoană care nu era pe placul regimului, inclusiv foștii colaboratori ai naziștilor. Și Armata Roșie s-a retras din România în 1958 timp berechet pentru asta.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*