Închiderea granițelor crează probleme economice mari

Am văzut multă lume cerând închiderea granițelor României rapid în ideea de a nu permite oamenilor bolnavi să se întoarcă în România.

Problema evidentă e lipsa completă de compasiune a acestor oameni față de semenii lor. Trecând peste asta însă am impresia că oamenii ăștia nu au nici cea mai vagă idee cum funcționează lumea din jurul lor.

Știți cum e chestia aia ”ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea întâmpla”. Ei bine, pe logica asta poate ar trebui să se întrebe oamenii ăștia care cereau închiderea granițelor când au cumpărat ultima oară roșii. Da, roșii, chestiile alea de culoare roșie care se bagă în salată și sunt folosite de unii să evalueze filme.

Știți că roșile nu cresc în mod natural în luna martie nu? Roșiile alea pe care le cumpărați din supermarketuri acum nu sunt roșii românești ci aduse de prin Turcia, unde clima permite creșterea lor și în sezon mai rece. Mai sunt roșii crescute în sere, dar nici pe departe în cantitățile necesare pentru a acoperi cererea de pe piața românească.

Dar cartofii, aveți idee de unde sunt? Deși avem o producție decentă de cartofi o mare parte din ce găsiți în supermarketuri vine din Polonia.

Dar hainele de pe voi, de unde sunt? Produse în România? Mă îndoiesc, aș zice mai de grabă că sunt din una din aceste țări:

  • Turcia
  • China
  • Bangladesh

Telefonul sau laptopul pe care vă citiți blogul ăsta și vă uitați la seriale și porno unde e făcut? În România? Ha ha!

Acum întrebarea de 1 milion de dolari: Când se închid granițele se închid și pentru șoferii de tir, marinarii de pe vapoare și piloții de avion? Cum ajung toate bunurile de mai sus în România? Am ajuns la tiruri care se conduc singure și nu am auzit eu?

Există un risc real ca România să aibă probleme cu aprovizionarea în săptămânile următoare

Țările care blocat frontierele au făcut asta în ideea de a opri răspândirea virusului. Dar unele din ele au blocat complet granițele, inclusiv pentru transportul de bunuri. Pe un site specializat pe probleme de transport am dat peste niște informații cam nasoale:

Hungary states that starting from last night foreign trucks can cross the Slovenian-Hungarian border only between 21:00 and 00:00 only 15 trucks at every 10 minutes, so not more than 200 trucks per day!

Transport companies should provide, before a request to cross the border, data like the name of the driver, number plate of the truck and hour and minute when they intend to cross a certain border.

For Romania this is really problematic, because the price of being European Union member came with the disappearing of the local industry. Romania imports almost 80% of the food, so all the fruit and vegetables coming from Spain and Italy are limited to reach Romania because the trucks are asked to wait for days at the Hungarian borders. And not only Austria, Slovenia and even Croatia and Serbia make the transit really difficult. Trucks with medical supply are stopped in Germany, even if imported from The Netherlands, but Germany forbids the export of medical equipment and medicines so they stopped the trucks to Romania even if the goods come from The Netherlands.

Problema de mai sus e reală și a apărut pe ici pe colo în presă (aici, aici dar nu a fost luată în seamă).

Comisia Europeană a observat și ea chestiile astea și încearcă (zic ei) să remedieze situația. Cert e că închiderea granițelor de către celelalte țări ale UE riscă să lase România mai expusă decât alte țări din Vest. Nu cred că sunt motive de alarmă pentru moment, dar dacă situația transporturilor transfrontaliere nu e rezolvată România ar putea fi lovită de o lipsă acută de bunuri și imediat după de inflație. Lucrurile par să se miște în direcția bună și să sperăm că nu vor reapărea probleme.

Concluzii

Închiderea granițelor nu e ca un întrerupător unde oprești și pornești curentul. Închiderea completă a granițelor înseamnă  că nu mai pupăm multe dintre bunurile cu care suntem obișnuiți și pe care nu le producem local.

Așa că mai ușor cu ”închideți granițele” că mâine poimâine aflați din proprie experiențe cât de puține lucruri sunt produse în România.




Cazul Ditrău e doar începutul unui șir de discriminări împotriva străinilor

Am urmărit cazul de la Ditrău cu un sentiment profund de dezgust. Acel dezgust nu e îndreptat împotriva oamenilor din Ditrău (deși ce au făcut ei nu e deloc în regulă) ci împotriva celor mulți care au comentat indignați.

Într-o lume normală indignarea față de astfel de evenimente e absolut normală la rândul ei. În fond oamenii nu ar trebui discriminați în funcție de culoarea pielii, țara din care provin, clasa socială căreia aparțin sau pe cine preferă în pat. Dar România nu e o țară normală ci una profund disfuncțională, în care ipocrizia e ca o a doua natură. Poate că istoric asta ne-a ajutat să supraviețuim numeroaselor invazii străine și situațiilor urâte. Dar pe vreme de pace această ipocrizie e periculoasă.

”Despre ce mama dracu vorbești bă Daniel?!” mă veți întreba.

Ditrău vs. Târgu Mureș

Despre faptul că am văzut prea mulți oameni care au sărit de fund în sus că oamenii din Ditrău au discriminat muncitori din Sri Lanka, dar cărora li se părea normal ca unor cetățeni români de etnie rromă să nu li se permită să facă copii dacă nu dovedesc că au bani să îi crească.

România e țara în care dacă ești cetățean român de etnie rromă ești mai discriminat decât dacă ești cetățean din Sri Lanka venit la muncă aici.

Până și reacția presei a fost deplasată, în frunte cu cei de la Hotnews care au avut sondaj dacă e ok ce a zis primarul acela. Băi oameni buni, cum puteți întreba dacă e ok sau nu ce a zis primarul? Cum puteți pune problema dacă ce a zis omul ăla e ok sau nu? Se vede din avion că e vădit rasist și/sau clasist! Săracii să nu facă copii, rromii să nu facă copii. Nu ați fost atenți deloc la orele de istorie despre Al Doilea Război Mondial? Genocid și ură rasială în toată Europa inclusiv în România?

Cum dracu să spui că în cazul primarului de la Târgu Mureș e nevoie de dezbatere, dar la Ditrău e clar că e discriminare? S-a ajuns până la punctul la care George Cima de la PLUS îl citează pe Mickey Hash (youtuberul), care a cam zis că e ok ce face primarul ăla. De ce trebuie băgat Mickey Hash în seamă pe problema asta? Pentru că e faimos, pentru că e formator de opinie și pentru că e apropiat de Cioloș și PLUS:

Nu contează că a luat bani de la Firea pentru campania aia cu vloggeri în RATB, el e cu băieții buni.

E dureros să vezi cum românii discriminează în funcție de culoarea pielii. E și mai dureros să vezi că românii se mobilizează mai bine să condamne discriminarea unor oameni din Sri Lanka decât a rromilor. Că tot vorbeam despre Hotnews, iată cum aflăm că mai există și alte cazuri de discriminare împotriva muncitorilor din Sri Lanka. E trist că astfel de lucruri se întâmplă, dar vă rog să căutați articolele de pe Hotnews cu cazuri de discriminare împotriva cetățenilor români de etnie rromă.

Asta e ipocrizie în stare pură și mă doare să o văd fluturată cu atâta mândrie în online.

E Ungaria de vină pentru cazul Ditrău?

Am văzut ipoteza asta prin unele locuri (aici de exemplu). Dacă nu știți despre ce e vorba vă zic eu pe scurt: de câțiva ani Ungaria lui Viktor Orban investește bani în Transilvania sub diverse forme. În afară de investiția în proiecte de dezvoltare, statul maghiar a investit și în instrumente media care se adresează etnicilor maghiari și secui. Sunt destul de mulți oameni care spun că cetățenii din Ditrău ar fi fost influențați de propaganda maghiară venită de la Orban împotriva străinilor. Nu neg că acest lucru nu e posibil, dar mi se pare mult prea simplistă explicația asta. Și Rusia are Sputnik în limba română care face propagandă rusească și totuși puțini români sunt fani ai Rusiei.

Astfel de instrumente media (ziare, pagini de facebook etc.) funcționează doar atunci când există deja un substrat. Ele sunt, dacă vreți, vântul care ațâță focul, dar nu ele îl aprind. Trebuie să existe deja lemnul uscat în acea pădure și tâmpitul care aruncă chiștocul sau face focul și uită de el.

Influența Ungariei în acea zonă e reală, dar cred că e supra-estimată când vine vorba de acest eveniment.

Problema României cu străinii

Sunt economist, așa că am tendința să caut cauze și efecte în domeniul socio-economic. Așa că luați ce spun cu un pic de reținere, că poate bat și eu câmpii la fel ca ceilalți.

Iată însă ce spuneam în septembrie 2018 într-un articol în despre aducerea de muncitori asiatici:

A atrage forță de muncă străină necalificată în România e o bombă cu ceas care riscă să se detoneze în câțiva ani de zile! Și îmi e teamă că românii nu sunt atât de pașnici ca vest-europenii și s-ar putea să iasă urât la noi.

E cumva fix ce s-a întâmplat acum? Cam da! De ce spuneam chestia asta? Pentru că încă de atunci semnalam o problemă a economiei românești: aproape jumătate dintre salariați câștigul minimul pe economie! Nu poți să aduci muncitori necalificați din Asia când jumătate din forța de muncă a țării e pe minimul pe economie. Dar fix asta a făcut guvernul PSD (culmea, cică social-democrat), a permis patronilor să aducă angajați din Asia pe minimul pe economie, eliminând o prevedere mai veche care spunea că pot aduce oameni doar dacă le acordă salariul mediu pe economie.

Iar acel minim e la rândul lui ridicol de mic comparativ cu costurile vieții din România. Fie munca la gri (salariul minim pe cartea de muncă, diferența în mână) e în floare în România fie patronii români sunt prea zgârciți să dea salarii din care se poate trăi.

Cert e că patronii români preferă să aducă muncitori asiatici și să îi plătească cu minimul pe economie (din nou, nu e clar dacă e muncă la negru sau la gri ori chiar ăsta e salariul).

Într-o țară săracă, singura modalitate de a constrânge patronii să crească salariile (în afară de a crește minimul pe economie) e sabotată de Guvern. Chestia asta va cauza probleme sociale. Ce vedeți acum e doar vârful icebergului. Tot ce e nevoie e o recesiune economică (nici măcar criză) și tensiunile rasiale vor exploda! Scriam asta și în 2018:

În momentul de față nr. de muncitori străini necalificați e unul mic. Dar dacă nr. lor va crește vor apărea și în România discuțiile din Spania, Italia sau Marea Britanie: vor veni vietnamezii să ne ia locurile de muncă!

Iar pe spatele acestor tensiuni rasiale se vor cățăra extremiștii (din nou din 2018):

Nu e nevoie să fie mulți muncitori străini, nu e nici măcar nevoie să ia efectiv locuri de muncă ale Românilor, e suficient să fie vizibili pe stradă și extremiștii din România îi vor folosi ca armă politică!

Toate chestiile astea s-au petrecut deja în Vest și asta în condițiile în care salariile din Vest sunt de 2-3 ori mai mari decât în România. Chiar și așa au apărut tensiuni, chiar în condițiile în care românii și polonezii făceau joburi pe care spaniolii și englezii le refuzau.

În România lumea nu refuză joburi grele, dar bine plătite, lumea refuză joburi unde ai pe cartea de muncă 4 ore, dar lucrezi 12 ore!

Cazul Ditrău e (și) unul social

După evenimentele care au aprins toată România (nu doar Ditrău), oamenii din Ditrău s-au întâlnit pentru a discuta problema. Puteți citi în Libertatea ce s-a discutat acolo, eu am să extrag câteva paragrafe:

Pe parcurs, situația a dezvăluit conflicte mai adânci între săteni și patronii brutăriei. Cei din urmă au pus angajarea singalezilor (grup etnic majoritar în Sri Lanka) pe seama lipsei de forță de muncă locala. Sătenii, la rândul lor, spun că nu vor să lucreze pentru brutărie din cauza salariilor mici, a volumului de muncă și a lipsei asigurării de sănătate: “Și eu am lucrat la Csaba”, spune Forti Katalyn. “Am intrat la muncă la ora 3, a doua zi la ora 14 eram tot acolo. […] Personalul era înregistrat cu 4 ore, 6 ore, femeia de serviciu era cu 2 ore”.

Adică fix problema de care eu aminteam încă din 2018. Ba mai mult:

Oamenii au dreptate, deci asta nu e rasism, că sunt foarte suparăți pe patron, din cauza că nu dă salarii la oameni, cum se poartă cu oamenii. Oameni operați, a doua zi trebuiau să meargă la lucru, nu a dat concediu medical, nu a plătit contribuția sociala, așa au spus oamenii. […] și de asta sunt foarte suparăți, nu din cauza celor doi muncitori, din cauza că de aici nu angajează oameni cu pretenția că nu au pregătire corespunzătoare.

Chiar vă rog să citiți și restul articolului pentru a vedea cum aceste nemulțumiri de factură economică sunt amestecate cu temeri de genul: cei din Sri Lanka vor aduce coronavirusul și în Sri Lanka au fost bombardate bisericile catolice (asta e o chestie adevărată).

Nemulțumirile economice nu îi transformă neapărat pe oameni în rasiști, dar reprezintă cu siguranță combustibil pentru o astfel de atitudine. E nevoie doar de o scânteie și întreg eșafodul ia foc.

Dacă o viitoare recesiune economică va găsi mulți străini în România, atunci genul ăsta de evenimente vor deveni din ce în ce mai dese. Problemele socio-economice nu duc neapărat la rasism, dar combinate cu propaganda se poate ajunge la asta.

Gânduri pe lângă despre Ditrău

Ar mai fi câteva chestii care trebuie amintite despre toată povestea asta:

  • așa cum remarca cineva povestea asta cu Ditrău a picat fix în mijlocul scandalului cu Ministrul Sănătății care a dat bani spitalelor la care și operează. Guvernul Orban nu pare interesat să ia măsuri, dar uite că a și uitat lumea de problemă.
  • am o bănuială că scandalul Ditrău a luat amploare în media pentru că românul neaoș a zis: ”uite mă, ungurii se plâng că sunt discriminați, dar discriminează și ei”. Sunt multe cazuri de discriminare în România care privesc muncitori din Asia (doar un exemplu), dar până acum subiectul nu a prins.
  • maghiarii se vor simți mai atacați decât românii când vor vedea muncitori asiatici pentru că ei se simt în minoritate deja. Apariția unor străini în localitățile lor va fi văzută ca o tentativă de a îi înlocui venită din partea guvernului de la București. E o temă mult prea ușoară pentru a nu fi exploatată de extremiști având în vedere că Guvernul aprobă cotele de muncitori non-UE

Concluzii

Înainte de a spune că maghiarii și secuii rasiști haideți să ne uităm în propria curte și să vedem cum multor români li se pare ok ce a zis primarul acela din Târgu Mureș. Atenție, acel discurs e susținut de suficient de multă lume pentru a stârni îngrijorare.

Din punctul meu de vedere ce s-a întâmplat la Ditrău are la bază nemulțumiri socio-economice care au fost apoi amestecate cu propagandă anti-imigrație. De la cine a venit acea propagandă? O întrebare bună care ar trebui să dea de gândit celor de la SRI, în special având în vedere cum le tot crește bugetul de la an la an.

Nu în ultimul rând, dacă vă e teamă că România va ajunge să fie cotropită de străini și transformată într-un iad multicultural decadent politic corect atunci stați liniștiți, ați avut un vis urât.

P.S: Sunt un imigrant în Marea Britanie și știu foarte bine ce înseamnă discriminarea și faptul că se uită oamenii la tine nu știu cum doar pentru că ești mai brunet decât ei. Când spun că aducerea unui număr mare de muncitori asiatici în România nu sunt ipocrit. Italia, Spania, Marea Britanie, Franța, Germania sau pe unde mai muncesc românii sunt țări cu salarii considerabil mai mari (comparați și salariile minime). Sau altfel, cine credeți că e pe primul loc în categoria ”% oameni care muncesc, dar sunt săraci”? Aha, tot noi!

Cum poți în condițiile astea să aduci muncitori din Asia, când proprii tăi cetățeni se târă de pe o zi pe alta? Repet, nu România nu are salariile din Vest iar muncitorii aceștia vin pe minimul pe economie. Și e vorba de minimul pe economie românesc, cu care abia se poate trăi în România!

Să mă acuzați de ipocrizie atunci când România va avea salariul minim din Italia sau Spania și românii vor refuza să muncească iar eu mă voi plânge de străini.




De ce nu fac mai mulți români shopping online?

A apărut recent un studiu referitor la piața de e-commerce din Europa. Sunt câteva chestii interesante prin el care privesc atât Europa cât și România. Ce m-a frapat pe mine e proporția surprinzător de mică de români care își fac cumpărăturile online, comparativ cu alte țări din Vest, dar și printre vecinii noștri.

Câți români fac shopping online

Doar 26%. În spatele nostru e Ucraina (22%), dar în fața noastră e Bulgaria (31%) și Macedonia de Nord (31%). Asta ne așează comfortabil pe ultimul loc în UE. De remarcat că Serbia e la 46%, Ungaria la 52% și Polonia la 60%

Marea Britanie (87%) conduce clasamentul la nivel de UE (mă rog, cât mai stau pe aici), iar Elveția la nivel european (88%).

Dar ăsta nu e neapărat un motiv să fim supărați. Dacă aș fi Emag mi-aș freca mâinile de bucurie: asta înseamnă că piața de retail online poate crește cu 200% – 300%. În țările vestice a cam atins punctul de saturație în schimb, ceea ce înseamnă că s-ar putea să vedem și ceva competiție pentru Emag (Amazon poate?).

Câți români au internet

O altă statistică interesantă e cea legată de câți români sunt conectați la internet: în 2018 74%. Bulgaria e sub noi cu 67%. O chestie interesantă e că Ungaria e ușor peste noi la 79%, iar Polonia are abia 1% în plus.

De ce nu fac mai mulți români shopping online?

Ce ne spun cele două statistici de mai sus luate împreună? Că în ciuda nivelului similar de penetrare a internetului (74% România, 75% Polonia, 79% Ungaria), în Polonia și Ungaria nr. de oameni care fac shopping online e dublu ca procent față de România.

De ce oare? Îndrăznesc să arunc niște ipoteze:

Relieful țării și rețeaua de drumuri

Polonia și Ungaria sunt două țări destul de plate. Construcția de drumuri nu e atât de dificilă precum în România și nici atât de scumpă (nu mă refer neapărat la autostrăzi). Rețeaua existentă de drumuri de asemenea e mult mai bine pusă la punct în Ungaria și Polonia comparativ cu România. A avea autostrăzi e mai puțin relevant pentru comerțul online, ce contează aici e proximitatea față de hubul logistic. Iar aici vorbim de drumuri decente la nivel județean. Priviți în descrierea de mai jos pe ce loc e România la capitolul ”Logistics Performance”: locul 48.

Haideți să ne uităm la Polonia: locul 28 la capitolul logistică.

Ungaria?Locul 31 la capitolul logistică.

Dispersia populației

Bucureștiul și câteva alte centre urbane probabil că acoperă mare parte din acel 26%. Populația României e însă destul de dispersată în afara acestor centre urbane, care la rândul lor nu sunt foarte mari. Nu doar că nu avem alt oraș peste 1 milion de locuitori, nu avem nici măcar aglomerații urbane peste un milion. De exemplu dacă adunăm populația Galați-ului cu cea a Brăilei nu sărim nici măcar de 500.000 locuitori. Sub 500.000 au Timișoara și Arad adunate.

Și să nu uităm că gradul de urbanizare al României era de 54% în 2018, comparativ cu 71,4% în cazul Ungariei și 60,1% în cazul Poloniei (sursă Wikipedia).

Last mile delivery e problematic

Nu putem vorbi despre e-commerce fără să vorbim despre livrarea bunurilor comandate online. Problema cu Poșta Română și curierii e ceea ce, în limbajul curierul, se numește ”last mile delivery”. Pe scurt lucrurile stau cam așa:

  • când ai cantități uriașe de bunuri care trebuie transportate le poți combina astfel încât să obții eficiențe. La asta se pricep foarte bine firmele de logistică, care transportă milioane de tone de marfă din punctul A în punctul B.
  • când ai cantități mici de bunuri care trebuie livrate eficiențele dispar.

Acest ”last mile delivery” e important pentru că el reprezintă, în medie, 53% din total costuri cu livrarea. Altfel spus te costă la fel de mult să livrezi:

  • un colet de la o distanță de sute de km cât te costă să livrezi
  • același colet de la sediul firmei de curierat până la tine acasă

În zonele urbane dense (gen cartiere rezidențiale de blocuri) poți planifica rutele astfel încât să trimiți o singură mașină care să livreze 20-30 de pachete pe raza a câteva străzi, pentru că ai multe comenzi într-un areal geografic mic. Dar dacă ieși din orașe, datorită densității reduse a populației și a geografiei (vezi mai sus), eficiențele asta dispar. Aceiași problemă apare în orașe atunci când apar blocajele în trafic.

Asta înseamnă că livrarea de colete în zonele rurale e considerabil mai scumpă decât în zonele urbane. Ori, conform statisticilor, 54% din populația României locuiește la sate. În astfel de zone așadar e-commerce-ul nu e la fel de atractiv pentru simplul motiv că e scump să livrezi colete individuale.

Iar firmele de curierat sunt la rândul lor teribil de neserioase când vine vorba de calitatea serviciilor oferite.

Emag încearcă să rezolve problema și a cumpărat o firmă de curierat. Dar nu e suficient dacă piața în sine funcționează pe principiul heirupismului.

Furnizorul de servicii universale

Și aici apare un alt concept interesant: ”furnizor de servicii poștale universale”. Acest furnizor de servicii universale trebuie să asigure servicii poștale în toată țara, indiferent că vorbim de centrul Bucureștiului sau comuna Măciuca din Vâlcea. Ori, din păcate singura companie care a fost desemnată să furnizeze astfel de servicii a fost Poșta Română. Au câștigat titulatura în calitate de unic candidat pentru că nici o altă firmă nu a încercat măcar să le facă concurență.

De ce? Pentru că a livra în afara orașelor e scump și complicat.

Cât despre Poșta Română, a spune că au servicii proaste înseamnă să fiți blânzi cu ei:

  • Nici o altă poștă din lumea asta nu mi-a deschis vreodată plicurile cum a făcut Poșta Română
  • Nici o altă poștă nu mi-a pierdut colete și scrisori cum a făcut Poșta Română,
  • Nici o altă poștă nu mi-a livrat coletele la adrese greșite cum au făcut ei.

Și sunt sigur că și voi ați pățit la fel. Oamenii nu au încredere în Poșta Română pentru a comanda chestii online prin ei, iar asta din păcate se vede. Emag a încercat să colaboreze cu ei, dar momentan doar prin oferirea posibilității de a ridica colete din oficiile lor poștale. Asta e o soluție elegantă la problema ”last mile delivery” pentru că, în loc să vină coletul la tine, te duci tu la colet în zonele rurale mai ales.

Dar trebuie înțeles că serviciile de o calitate sub medie oferite de Poșta Română contribuie la subdezvoltarea e-commerce în România.

Și ca o paranteză: Aceeași Poștă Română va transporta voturile prin corespondență la următoarele alegeri. Ce ar putea să meargă prost în povestea asta?

Preferințe: online vs. în magazin

Eu sunt unul din acei oameni care preferă să cumpere chestii din magazin. Stau 1 oră în librărie frunzărind cărți. Apoi trebuie să iau o decizie: cumpăr cartea de acolo cu 20 de lire sau o iau de pe Amazon cu 15 lire?

Pentru mine răspunsul va fi întotdeauna: iau din librărie. Odată pentru că mi se pare corect față de ei având în vedere că plătesc chirie, salariile angajaților și așa mai departe. Apoi, dacă tot shopping-ul s-ar face online la revedere magazinele mici și căscatul ochilor.

Aparent 48% dintre români preferă să cumpere din magazin la fel ca mine.

Cumva nu cred că asta se întâmplă pentru că românilor le pasă de micile magazine sau librării ci pentru că nu au încredere în magazinele online sau pentru că sunt obișnuiți să facă shopping în persoană, în magazine. În Ungaria procentul e de 37% în timp ce în Polonia e de 2%, cel mai scăzut din Europa.

Iar această neîncredere în magazinele online se vede și în atitudinea românilor. Iată ce zice statistica de mai jos:

  • 3% din români spun că livrarea bunurilor durează prea mult sau au avut probleme cu livrarea acasă.
  • 8% din români spun că au îndoieli vis-a-vis de securitatea tranzacțiilor
  • 6% din români spun că le e teamă că nu vor putea returna bunurile.

Procente mici veți spune, nu spun fix invers, că românilor nu prea le e teamă să facă shopping online?

Dacă vă uitați pe graficele de mai sus referitoare la profilul fiecărei țări, veți observa că în cazul României la metode de plată preferată avem așa:

  • 74% plata cash ramburs în cazul României, dar 43% în cazul Ungariei. Nu știu ce să spun despre Polonia pentru că acolo procentele nu prea au sens (dacă le aduni dau mult peste 100%).
  • 25% plata cu cardul în cazul României, dar 35% în cazul Ungariei. Polonia indică 74% la plata cu cardul, dar nu îmi e clar dacă sunt ok procentele alea.

Lipsa Amazon

Amazon e genul de companie pe care eu personal o urăsc cu pasiune din cauza felului în care face business. Am explicat motivele mele într-un articol scris pe marginea unei declarații a lui Jeff Bezos. Dar Amazon e motivul pentru care shoppingul online e atât de puternic dezvoltat în vestul Europei. Amazon a băgat o gălăgie de bani în centre logistice, marketing, software și altele care îi permit să domine comerțul online și să contribuie masiv la dezvoltarea acestei piețe.

Ca să vă faceți o impresie despre cât de puternici sunt numărați de câte ori apare Amazon în top 3 în țările de mai jos și faceți o comparație cu principalii lor rivali în Europa: Ebay (tot americani) și Alibaba (chinezi).

Dar Emag?

O să mă întrebați? ”Cum rămâne cu Emag?” Emag e o companie românească care de una singură a reușit să împingă piața online de retail înainte alături de celelalte siteuri are grupului Naspers (Fashion Days, olx.ro, autovit.ro și ce o mai avea). Dar Emag, chiar prin grupul Naspers nu are forța financiară pe care o are Amazon. Amazon dă tonul tendințelor în materie de e-commerce, ceilalți (inclusiv Emag) doar imită.

Un exemplu în sensul ăsta e conceptul de ”commingling”, o chestie folosită de Amazon pentru a optimiza costurile logistice, dar care poate genera probleme uriașe dacă nu e folosit cum trebuie. E genul de chestie care te face să înțelegi ce înseamnă cu adevărat o companie gigant.

Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu vorbesc de rău Emag. Dacă România era atractivă pentru Amazon s-ar fi băgat pe piața asta de mai mult timp. Faptul că nu au facut-o arată că România era mult prea mică pentru ei. Cu atât mai mult trebuie apreciat că Emag a preluat frâiele e-commerce-ului românesc și a ajutat la dezvoltarea acestui sector în România.

Și investițiile Emag vor aduce beneficii în continuare pentru că, așa cum spuneam mai sus, piața românească poate să crească de 2 – 3 ori în volum față de unde e acum. Iar mare parte din acea creștere va merge către Emag care deja are o poziție solidă nu doar în România ci și în Ungaria și Bulgaria. Ba mai mult, Emag încearcă să intre și în alte țări din Europa Centrală și de Est. Una peste alta ce face Emag e perfect în linie cu ce ar trebui să facă o companie de dimensiunea și cu resursele lor.

Concluzii

Piața de retail online poate crește de 2 – 3 ori în volum în anii următori. Cât despre români, ei nu cumpără mai mult online (momentan) pentru că:

  • Rețeaua de drumuri către zona rurală nu e prea grozavă (autostrăzile nu ajută în cazul ăsta)
  • Populația e dispersată iar geografia țării (munți fix în mijloc) nu ajută
  • Sectorul logistic e slab dezvoltat în România în afara orașelor
  • Rețelele logistice din afara orașelor se bazează pe Poșta Română, instituție rămasă mult în urmă logistic.



Inegalitatea economică în România e în creștere

Că inegalitatea economică e în creștere în România nu ar trebui să fie un secret pentru nimeni. Cu un PSD mai de dreapta decât Opoziție nu e de mirare că asta se întâmplă.

Dar ca să nu credeți că sunt eu nebun și inventez chestii iată ce zice serviciul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat):

Ce reprezintă cifrele alea?

Conform Eurostat acele cifre exprimă valoarea unui indicator numit ”income quintile share ratio”. Acel indicator reprezintă:

the ratio of total income received by the 20 % of the population with the highest income to that received by the 20 % of the population with the lowest income, known as the income quintile share ratio. In 2017, the income quintile share ratio in the European Union (EU) was 5.1.

Pe românește acel indicator este dat de raportul dintre:

  • venitul total obținut de cei mai bogați 20% dintre cetățeni
  • venitul total obținut de cei mai săraci 20% dintre cetățeni

Altfel spus măsoare de câte ori sunt mai bogați cei mai bogați 20% față de cei mai săraci 20%.

Cât de mare e inegalitatea economică în România?

Ce spun datele așadar? Ei bine, în România anului 2017 cei mai bogați 20% dintre români câștigau de 6,5 ori mai mult decât cei mai săraci 20% dintre români. Un an mai târziu raportul crescuse la 7,2%.

Așadar distanța dintre bogați și săraci a crescut substanțial în 2018 față de 2017. Dar celelalte țări din Centrul și Estul Europei? Păi:

  • Bulgaria: Indicatorul scade de la 8,2 la 7,66. Tot mai mare decât România, dar în scădere.
  • Ungaria: Indicatorul crește ușor de la 4,3 la 4,4. E cu mult sub valoarea din România însă.
  • Cehia: Indicatorul scade de la 3,4 la 3,3. Valoarea indicatorul e considerabil sub cea din România.
  • Slovacia: Indicatorul e la 3,5, considerabil sub cel din România. Din păcate nu avem date pentru 2018.
  • Serbia: Indicatorul e cu mult peste cel al României având o valoare de 9,4. Serbia nu e însă o țară membră a Uniunii Europene.

Și apropo de UE, media Uniunii Europene e de 5,1, mult sub valoarea înregistrată în România. Dacă vreți să vedeți cum arată indicatorul pentru restul UE, iată și o versiune cu hartă:

PSD partid de dreapta

Am mai zis că PSD nu e partid de stânga ci de dreapta. Multe dintre politicile lor au fost orientate spre cei bogați. Au scăzut taxele, au făcut achiziția unei a doua locuințe mai ușoară, vor aurul înapoi în România și așa mai departe.

Ei bine, iată încă o dovadă că PSD e partid de dreapta: au luat atât de multe măsuri sociale încât inegalitatea economică a crescut în România.

Unde se vede inegalitatea economică cu ochiul liber?

Cunosc mulți oameni care nu ies din bucățica lor de lume și nu văd România reală (aia din afara Bucureștiului și a câtorva alte orașe mari). Merg la mall, stau în apartamente în zone bune, își fac vacanțele în străinătate. Sunt genul care îi trimit pe săraci la muncă. Ei bine, nu trebuie să faceți mare efort pentru a vedea diferențele dintre români. E suficient să mergeți pe jos în Berceni, Titan, Drumul Taberei sau prin alte zone similare.

Eu am luat-o la pas de la Apărătorii Patriei spre Piața Sudului (cartier Berceni):

Vânzătoare de legume și flori

Vânzător ambulant de ziare

Doamnă care vinde porumb pentru fiert

Domn care cumpără porumb de fiert

Bătrâne vânzând busuioc și alte zarzavaturi

În pozele de mai sus sunt oameni în vârstă care vând nimicuri. Câți bani credeți că fac într-o zi dacă vând legătura de mărar sau busuioc cu 2 – 3 -5 lei? Câți bani face bătrâna care vinde porumb?

Fac oare 50 de lei într-o zi? Merită? Pentru ei, da! Au pensii mici (400 – 500 lei) așa că cele  36 de grade la umbră nu îi descurajau.

Sărăcia nu a plecat niciodată din România, doar am început să o împingem la marginea orașului, ca să nu ne mai deranjeze la ochi.




Florin Cîțu, producția industrială și catastrofele economice

Câteodată mă întreb de ce mai scriu despre Florin Cîțu. Nu de alta, dar are deja un istoric lung de afirmații înșelătoare, pline de omisiuni sau manipulări. În fine, ultima lui postare e un exemplu perfect în acest sens:

Titlul cu caps lock:

GAME OVER- Productia industriala s-a PRABUSIT!

DA MAI DEPARTE #RomaniiTrebuieSaStie

Productia industriala s-a CONTRACTAT in mai fata de aprilie dar si fata de mai anul trecut.

GATA. CRIZA nu mai poate fi ascunsa de guvern.

CE a descoperit masluirea datelor din buget si a productiei agricole. INS nu mai are ce face si incepe sa publice, partial deocamdata, cifrele DEZASTRULUI ECONOMIC.

In primele luni de guvernare vom arata ca totul a fost premeditat de PSD+ALDE. Subminarea econmiei nationale cu PREMEDITARE. Vor plati TOTI!

Prăbușirea producției industriale

Când cineva zice ”Producția industrială s-a PRĂBUȘIT” te gândești că a avut loc o scădere puternică a producției industriale.

Când vă uitați în schimb la graficul postat de Florin Cîțu vedeți că acea prăbușire a fost…1,7%! 

Și evident că această prăbușire masivă de 1,7% (sunt ironic) e în întregime vina PSD. Doar că realitatea e diferită de ce vrea domnul Cîțu să creadă. Iar acea realitate e accesibilă tuturor, inclusiv parlamentarilor care au consilieri plătiți din bani publici.

Producția industrială în Uniunea Europeană

De exemplu dl. Cîțu putea citi pe Profit.ro următoarele:

Față de mai 2018, producția industrială din România s-a redus cu 2,3%, al treilea mare declin la nivelul UE, după Malta (-5,1%) și Germania (-4,3%). În UE, producția industrială a urcat cu 0,4% în ritm anual, iar în zona euro creșterea fost de 0,5%. 

Având în vedere că e și economist putea merge direct la sursă: Eurostat. Dar e ok, o fac eu dacă el nu vrea (via Eurostat):

Câteva chestii de metodologie:

  • Am luat ca termen de comparație Germania (principalul nostru partener în materie de industrie), vecinii noștrii din UE, UE – 28 și Zona Euro.
  • Producția industrială cuprinde: minerit, producție manufacturieră, gaz, electricitate, abur și aer condiționat și construcții.
  • Datele sunt ajustate sezonier și calendaristic
  • Indicatorul e ”volume index of production”
  • Punctul de referință al seriei de date e anul 2015 (adică indice din dreptul fiecărei țări e raportat la momentul 2015).

Haideți să ne concentrăm pe 2019:

Treaba stă așa dacă vom compara cele mai recente date cu situația din ianuarie 2019 (decembrie e lună cu variație de stocuri):

  • Germania: Scădere (1 punct). Repet: Germania e principalul nostru partener comercial, inclusiv în materie de industrie.
  • Zona Euro: Scădere (0,6 puncte)Zona Euro cuprinde și ceilalți mari parteneri comerciali ai României: Franța, Italia, Olanda.
  • România: Creștere (0,8 puncte). 
  • Slovacia: Scădere (0,2 puncte) – date la nivelul lunii aprilie 2019 însă, nu mai.
  • Ungaria: Creștere (5,7 puncte).
  • Polonia: Creștere (3 puncte).
  • Cehia: Creștere (3,3 puncte)
  • Bulgaria: Scădere (0,8 puncte).

De ce nu se vede scădere asta și în alte țări din zonă? Păi se vede: Slovacia și Bulgaria sunt și ele pe scădere. Polonia, Cehia și Ungaria în schimb sunt pe creștere raportat la începutul de an. Dar dacă ne uităm cu atenție putem observa că:

  • Polonia a scăzut și ea Mai vs. Aprilie și a revenit la nivelul din Martie
  • Ungaria a scăzut și ea Aprilie vs. Martie apoi a revenit pe creștere
  • Cehia e singura cu creștere constantă.

Ce înseamnă cifrele astea?

Înseamnă că producția industrială în țările care sunt principalii parteneri comerciali ai României e în scădere. Asta în schimb trage în jos și producția industrială din România, aflată încă pe creștere dacă ne raportăm la începutul de an. Iar asta se întâmplă pentru că piața internă e relativ mică iar o mare parte din industria manufacturieră merge spre Zona Euro.

Activitatea economică din Uniunea Europeană încetinește. De ce? Pe scurt pentru că:

  1. Efectul măsurilor de QE începe să dispară
  2. Economia e ciclică și ne așteaptă o recesiune în următorii ani.

Acum ce facem, spunem că și scăderea din Germania și Zona Euro e tot vina PSD?

Concluzii

M-am săturat de câte ori a trebuit să fac pe fact checker-ul la afirmațiile lui Florin Cîțu. Și mai tot timpul dă cu virgulă. Nici în cazul de față nu e diferit:

  • catastrofa e de fapt o scădere de 1,7%
  • evoluția negativă nu poate fi imputată PSD



Profit.ro face fake news cu impozitul pe profit

Mulți ziariști se plâng că românii sunt nașpa și nu vor să dea bani pe ziare. Au dreptate, dacă mai mulți români ar plăti pentru informație am avea o presă de calitate mai bună.

În același timp însă și mulți românii se plâng că ar da bani pe presă, însă nu au pe ce. Și îi înțeleg perfect, și eu cumpăr 1-2 numere din The Economist pe lună, dar nu aș da bani pentru presa economică din România.

De ce? Pentru că e incapabilă să proceseze informații. Se pricepe la a reda informații, dar nu le înțelege și nu le poate analiza.

Cota de impozit pe profit

Haideți să vă dau un exemplu concret de la Profit.ro care are titlu de articol așa:

ANALIZĂ Impozitarea companiilor – România percepe un impozit peste Bulgaria, Ungaria, Serbia, Republica Moldova. Cota nu mai este una redusă nici în Europa Centrală și de Est, fiind și peste Germania 

Ce se înțelege de aici:

  • Că România are un impozit mai mare decât Bulgaria și Ungaria (din UE) și Serbia și Republica Moldova (din afara UE)
  • Că Germania are cota de impozitare mai mică decât România.

Ca o paranteză autorul nu precizează despre ce impozit e vorba pentru că ”jurnalism de calitate”. Citind mai departe aflăm că:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Ca referință, între statele din Europa Centrală și de Est am inclus Germania, cu o cotă de 15%. 

Ok, probabil e vorba de impozitul pe profit și aflăm că România are cota de impozitare mai ridicată decât alte țări. Bun, înțeleg să compari România cu țările vecine, dar ce caută Germania băgată la grămadă cu Republica Moldova, Serbia, Bulgaria și Ungaria? Păi e pusă acolo pentru efect dramatic: Dacă până și nemții au impozitul mai mic decât noi înseamnă că la noi e mare. Nu?

Doar că…

Impozitul pe profit și Germania

Orice om cu o conexiune la internet își poate dedica 1 minut din viață căutând dacă informația asta cu Germania e adevărată sau nu. Eu am făcut asta, am pierdut 1 minut din viață făcând factchecking. În acel minut am intrat pe IBFD, o bază de date cu informații de fiscalitate și am verificat informația. Ei bine, informația e falsă! Apoi mi-am mai dedicat încă 1 minut din viață căutând o bază de date cu informația asta, dar care să fie accesibilă publicului (vă trebuie abonament pentru IBFD).

Iată de exemplu un studiu făcut de Deloitte care compară cotele de impozitare aplicabile în anul 2019. În cazul Germaniei zice așa:

”Solidarity surcharge of 5,5% also levied on corporate tax income. Municipal trade tax imposed at rates between 14% și 17% with rates determined by municipalities. Combined rate (i.e. corporate income tax, trade tax, solidarity surcharge) approximately 30% to 33%. 

Adică o firmă în Germania nu plătește impozit pe profit de 15%! Ea plătește:

  • impozit pe profit de 15% către statul federal German
  • taxă de solidaritate de 5,5%
  • impozit pe profit la nivel municipal între 14% și 17%.

În total, în funcție de localitate unde își desfășoară activitatea o firmă din Germania va plăti impozit pe profit între 30% și 33%.

De unde și-a luat Profit.ro informația? Ei zic așa:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Evident că nu a dat linkuri către sursa acelor date, ceea ce e o mare problemă dacă te numești jurnalist. Și nu vorbim doar de principii ci de chestii concrete, dacă intru pe siteul PwC menționat de Profit.ro mai sus dau de următoarea informație:

If the basis for the two taxes is identical (unlikely in practice), the overall burden on corporate profits earned in Munich would be approximately 33%. In Frankfurt, the burden would be 32%. In Berlin, it would be 30%.

Adică și PwC zice la fel ca Deloitte. Mai sunt și alte siteuri care spun fix același lucru.

Cota de impozitare a profitului în Germania e între 30% și 33%, nu 15% cum zice Profit.ro. Informația asta putea fi verificată în 1 minut de persoana care a scris acel articol. Ăsta e un fake news grosolan.

Impozitul pe profit în Ungaria

Altă problemă pe care o am cu articolul ăsta e legată de Ungaria. Conform PwC, Ungaria are într-adevăr o cotă de impozitare de 9%, dar nu pentru toată lumea. Anumite sectoare de activitate au cota de impozitare considerabil mai mare:

  • De exemplu companiile din sectorul de energie sunt impozitate cu o cotă de 31%!
  • Companiile de publicitate sunt impozitate în funcție de veniturile obținute, nu de profit

Ba mai mult, există un impozit de 2% foarte similar cu impozitul pe profit aplicat de municipalități (LBT) care se adaugă la impozitul pe profit.

Deci nici Ungaria nu e prea are cota de impozitare de 9%.

Impozitul pe profit în România

Chiar și România are problemele ei când vine vorba de acea cotă unică de impozitare. De ce spun asta? Pentru că, la fel ca Ungaria, cota unică de impozitare de 16% nu prea e unică. Asta pentru că în România avem următoarele impozite directe:

Deci iar nu prea putem compara mare lucru pentru că cele 3 tipuri de impozit se exclud reciproc. Astea sunt chestii de bază de fiscalitate. O persoană care scrie pe subiectul ăsta ar cam trebui să le știe.

Și știți ce e și mai nasol? Că Profit.ro a scris despre încasările la bugetul de stat din fiecare din cele 3 impozite de mai sus pe 19 mai 2019. Alt autor, dar același subiect! Concluzia articolului acesta din mai e că veniturile statului au scăzut ca urmare a extinderii acestor 2 tipuri de impozit. Altfel spus, cota efectivă de impozitare a companiilor din aceste sectoare e mai mică decât dacă ar fi plătit impozit pe profit!

Concluzii

  • Germania nu are cota de impozitare de 15% ci de 30% – 33%
  • Ungaria nu are cota de impozitare de 9% ci are mai multe cote, în unele domenii impozitul ajungând și la 31%
  • România nu mai are de mult o singură cotă de impozit de 16% ci unele mai mici!

Și ca o concluzie generală articolul de la Profit.ro e plin de greșeli și reprezintă un fake news grosolan!




România și deficitul ei de cont curent

Alphaville, unul din blogurile celor de la Financial Times e probabil cea mai interesantă sursă de informații financiare gratuite de pe internet. Și spun asta pentru că oamenii vin cu chestii care te fac să zici: ”Aha…ok, asta explică multe!”. Un exemplu excelent în sensul ăsta ar fi un articol despre țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Ce spun ei e că țările își schimbă cu greu obiceiurile când vine vorba despre deficite. Prin urmare, dacă ne uităm la istoricul lor putem să înțelegem care sunt șansele ca o nouă criză cauzată de un deficit de cont curent să se petreacă.

Înainte de toate însă, câteva explicații:

Ce e contul curent

”Deficitul de cont curent” și ”deficitul bugetar” vor fi expresiile care vor domina discursul economic în 2019 și 2020. Suntem obișnuiți cu termenul de ”deficit bugetar”, dar nu și cu cel de ”cont curent”.

Pentru a înțelege ce înseamnă cont curent atunci când vorbim de economia unei țări trebuie să vă gândiți la un cont curent bancar.

Un cont curent bancar e un cont deschis la o bancă unde, dacă ești un om normal:

  • îți intră banii din salariu sau alte surse, astea apar cu plus în extrasul de cont
  • îți ies bani pentru diverse cheltuieli, rate la credite și altele. Astea vor apărea cu minus în extrasul de cont.

La fel e și cu țările, doar că acolo nu există 1 singur cont bancar pentru țară ci milioane de conturi. ”Contul curent” la nivel de economie a unei țări înseamnă să aduni tot ce e în ”conturile” din România:

  • toate intrările de bani în România venite din străinătate. De exemplu dacă o firmă din România vinde utilaje către o firmă din Anglia, acei bani vor apărea ca un plus în ”contul curent” al României. Le fel pentru servicii furnizate de firmele românești celor din afara României. Orice bani care intră în conturile bancare românești din străinătate vor fi considerați ”venit” în contul curent al României și vor apărea cu plus.
  • toate ieșirile de bani din România către străinătate. De exemplu dacă o firmă din România cumpără echipament din Germania, va trebui să facă plăți către furnizorul său neamț. Acei bani vor fi virați din contul său bancar. La fel pentru orice servicii plătite de firme românești către furnizori străini. Banii care ies din România și merg în străinătate vor fi văzuți drept ”cheltuieli” în contul curent al României și vor apărea cu minus.

Atenție, aici intră TOATE intrările și ieșirile de bani în și din România, atât private (companii, cetățeni români), dar și guvernamentale (adică ale primăriilor, Ministerul de Finanțe etc.).

Deficitul și surplusul de cont curent

Contul curent e așadar ca un cont bancar, doar că este al României ca țară și intrările și ieșirile se contabilizează în raport cu străinătatea. Ce e deficitul de cont curent atunci?

Păi la final de lună te uiți la extrasul bancar și vezi ce mai ai acolo. Dacă ai primit mai mult bani decât ai plătit atunci ai un surplus în contul curent. Tradus la nivelul economiei, dacă intră mai mulți bani decât ies din economia României atunci avem un surplus de cont curent.

Dacă la final de lună ai cheltuit mai mult decât ai primit ca venituri atunci vei avea un deficit. E posibil să ai deficit? Da, îți iei un overdraft de la bancă sau un credit de consum ca să plătești mobila în casă ori să faci renovări. La nivel de economie, e posibil să ai un deficit de cont curent atunci când economia are nevoie să cumpere lucruri din afară.

Problema cu deficitul de cont curent

Haideți să revenim la ideea cu contul bancar. E rău dacă îți cumperi mobilă și electrocasnice în casă și cheltui timp de câteva luni mai mult decât câștigi? Ce faci în cazul ăsta? Te duci la bancă și iei un credit. Banii ajung în contul curent și îți faci treaba. Apoi timp de 1, 2, 5 sau mai mulți ani trebuie să returnezi banii plus dobândă.

Sau poate te ajută părinții cu bani și atunci chiar dacă veniturile tale sunt mai mici decât cheltuielile, ai de unde acoperi.

Așadar un deficit temporar e ok. Când vorbim despre o economie ”temporar” poate înseamna și ani de zile, dar aici intervine un factor important: ce faci cu banii.

Dacă îți iei un credit și îți cumperi o mașină de spălat e un lucru bun. În loc să pierzi 2-3 ore la fiecare câteva zile spălând de mână haine o face mașină. În timpul ăla te poți odihni și vei fi mai productiv la muncă.

Dacă deficitul de cont curent rezultă din faptul că firmele românești cumpără utilaje pentru producție din Germania e un lucru bun. Pe termen lung vor produce mai mult și vor vinde la prețuri mai bune decât dacă ar produce cu utilaje vechi.

Dar dacă îți iei un credit de la bancă și în loc să îți cumperi mașină de spălat spargi banii pe femei și băutură? Te face mai productiv treaba asta? Nu.

La nivel de economie, dacă banii care intră în economie sunt folosiți pentru a finanța consum pe termen scurt, atunci chestia asta nu e ok. Ca o paranteză, consumul în general nu e un lucru rău. Oamenii trebuie să consume. Problema apare când economia respectivă DOAR consumă și produce prea puțin.

Nu poți cheltui la nesfârșit mai mult decât încasezi. Poți să te împrumuți pentru a acoperi temporar diferența, dar la un moment dat tot trebuie returnat și împrumutul acela.

E rău să ai deficit de cont curent?

Deci, e rău să ai deficit de cont curent? Răspunsul e: nu, pentru câțiva ani de zile. Dacă acel deficit se prelungește pe o perioadă lungă de timp însă atunci DA, devine o problemă. Deficit înseamnă că se fac plăți mai multe decât se primesc bani. Pe termen lung asta duce la faliment. Al cui faliment însă?

Aici e partea interesantă, contul curent are în vedere pe toată lumea din economia unei țări adică:

  • firme
  • cetățeni
  • Guvern

Deficitul de cont curent înseamnă că 1, 2 sau toate cele 3 categorii plătesc mai mult decât încasează. Cetățenii nu se prea împrumută din afara țării, deci la ei nu prea e problemă. Dar firmele și Guvernul da!

Un deficit de cont curent arată că firmele sau Guvernul (în general) cheltuie mai mult decât încasează. Repet, asta e o problemă pe termen lung pentru că, în cele din urmă, duce la insolvență sau faliment. 

Dacă o firmă dă faliment nu e o problemă. Dacă foarte multe firme dau faliment în același timp atunci avem o problemă. Iar asta duce discuția la cealaltă problemă a deficitului de cont curent: Contagiunea! 

Ăsta e un termen care descrie situația în care investitorii străini, cei care dau împrumuturi către firmele românești sau Guvern și finanțează deficitul intră în panică. De ce? De teamă că nu vor mai primi banii împrumutați înapoi. Uneori ei se tem că Guvernul nu poate rambursa banii, alteori se tem că firmele din economie nu o pot face. Cert e că dacă se tem de capacitatea de plată a unei categorii, acea teamă se poate răspândi peste tot.

Ceva de genul acesta s-a întâmplat în Asia în anii 90 atunci când teama de a investi în anumite țări din regiune s-a împrăștiat la toate țările din regiune, deși multe dintre ele erau solvabile. Dar panica generală i-a făcut pe investitori să se retragă complet din toată regiunea, nu doar din țările cu probleme.

Firmele și deficitul de cont curent

În România sunt puține firme care se împrumută de la bănci străine. Dar deficitul de  cont curent pe partea de firme e susținut de împrumuturi acordate de firmele mamă către filialele lor românești. Acele împrumuturi pot fi stopate dacă piața nu merge cum trebuie iar filialele românești pot rămâne fără bani de investiții.

O mare problemă când vine vorba de firme și deficitul de cont curent sunt prețurile de transfer, multe dintre multinaționale fiind acuzate că transferă profiturile în străinătate sub formă de cheltuieli și plăți fictive.

Guvernul și deficitul de cont curent

Cum ziceam mai sus Guvernul are o influență importantă când vine vorba de contul curent. El nu cumpără neapărat utilaje (deși firmele de stat o fac), dar se împrumută de la străini. Deci finanțarea datoriei naționale și plățile făcute de Guvern către creditorii internaționali vor influența contul curent.

Așadard cu cât un Guvern se împrumută mai mult de afară cu atât contribuie la apariția unui deficit de cont curent. Cu cât deficitul de cont curent cauzat de Guvern e mai mare și mai prelungit, cu atât sunt mai mari șansele ca Guvernul să nu poate să își onoreze obligațiile.

Dacă o firmă dă faliment nu e mare lucru. Dar dacă un Guvern dă semne că ar putea să dea faliment (i.e. să nu își plătească datoriile) atunci toată țara, nu doar Guvernul, va suferi.

Cetățenii și contul curent

În țările cu imigrație mare banii trimiși de cetățeni în și dintr-o țară pot influența contul curent. Mulți români lucrează în UE și trimit bani acasă familiilor. Acei bani sunt intrări și apar ca plusuri în contul curent (venituri dacă vreți), deci îmbunătățesc situația, nu o fac mai rea. Căpșunarii de care făceau mișto românii atât de des țineau în viață consumul în România și contribuiau la reducerea deficitului de cont curent.

Cum stă România la capitolul cont curent? 

Dacă aveți nevoie de informații referitoare la contul curent al României, cea mai bună sursă e siteul BNR, care are o rubrică dedicată:

Ce vedeți mai sus e situația la nivelul lunii octombrie 2018, cea pentru care există cele mai recente informații. După cum puteți vedea în octombrie 2017 România avea un deficit de cont curent de 5,6 miliarde de euro. În octombrie 2018 acel deficit urcase la 7,9 miliarde.

Cea mai mare parte din deficit vine din bunuri, adică România importă mai multe bunuri decât export. Deficitul acolo e de 11,5 miliarde de euro. O parte din acea gaură e acoperită de servicii, unde avem un surplus de 6,7 miliarde euro.

Ce nu ne spune acel tabel e cât din bunurile acelea sunt bunuri de consum imediat și cât sunt utilaje și echipamente de producție, cele care ar ajuta economia pe termen lung.

România și deficitul de cont curent după Revoluție

Aici devine interesant articolul din Alphaville pentru că oferă un tabel cu țările care, istoric vorbind, au avut mai mereu deficite de cont curent. Am încercuit de fiecare dată când România apărea în top 10 mondial (ca procent din PIB):

România e constant în deficit. Asta înseamnă că România plătește în mod constant mai mult decât încasează. Ba mai mult e mai mereu în top10 mondial.

E oarecum normal ca România să aibă deficit de cont curent persistent. România a ieșit din comunism destul de nasol, cu infrastructură veche, cu oameni care nu aveau chestii de bază în casă (nu aveau mașini de spălat, nu aveau televizoare etc.). Haideți să vedem cum ne comparăm cu alte țări foste comuniste din zona noastră, Polonia și Ungaria:

Observați niște tipare, nu-i așa? De exemplu:

  • Ungaria are deficite mai mari decât România până în 2004. Ce s-a întâmplat în 2004? Ungaria a intrat în UE. La fel și Polonia. Disciplina fiscală a statului a avut un impact asupra deficitului de cont curent. Deficitul nu a dispărut din aceste țări, dar s-a redus. Nu e cazul României.
  • Polonia are deficite mai mici decât România în mod constant. Merită reținut că Polonezii sunt mai prudenți din punct de vedere economic decât Românii. În același timp Polonia e vecină cu Germania, cea mai mare piață de desfacere din UE și multe produse poloneze se vindeau în Germania.
  • Deficitul Ungariei dispare din Top10 în 2009, iar Polonia dispare din 2012. De ce? Criza evident a făcut ca investitorii să vadă aceste țări drept mai riscante. Pe lângă asta țările au reușit să își ajusteze economiile devalorizând monedele locale. În felul acesta au crescut exporturile și balanța comercială s-a ajustat.
  • România dispare din Top10 în perioada 2013 – 2016, dar revine în forță în 2017 – 2018. Aici discuția e interesantă. România rămâne în top în 2009 – 2012, perioada când criza era în toi. Cu toate astea a reușit să își ducă deficitul la valori mici în 2013 – 2016. Cine a fost la guvernare atunci? Guvernul Ponta iar în 2016 Guvernul Cioloș. Cine a fost al putere în 2017 – 2018? Guvernele Dragnea.

”Deficitul de cont curent” va fi expresia anului 2019 în economie

Cu un deficit de cont curent care va sări probabil de 9 miliarde de euro în 2018 și cu un deficit bugetar care e posibil să fie și el la cote istorice, România va avea probleme în 2019. Nu e vorba doar de felul în care se comportă economia noastră ci și ce se întâmplă la nivel mondial.

În 2019 toată lumea se așteaptă că FED-ul american (banca centrală a SUA) să crească rata dobânzii acolo. SUA e mai puțin riscantă decât România așa că mulți investitori își vor retrage finanțarea din România și o vor duce în SUA. Dar împrumuturile deja acordate trebuie rambursate, fără a putea fi reînnoite. Asta înseamnă că atât Guvernul României cât și firmele din țara noastră vor avea probleme în a da acei bani înapoi. Costurile finanțării deficitului vor crește iar expresia ”Deficit de cont curent” va fi pe buzele tuturor.

A mai avut probleme România cu deficitul de cont curent?

Da, în 2009! Știți acel împrumut luat de la FMI? Majoritatea dintre voi știți că a fost luat de România pentru a plăti pensii și salarii și a nu intra în faliment. Ei bine, FMI nu împrumută Guverne cu bani. FMI împrumută băncile centrale cu bani pentru a acoperi deficitul de cont curent.

Problema României în 2009 era că Guvernul avea probleme în a se împrumuta la dobânzi mici, dar avea de rambursat împrumuturi la dobânzi mari. De ce? Pentru că investitorii își retrăseseră banii din toată regiunea (Contagiunea de care vă spuneam mai sus). În piața românească rămăsese destul de puțină valută. Așa că FMI a dat BNR un împrumut în valută. Acea valută a fost eliberată apoi de BNR în piață.

Problema a fost că banii nu au ajuns la firme și Guvern ci în mare parte doar la Guvern pentru că BNR a schimbat normele de creditare astfel încât doar Guvernul să se poată împrumuta la dobânzi mici.

Cum au stat lucrurile după criză

După criza economică deficitul de cont curent a coborât la minime istorice, dar și activitatea economică a scăzut considerabil.

Ce vedeți cu roșu reprezintă ani în care România a avut un acord cu FMI. Cum a dispărut acordul cu FMI cum deficitul a început să urce considerabil iarăși.

De ce există corelația între un acord cu FMI și deficit de cont curent mic? Pentru că FMI ne spune să fim prudenți, să nu scădem taxele ca niște tâmpiți și apoi să dăm din colț în colț că nu avem bani. FMI e bestia neagră a politicii românești, dar multe dintre lucrurile promovate de ei au fost bune pentru economia României.

Ne îndreptăm probabil spre o nouă ajustare bruscă a deficitului de cont curent, fie în a doua parte a lui 2019, fie în 2020. Nu e o chestie de ”dacă se va întâmpla asta” ci de ”când se va întâmpla” ajustarea.

Vom avea o criză din cauza asta?

Nu neapărat, dar dacă Guvernul continuă să se poarte ca acum, vom avea cel puțin o recesiune când deficitul de cont curent va deveni nesustenabil.