Nu doar România are taxe cretine: taxa TV elvețiană

Apar mai mereu titluri pe la noi despre cum taxele impuse de Guvern nu au sens ori discriminează. Îmi aduc aminte câte discuții au fost când s-a introdus taxa radio TV pentru toată lumea indiferent că aveau sau nu televizoare ori radiouri. Nu vreau să revin la discuția aia, dar dacă e motiv de consolare pentru cineva, vreau să vă spun că nu suntem singurii care fac asta. Ba mai mult, avem exemple de reguli și mai cretine, cum ar fi cele din Elveția.

Mai exact Elveția și-a dat seama în ultimii 2-3 ani că are nevoie de mai mulți bani (știu, și mie mi-a venit să râd). Așa că a venit cu o regulă prin care spune că dacă ești companie din afara Elveției, vinzi chestii în Elveția (bunuri) și cifra ta de afaceri globală (adică peste tot în lume, nu doar în Elveția) depășește 100.000 franci elvețieni, atunci ești obligat să te înregistrezi în scopuri de TVA în țara lor. 100.000 de franci înseamnă vreo 86.000 de euro, adică mai puțin decât un apartament cu 3 camere din București.

Așadar dacă vinzi chestii de 1.000 de euro în Elveția, dar de 100.000  de euro oriunde altundeva trebuie să te înregistrezi în scopuri de TVA. Acum urmează partea și mai dubioasă, toată companiile străine care trebuie să se înregistreze în scop de TVA în Elveția sunt obligate să plătească taxa asta TV deși ele nu au nici un fel de prezență în țară.

Ar fi avut sens o taxă TV dacă aveai un birou în Elveția, dar legislația zice că toată lumea trebuie să plătească, inclusiv cei care nu au absolut nici un fel de prezență.

Acum vine următoarea întrebare: Cât e taxa asta TV în Elveția? Neobișnuit de mult, dar hei, vorbim de Elveția (via Swissinfo.ch):

Under current regulations, every household and company must pay an annual fee of CHF 451.10 ($482) and CHF 597.50 respectively to use the SBC’s 17 radio and television channels in the national languages, German, French, Italian and Romansh, as well as their respective online services.

597.5 CHF înseamnă aproximativ 515 euro pe an. Poate că nu pare mult pentru o companie, dar dacă te gândești că acele companii nu au nici un omuleț care să se uite la televiziunea elvețiană (care apropo, nici nu emite în engleză) îți dai seama că:
  • fie măsura e intenționată pentru a mai scoate niște bani de la companiile străine, fără a spune că ai crescut taxele
  • fie elvețienii au legile atât de proaste încât nu și-au dat seama că taxa se aplică unor persoane care nu vor beneficia niciodată de acele servicii

Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Guvernul PSD nu știe TVA…iar

Am mai scris de-a lungul timpului că politicienii români sunt praf când vine vorba de taxe. Chestia asta e cu atât mai izbitoare când nu vine ca urmare a unor declarații date în campanie electorală ci sunt chestii spuse mediului de afaceri sau ajung uneori chiar propuneri legislative.

Exemple în acest sens:

Ultima prostie debitată pe subiectul TVA? TVA 0% la cărți! Motivul propunerii: aparent românii nu citesc destul, via profit.ro:

”Românii cumpără mai puține cărți decât vecinii bulgari, dar mai ales decât slovenii, care au o piață de carte de 75 de milioane de euro, deși țara are doar 2 milioane de locuitori. Specialiștii în domeniu susțin că un român plătește pe cărți în medie, anual, în jur de 3 euro, cei mai mari consumatori de carte din țară fiind preșcolarii și copiii din clasele primare. De asemenea, cu cât înaintează în vârstă, românii citesc tot mai puțin”

Ca să vă explic de ce 0% TVA la cărți e o prostie, trebuie să înțelegeți o chestie: România, ca membră a Uniunii Europene nu poate face ce o taie capul ci trebuie să respecte niște reguli. Acele reguli sunt menționate în Directive Europene. O astfel de Directivă pe partea de TVA (EC/112/2006) spune că nu ai voie să aplici o cotă de TVA mai mică de 5%.

Țări care istoric au avut cote de 0% (ex: Marea Britanie, Irlanda) au putut să le păstreze, dar nu au voie să foloseasca acea cotă la altceva decât ce s-a negociat acum mulți ani. România nu a avut o astfel de cotă și nici nu a negociat tratament preferențial. Prin urmare cea mai scăzută cotă de TVA pe care o poate aplica e 5%. Regula asta nu e de ieri ci e în vigoare de când suntem membrii ai UE, adică din 2007 așa că politicienii noștri ar fi trebuit să știe chestia asta. Sunt discuții la nivelul UE pentru a acorda mai multă flexibilitate statelor membre în a stabili cotele de TVA, dar momentan e doar atât: o propunere fără forță juridică.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul meu și vei primi mail, odată pe săptămână, cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Ar face diferența cota de 0%?

Păi să vedem, în prezent cota de TVA pentru majoritatea cărților e de 5%. Asta înseamnă că o carte cu prețul de 10 RON în prezent s-ar ieftini cu 0.48 RON și ar deveni 9.52 RON, presupunând că întreaga scădere s-ar reflecta în preț. Acei 0.48 RON vor fi motivul pentru care lumea va cumpăra mai multe cărți?

La o carte de 100 RON, diferența de preț va fi de 4,8 RON. Cine nu își permitea să dea 100 RON pe o carte își va permite să dea 95,2 RON?

Propunerea asta nu are sens din punct de vedere economic dacă ne gândim la cumpărători! Nu le va schimba decizia de a cumpăra sau nu o carte!

Dar sunt șanse mari ca diferența de preț să fie absorbită total sau parțial de edituri, care vor face profit mai mare din treaba asta.

Ironia propunerii

Propunerea asta are o puternică notă ironică, deși susținătorii ei nu realizează asta:

România are cel mai ridicat nivel de analfabetism funcțional din Uniunea Europeană:

„Faptul este ca mai mult de 40% dintre elevii din Romania nu inteleg un text pe care il citesc la prima vedere, au dificultati sa faca operatii aritmetice elementare, au dificutati la nivelul unor competente de baza.

Acei oameni vor termina școala fără să știe să citească pentru că nimeni nu îi vrea repetenți până la 30 de ani. Acei oameni vor intra în câmpul muncii după terminarea școlii!

Credeți că lor le pasă dacă o carte costă 10 RON sau 9.52 RON? Evident că nu, pentru că nu știu să citească! 

Și nu e așa că e ironic cum țara cu cel mai ridicat nivel de anaflabetism funcțional pregătește o propunere pentru a stimula cititul, dar cei care vin cu propunerea nu au citit legislația europeană înainte?




Ciprian Ciucu, consilier PNL nu știe cum funcționează TVA-ul

Sunt genul de om care nu se ia aiurea de alte persoane pentru că sunt adeptul zicalei: doar cine nu muncește, nu greșește! Dar din când în când simt nevoia să semnalez anumite chestii pentru că sunt importante și trebuie să rămână scrise pe undeva atât pentru mine cât și pentru alții care vor să îți formeze o opinie despre o anumită persoană.

Despre Ciprian Ciucu am mai scris și îl dădeam ca exemplu pozitiv ca reprezentant al opoziției PNL la Primăria Municipiului București. Și Ciprian Ciucu a făcut o  treabă bună până acum la PMB.

Dar din păcate și el, ca mulți alții români suferă de o boală grea: ”Frica de a nu se pricepe la orice” sau FANSPO. În cazul în care nu știați FANSPO e una din cele mai răspândite boli din România și afectează anual milioane de români. Principalul simpton e datul cu părerea în public pe subiecte la care oamenii nu se pricep, corelat cu insistența că ei știu mai bine decât alții.

Boala asta afectează din păcate și oameni ok, cum e Ciprian Ciucu și nu pot să trec cu vederea astfel de scăpări din păcate. Iată afirmația la care mă refer:

 

Cei care lucrează în fiscalitate și-au dat seama imediat ce e în neregulă cu afirmația de mai sus, dar haideți să explic pe înțelesul tuturor: domnul Ciucu nu știe că regula generală când vine vorba de TVA e că taxa asta reprezintă un cost doar pentru consumatorul final, nu și pentru business-urile de pe lanț.

Altfel spus, o firmă care cumpără bunuri de exemplu plătește furnizorilor săi TVA pentru acele achiziții. În același timp acea firmă va fi obligată să adauge TVA pe factura pe care o va emite atunci când vinde bunurile respective clienților săi. La final de lună sau trimestru se va uita la conturile sale de TVA și va face următoarea chestie: va lua suma reprezentând TVA-ul datorat furnizorilor săi pentru luna /trimestru respectiv și o va scădea din suma reprezentând TVA-ul care îi este datorat ei de către clienți. Diferența fie o va plăti statului, fie o va cere înapoi de la stat. Matematic ar arăta cam așa:

TVA care trebuie să i se plătească firmei pentru perioada respectivă (contul 4427)

minus

TVA datorat de firmă furnizorilor săi pentru perioada respectivă (cont 4426)

= TVA de plătit autorităților (dacă diferența e pozitivă) / TVA de recuperat de la stat (dacă diferența e negativă)

Consumatorul final e cel care nu are drept de deducere pentru că, de regulă, nu e business (spre exemplu oameni normali care cumpără bunuri și servicii de la firme, ONG-uri sau instituții publice, cum ar fi Primăria București).

Acesta e unul din primele lucruri pe care le învață cineva care lucrează în taxe și știu asta pentru că am făcut zeci de traininguri pe taxe.

Ei bine, domnul Ciucu nu știe chestia asta elementară de TVA și se apucă și zice o enormitate: TVA-ul reprezintă un cost pentru firmele făcute de Primăria București și prin urmare consumatorul final (cetățeanul) ajunge să plăteacă TVA reprezentând aproape jumătate din total nota de plată. Ba mai vine și cu un grafic. Dacă ar fi rămas la stadiul de afirmații putea spune că nu a înțeles lumea ce  a vrut să spună, dar graficul demonstrează dincolo de orice dubiu că nu înțelege cum funcționează TVA-ul.

Partea  tristă însă nu e asta, orice om greșește ci comentariile pe marginea postării sale:

Putea să își dea seama că a zis o prostie și să se oprească, dar nu…a insistat că are dreptate! Până și în comentariul său admite că doar consumatorul final trebuie să plătească TVA, dar cumva are impresia că TVA-ul e cost și pe lanț, două afirmații care se bat cap în cap!

Nu am reușit să găsesc un CV al domnului Ciucu din păcate, dar aparent are multe proiecte la activ în sectorul public, inclusiv ceva proiecte finanțate de Banca Mondială. E un pic straniu sa ai astfel de proiecte și să nu știi că TVA-ul se poate deduce, dar nu asta e important! Ce e important e că dl. Ciucu are ZERO experiență pe partea de TVA, dar cu toate astea își dă cu părerea pe subiect!

Afirmația sa că aproximativ jumătate din banii plătiți de PMB companiilor sale reprezintă TVA nu e doar fake news ci și bad news, pentru că face greșeli elementare de fiscalitate.

Și apropo de FANSPO, boala asta de care vă spuneam, un alt simptom al său e că oamenii care suferă de ea nu admit lucrul acesta, nici atunci când e clară treaba asta. În cazul de față Ciprian Ciucu a șters postarea de mai sus în loc să admită că s-a înșelat și apoi a reluat tirada obișnuită de postări anti-Firea, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ceea e și mai trist e că omul nu s-a prins că era ceva urmă de adevăr în afirmația sa:

Da, a avea acele firme pe lanț crează o problemă: aceea că fiecare din ele va avea costuri și cheltuieli inutile + o marjă de profit. Dacă PMB avea nevoie de 100 de lei pentru a presta un serviciu (ex: înlocuirea a 5 becuri de iluminat stradal), 3 firme vor avea 3 consilii de administrație, fiecare cu remunerații acordate membrilor, 3 rânduri de resurse umane, 3 rânduri de contabili, 3 rânduri de staf administrativ și așa mai departe. Fiecare firmă va trebui să facă și profit (atenție, nu sunt regii autonome, ci societăți comerciale, deci scopul lor e de face profit!).

Era suficient să vorbească despre costurile inutile și profitul nelegitim de pe lanț pentru a transmite mesajul corect, chiar nu era cazul să se bage în TVA.

 




De ce ANAF praf, motivul nr. 213412

Se întâmplă uneori ca anumite chestii mărunte să mă zgârie pe creier mai tare decât ar trebui. Astăzi a fost unul din acele momente când am citit o declarație a lui Anghel Florin Daniel, vice-președinte ANAF referitoare la split TVA:

“Toate problemele care ar putea interveni sunt analizate iar ANAF o sa faca fata. O sa vedeti procedura astazi si veti vedea ca ne-am pregatit. Toate structurile teritoriale au luat legatura cu CECAR samd, am aflat care sunt problemele si in baza lor am incercat sa le rezolvam. Daca totusi vor exista probleme, le vom indrepta. (Din sala, da, pe banii nostri”. Stiu ca nu am aici o sarcina usoara. Tot timpul oameni care vor gasi beneficii sau dezavantaje. Solutia noastra e sa facem tot ce tine de noi fara a crea disconfort contribuabililor. Restul discutiilor, cel putin la aceasta ora, sunt inoportune”, a mai spus oficialul Fiscului.

Trecând peste tonul exagerat de optimist referitor la implementarea split TVA (voi reveni asupra subiectului), vreau să remarc o chestie:

CECCAR vine de la Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania. Știți cât TVA trebuie să știi pentru a deveni membru CECCAR? ZERO! Trebuie să știi contabilitate, nu TVA sau alte taxe.

Știți unde sunt oamenii care știu TVA și cu care (probabil) s-a consultat ANAF? Au și ei o organizație numită CCF, sau Camera Consultanților Fiscali. Culmea e că oamenii de la CCF au și venit cu propuneri concrete pe problema split TVA, apărute inclusiv în presă. Cu atât mai mult e stranie declarația.

Poate că scăparea asta pare mică, dar mie mi se pare îngrijorător că al doilea om ca funcție din ANAF nu pare să facă distincția între CECCAR și CCF deși unii sunt cu contabilitatea, alții sunt cu taxele.

Și dacă vreți să citiți mai multe despre Anghel Florin Daniel: Link 1, Link 2,




Plata defalcată a TVA – 7 întrebări

Cel mai fierbinte subiect al lunii august pare să fie propunerea Ministerul Finanțelor de a obliga toate companiile din România să folosească un cont separat pentru TVA (așa numitul sistem ”split payment” sau ”TVA în cote defalcate”).

Sistemul acesta a fost aplicat până acum în Italia și, spun italienii, a avut succes. La noi primele discuții pe tema asta au început prin aprilie – mai 2017, prevederea asta fiind introdusă în noul program de guvernare al PSD.

S-a scris destul de mult despre propunerea asta și nu vreau să repet lucruri deja spuse, deși, dacă nu sunteți la curent cu subiectul vă recomand două lecturi pe tema asta: un articol despre mecanismele de funcționare ale sistemului și despre cum funcționează sistemul în alte țări.

Vreau în schimb să vă povestesc un pic despre câteva întrebări care mă preocupă de când a apărut propunerea asta și pe care văd că nimeni nu le aduce în discuție:

1) Cum se potrivește măsura asta cu Programul de Guvernare?

În primul rând măsura asta nu era menționată deloc în primul Program de Guvernare cu care PSD a câștigat alegerile. Practic, cei care au votat PSD nu au votat chestia asta și printre ei sunt sigur că sunt și mulți oameni care au mici afaceri, cele care vor fi lovite cel mai greu de prevederea asta.

Apoi, a apărut o versiune actualizată a Programului de Guvernare, care spune așa:

De la 1 septembrie 2017 vom introduce un mecanism imbunatatit de colectare a TVA (split payment) pe modelul utilizat de Italia, care reduce cvasi-total evaziunea la TVA declarant si neplatit in prezent.  

Iată ce spunea pe 8 mai 2017 ministrul finanțelor:

Italienii au estimat o imbunatatire a colectarii cu un milliard de euro. Cand au tras linie, au observat ca si-au imbunatatit colectarea cu  2,8 miliarde de euro. Desigur, a contat si faptul ca nu s-au mai putut sifona banii prin firme fantoma. Asa ca vrem sa o introducem si noi de la 1 iulie, milimetru cu milimetru dupa modelul lor. Dealtfel, chiar zilele urmatoare va pleca la italieni o echipa formata din oameni din ANAF, din Trezorerie, de la noi din Minister ca sa ia se familiarizeze cu detaliile acestui model, ca sa-l aplicam si noi cat mai degraba.

Dupa aceasta etapa, probabil vom largi aplicarea ei spre sectoarele concurentiale, pe domenii de activitate. Vedem in ce sectoare e evaziunea mai ridicata si mergem cu acest sistem acolo. Nu incalcam nicio directive europeana, ideea e verificata cu success, de ce sa nu aplicam si la noi ideile bune?

”Milimetru cu milimetru” după modelul italian zicea ministrul atunci. Doar că în modelul italian sistemul se aplică doar firmelor care au contracte cu statul. În cel românesc se aplică pentru toate, fără excepții.

De ce s-a îndepărtat Ministerul Finanțelor de planul de guvernare?

2) ANAF nu poate popri conturile rău platnicilor?

Nota de fundamentare care se află în spatele propunerii de introducere a plăților defalcate de TVA vorbește despre dificultățile statului de a încasa sumele de bani declarate de contribuabili, dar neplătite. Dar ANAF poate lega declararea obligațiilor de plăți. Și atunci când se constată o diferență, de regulă ANAF pune poprire pe conturi. Așadar mecanismul de poprire a conturile există și funcționează. Întrebarea e: funcționează atât de prost încât ANAF nu reușește să recupereze circa 1.5 – 2 miliarde RON anual (impactul estimat al măsurii plății TVA defalcată)?

Dacă da, atunci ce anume nu funcționează la acest sistem? Nu sunt suficienți oameni pregătiți? Sistemul informatic nu e suficient de bun? E atât de ușor pentru contribuabili să eludeze poprirea folosind alte conturi pentru a încasa creanțe?

Nu am văzut pe nicăieri studii pe tema asta, declarații sau altceva care să mă ajute să înțeleg ce nu merge cu sistemul de popriri și de ce doar 82,35% (2016) din creanțele declarate sunt și încasate. Nu înțeleg de ce nu reformăm mai bine sistemul de popriri decât să îngreunăm activitatea tuturor agenților economici.

3) De ce se dorește aplicarea sistemului de la 1 Octombrie 2017?

De unde graba aceasta? În fond vorbim de o chestie care va necesita timp pentru a putea fi implementată de contribuabili. Firmele mari au sistemul de plăți integrat cu cel contabil și cu ERP-ul companiei. O modificare de genul acesta necesită timp, efort, costuri și multe teste pentru a se asigura că funcționează.

Iarăși sumele care vor fi încasate anul acest prin aplicarea sistemului sunt relativ mici (500 milioane RON estimate de Ministerul Finanțelor). Un termen mai rezonabil, dar chiar și așa la limită mi s-ar fi părut 1 ianuarie 2018, dar în nici un caz 1 Octombrie. Personal văd două posibile explicații:

  • Fie impactul implementării sistemului e mai mare decât declară Ministerul, cum ar fi de exemplu din penalități
  • Fie bugetul de stat are o mare problemă și e nevoie urgentă de bani, nu peste 6 luni ci cât de repede posibil.

Având în vedere disperarea cu care se insistă pe tema asta, impresia mea e că s-a ajuns la fundul sacului și trebuie găsite rapid soluții de finanțare.

4) De ce sunt amenzile atât de mari?

Înțeleg că se dorește încurajarea conformării voluntare, dar o penalitate de 50% din valoarea sumei nevirate e disproporționat de mare față de fapta comisă, mai ales dacă vorbim de o eroare (legea nu distinge între nedeclarare intenționată și eroare onestă).

Și nu e vorba numai despre erori, adevărata problemă va fi legată de sumele stabilitate de ANAF în urma unor inspecții fiscale. Se va considera că acele sume au fost nedeclarate și nevirate la timp? Dacă da, atunci pe lângă penalitățile prevăzute în Codul de Procedură Fiscală (de întârziere, de nedeclarare), contribuabilul riscă să adauge încă 50%. Momentan nu e clar dacă așa s-ar proceda în cazul unei inspecții, dar într-o astfel de situație, penalitățile ar fi uriașe raportat la sumele impuse la control.

De ce e penalitatea atât de mare? În nici un caz pentru a încuraja sau descuraja un comportament fiscal, asta îmi e clar. Impresia mea e că se încearcă forțarea unor venituri cât mai mari la bugetul de stat, într-un timp cât mai scurt posibil.

5) Nu cumva sistemul acesta de plată defalcată a TVA va bloca activitatea ANAF?

Am mai scris chestia asta și mă simt obligat să o mai repet: ANAF nu are capacitatea de a administra sisteme de impozitare noi pentru că abia face față cu resursele pe care le are la obligațiile actuale. Tranzacțiile făcute prin contul special de TVA ar trebui aprobate de ANAF, fără a se menționa vreun termen sau vreo sancțiune pentru ANAF dacă întârzie să facă asta. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva omisiunea asta e intenționată. Care ar fi însă motivația? Eu aș zice că:

  • Ministerul de Finanțe știe cu certitudine că ANAF nu are capacitatea de a administra în timp real sistemul și vor apărea blocaje. Evident că nu vrea să sancționeze ANAF pentru acele blocaje, chiar dacă va fi exclusiv vina lor.
  • Întârzierile și blocajele vor fi întotdeauna în favoarea ANAF și vor reprezenta un avantaj mare de cash flow pentru bugetul de stat.

O altă chestie de care trebuie ținut cont e că dacă se vor aloca oameni de la alte departamente ale ANAF pentru administrarea acestui sistem, lipsa acelor oameni se va traduce printr-o scădere în nivelul altor taxe colectate.

6) De ce sunt ignorate sistematic alte propuneri de combatere a evaziunii?

Mediul de afaceri a venit cu mai multe propuneri pentru combaterea evaziunii fiscale. Poate cea mai promițătoare dintre ele este cea referitoare la folosirea de case electronice de marcat care să fie în permanență conectate la rețeaua ANAF. În felul acesta orice vânzare poate fi raportată în timp real. Cum ajută chestia asta ANAF-ul? Îi oferă date pe care le poate folosi pentru a vedea cât raportează fiecare contribuabil în timp real. Cu aceste informații se poate compara activitatea unui chioșc cu altul. Dacă 80% din chioșcuri într-o anumită zonă au vârfuri de vânzări între ora 5 și 7, atunci ANAF poate verifica dacă nu cumva cele 20% care nu au se sustrag de la declararea încasărilor.

Practic se pot face comparații în timp real chestie și se pot observa tipare care indică dacă și cine face evaziune.

De ce e ignorată propunerea asta? Probabil pentru că și micii evazioniști votează și pentru că ANAF nu ar ști exact cum să folosească acele date. Chiar și așa, există multe alte opțiuni care ar avea un impact mai puternic și ar interefera cu activitatea de zi cu zi a contribuabililor.

7) Cine își va asuma răspunderea pentru eșecul sistemului?

Sunt curios dacă măsura va ajunge în cimitirul ideilor proaste din fiscalitate marca PSD 2017, alături de impozitul pe gospodările, taxa de solidaritate sau TVA 0% la locuințe sau chiar va fi implementată. Dacă va ajunge la cimitir va fi foarte nasol pentru PSD pentru că pare să rămână fără opțiune de a își finanța cheltuielile.

Dacă va fi implementat în actuala formă sistemul va fi un eșec răsunător pentru că nici ANAF nu va fi pregătit pentru el, nici mulți contribuabili.

Ca un compromis, aplicarea sistemului ar putea fi amânată, sau aplicabilitatea sa să fie restrânsă la anumite sectoare de activitate. Dar și în acest caz cineva va trebui să își asume răspunderea pentru eșec.

Pe lângă asta am serioase dubii că actualul sistem nu necesită aprobare de la Comisia Europeană, opinie pe care o văd împărtășită și de alți oameni de taxe. Dacă sistemul va fi aplicat și apoi vine Comisia și spune că nu e ok, deschide procedură de infringement și ne spune să îl eliminăm, cine își va asuma răspunderea?

Concluzii

Din punctul meu de vedere sistemul de plăți defalcate de TVA poate reprezenta o soluție (din mai multe) în problema recuperării banilor datorați către bugetul de stat.  În același timp însă consider că sistemul ar trebui aplicat doar acelor contribuabili care nu își plătesc la timp, în mod repetat, obligațiile de TVA sau în acele sectoare de activitate unde există mari probleme în a colecta sumele declarate.

Ce îmi e foarte clar însă e că sistemul de plăți de TVA defalcate NU este o soluție pentru problema evaziunii fiscale pentru că evazioniștii nu își declară pur și simplu obligațiile așa că aplicarea sistemului acesta nu îi afectează cu nimic.

Aș spune mai de grabă că se urmărește obținerea unor venituri suplimentare pe termen scurt și nu se urmărește neapărat o strategie coerentă de creștere a nivelului de conformare voluntară.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




Semnale de alarmă în execuția bugetară pe trimestrul 1 2017

A apărut într-un final execuția bugetară consolidată pe primele 3 luni ale anului 2017. Lucrurile din păcate nu sunt foarte roz și ar putea fi rezumate în felul următor:

  • Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale
  • Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit
  • Creșteri la încasările din impozitele salariale și taxe locale
  • Ajutoare sociale mai multe
  • Cheltuielile cu proiecte europene nu par a crește
  • Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad
  • Surplusul înregistrat istoric în trimestrul 1 scade și el puternic

Acum să le luăm pe rând:

Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale

Avem, mai exact, o creștere de 7,1% a veniturilor totale, dar veniturile fiscale au crescut cu doar 0,8%. În condițiile în care economia României a crescut cu aproximativ 4,8% anul trecut, ar fi fost de așteptat să avem o creștere a veniturilor cel puțin în linie cu nivelul creșterii economice. Chestia asta nu s-a întâmplat însă. Mai mult, ponderea veniturilor fiscale în total venituri bugetare a scăzut de la 64,3% în Q1 2016 la 60,5% în Q1 2017. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că România se bazează din ce în ce mai mult pe venituri care nu sunt sigure. Veniturile fiscale sunt stabile, sunt predictibile, sunt mai sigure decât orice altă categorie de venit bugetar. Fix veniturile de care e nevoie cel mai mult scad ca proporție în total.

O sinteză a evoluției încasărilor și încasărilor din impozite și taxe ar arăta cam așa:

Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit

S-au înregistrat, așa cum era de așteptat scăderi pe partea de încasări din TVA, impozit pe profit și accize. Dacă în cazul TVA-ului există explicația facilă cum că scăderea se datorează diminuării cotei de TVA de la 20% la 19%, în cazul celorlalte explicația nu mai ține pentru că nu au existat diminuări de cote în ceea ce privește accizele ori impozitul pe profit.

Răspunsul la întrebarea ”de ce au scăzut încasările în acest caz”, așa cum am explicat aici, este acela că anul 2016 a fost o anomalie în materie de încasări din TVA, accize și impozit pe profit pentru că în primul trimestru din 2016 au existat o serie de facilități fiscale care au dus la încasări considerabil mai mari, dar a avut loc și câteva mișcări de bunuri foarte mari în zona de accize. Acele situații însă au dispărut în 2017 așa că asistăm acum la o revenire la trendul obișnuitul.

Creșteri la încasările din impozitele salariale (albastru)

Încasările din impozitul pe venit și contribuțiile sociale au crescut considerabil în primul trimestru din 2017 ca urmare a creșterii salariului minim pe economie în principal. A se observa că ambele au crescut cu aproximativ același procent, în jur de 14%.

Creșteri de taxe și impozite locale (verde sus)

A avut loc o creștere substanțială a încasărilor pe partea de impozite și taxe locale. Acesta ar trebui să fie un motiv îmbucurător pentru că, de regulă, prin creșterea veniturilor la bugetele locale ar trebui să scadă transferurile venind de la bugetul de stat. Dacă acest lucru se va și întâmpla rămâne de văzut cel mai devreme în trimestrul 3 al anului, atunci când primăriile nu vor mai avea bani de încasat de impozite locale pe locuințe de la cetățeni.

Ajutoare sociale mai multe

Transferurile cu titlu de ajutoare sociale (verde) au crescut cu 9,7%  în trimestrul 1 din 2017 . Altfel spus, statul cheltuie considerabil mai mulți bani în 2017 decât o făceau în primul trimestru din 2016 pe ajutoare sociale.

Proiecte cu fonduri europene

Ni s-a promis prin programul de guvernare al PSD că vom obține sume fabuloase de bani din fonduri europene. Alocările de bani pentru a finanța proiecte europene au rămas însă aproximativ la același nivel ca anul trecut în perioada aceasta (roz dubios în imaginea de mai sus).

De observat că o linie scade în timp ce alta crește cu aproximativ aceeași sumă. Guvernul nu alocă mai mulți bani pentru proiecte cu fonduri europene, e de fapt doar o schimbare în raportare pentru că banii au început să vină acum din bugetul alocat pentru perioada 2014 – 2020.

În ceea ce privește încasările din fonduri europene, sumele sunt ridicol de mici: 2,9 miliarde, din care mare parte provin din proiecte derulate în timpul guvernării tehnocrate. Așteptăm cu interes performanțele guvernului Grindeanu însă. Oricum, programul economic al PSD se baza în mare parte pe venituri provenind din fonduri europene pentru a ofseta sumele uriașe pe care intenționa să le cheltuiască (mai multe detalii aici).

Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad

Partea cu adevărat îngrijorătoare e că în primul trimestru s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cheltuielilor cu salariile (aproximativ 2,2 miliarde RON).

E greu e spus dacă întreaga sumă vine din creșterea salariului minim pe economie, chestie care a afectat și multe persoane care lucrează în sectorul public sau dacă o parte din creștere se datorează și altor creșteri salariale ori ca urmare a creșterii numărului de angajați.

Cert e că aceste cheltuieli cresc puternic, în timp ce cheltuielile cu investițiile (bunuri și servicii, dar și cheltuielile de capital) se reduc.

Momentan pe plus

Și nu în ultimul rând, momentan bugetul e pe plus pentru că, istoric vorbind în Q1 se încasează mai mulți bani decât se cheltuie. Dar și surplusul acela e în scădere:

Q1 2017 – 1,5 miliarde RON

Q1 2016 – 3 miliarde RON

Q1 2015 – 4,9 miliarde RON

Să ne pregătim pentru un trimestru doi cu deficit și multe vorbe grele și acuzații.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Ministrul Turismului nu înțelege cum funcționează turismul

Am uneori impresia că trăiesc într-o piesă de teatru scrisă de Caragiale și tot aștept să înceapă lumea să aplaude ori de câte ori mai iese careva pe la TV și spune lucruri dubioase. În cazul de față, mă refer la Ministrul Turismului.

9% pentru agențiile de turism

Visul umed al oricărui politician român de la criză încoace e să reducă TVA-ul. Nu știu de ce oamenii ăștia au impresia că reducând TVA-ul o să se rezolve toate probleme României. Aparent și ministrul turismului merge pe același drum afirmând că România va trimite o solicitare Comisiei pentru a permite diminuarea cotei de TVA la agențiile de turism la 9%. 

Am să îl scutesc eu pe domnul ministru de așteptare și am să îi dau răspunsul: NU

Dacă ministrul ar fi întrebat un consultant fiscal cu cunoștiințe decente de TVA sau pe cei de la Ministerul Finanțelor Publice, ar fi aflat că nu se poate acorda o cotă redusă de TVA pentru agențiile de turism din simplul motiv că ele beneficiază deja de un regim special de TVA. Iată cum funcționează:

O agenție de turism cumpără de regulă servicii de cazare, transport și asistență (ghid să zicem) pentru turiști. În cazul unei vacanțe în străinătate, toate serviciile astea nu generează TVA românesc pentru agenție din varii motive (nu are sens să intru în detalii tehnice). Problema e că atunci când agenția din România vinde vacanța turistului trebuie să pună TVA pe factură la o cotă de 19%. Adică vom avea, spre exemplu costul total al serviciilor de cazare, transport și asistență de 600 RON, iar agenția va vinde vacanța cu 1.190 RON din care 1.000 RON îi revin ei iar TVA-ul de 19% însumând 190 RON trebuie plătit statului român.

Ca să ușureze viața agențiilor există un regim special de TVA care se aplică pentru agențiile de turism. Folosind acest regim special agenția poate să aplice TVA doar asupra profitului pe care îl face din vânzarea pachetului turistic. Asta înseamnă că vom aplica TVA asupra profitului obținut din pachet, adică la 400 RON, nu la 1.000 RON ca în exemplul de mai sus. Prețul final de vânzare scade în felul ăsta de la 1.190 RON la 1.076 RON. Practic, e ca și cum cota de TVA ar fi de 7,6% în loc de 19%.

Mai mult, mai toate statele din UE, inclusiv România au cote reduse de TVA la cazare iar transportul internațional de persoane e scutit de TVA cam peste tot.

Directiva de TVA, adică legislația care reglementează TVA la nivel european nu prevede posibilitatea de a aplica o cotă redusă de TVA pentru turism pentru simplul motiv că sectorul beneficiază deja de unul din cele mai permisive sisteme de cote reduse dintre toate domeniile de activitate.

Ministrul și tehnologia

Digi 24 a făcut o comparație între destinația de Paște a românilor de anul acesta și cea de anul trecut folosind date de pe Trivago. Rezultatul e că românii se duc de Paște în Bulgaria în loc să meargă pe litoralul românesc. Comparația e idioată pentru că anul trecut Paștele a picat în mai, anul acesta la mijloc de aprilie, adică înainte de începerea sezonului estival. Dar nu asta e problema, sunt obișnuit ca Digi să publice materiale făcute în doi peri, adevărata problemă e că ministrul turismului nu știe ce e Trivago, unul din cele mai mari siteuri de comparare de prețuri pentru camere de hotel.

Și asta nu e tot, acum se lucrează la o lege prin care ANPC va suspenda website-urile care publică anunțuri cu unități de cazare neclasificate sau nelicențiate. O măsură bună în aparență, doar că…piața de reclame online e dominată de Facebook și Google, iar reclamele de acolo sunt automate. Altfel spus, o pensiune fără autorizație își poate face reclamă pe Facebook sau Google fără autorizație și fără ca ANPC să poată face ceva în privința asta. De ce spun asta? Pentru că e greu de crezut că ANPC poate închide facebook sau google. În plus, multe dintre acele reclame fac parte din categoria ”programatic advertising”, adică reclame care rulează automat în funcție de utilizator. Altfel spus ele îți pot apărea atunci când intri pe un site fără ca siteul respectiv să aibă contract încheiat cu pensiunea respectivă.

Chestia asta îmi demonstrează că ministrul turismului nu are nici cea mai vagă idee cum funcționează tehnologia.

Este un sistem cangrenat

Cuvintele nu îmi aparțin mie ci ministrului turismului. Și asta nu e nimic, întreaga declarație sună în felul următor (boldul e al meu):

Este un sistem cangrenat, nu imbacsit, ci cangrenat, in care fiecare protejeaza pe fiecare, iar la rezultate nu avem niciun fel de rezultate. Nu din cauza mea sau a secretarilor de stat institutia nu functioneaza, ci din cauza lor. Pentru ca ei vaneaza numai pozitii, se vaneaza unii pe altii, au orgolii, au polite de platit, au frustrari

Țara asta e condusă de PSD în colaborare cu diverse alte partide din 2012 și până în prezent. Asta înseamnă 5 ani de prezență continuă a PSD în structurile de conducere ale României iar Ministrul Turismului pus de PSD se plânge că nu își poate face treaba din cauza oamenilor din sistem.

Ironic e că acel sistem cangrenat în care fiecare protejează pe fiecare și lipsit de rezultate e același care l-a adus pe el în scaunul de Ministru. Și apropo de rezultate și sisteme îmbâcsite, cum poate un om care a lucrat toată viața la firma tatălui său, firmă de panificație, să fie ministrul al turismului deși nu are nici un fel de experiență relevantă în domeniu? Oare cumva mulțumită acelui sistem îmbâcsit de care se plânge? Cumva oamenii aceia de care se plânge acum au ajuns în acele posturi la fel ca el?


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Misterul execuției bugetare ianuarie 2017 rezolvat

Media românească e un câmp de bătălie în ultimele luni în care pentru fiecare știre se duce un război. Minciuni se aruncă atât din tabăra PSD cât și din tabăra anti-PSD.

Ultimul exemplu e execuția bugetară pe ianuarie 2017, o chestie complicate tehnic, despre care puțini oameni sunt calificați să își dea cu părerea.

Ce s-a scris prin presă?

Update 1: Am lăsat un comentariu la un articol al lui Moise Guran pe tema asta în care îi indicam anomalia din ianuarie 16. Până azi, 6 martie, comentariul nu a fost aprobat. Probabil ar strica articolul alarmist al domnului Guran.

Update 2: Gabriel Biriș, fost secretar de stat în MF are o postare pe blog în care spune același lucru ca și mine, dar cu mențiunea că elaborează pe partea de accize, despre care eu nu știam foarte multe.

Posted by Gabriel Biriș on Sunday, March 5, 2017

Păi datele proaspăt publicate despre execuția bugetară arată o scădere a veniturilor bugetare cu 5,7%, dar în același timp și o creștere a cheltuielilor bugetare cu 3,5%. O scădere drastică de 24,8% a fost înregistrată la încasările din TVA și o scădere de 35,4% la încasările de impozit pe profit.

Unii au raportat aceste cifre ca o dovadă a incompetenței guvernului PSD, ori a pierderii încrederii consumatorului român, în timp ce alții au văzut doar partea plină a paharului, adică faptul că, și în aceste condiții bugetul a fost pe plus.

Ce s-a întâmplat de fapt?

Imediat ce am văzut cifrele mi-au trecut prin cap o serie de întrebări:

  1. La ce perioadă se referă banii încasați în ianuarie 2017? Răspunsul e simplu, în ianuarie 2017 se încasează taxele lunare (TVA, accize, impozit pe venit, contribuții sociale) aferente lunii decembrie 2016. Atenție, nu se încasează impozit pe profit în ianuarie 2017. Și totuși avem o diferență foarte mare la încasările de impozit pe profit. Cheltuielile sunt aferente însă perioadei ianuarie 2017.
  2. A fost vreun eveniment deosebit în perioada respectivă? Decembrie 2016 este unul dintre vârfurile de încasări ale anului pe partea de taxe pe consum, pentru că toată lumea cumpără cadouri, băutură și aruncă în general cu bani peste tot. Dar asta se întâmplă în fiecare an. De ce diferența atât de mare?
  3. Cum arată datele istorice pentru perioada respectivă? Și de fapt aici găsim răspunsul la misterul încasărilor extrem de reduse.

Impozitul pe profit a avut o creștere de 48% în ianuarie 2016 deși, repet, ianuarie nu e lună în care se plătește impozit pe profit.

TVA-ul a avut o creștere de 17% deși economia nu crescuse atât de mult.

Deci motivul pentru care încasările au fost atât de mici pe partea de impozit pe profit și TVA nu este neapărat că ANAF ori PSD sunt incompetenți ci pentru că ianuarie 2016 a fost o anomalie, având încasări uluitoare. Iată cifrele din încasări aferente ianuarie 2015, ianuarie 2016 și ianuarie 2017.

Taxă Ian 15 Ian 16 Ian 17
Impozit pe profit 305.9 452.8 292.4
TVA 5,959.60 6,971.60 5240

Iată și grafic cum arată:

Cred că e destul de clar că încasările din ianuarie 2016 sunt anomalia și nu cele din ianuarie 2017. Ar trebui avut în vedere că încasările de TVA din ianuarie 2016 poartă cota de 24% în timp ce încasările din ianuarie 2017 au o cotă de 20%.

Sunt sigur că te întrebi și tu, la fel cum m-am întrebat și eu: Ce dracu s-a întâmplat în ianuarie 2016 de au crescut încasările? În octombrie 2015 intra în vigoare o lege care oferea contribuabililor cu probleme posibilitatea de a fi iertați de o parte a datoriilor restante dacă plateau o anumite parte din ele până în martie 2016. Pe lângă asta au mai fost niște sume dubios de mari pe partea de accize și TVA ca urmare a unor plăți în avans(din păcate nu cunosc situația au cauza foarte bine). Cel mai probabil acestea au fost cauzele vârfului de încasări din 2016.

Sunt ok totuși încasările pe ianuarie 2017?

Da și nu. Da, pentru că arată o creștere pe partea de impozit pe venit și contribuții sociale. Creșterile sunt cauzate aș spune eu de creșterea salariului minim în cea mai mare parte. Din februarie 2017 a intrat în vigoare și eliminarea plafonului de 5 salarii folosit la calculul CAS, dar impozitul pentru februarie se plătește pe 25 martie, deci abia atunci se va vedea creșterea.

Partea cu nu se referă în primul rând la TVA și accize. Încasările din TVA sunt mult mai reduse decât cele din ianuarie 2016 iar asta se datorează mai multor factori:

  • Scăderea cotei de TVA de la 24% la 20%, o decizie exclusive politică fără o motivație macroeconomică în spate (mai multe despre asta într-o postare la care lucrez)
  • Introducerii taxării inverse pentru mai multe categorii de bunuri și servicii, între care, bănuiesc eu, impactul cel mai puternic l-a avut taxarea inversă la electronice și imobiliare.
  • Incapacității instituționale a ANAF de a administra contribuabili. Atenție, aici nu e vina ANAF ci vina guvernelor care s-au perindat la conducere și a oamenilor numiți la conducerea ANAF. Am scris aici despre problemele tehnologice ale ANAF, dar pe lângă acestea ar mai trebui aduse în discuție și alte cause, mult mai subtile.

La capitolul accize în schimb nu am avut reduceri de cotă ci diferențe în metodologia de calcul. Totuși, accizele au rămas aproximativ pe loc. Aici ar trebui niște investigații suplimentare.

Pe partea de cheltuieli e o problemă în schimb pentru că acelea sunt într-adevăr cheltuieli din ianuarie 2017, adică perioadă în care PSD a fost la butoane. Creșteri mari sunt la capitolele Subvenții, Alte transferuri și Asistență socială. În principiu, vorbim despre bani din sectoare cu o mare incidență de condamnări penale. Cheltuielile cu bunuri și servicii au scăzut

Concluzii

Concluzia e că mulți oameni au strigat hoții fără să înțeleagă cifrele pe care le aveau în față. Din nou, sunt îngrozit de lipsa de interes a ziarelor economice din România pentru orice investigație care nu poate fi rezolvată pe prima pagină a google.

Pe scurt:

  • Scăderile mari în încasări de TVA și impozit pe profit sunt o anomalie cauzată de încasările peste medie (și de natură ocazională) din ianuarie 2016.
  • Adevăratul motiv de îngrijorare ar trebui să fie capacitatea limitată a ANAF de a face față creșterii nivelului de activitate economică din România.
  • Pe partea de cheltuieli lucrurile s-ar putea să fie nasoale (deși nu avem de unde știm). Adevărata bătălie ar trebui dusă pe a afla unde se vor duce acești bani și cum vor fi cheltuiți.



ANAF și tehnologia

Două comunicate interesante venite din partea ANAF zilele astea:

ANAF și ROTLD

ANAF încearcă marea cu degetul și decide, într-un final, că vrea informații despre deținătorii domeniilor de internet. Motiv pentru care anunță printr-un comunicat postat pe site-ul lor că vor semna un protocol de colaborare în vederea schimbului de informații cu Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică – I.C.I. București pentru transmitarea informațiilor referitoare la deținătorii domeniilor cu extensia .ro, înregistrate în serviciul RoTLD (www.rotld.ro)

Partea interesantă a mesajului e aici (via Hotnews):

Potrivit acestuia, ICI Bucuresti va pune la dispozitia A.N.A.F. datele necesare pentru indeplinirea atributiilor care ii revin privind colectarea veniturilor si prevenirea si combaterea evaziunii si fraudei fiscale.

Un pic de context

Romania are cel mai scăzut nivel de colectare al TVA din UE. Și asta nu ieri ci de când am aderat. Parte din motiv se datorează fraudei care în România ajunge la cifre impresionante. Bineînțeles că odată cu explozia e-commerce-ului frauda s-a mutat și în online.

Vali Petcu postează periodic articole despre platforme de vânzări online care dau țepe, multe cazuri fiind mediatizate și pe la TV, dar cu toate astea oamenii nu se învață minte și cumpără de la tot felul de dubioși. Cumva ei cred că există o conspirație a marilor retaileri de a vinde iphone-uri cu 3.500 RON, când ele de fapt ar trebui să fie vândute cu 1.000 RON, pentru că atât costă la poarta fabricii în China. Așa că atunci când văd un telefon de 3.500 RON la vânzare cu 1.000 RON nu li se aprinde nici un beculeț de alarmă.

Pe lângă astfel de magazine cu țepe, au mai apărut și o grămadă de alte magazine online care chiar vând bunuri, dar care nu plătesc taxe statului. Magazinele funcționează cel mai des în vreun apartament dubios de prin Berceni, Rahova sau alt cartier bucureștean și în câteva luni de la lansare de regulă dispar după ce au dat țepe importante furnizorilor și statului prin fraude de tipul ”missing trader”.

Frauda a ajuns atât de mare în sectorul electronicelor încât ANAF a introdus taxarea inversă la vânzările de electronice peste valoarea de 35.000 RON. Măsura, desi reduce frauda mare, lasă poarta deschisă pentru găinării care, deși mici ca valoare, la nivelul economiei pot ajunge la sume impresionante.

Deci ce vrea să facă ANAF?

Așa că ANAF face acum ceva ce trebuia făcut de mulți ani de zile, cere informații despre deținătorii domeniilor .ro. Teoretic, acum ANAF ar trebui să fie capabil să știe cine operează deține domeniul de pe care vinde un magazin online ilegal și să aibă astfel cel puțin o primă pistă pentru a merge după bani.

Acum, eu trag speranțe că ANAF nu își va folosi puținele resurse pe care le are pentru a urmări bloggeri găinari care fac 200 – 300 de euro din google adwords și nu îi declară și se va concentra pe fraudele mari.

Singura problemă cu planul de accesare a bazei de date a ROTLD e că nu îmi e foarte clar dacă ei au capacitatea de a înțelege ce se întâmplă în online. A știi cine a cumpărat un domeniu nu e suficient pentru a combate frauda. Cu atât mai puțin dacă proprietarul domeniului e o companie (străină chiar).

Mai mult, nu îmi e clar dacă ANAF are sisteme tehnologice capabile de schimb de informații automat și nu doar căutări manuale într-o bază de date. Iar asta mă duce la al doilea anunț.

Serverele ANAF

Și iată cum am aflat dintr-un comunicat ANAF că sistemele sale informatice operează la 99% din capacitate, deși în mod normal ar trebui să opereze la 70%. Ba mai mult, situația nu e nasoală de ieri ci de câțiva ani buni:

“Conducerea ANAF a constatat ca din anii 2012 – 2013 au incetat investitiile importante in infrastructura (hardware, software, infrastructura fizica suport), in pofida recomandarilor ferme din Acordul de Imprumut dintre Romania si BIRD (Legea 212/2013) destinat Proiectului de Modernizare a Administratiei Fiscale.”

Potrivit acestui Proiect, Romania s-a angajat la momentul imprumutului ca va asigura continuitatea functionarii in bune conditii a sistemului informatic existent, pana la achizitionarea unui nou sistem informatic de administrare a veniturilor (RMS Cots). Precizam ca, in acest moment, nu exista la nivelul ANAF niciun contract in derulare pentru intretinerea infrastructurii hardware, software si de comunicatii.

Cine a încercat să depună o declarație pe 25 a lunii știe cât de des pică serverele ANAF. Și a nu depune declarația în termen pentru că serverele lor nu au funcționat nu te scutește de amenda pentru nedepunere.

Consecintele acestei stari de fapt sunt deosebit de grave, mai ales in perioadele de varf de activitate (cele din jurul datelor de depunere a declaratiilor fiscale si de plati a impozitelor), deoarece provoaca sincope in functionarea sistemului informatic. Aceste sincope pot genera oprirea partiala sau totala a unor activitati fundamentale ale ANAF, sau chiar pierderi de date din sistem.

Acum, eu sincer sper că ei au auzit de back-up și că nu vor dispărea ca prin magie niște declarații și obligații de plată cu dedicație.

Și bineînțeles că în buna tradiție a lucrurilor făcute în stil balcanic, nu există vinovați pentru problemele acestea. Fiți atenți aici:

Presedintele ANAF constata ca în ultimii ani, banii alocati institutiei in scopul investitiilor IT nu au fost utilizati decat intr-o proportie inadmisibil de scazuta.

Trecem peste dubla negația și încercăm să înțelegem mesajul: Am avut bani alocați pentru IT, dar i-am folosit pentru altceva. De ce nu ne spune și pe ce au fost folosiți acei bani? Și cine a dispus alocarea fondurilor în acea direcție.

In baza Memorandumului semnat cu Banca Mondiala, semnat in 2013, pentru modernizarea sistemului informatic, Agentia s-a angajat totodata sa puna bazele unui Centru de Date echipat corespunzator, demersul fiind inca nefinalizat.

Dar știți ce a făcut ANAF în schimb? A început să ceară din ce în ce mai multe informații. Prin declarația 088 au vrut să știe cât mai multe despre proprietarii companiilor care se înregistrează în scopuri de TVA în România și beneficiarii finali ai fondurilor care se mișcă prin România. Mai mult, au modificat declarația informativă de TVA 394 de așa natură încât, în prezent, trebuie raportat cam tot ce mișcă în materie de tranzacții derulate în România realizate de societăți înregistrate în scopuri de TVA. Teoretic, chestia asta e bună pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale, dar informațiile astea sunt inutile dacă ANAF nu are capacitatea de a le corela automat. Practic, ei au nevoie de un sistem care să lege vânzarea de la compania X de achiziția de la compania Y iar acolo unde împerecherea asta nu funcționează să investigheze. Sistemul trebuie să fie însă inteligent, pentru că e posibil ca o vânzare să nu aibă echivalent cu o achiziție la cumpărător pentru din cauza unei diferențe de câțiva lei sau zeci de lei.

Pe scurt, vorbim despre cantități uriașe de informații care ajung în sistemul ANAF, informații brute, care trebuie procesate și analizate pentru a deveni utile. Dar asta nu se poate face dacă serverele lor sunt praf.

Ba mai mult, pentru combaterea fraudei ar fi trebuit să începem de prin 2014 implementarea unui sistem de case de marcat cu jurnal electronic (nu rolă de hârtie) pe care să le conectăm la serverele ANAF și care să analizeze în timp real informațiile primite. Măsura a tot fost amânată (credeam eu) pentru că schimbarea caselor de marcat vechi cu cele inteligente ar fi fost prea costisitoare. Acum îmi dau seama însă că o astfel de măsură ar fi paralizat probabil serverele ANAF.

Concluzii

  • ANAF vrea mai multe informații despre tranzacțiile desfășurate în online
  • Același ANAF nu are capacitatea de procesare necesară pentru a înțelege informațiile pe care le primește și a le folosi
  • Nimeni nu e vinovat de situația asta

Epilog

Ultima chestie mi s-a părut de-a dreptul comică:

O alta problema cu care se confrunta ANAF este intarzierea achizitionarii de servicii de mentenanta, intretinere si reparatii pentru Unitatea de Imprimerie Rapida a Agentiei Fiscale, fapt ce a generat ingreunarea organelor fiscale teritoriale cu activitati de printare, implicuire si expediere a tuturor actelor administrative si de executare, ceea ce poate afecta incasarile bugetare.

Acum traducerea, încasările bugetare nu au fost la nivelul dorit pentru că Unitatea de Imprimerie a ANAF nu a putut trimite plicurile la timp. Vorbim de aceeași unitate care trimitea și încă trimite somații de plată de câțiva lei. Am găsit iată vinovatul, putem merge acasă și să dormim liniștiți.




De unde vin banii pentru maririle promise de PSD

PSD a câștigat alegerile și oamenii au început să se panicheze pe seama felului în care vor fi finanțate promisiunile din campanie.  Și pentru că deja am scris despre partea de cheltuieli a programului lor economic m-am gândit că ar fi păcat să nu explic și de unde vor veni banii pentru a finanța acele cheltuieli. Evident slideurile sunt luate din programul de guvernare al PSD.

Din punctul meu de vedere lucrurile arată cam în felul următor:

  1. PSD spune că banii la buget vor veni din investiții și fonduri europene care generează creștere economică și încasări mai mari la buget prin ”efectul de multiplicare”. Vă voi arată mai jos de ce ipoteza asta pare puțin probabilă.
  2. Declarațiile din decembrie, imediat după câștigarea alegerilor și început de ianuarie arată că, în realitate, sursele de finanțare sunt mult mai ”realiste” și implică în fapt creșterea impozitelor și taxelor.

Haideți să presupunem totuși că se vor ține de cuvânt și vor aplica ce scria în programul de guvernare.

1. De unde spune PSD că vor veni banii

PSD spune că veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor vor veni din venituri din taxe și impozite rezultate din programe de investiții care vor genera efecte de multiplicare și implicit vor crește încasările la bugetul de stat.

Avem așadar două condiții pentru ca veniturile la bugetul de stat să crească:

  1. Să vină investițiile promise
  2. Efectul de multiplicare să se producă

Vom vedea mai jos care sunt punctele slabe ale celor două condiții.

1.1. Investițiile din programul PSD

Conform programului de guvernare al PSD, vom avea parte de investiții consistente pe parcursul celor 4 ani de guvernare. Investițiile sunt grupate în următoarele categorii:

1.1.1. Fonduri europene

Cu fondurile europene eu am o problemă pentru că ele sunt mirajul cu care suntem ademeneți de mulți ani de fiecare guvern aflat la putere, dar care se dovedește a fi un eșec major de fiecare dată. Mai mult, se întamplă în ultima vreme să fim nevoiți să dăm bani înapoi din fondurile europene contractate ca urmare a descoperirii unor nereguli sau a depășirii termenelor de finalizare agreate (a se vedea fondurile europene returnate în cazul pasajului de la Piața Sudului din București despre care nu prea scrie nimeni nimic).

Nu îmi e clar cum vor intra mai mulți bani la buget din moment ce nu toate fondurile europene generează investiții. Sunt fonduri europene destinate reconversiei profesionale, unde discutăm despre firme care primesc bani pentru a învăța oamenii diverse meserii. Genul acesta de bani nu generează investiții și nici taxe la buget prea multe. Mai mult, acest sector este notoriu pentru neregulile descoperite. Și încă o chestie faină, se întâmplă frecvent ca astfel de cursuri de recalificare să fie prestate de ONG-uri, care nu prea plătesc taxe. Vă invit să citiți o investigație a celor de la RISE Project pe tema fraudării fondurilor, pe care o consider tipică.

Mulți bani din fonduri europene merg pe subvenții în agricultură (excluse de PSD din calcule), dar și spre proiecte pentru a ajuta agricultorii în general. Problema este că agricultura este un alt sector notoriu pentru fraude cu bani europeni și fraude cu rambursările de TVA. În plus, nici aici nu se pune problema de mai mulți bani la buget pentru că sectorul este notoriu și pentru frauda pe partea de TVA.

Ar mai fi marile proiecte de infrastructură care pot fi finanțate prin fonduri europene: autostrăzi, pasaje rutieri, amenajări de diferite feluri. Problema aici e că toate chestiile astea sunt făcute pentru statul român. Altfel spus, statul român vrea un pasaj de 100 milioane de euro. Licitația pentru construcția pasajului este câștigată de o companie privată care construiește pasajul și dă statului român o factură de 100 de milioane + TVA 20%. Statul român plătește 120 de milioane de euro companiei iar compania plătește apoi inapoi statului 20 de milioane de euro. Au crescut veniturile la bugetul de stat? Da! cu 20 de milioane de euro, dar știi ce? au crescut și cheltuielile tot cu 20 de milioane.

Știi care ar fi impactul pozitiv aici? Faptul că am construit infrastructură, dar infrastructura aia nu înseamnă venituri pe termen scurt ci pe termen lung, dacă e făcută cu cap. E posibil ca acea companie care a construit pasajul să plătească din banii respectivi contribuții sociale și impozit pe profit ca urmare a contractului câștigat, doar că, de cele mai multe ori, discutăm despre companii deținute de tot felul de indivizi dubioși care sunt etern pe pierdere (impozit pe profit).

Una peste alta nu cred că fondurile europene pot reprezenta o sursă directă de taxe și impozite. Fondurile europene pot genera creștere economică dacă sunt folosite corect, dar asta pe termen mediu și lung. Iar efectul lor e destul de greu de măsurat.

1.1.2. Fondul Suveran de Investiții

O găselniță interesantă este Fondul Suveran de Investiții.Inspirația pentru fondul acesta vine din Norvegia, țară care a învățat din experiențele nefericite ale altora și care și-a dat seama că dacă se bazează pe banii din petrol, s-ar putea trezi într-o bună zi falimentară și cu niște cheltuieli mult prea extravagante. Așa că banii din redevențele petroliere au ajuns într-un fond care investește banii peste tot prin lume și care, în 2011, era cel mai mare fond de investiții din lume. Sună bine, nu e așa? Și atunci care ar fi problema? Păi problema e că am mai avut un fond de genul acesta acum câțiva ani.

Mă refer la faimosul fond înființat din banii primiți de statul român pentru vânzarea BCR, către Erste. Suma nu era deloc mică, 2,2 miliarde de euro la vremea respectivă iar banii trebuiau folosiți pentru investiții în infrastructură. Știți ce s-a întâmplat cu ei? I-a folosit guvernul Tăriceanu pentru a acoperi cheltuielile extravagante ale statului român cu măriri de salarii în sectorul public și angajarea unui număr uriaș de bugetari, deși legea interzicea lucrul acesta. Am voie să fiu sceptic cu privire la noul fond de investiții în condițiile în care Tăriceanu e iarași la guvernare alături de PSD-ul care l-a ajutat și în perioada aceea să guverneze țara? Eu cred că da.

Cum ar trebui să funcționeze lucrurile în cazul FSDI? Păi se iau niște bani de la buget, se bagă într-un fond de investiții și apoi ca prin magie avem mai mulți bani la bugetul de stat din taxe și impozite generate de respectivele investiții. Mecanismul e același precum cel de la fonduri europene iar limitările sunt similare, cu mențiunea că, banii din FSDI sunt mai ușor de furat pentru că nu mai vin cei de la Bruxelle în control.

Sunt curios însă în ce ar putea investi statul român prin fondul de investiții în contextul în care același stat român lasă localități întregi în paragină sau uită că sunt areale geografice cu șomaj cronic. Ce încerc să spun e că banii care intră în acest fond vor fi tot banii statului, bani care trebuiau să ajungă în mod normal la buget, dar care acum vor merge într-un fond, al cărui management va fi numit politic.

Ca să nu mai spun că fondul norvegian investește pe bursă o mare parte din bani. Fondul nostru ce va face? Va băga bani în investiții românești sau străine? Ne permitem să finanțăm companii private în condițiile în care infrastructura în românia e la pământ? Dacă fondul respectiv ar investi în infrastructură, cu ce ar fi el diferit față de o companie de stat sau un minister, în afara de alți oameni pe ștatul de plată și poate niște achiziții dubioase.

1.1.3. Investiții private

Ultima categorie care ne rămâne e legată de investițiile private. Investițiile private au fost motorul de creștere al României în ultimii 20 de ani, dar în același timp, ele nu au ce căuta într-un program electoral. Investitorii, fie ei străini, fie privați, au nevoie în primul rând de un mediu de afaceri predictibil. Ori toate guvernele de până acum, în frunte cu Guvernul Ponta, au ales să ia unele măsuri care pot fi catalogate oricum numai pro-business nu. Cu titlu de exemplu să ne amintim de stabilirea nivelului accizei la un curs de schimb ales de Guvern atunci când, pentru prima oara dupa mulți ani, cursul de schimb al BNR nu era în creștere, diminuarea puternică a investițiilor în infrastructură. În astfel de condiții, măsuri precum diminuarea taxelor pe salarii nu ajută foarte mult investitorii mari.

Una peste alta, PSD mizează pe investiții private pe care, nu știu sincer dacă are capacitatea de a le stimula având în vedere istoricul lor pe tema asta.

Oricum, PSD a început bine guvernarea, a luat prima măsură pro-business: va elimina plafonarea CAS, chestie care va crește substanțial costurile companiilor cu forța de muncă bine pregătită și cu salarii mari. Vor spune că au luat alte măsuri pentru mediul de afaceri, cum ar fi scăderea impozitului pe micro-întreprinderi. Dar așa cum am scris și aici, 1% sau 2% e irelevant ca impozit. Micile afaceri au alte probleme (cum ar fi lipsa surselor de finanțare), nu impozitul acesta.

Oamenii aceștia încă nu au înțeles că e nevoie de mai mult decât taxe reduse pentru a atrage un investitor.

Haideți să presupunem totuși că toate investițiile de mai sus vor fi făcute pe bune și nu vor deveni găuri negre. Cum se vor vedea investițiile în creșterea veniturilor la bugetul de stat? Răspunsul PSD este: prin efecte de multiplicare.

1.2. Efectul de multiplicare

Ei ca să înțelegeți efectul de multiplicare, trebuie să înțelegeți în primul rând cum funcționează macro-economia în România. La noi, macroeconomia e o știință ocultă, similara cu ghicitul in stele sau horoscopul: Oamenii nu prea stiu exact ce fac acolo, dar daca o nimeresc (din noroc sau prostie) ajung consilieri sau miniști. Iar efectul de multiplicare e ceva invocat de toată lumea, dar pe care puțini oameni îl înțeleg exact. 

Problema mea e că pe partea de venituri, programul PSD mizează foarte mult pe magia efectului de multiplicare.

Vreau să fac clar un lucru, efectul de multiplicare există, este cât se poate de real. Doar că simplul fapt că îl invoci nu înseamnă și că apare. 

Haideți sa presupunem ca vine iarăși o criză, investițiile și consumul scad foarte puternic, nimeni nu mai cumpără, nimeni nu mai vrea să investească. De data asta însă guvernul nu e luat pe nepregătite (știu că îți vine să râzi la gândul ăsta, dar e încearcă să mă urmărești). Așa că, pentru a stimula economia decide să investească în anumite sectoare care pot genera efecte de multiplicare. Spre exemplu decide să investească 100 milioane de euro în construcția unor apartamente pentru tineri. Banii vor merge la antreprenori privați care vor construi locuințele. Cele 100 de milioane de euro înseamnă muncitori care primesc salarii, înseamnă materiale de construcții, instalații sanitare și electrice vândute și multe alte bunuri și servicii din sectoare conexe celui de construcții care se pun în mișcare.

La finalizarea lucrărilor, statul vinde apartamentele la cost, fără să vrea sa facă profit de pe urma lor. Dar lucrurile nu se opresc aici, tinerii vor plăti apartamentele probabil prin credite, luate de la bănci. Apoi vor merge să își cumpere mobilă, electrocasnice, asigurări și multe alte lucruri pe care, în lipsa unei case noi nu le-ar fi achiziționat niciodată. 

100 de milioane de euro dați de stat generează efecte în economie prin investiții și consum considerabil mai mari în economie. Gândiți-vă numai la faptul că 100 de milioane au fost încasați de constructori și furnizorii lor. Apoi mai adăugați valoarea electrocasnicelor, a mobilei și tuturor celorlalte lucruri și servicii cumpărate de noi proprietari.

Problema în practică e că multiplicatorul acesta este foarte greu de măsurat având în vedere că:

  • nu avem cum să aflăm cu exactitate ce bunuri și servicii au cumpărat tinerii care au achiziționat apartamentele sau cât au costat.

  • Nu știm exact când vor fi achiziționate aceste bunuri și servicii. Îți poți mobila toată casa înainte să te muți sau poți dormi pe o saltea timp de 3 luni.

Multiplicatorul se poate estima, dar nu măsura cu exactitate. Și PSD știe asta și prin urmare își bazează mare parte din cifrele din programul economic. PSD estimează o creștere a veniturilor la buget de 6% din PIB ca urmare a aplicării programului său electoral, din care 5,4% poartă eticheta ”prin efecte de multiplicare”.

În lipsa unui efect de multiplicare puternic, programul PSD și cam toate creșterile lor se năruie ca un castel de nisip. Iar eu nu cred că acest efect de multiplicare va exista pentru că investițiile publice sunt la pământ încă de pe vremea guvernului Ponta.

Bazat pe experiențele trecutului și prezentului în materie de guvernare PSD mi se pare mai probabil scenariul următor:

Pasul 1: Guvernul investește mulți bani în diferite proiecte de infrastructură, inclusiv în proiecte total inutile cum ar fi, spre exemplu, o gară aflată într-o localitate prin care nu mai trece trenul de 2 ani, spunând că efectul de multiplicare va genera creștere economică, locuri de muncă și pateu pe masa fiecărui român.

Pasul 2: Începe construcția în cazul proiectului respectiv cu termen de finalizare total nerealist (2 ani de exemplu), cu finanțare din fonduri europene. A se lua ca exemple: Pasajul de la Piața Sudului sau centrul orașului Râmnicu Vâlcea.

Pasul 3: Se depășește bugetul și durata agreată inițial. Se pierde finanțarea europeană și sumele trebuie alocate din bugetul local. Constructorul nu vrea sa mai lucreze până nu își primește banii. Proiectul se blochează de mai multe și avansează doar când primăria / guvernul sau ministerul de resort își aduce aminte și alocă bani.

Pasul 4: Pentru ca nu avem destulă creștere economică, locuri de muncă și pateu guvernul decide sa repete Pasul 1. Antena 3 dă vina pe Băsescu / tehnocrați / Soroș / mafia reptiliană.

2. Ce s-a întâmplat de când PSD e la putere

Drept dovadă, Dragnea îl ruga pe Cioloș în decembrie 2016 să nu scadă cota de TVA la 19% (deși scăderea era inclusă din vremea premierului Ponta) și să nu elimine taxa pe construcții speciale (taxa de stâlp).

Apoi, imediat ce noul Parlament s-a format a și început să dezbată o modificare a legislației fiscale prin care se elimina plata contribuției de sănătate pentru toți pensionarii nu doar pentru cei cu venituri reduse. O zi mai târziu noul prim ministru declară că vrea să elimine măsura de plafonare la nivelul a 5 salarii a contribuției de pensie, chestie care, spune el, i-ar aduce 1,4 miliarde RON la buget.

Tot el spunea că mărirea salariului minim pe economie de la 1.250 RON la 1.400 RON va mai aduce încă 1 miliard RON la buget și înca 0.5 miliarde RON din eliminarea plafonului de 5 salarii pentru CASS.

3. Concluzii

Din punctul meu de vedere, acesta e un mesaj foarte clar venit din partea PSD că:

  1. Nu vor respecta ceea ce au spus în programul politic pe partea de venituri și vor urma căi mai ortodoxe de echilibrare a bugetului (spre exemplu eliminarea plafonului la CAS, CASS).
  2. Nu au crezut niciodată ce scria în acel program referitor la venituri și nu le pasă pentru că au câștigat alegerile iar oamenii se vor uita la cheltuieli, nu și sursa de finanțare.

Cred însă că vor încerca să constituie un fond de investiții pentru că ar însemna niște posturi bine plătite și niște bani care ies din orbita bugetului public, fiind mai ușor de furat.

La fel cum cred că vor da vina pe tehnocrați că nu sunt bani la buget, mergând în special pe diminuarea veniturilor din TVA, o bombă cu ceas lăsată cadou de guvernul Ponta românilor la plecare. Dar despre asta, într-o altă postare.

Dacă te interesează subiectul poți citi și ce am scris despre partea de cheltuieli și taxe a programului economic al PSD aici.