25 de OUG-uri, unul cu dedicație pentru bănci

E dragoste mare în România între guverne și bănci, indiferent de culoarea politică. Poate ați auzit deja: Guvernul Orban, într-un exces de democrație, a dat 25 de ordonanțe de urgență într-o singură noapte pentru că știa ce soartă îl așteaptă. La ei nu e ”noaptea ca hoții” însă că nu sunt PSD.

În acea listă lungă de OUG-uri e însă unul care reflectă perfect filozofia de guvernare a fostului guvern liberal: nu avem bani pentru săraci, dar avem pentru marele capital (bănci de data asta).

Despre ce e vorba?

Niște bănci pierd un process cu statul 

În 2015 BCR Banca pentru Locuințe (BpL) a pierdut un proces cu Curtea de Conturi (via Adevărul):

În 2015, Curtea de Conturi a acuzat BCR BpL şi Raiffeisen BpL că nu au respectat legea atunci când au acordat primele de stat şi unor beneficiari care nu au folosit sistemul bauspar pentru contractarea unui credit. Sistemul presupunea că o persoană economiseşte pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, după care este eligibilă pentru un credit pentru achiziţia, construcţia sau îmbunătăţirea unei locuinţe, în condiţii mai avantajoase de dobândă decât cele de la nivelul pieţei.

În adresa înaintată instanţei, Curtea de Conturi arăta că de primă ar fi beneficiat şi persoanele sub 18 ani, care nu aveau vârsta legală pentru a contracta un credit, dar şi cele înaintate în vârstă, care ar fi depăşit vârsta maximă acceptată în normele de creditare, inclusiv mai mulţi membri ai aceleaşi familii. Astfel, aceste depuneri nu ar fi avut scopul de a rezulta în contractarea unor credite, ci doar a obţinerii subvenţiei de la stat, în condiţiile în care, arată Curtea de Conturi, BCR BpL acordase doar 2.900 de împrumuturi la 185.000 de contracte încheiate. Suma imputată de Curtea de Conturi BCR BpL era de circa 60 de milioane de euro la acel moment.

Pe scurt:

  • BpL e o bancă ce acordă credite pentru achiziția de locuințe oamenilor care economiseau bani 5 ani la ei. Pe lângă banii economisiți persoana respectivă mai primea și o primă de la stat. Toți acești bani puteau fi folosiți pentru a primi un credit fie pentru achiziția unei case fie pentru îmbunătățirea ei.
  • BpL a dat însă aceste credite și unor persoane care nu se calificau pentru ele: persoane sub 18 ani spre exemplu sau oameni având o vârstă prea înaintată pentru a se mai califica pentru credit (ex: nu poți lua credit pe 30 de ani dacă ai deja vârsta de 80 de ani).
  • Acordând credite cui nu trebuia, BpL s-a folosit de banii statului pentru a da credite (adică au primit prime inclusiv cei care nu se calificau). Curtea de Conturi a văzut treaba asta și a cerut restituirea banilor.
  • Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă în cazul acesta, a fost de acord cu Curtea de Conturi și a dispus restituirea banilor de către BpL.

Bun, ce a făcut Guvernul PNL? A zis: dăm OUG ca BpL să nu fie nevoit să mai dea banii înapoi statului român! De ce? Pentru că, zicea Guvernul PNL, altfel s-ar fi dus BpL după cei care au beneficiat de primă și ar fi cerut banii înapoi.

Ce e în neregulă cu chestiile de mai sus?

În primul rând, ca om care și-a luat apartament prin credit și a avut și credit de nevoi personale pot să vă spun din experiență că băncile te freacă pe toate părțile pentru a se asigura că te califici. Chestii de genul: nu avea 18 ani sau avea vârsta peste limită nu sunt posibile fără niște aprobări pentru că băncile au proceduri pentru astfel de situații. De altfel, dacă citiți motivarea celor de la BCR și aveți răbdare să treceți prin ce s-a discutat la proces veți vedea că ei consideră că au acționat legal (că e sau nu adevărat nu mă pronunț pentru că nu sunt avocat).

A doua chestie importantă e legată de cum înțelege Guvernul PNL să folosească banii:

  • a refuzat să crească alocațiile pentru copii spunând că nu are bani
  • a refuzat să crească pensiile sociale spunând că nu are bani

dar apoi zice că nu are nevoie de 60 de milioane de euro de la BpL.

Recapitulăm: niște români au luat credite cu bani de la stat (primele) plătite din taxele și impozitele tuturor, deși nu aveau voie. Guvernul zice: e ok, lasă-i în pace. Românașii aceia rămân cu creditele, BpL rămâne cu profitul iar contribuabilul român rămâne cu banii luați.

Mai mult, Guvernul PNL zice că nu are nevoie de 60 de milioane de euro, dar zice apoi că nu are bani de alte chestii. Se pare că o situație similară e și în cazul Raifeissen, dar despre ei nu am găsit informații.

Ar mai fi posibilitatea ca Avocatul Poporului să atace aceste OUG la Curtea Constituțională, dar dacă se va întâmpla asta va fi atacată forma în care a fost luată decizia (adică sub formă de OUG) nu ce scrie în OUG.

Și ca să nu uit, ideea de a nu recupera banii aceștia se pare că exista de pe vremea lui Eugen Teodorovici. Deci vorba aia cu PNL e PSD, dar pe galben pare să aibă ceva substanță. Deși merită spus că un alt prim ministru al PSD (Tănase, ați și uitat de el, nu?) spunea că Terente ar fi avut de învățat de la bănci cum se fură.

Mi se pare super amuzant cum am ajuns ca în bancurile cu Radio Erevan: nu s-a luat (bani de la bănci prin ”taxa pe lăcomie”), s-a dat (bani la bănci ca mai sus). Și nu era taxă pe lăcomie ci OUG pentru iertarea de datorii.




Cele două Românii: pensiile și bursa

Mulți oameni, din păcate, încă nu realizează că România se îndreaptă spre un model de dezvoltare care presupune multă sărăcie și mizerie.

Și nu e vorba despre sărăcie din corupție ci sărăcie din nepăsare și lipsă de echitate socială. Cuvinte prea mari? Hai să luăm două exemple concrete ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer:

Bursa

Guvernarea PSD a fost atât de catastrofală pentru România încât valoarea acțiunilor fondului proprietatea sunt la un record istoric (via Profit.ro)

Acțiunile Fondului Proprietatea (FP) au atins joi, 30 mai 2019, un nou record, de 1,0150 lei, cu 15% peste valoarea de 0,8830 lei pe acțiune înregistrată la sfârșitul anului trecut și cu 138% mai mult față de 0,4270 lei, prețul de închidere per acțiune la finele lui 2011, anul în care Fondul a fost listat pe Bursa de Valori București, informează administratorul de investiții al FP, Franklin Templeton Investment Management Ltd. citat de Agerpres. 

Băncile la rândul lor au înregistrat profituri masive în trimestrul 1 din 2019 (via ZF):

Cele 24 de bănci profitabile au ra­portat pentru primul trimestru din acest an câştiguri în valoare totală de 1,84 mld. lei. Pe de altă parte, cele 10 in­sti­tuţii de cre­­dit care au fost pe mi­nus în T1/2019 au adu­nat pier­deri cu­mu­late de 35,5 mil. lei.

Deci merge bine treaba în lumea financiară a României. Iar guvernarea PSD, în ciuda discursului belicos, nu pare să fi afectat piața.

Pensiile

Știți motivul pentru care România va intra în faliment, nu? Conform Opoziției (PNL și USR) motivul poartă un nume clar: pensiile și asistența socială. Despre pensii de exemplu Claudiu Năsui de la USR spunea că sunt asistență socială. Iată deci cum arată pensia unui român fără pile, fără funcții înalte sau alte minuni (via Economica.net):

aproape 1,5 milioane de români au pensii de maximum 700 de lei brut pe lună, potrivit datelor CNPP, sintetizate de Economica

Dacă vă uitați pe datele de la CNPP veți observa că doar 9.575 de persoane au pensii peste 5,000 RON.

104,348 oameni au pensia peste 3.000 RON. După mine, în momentul de față cam ăsta ar fi pragul la care te poți bucura de bătrânețe, fără să trăiești extravagant. Aparent doar ușor peste 100.000 de oameni pot face asta dintr-un total de 4,9 milioane.

Altfel spus sunt 4,8 milioane de pensionari români care nu o duc grozav. Din aceștia sunt minim 1,5 milioane care trăiesc cu 150 de euro pe lună pensie, adică în sărăcie.

Ce încerc să spun

Pensionarii nu sunt dușmanii României (nu includ pensiile speciale aici). Pensionarii sunt părinții și bunicii noștri care încearcă să supraviețuiască cu bani puțini, bolnavi și marginalizați de statul român.

Creșterea economică din acești ani nu i-a îmbogățit ci le-a urcat veniturile ușor. Suficient încât să nu fie, în continuare, expuși sărăciei? Din păcate nu…

Creșterea economică trebuie împărțită în mai multe direcții, nu pe sistem ”winner takes all”. Altfel s-ar putea să nu vă placă ce va veni în 4-10 ani la alegeri.




PSD lovește mai rău în firmele românești decât în multinaționale

E foarte mișto cum PSD latră la multinaționale, dar mușcă din firmele românești. Caz concret (via Profit.ro):

În domeniul finanțărilor imobiliare a apărut un apetit pentru acordarea de credite din alte state membre UE, mai ales de la băncile care fac parte din grupuri internaționale. Pentru credite cu valoare mare sunt discuții intense de acordare a lor direct de către banca-mamă, situație în care nu s-ar mai aplica această taxă“, 

Așadar companiile din sectorul imobiliar aranjează cu băncile ca împrumuturile să fie acordate direct de către banca mamă și nu de cea din România. De ce? Pentru că taxa pe active introdusă de OUG 114 nu se aplică decât băncilor din România, nu și celor străine care dau împrumuturi firmelor românești.

O întrebare aici însă: Care sunt acele companii care își permit să ia împrumuturi direct de la banca mamă? Haideți să vă dau variante:

  1. Orice firmă din România
  2. Doar firmele mari și foarte mari
  3. Doar IMM-urile

Iar răspunsul corect este…ați ghicit, nr. 2, doar firmele mari și foarte mari. Firmele mici și mijlocii se chinuie să ia împrumuturi în general, pentru ele împrumut în euro de la firma mamă de exemplu e doar un vis frumos.

Bun, acum altă întrebare: majoritatea firmelor mari și foarte mari din România au:

  1. Majoritar capital românesc
  2. Majoritar capital străin

Iar răspunsul corect este…ați ghicit din nou, ”b) Majoritar capital străin”

Recapitulând:

  • firmele mari, cu capital majoritar străin se pot împrumuta mai ieftin pentru că se duc direct la băncile mamă.
  • Firmele mici și mijlocii, cu capital majoritar românesc se vor împrumuta mai scump pentru că trebuie să meargă la băncile românești.

PSD și naționalismul de carton

”România mai întâi” e sloganul celor de la PSD la europarlamentare. Cu toate astea ia o măsură care apasă mai greu asupra IMM-urile, majoritar deținute de români.

De fapt, nu ar trebui să ne surprindă, nu e primul caz de naționalism de carton:

Așa că nu ar trebui să ne mai mire astfel de chestii. Iar antreprenorii români ar trebui să se gândească bine la a cui campanie electorală cotizează. Nu de alta, dar PSD pare că încearcă să le pună piedici la orice pas și în favoarea celor mari.




Relația PSD cu sistemul financiar și taxa pe lăcomie

PSD nu are o relație prea bună cu băncile, fondurile de pensii și sistemul financiar românesc în general. Pe de o parte PSD folosește băncile ca sac de box în dorința de a obține ceva voturi. E de înțeles, cine nu urăște banca la care are credit?

Pe de altă parte băncile din România sunt cele mai profitabile din Europa.  Fondurile de pensii la rândul lor au niște miliarde de euro investite. Deci loc de ciupit ceva din acel profit ar fi, cred ei.

Și cam pe asta cred că s-a bazat strategia PSD din ultimii 2 – 3 ani.

E loc de ciupit din profitul băncilor?

Așa cum am explicat în trecut unul din motivele pentru care băncile românești au profituri atât de mari e riscul de țară ridicat. Practic: risc mare cere profit mare.

Pe românește, dacă Guvernul începe să se comporte haotic, va trebui să se împrumute la dobânzi mai mari.

Acum să fim serioși, voi ați împrumuta 1.000 RON unui om despre care se aude în târg că își cam bea mințile? Dar dacă ar lăsa garanție un inel de aur în valoare de 1.500 RON? Cam așa fac și băncile astea, ele sunt dispuse să împrumute, dar costul împrumutului crește pe măsură ce te percep ca fiind mai riscant.

Sunt băncile sac de box?

Anul trecut În 2017 fostul Prim Ministru Tudose spunea că Terente avea chestii de învățat de la bănci în materie de furat. Ca o paranteză nu știu de ce s-a dus atât de departe în trecut când avea exemple recente în partid ca termen de comparație.

Domnul Tudose plusa atunci și spunea:

”Am refuzat să-mi pun leafa pe card ca să-i dau băncii câte doi bani de câte ori folosesc cardul. Nu vreau să-i dau. Consider că nu-i merită”

Nu a ieșit nimeni din bănci să vorbească urât PSD-ul, au fost doar declarații politicoase referitoare la riscuri. Apoi a venit ”taxa pe lăcomie” și iarăși nu a ieșit nimeni să înjure PSD.

Fondurile de pensii au fost ceva mai agresive, dar tipa de la NN care a decis să dea mailul acela s-a ales cu o suspendare de la ASF. Între timp instanța a decis că suspendarea ei e cam ilegală, dar fondurile de pensii s-au cam potolit și ele.

România se împrumută mai scump

Tăcerea nu înseamnă lașitate însă. Dar un partid ca PSD nu înțelege asta și cum fiecare acțiune are o consecință inevitabilul s-a produs. Care e inevitabilul?

Avertizam încă din decembrie 2017 că astfel de acțiuni îndreptate împotriva băncilor riscă să le antagonizeze. Iată ce s-a întâmplat în ultimele zile (via Money):

La licitatia de titluri de stat suplimentara, organizata marti, bancile nu au participat. MFP intentiona sa imprumute, prin aceasta licitatie, 60 de milioane de lei, la o dobanda de 4,41% pe an. La licitatia principala, organizata cu o zi in urma, suma solicitata de Minister a fost de 400 de milioane de lei (pe o perioada de cinci ani si jumatate), bancile au oferit mai putin (328 de milioane de lei), dar statul a acceptat doar 249 de milioane de lei, din cauza dobanzilor prea ridicate cerute de banci pentru imprumuturile acordate.

Ce au făcut băncile cu banii?

In schimb, bancile au preferat sa depuna sume mult mai mari in depozite la Banca Nationala a Romaniei, desi acestea sunt constituite pe termen scurt, iar dobanda este aproape la jumatate (2,5% pe an). BNR a atras luni, printr-o operatiune “depo”, aproape 13 miliarde de lei de la banci, pe o saptamana, la dobanda de politica monetara de 2,5% pe an.

De ce se întâmplă asta? Simplu: cu cât băncile împrumută mai mult statul, cu atât crește ”taxa pe lăcomie”. Prin urmare vor să transfere costul taxei către stat oferind împrumuturi la dobânzi mai mari. Avertizam că treaba asta se va întâmpla de când au apărut discuțiile referitoare la ”taxa pe lăcomie”. Și îmi păstrez predicția:

  • împrumuturile pe termen lung se vor scumpi pentru Guvern,
  • dar cele pe termen scurt s-ar putea să devină atractive pentru bănci, mai ales dacă restul economiei încetinește.

Cum rămâne cu fondurile de pensii?

Fondurile de pensii sunt printre cei mai mari cumpărători de datorie publică (sunt obligați să o cumpere). Dar știți ce se întâmplă când reduci suma care ajunge în aceste fonduri? Reduci și suma care e disponibilă pentru a cumpăra titluri de stat.

Altfel spus prin reducerea contribuției la fondurile de pensii private, statul român reduce cererea de datorie publică, implicit fiind mai greu să găsească cumpărători la prețuri mici.

Ce nu înțelege PSD

Sistemul financiar nu e Traian Băsescu! Sistemul financiar caută profit, nu putere. Sistemul financiar nu dă doi bani (pun intended) pe cât de tare urli. PSD se comportă cu sistemul financiar așa cum s-ar purta cu un adversar politic, unul slab, care nu ripostează. Ei nu înțeleg însă că tentativele lor de a intra cu bocancii în acest sistem nu le aduc respect ci costuri în plus.

În lumea asta e simplu: dacă pot face bani din relația cu tine o fac, dacă nu, nu. Relația de tip ”prădător – pradă” specifică politicii PSD-istă nu e aplicabilă în relația cu sistemul financiar, căruia nu îi pasă ce culoare politică ai. Îi pasă în schimb cât de riscant e să îți dea bani pentru profitul lor.

Eu cred că PSD trăiește într-o bulă politică și nu a înțeles că nu toată lumea are motivații politice. Pe lângă asta cred că din eșaloanele superioare ale PSD lipsesc oamenii care să înțeleagă cum funcționează sistemul financiar. Iar cei care conduc PSD nu știu să se poarte cu băncile altfel decât o fac în prezent.

În fond, atunci când singura ta unealtă e un ciocan, totul arată ca un cui!




Despre ”taxa pe lăcomie” sau noua taxă bancară a PSD

Având în vedere că majorarea dobânzilor ROBOR la 3 luni și ROBOR la 6 luni afectează segmentul de populație care a utilizat această formă de finanțare, se impune instituirea unei taxe pe active datorată de instituțiile financiar – bancare,  diferențiată în funcție de depășirea unei anumite valori procentuale,

Am să vă scutesc de efortul de a citi toate mizeriile din presă pe tema asta: Taxa asta e băgată la derută în OUG!

Ce zice OUG-ul despre taxa pe lăcomie

Iată cu copy și paste ce zice textul (luat direct din OUG):

Art. 84 –  (1) Taxa pe lăcomie se datorează trimestrial prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra activelor contribuabilului existente la sfârșitul trimestrului de calcul, astfel cum sunt înregistrate în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(2) Media trimestrială ROBOR se stabilește pe baza ratelor ROBOR la 3 luni și la 6 luni, calculate și publicate de Banca Națională a României pentru ultimul trimestru/semestru anterior trimestrului de calcul. Stabilirea mediei trimestriale se efectuează de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză și se publică pe site-ul acestei instituții.

(3) Cotele taxei pe lăcomie se diferenţiază în funcţie de amploarea depăşirii pragului de referinţă, astfel:

a) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este până la 0,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,2%;

b) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 0, 51 – 1 punct procentual, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,4%;

c) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,01 – 1,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,6%;

d) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,51 – 2,0 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,9%.

(4) Dacă media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referință, cota taxei pe lăcomie de 0,9 % se majorează progresiv cu câte  0,3 puncte procentuale la fiecare depășire cu câte 0,5 puncte procentuale, inclusiv, a pragului de referință majorat cu 2 puncte procentuale.

Cum funcționează taxa pe lăcomie

Plecând de la cele de mai sus taxa pe lăcomie ar funcționa așa:

  1. Te uiți cât e ROBOR-ul
  2. Compari ROBOR cu cotele de mai sus
  3. Aplici impozit de x% pe activele contribuabilului

Simplu, nu? Păi…nu prea. Sunt câteva probleme:

Cum funcționează ROBOR

În primul rând ROBOR nu e ceva stabilit din pix de cineva ci rata la care se împrumută băncile între ele. Sunt foarte mulți factori care influențează ROBOR, între care:

  • Rata inflației – Nimeni nu vrea să piardă bani așa că ROBOR e influențat de rata inflației. Inflație mare, ROBOR mare, așa cum s-a văzut și în 2018.
  • Rata dobânzii BNR – Băncile comerciale pot depune bani la și se pot împrumuta de la BNR la o anumită rată a dobânzii (rata de referință). Există și posibilitatea de a acorda împrumuturi pe termen scurt contra colateral la o altă rată (Lombard).
  • Lichiditatea din piață – BNR e și ea bancă și participă la piața bancară. Spre deosebire de alte bănci comerciale însă BNR nu are (teoretic) limită de capacitate de a genera monedă. Banca Națională poate deci influența nivelul ROBOR prin infuzia sau retragerea de bani de pe piață.
  • Riscul din piață – Dacă există risc de insolvență sau faliment pe piața bancară (i.e. adică există riscul ca o bancă să dea faliment) atunci celelalte bănci nu vor vrea să o împrumute la o dobândă mică. ”Riscul” de a da un împumut pe piața interbancară se vede și el în nivelul ROBOR.

Pare complicat? Da, pentru că e o chestie complicată. ROBOR nu se stabilește din pix și depinde de mulți factori. O parte din elementele de mai sus pot fi controlate de BNR (lichiditatea, rata dobânzii), altele nu (inflația în cazul României și riscul de piață).

Care e problema cu ”taxa pe lăcomie”

Problema e următoarea: felul în care e concepută poate conduce la situația aberantă în care taxa depășește 100%!

Concret: are loc un șoc petrolier (crește prețul la petrol) și prețul petrolului se dublează în 1 lună. Creșterea asta se va vedea imediat în prețul benzinei, energiei, transport, import de alimente etc. Toată creșterea asta va conduce la o rată a inflației care poate sări de 10, 20 sau, de ce nu 50%. Au băncile vreo vină pentru asta? Nu.

Inflație de 20% înseamnă ROBOR la 20% sau mai sus. Cât va fi taxa pe lăcomie? Păi: 0,9% (ROBOR până în 2%) + 0,3% x (20%-2%) / 0,5 = 0,9% + 10,8%, deci un total de 11,7%.

Atenție, acel 11,7% s-ar aplica asupta tuturor activelor bancare, adică inclusiv asupra stocului de credite acordat de bancă.

Ori un astfel de procent ar băga toate băncile din România în faliment. Oricât de tare se înfoaie Dragnea și Orlando la bănci, tot la ele se vor duce cu coada între picioare pentru împrumuturi. Nimeni nu își permite să falimenteze băncile. Tocmai de aceea cred că felul în care arată taxa acum nu va fi implementat.

Cifrele astea nu au sens! Mergând pe un exemplu ipotetic cu ROBOR la 200% (hiperinflație ca în anii 90):

Taxa va fi de: 0,9% (ROBOR până în 2%) + 0,3% x (200%-2%) / 0,5 = 0,9% + 118,8%, deci un total de 119,7%. Deci la hiperinflație, băncile ar trebui să plătească impozit aproape 120%. Adică ar ajunge să plătească impozit mai mare decât activele pe care le dețin. Repet: cifrele și modul de calcul nu au sens!

Alte probleme cu taxa

Nu o să pot intra foarte mult în detaliu nici aici pentru că fițuica aia de OUG nu prea zice mare lucru despre taxa asta. Dar vă las mai jos niște idei legate de taxa asta:

Ideea de bază e că BNR nu poate controla simultan:

  1. fluxurile de capital,
  2. cursul de schimb,
  3. rata dobânzii.

Poți controla 2 din cele 3, dar nu pe toate 3. Chestia asta se numește ”trinitatea imposibilă”. Așa că:

  • Vom vedea ieșiri masive de capital din România. Odată ce a devenit membră a UE România a renunțat la posibilitatea de a controla fluxurile de capital. Asta înseamnă că dacă vor, băncile mamă din Franța, Germania, Austria etc. pot retrage capitalul alocat băncilor reținute în România. Nimic nu le poate opri să facă asta atât timp cât băncile stau ok din perspectiva acordului Basel III. Dar asta se poate atinge foarte ușor oprind brusc creditarea.
  • Cursul de schimb va deveni mult mai instabil – Retragerile de capital din România vor conduce inevitabil la o monedă națională mai slabă și la o depreciere a cursului. BNR nu are resursele necesare pentru a ține cursul stabil o perioadă lungă de timp.
  • Dacă ratele dobânzii BNR rămân jos (pentru a evita destabilizarea pieței bancare) atunci ROBOR nu va mai reflecta riscul de pe piață. Prin urmare băncile se vor orienta spre alte modalități de a include riscul în credite. Un instrument eficient sunt creditele cu rate fixe. Asta e posibil pentru credite pe cel mult 5 ani. Nu e posibil însă pentru credite pe o perioadă lungă, acolo unde dobânzile sunt legate de ROBOR. Rezultatul final va fi o contracție puternică pe piața de credite și omorârea creditării pe termen lung. Chestia asta va afecta inclusiv statul român căruia îi va fi mai greu să se împrumute pe termen lung la dobânzi mici.
  • Încetinire puternică a activității economice sau recesiune – Economia României se bazează destul de mult pe creditare. Dacă creditarea se duce în cap atunci la fel o va face și economia. Nu va fi cazul pentru toată lumea ci doar pentru companiile dependente de creditare, adică în mare parte cele cu capital românesc. Cele străine vor avea acces la finanțare decentă prin firmele mamă.
  • Paradoxal statul s-ar împrumuta mai ieftin pe termen scurt – Creditarea companiilor devine dificilă în condițiile în care riscul nu poate fi corect reflectat în dobândă. Creditarea statului pe termen scurt însă devine mult mai atractivă. Așa cum spuneam mai sus însă, creditarea pe termen lung a statului nu prea are cum să fie atractivă.

Care e miza taxei atunci?

Ce v-am povestit mai sus sună destul de nasol. Nu trebuie să se întâmple toate odată iar înrăutățirea mediului economic se poate petrece treptat. Cu toate astea orice puseu inflaționist va reprezenta un risc major pentru sistemul bancar.

Nu mă înțelegeți greșit, nu țin partea băncilor, dimpotrivă, aș vrea să văd o creștere a impozitului pe profit pentru ele. Problema e că impozitul ăsta, așa cum e conceput acum, riscă să le pună permanent în cap.

Oare Orlando și Dragnea știu chestiile astea? Eu cred că da. Eu cred că ei încearcă să meargă la negocieri cu OUG-ul ăsta. Ce anume vor negocia? Nu știu, dar pot să bănuiesc:

  • libertatea unui anumit personaj poate – ori mă lăsați în pace cu dosarele, ori vă bag economia în șanț
  • viitoare taxe – știu și ei că taxa pe lăcomie e prost concepută și are potențial a face pagube masive. Așa că vor fi dispuși să facă niște concesii, modificări etc. dacă primesc la schimb altceva? Ce anume? Păi poate aplicarea unei cote de impozitare mai mici, poate modificarea plafoanelor acelea. E greu de spus. La negocieri trebuie să pleci de sus, ca să ai de unde lăsa mai apoi, nu?
  • pârjolirea terenului – poate fi și asta o strategie, pur și simplu vor să lase haos în urma lor în cazul în care sunt debarcați sau se debarcă singură de la putere.

Am serioase dubii însă că taxa asta va rămâne așa. Cel mai probabil vor avea loc negocieri în perioada următoare. Nu le vom vedea însă, dar vom vedea rezultatul în câteva săptămâni probabil.




BNR cedează presiunilor guvernului?

Update: Conferința de presă confirmă ce spuneam în postarea în care vorbeam de inflație ca principal motiv pentru creșterea ROBOR. Nu am văzut însă nimic referitor la motivația deciziei de mai jos în afara de ”managementul lichidității”.


BNR s-a întrunit azi și a decis să:

  1. Mențină rata de dobândă de politică monetară la 1.75%
  2. Să reducă rata Lombard la 3%, respectiv
  3. să crească rata dobanzii pentru facilitatea de depozit la 0,5%

Sursa informațiilor: Hotnews

Ce înseamnă asta?

Dacă la punctul 1 cred că se aștepta cam toată lumea, pct. 2 și 3 cred că au ridicat ceva semne de întrebări.

Ca să fim pe același plan: rata Lombard e rata dobânzii la care o bancă se poate împrumuta de la BNR dacă are nevoie de bani și nu poate să o facă de pe piața interbancară.

Rata pentru facilitatea de depozit e dobânda plătită băncilor care își țin o parte din bani la BNR.

Ce înseamnă așadar punctul 2 și 3? Înseamnă că băncile vor putea să ia mai ieftin credite de la BNR și să folosească banii pentru a da credite. Dacă nu reușesc să plaseze banii sau au lichidități în exces, pot ”parca” acei bani la BNR pentru o dobândă mai mare.

Efectul, cel puțin pentru moment, ar trebui să fie o diminuare a ratelor dobânzii la care se împrumută băncile între ele (adică ROBOR). Să fie oare măsura asta legată de amenințarea făcută de premierul Tănase acum niște zile?

Pentru că altfel nu înțeleg logica economică a măsurii: conform cifrelor oficiale ale INS economia duduie cu creștere economică de peste 5% De ce am avea nevoie de o stimulare a creditării? Așa cum spuneam și în postarea asta, problema ROBOR pare a fi legată de creșterea inflației, nu de lipsa creditării de pe piață. Altfel spus, măsura asta BNR nu are nici un sens din punct de vedere economic, altfel decât că e menită să tempereze creșterea ROBOR. Ceea ce mă face să mă întreb: A cedat BNR presiunilor guvernului?

Aștept cu interes comunicatul de presă de la ora 15 al BNR, dar tare îmi e teamă că limbajul va fi sec și subiectul ROBOR evitat.




De ce lista cu băncile fără profit e înșelătoare

O nouă zi o nouă manipulare mizerabilă: de data s-a scurs în presă o listă cu băncile care nu ar fi plătit impozit pe profit în ultimii 5 ani. Lista poate fi consultată pe mai toate site-urile de știri din România, dar dacă vă e lene să o cautați vă las un link aici.

Lista asta are însă 3 probleme, din care două mai mici și una mare de tot. Începem cu cele două probleme mai mici pentru că sunt ușor de explicat și terminăm cu cea mare care necesită și un exemplu:

1) O parte din băncile de pe lista aia nu mai există

Și nu de ieri de azi ci de mulți ani (ex: Banca Internationala a Religiilor, Credit Bank, Banca Romana de Scont, Bankoop). Asta ridică serioase semne de întrebare vis-a-vis de calitatea informațiilor furnizate. E scuzabil să îți scape o bancă recent desființată ori care și-a pierdut licența de funcționare, dar există în continuare din punct de vedere juridic. Problema e însă că băncile acelea nu mai există sub nici o formă de foarte mulți ani de zile, dar aparent cei de la Minister nu știu treaba asta sau dacă știu nu le prea pasă.

2) Situația fiscală a unei companii reprezintă secret fiscal.

Prin apariția listei cei din Parlament sau de la Ministerul Finanțelor și-au cam băgat picioarele în conceptul de secret fiscal. Iar asta e o chestie gravă pentru că asta înseamnă că Ministerul sau cine a dat publicității lista nu dă o ceapă degerată pe un principiu menit să protejeze informații confidențiale.

3) E normal să NU plătești impozit pe profit când ai pierdere fiscală de recuperat. 

Impozitul pe profit se aplică asupra profitului companiilor. În același timp însă, companiile care înregistrează pierdere nu vor plăti impozit până când profitul firmei nu va acoperi pierderea din ultimii 7 ani.

Un exemplu concret: Compania A înregistrează următoarele rezultate fiscale (profit / pierdere fiscală):

  • 2012: Pierdere 100 milioane RON – NU plătește impozit pentru că e pe pierdere
  • 2013: Profit 70 milioane RON – NU plătește impozit pentru că profitul e mai mic decât pierderea de anul trecut (100 mil – 70 mil = 30 mil pierdere rămasă de recuperat)
  • 2014: Pierdere 20 milioane RON – NU plătește impozit pentru că e pe pierdere
  • 2015: Profit 5 milioane RON – Nu plătește impozit pentru că profitul e mai mic decât pierderea din ultimii 7 ani (30 mil în 2013 + 20 mil în 2014=50 milioane pierdere în ultimii 7 ani). Pierderea reportată în perioada următoare va fi de 50 mil – 5 mil = 45 mil RON.
  • 2016: Profit 55 milioane RON – Compania VA PLĂTI impozit pe profit pe un profit pentru că profitul e mai mare decât pierderea din cei 7 ani anteriori (45 milioane). Dacă facem diferența între profit și pierdere rămânem cu 10 milioane RON (55 mil – 45 mil). La un profit de 16%, compania va plăti 1,6 milioane RON, la un profit de 55 milioane RON.

În loc de Compania A puneți numele unei bănci acolo și veți înțelege manipularea: cei de la guvern vor spune că iată, compania a avut profit, dar nu a plătit deloc impozit și vor arăta cu degetul spre cazuri precum anii 2013 sau 2015. Sau vor spune: ”Iată, Banca X a avut profit uriaș, dar a plătit o sumă foarte mică ca impozit!” și va arăta spre ani precum 2016. În nici unul dintre cazuri nu vor spune că motivul pentru care nu s-a plătit impozit e că respectiva bancă a înregistrat o pierdere, dar se vor grăbi să arunce cu rahat.

Și ar mai fi o poveste de spus aici: Băncile trebuie să fie mult mai prudente decât o companie normală așa că de multe ori BNR sau legislația fiscală le obligă să pună bani separat pentru destul de multe chestii, lucru care se traduce printr-o cheltuială. În unii ani astfel de sume puse deoparte (sub formă de provizioane) pot fi semnificative, ceea ce poate împinge banca spre pierdere. Un exemplu bun în sensul acesta sunt creditele neperformante, care au atârnat destul de greu în bilanțurile contabile ale băncilor și au dus multe bănci pe pierdere.

În loc de încheiere haideți să vă dau și un exemplu concret care exemplifică ceea ce spun eu mai sus:

Exemplul BCR

Cea mai mare bancă de pe lista aia e Banca Comercială Română. Iată cum arată situațiile lor financiare pe ultimii 3 ani:

2016:

2015:

2014:

Informațiile astea sunt publice (spre deosebire de cele fiscale) și pot fi consultate pe siteul Ministerului Finanțelor Publice.

Le-am postat pentru că arată ceva interesant: În 2016 și 2015 BCR a fost pe profit, în timp ce în 2014 a fost pe pierdere. Vă las pe voi să decideți dacă lucrurile sunt ca în exemplul meu de mai sus sau așa cum zice guvernul.




Legătura dintre impozitarea sectorului financiar, PSD și trișatul în afaceri

Citeam zilele trecute un articol interesant despre cum percepția pe care o au oamenii vis-a-vis de trișat poate să îi transforme din libertarieni în socialiști. Ideea a fost testată de niște economiști într-o serie de experimente care presupuneau următoarele:

Subiecții erau puși să redistribuie banii pe care două persoane îi aveau. Banii erau obținuți de către respectivele persoane în două feluri: fie puteau să aleagă să ia o sumă modică de bani, fără nici un alt efort, fie să plaseze banii într-o investiție și să câștige considerabil mai mult, dar cu riscul de a pierde toți banii. Pentru a putea determina rezultatul investiției persoana care alesese investiția trebuia să dea cu banul și în funcție de rezultat (cap sau pajură) putea câștiga sau pierde. Experimentul a avut 2 faze:

  1. În prima fază a experimentului oamenilor care redistribuiau banii li se explica că participanți dădeau cu banul știind că rezultatul (cap sau pajură) va fi verificat, pentru a descuraja trișatul.
  2. În a doua fază a experimentului oamenilor care redistribuiau li s-a explicat că nimeni nu verifică dacă rezultatul datului cu banul (cap sau pajură) era adevărat, deci era imposibil de știut dacă persoana care a dat cu banul și a câștigat a trișat sau nu.

Cea mai mare parte a oamenilor care trebuiau sa redistribuie bani nu s-au atins de banii celor care au ales investiția riscantă și au câștigat, dar al căror rezultat era verificat (faza 1 a experimentului).

Nr. de oameni care au redistribuit resurse de la cei care au câștigat bani din investiții riscante către ceilalți s-a triplat însă în faza 2, în care se știa că nimeni nu verifică dacă acei oameni au trișat sau nu la datul cu banul.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că oamenii devin considerabil mai predispuși să redistribuie resurse (adică să aibă o atitudine mai de grabă socialistă / egalitariană) atunci când există percepția că cei bogați au trișat. Practic, în acel experiment nu exista posibilitatea de a dovedi că cei care au dat cu banul în cazul 2 au trișat. Cu toate acestea, simpla suspiciune că ar fi putut trișa a triplat numărul de persoane care au redistribuit resurse.

Tudose, băncile, multinaționalele și fondurile de pensii

Ei bine, în ultimele luni am avut parte de o adevărată tiradă de atacuri ale PSD și primului ministru Tudose la adresa multinaționalelor, băncilor și fondurilor de investiții.

Unul dintre motivele pentru care PSD face treaba asta e pentru că vrea să creeze impresia că multinaționalele, băncile, fondurile de investiții și în general străinii au făcut averi pe spinarea românilor în mod incorect (exact ca în faza 2 a experimentului de mai sus). Făcând treaba asta împușcă doi iepuri:

  • obțin sprijin popular pentru măsurile lor
  • mută frustrarea românilor de la ”din cauza corupției suntem săraci” la ”din cauza străinilor suntem săraci”.

Și apropo de asta, ei nu au neapărat nevoie de susținere populară pentru a trece legile prin parlament, pot face asta lejer pentru ca au majoritate. Toată mascarada asta e făcută însă pentru a crește nr. de oameni care sunt de acord cu redistribuirea resursele de la cei percepuți a se fi îmbogățit trișând (bănci, multinaționale etc) către stat.

Tot show-ul acesta mediatic nu e destinat maselor care oricum votau cu PSD pentru că depindeau de banii lor ci maselor și mai mari de oameni nehotărâți care, așa cum demonstrează experimentul de mai sus vor avea o atitudine ok față de anumite politici în comparație cu altele.

Haideți să reformulez: sunt puțini oameni în afara celor care votează PSD care să fie de acord cu masacrarea justiției. Sunt însă considerabil mai mulți oameni în afara celor care votează PSD care vor susține o măsură de impozitare a băncilor (toată lumea are credite și urăște băncile), multinaționalelor (ne-au transformat în colonie și ne vând produse mai proaste decât în vest) sau fondurilor de pensii (își iau comisioane din pensiile noastre degeaba).

Și știți care e miza finală a acestor declarații? Conform Hotnews:

Guvernul pregateste o taxa de 0.5% pe activele firmelor din sectorul financiar bancar – banci, IFN-uri, asiguratori, a anuntat miercuri senatorul liberal Florin Citu, vicepresedintele Comisiei de Buget din Senat in cadrul emisiunii ZF Live. 

[…]

Surse din zona bancara au confirmat pentru HotNews.ro ca la nivel informal, discutiile se refereau la un nivel de 0.2-0.3%, nivelul anuntat de senatorul PNL fiind considerat ridicat. Deocamdata nu se stie concret cum va arata noua taxa si nici daca ea se va aplica intregului sector financiar bancar sau doar acelor companii care nu fac profit.

Aștept să se reia discuțiile despre impozitarea cifrei de afaceri (sau alte taxe similare) sau alte măsuri menite să distorsioneze cota unică de impozitare (așa cum a fost cea referitoare la eliminarea dreptului de deducere a 30% din cheltuiala cu provizioanele constituite de bănci pentru creanțe neperformante).

Partea proastă pentru PSD e însă că percepția referitoare la îmbogățirea nemeritată e o veritabilă cutie a pandorei: odată deschisă va fi greu ca ei înșiși să se apere de ea. Altfel spus, va fi greu ca PSD să spună multinaționalele s-au îmbogățit nemeritat, dar averile noaste sunt muncite.