1

Reforma fiscală sub PNRR e aceeași apă de ploaie din ultimii 20 de ani

Am zis că o să se lase cu scandal după faza cu propunerile de reformă a sistemului de pensii al PNRR. S-a lăsat cu scandal evident. Am avut vreun glob de cristal? Nu, nu era nevoie, era evident că asta se va întâmpla.

Dar PNRR merită atenție nu doar pe partea de pensii ci și pentru alte chestii. Azi vreau să vă vorbesc despre reforma fiscală pe care Guvernul Cîțu vrea să o implementeze.

De ce e importantă discuția asta?

Pentru că România se îndreaptă cu pași repezi spre o aterizare forțată dacă nu reușește să ia niște măsuri pe partea fiscală. Încă de dinainte de pandemie Guvernul Orban a dus o politică fiscală destul de lipsită de prudență, chestie care a dus la creșterea deficitului.

Nu sunt și nu am fost niciodată un deficit hawk adică genul ăla de oameni care cer excesiv de multă prudență fiscală. Însă România a făcut niște greșeli mari în pandemie din punct de vedere al finanțelor publice, iar deficitul nu s-a dus în economia țării ci în buzunare private. Am scris de exemplu despre cât de neinspirată a fost decizia de a lăsa pe toată lumea să nu își plătească impozitele, despre haosul creat de comunicatele de pe Facebook ale lui Cîțu, dar care nu aveau corespondent în lege, despre măsurile politice luate de guvernul liberal în pandemie și despre abordarea complet superficială când vine vorba de evaziune fiscal.

Nota de plată pentru toate bâlbele astea se vede în deficitul pe 2020:

  • Pe de o parte România a avut un deficit de 9,79% din PIB
  • Pe de altă parte însă FMI zice că România a alocat doar 3% din PIB ca stimulent pentru ca economia să își revină după șocul coronavirusului.

Dacă facem un calcul simplu rezultă că România nu a avut un deficit atât de mare pentru că a cheltuit mulți bani în pandemie. Dimpotrivă, România a avut unul din cele mai mici programe de stimulare fiscală din Europa cel puțin.

Care e faza vă întrebați? Faza e așa: Guvernul nu a prea cheltuit bani pentru a stimula economia, iar diferența de deficit vine din faptul că nu s-au mai colectat bani la buget.

Iar în următorii ani va veni nota de plată. Așa că măsurile fiscale ce urmează a fi implementate sub PNRR ar trebui să fie importante…sau cel puțin asta e teoria.

Ce își propune Guvernul?

O să iau pe rând chestiile din program și am să comentez acolo unde e nevoie. În cazul în care nu știți de unde sunt chestiile astea aveți sursa aici iar partea de fiscal e la pagina 4 din 8.

Așadar:

Adopting modern compliance risk management systems for tax administration

A vrut să spună autorul mă întrebați? Că o să se adopte un sistem de proceduri care să analizeze și să determine unde sunt riscuri pentru colectarea taxelor. Știu, sună mai bine când o spun, dar asta e doar pentru că eu știu despre ce vorbesc.

E de bine? În teorie da, e de bine. În practică astfel de sisteme există cel puțin de prin 2000-2004 – 2007 (depinde pe cine întrebi). Dacă există, de ce vor altele? Pentru că e ușor să scrii și să rescrii proceduri, mai greu e să le pui în aplicare. Acolo e buba, dar ca om politic nu vrei să muncești ci vrei să fi reales.

Va avea vreun efect asupra colectării taxelor? Dacă se va rescrie procedura și atât atunci nu, dimpotrivă, va abramburi și puținele chestii care funcționează.

Improving the administration of the large taxpayer office

Aici e vorba de departamentul din cadrul ANAF care se ocupă de administrarea companiilor mari. Oficial el se numește Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC sau Mari Contribuabili).

Ce vor să spună aici? Faza e așa: un număr mic de companii plătesc o parte considerabilă din taxele încasate de stat. Ele sunt administrate separat de restul contribuabililor. Ori de câte ori guvernul are nevoie de bani trimite inspectorii la firmele astea ca să mai ciupească pe ici pe colo ceva sume în plus. Alte firme mai mici nu au trecut prin inspecții niciodată.

Bun, și atunci ce vor să îmbunătățească? Sincer, habar nu am, dar îmi imaginez că vor să crească rata de colectare tot de pe spatele acestor firme. Paradoxal sunt bani buni de colectat de la firmele astea, dar nu acolo unde caută de regulă ANAF.

Revenind: sunt firme care nu au avut control niciodată, dar unde creșterea nivelului de colectare necesită muncă. E o pâine de mâncat acolo, dar asta presupune efort și din partea inspectorilor ANAF și din partea politicienilor care s-ar putea trezi cu ”antreprenori” revoltați că îi verifica ANAF-ul cum au făcut ultima oară când s-a încercat un pic de inspecție pentru toată lumea. Dacă vă aduceți aminte curgea pe TV cu reportaje de genul: ”mi-a închis ANAF covrigăria că îmi lipseau 5 lei din gestiune” când în realitate era plin pe acolo de dubioșenii.

Introducing a more transparent and service-oriented model of revenue administration

Asta e o prostie luată de la cine știe libertarian. Repetați după mine: Rolul ANAF e de a colecta taxe și impozite, nu de a furniza servicii. ANAF nu poate fi ”service oriented” pentru simplul motiv că nu oferă servicii nimănui. Dacă vreți să faceți ANAF mai prietenos cu contribuabili atunci faceți tot posibilul să reduceți interacțiunea directă; iar asta nu pentru că la ANAF ar fi căpcăuni ci pentru simplul motiv că nu ar trebui irosite resurse pe ”Relații cu clientul”. Repet: scopul ANAF e de a colecta bani din taxe și impozite, nu de a oferi consultanță. Fiscul britanic are niște ghiduri foarte foarte detaliate și ușor de înțeles chestie care face viața contribuabililor mai ușoară. Cam ăla ar fi și modelul de urmat de ANAF-ul românesc în opinia mea.

A comprehensive review of the tax system to identify distortions and areas for revenue gains, particularly for the profit tax, income tax and social security contributions (SSC)

Aici miroase un pic a neștiință sau modalitate de a cheltui niște bani aiurea. Nu e nevoie de niciun ”comprehensive review” cum zic ei pentru simplul motiv că actualul Cod Fiscal e scris chiar foarte ok. Structura e simplă: mai întâi ai regula generală (ex: Se impozitează cu Impozit pe Profit veniturile astea), urmat de excepții / scuturi de la acea regulă.

Cine vrea să afle care sunt ”distorsiunile” poate pur și simplu să îl deschidă și să citească.

În afară de asta se cam știe foarte clar care sunt scutirile și ariile cu probleme din fiscalitatea românească pentru că discuțiile astea se tot poartă de ani buni de zile prin diverse grupuri de lucru. Chiar dacă am plecat din România la început de 2017 vi le pot spune și dacă mă dă cineva jos din pat la 3 dimineața. De ce? Pentru că au rămas în mare parte aceleași de niște ani buni de zile.

Freezing the number of goods and services subject to VAT reduced rates (9%) and super reduced rates (5%)

România e destul de generoasă cu cotele reduse deci nu mă aștept să se poată introduce vreo relaxare fiscală majoră prea curând. Ba mai mult, la 19% avem una din cotele standard cele mai reduse din UE.

Înțeleg însă de unde vine rugămintea de a nu mai umbla acolo, mai toate partidele politice au încercat să umble pe la TVA:

Cred că ați prins ideea, politicienii români nu prea înțeleg ce e cu TVA-ul. Știți care e problema însă? TVA-ul e o taxă foarte importantă atât pentru România (se încasează zeci miliarde de euro), dar și pentru UE al cărui buget e alimentat din încasările din TVA al statelor membre.

Așa că treaba de mai sus pare a fi ideea UE care ne cam știe incapabili și nu prea are chef să ne lase să ne facem de cap cu TVA-ul.

Gradually withdrawing excessive tax incentives, particularly for the profit tax, income tax and SSC

Aici e cu dedicație pentru IT-iști cred, asta fiind o discuție mai veche. Scriam din februarie 2018 despre subiectul însă, înainte să fie adus în discuție de Ludovic Orban. Explicam atunci că această scutire și-a depășit de mult timp utilitatea și nu mai are sens să fie păstrată. Piața era supra-încălzită iar acea scutire avea drept efect o subvenționare a salariilor din IT fără să aducă vreun beneficiu statului iar nr. de IT-iști din România era sub cel din alte țări care nu avuseseră niciodată astfel de scutiri.

Am explicat și de ce majoritatea motivelor avansate pentru păstrarea scutirii nu au sens economic. Din punctul ăsta de vedere eu sunt ok cu treaba asta. Întrebarea e însă dacă PNL și USR vor fi dispuse să lovească în propriul electorat cu treaba asta.

O altă scutire care probabil va fi eliminată e cea din sectorul construcțiilor. Întrebarea și aici e: avea sens introducerea acestei scutiri?

Dacă mă întrebați pe mine răspunsul e același: nu! De ce? Pentru că așa cum am explicat și într-un alt articol scutirile de taxe și impozite sunt soluția politicianului român la orice chestie. Putem folosi argumentele folosite pentru a introduce scutirea de impozite și contribuții din construcții pentru multe alte domenii din România și rezultatul va fi același.

Pe de altă parte trebuie spus clar care e și reversul medaliei: odată cu eliminarea scutirilor va deveni dureros de clar cât de puțin face Guvernul pentru economie.

Vreți IT-iști mai mulți și mai buni? Sigur, ați încercat recalificarea unor persoane care lucrează în alte domenii acum? Nu? Păi de ce nu? Vreți oameni în construcții? Păi cum ar fi să aduceți condițiile de muncă la nivelul celor din Vest?

Știți care e țara în care mor cei mai mulți oameni în accidente de muncă? Exact: România. Știți de ce pleacă Românii să lucreze în Vest în construcții? Odată salariile, dar poate la fel de important, faptul că pe acolo nu riscă să moară.

Așa Guvernul se face că nu vede problemele astea și mai aruncă o scutire ca să nu se supere nimeni că nu face nimic.

Revision of property taxation principles, particularly in respect to different taxation regimes of buildings depending on the status of the owner (legal or natural person)

Aici e de remarcat o treabă: taxarea proprietăților ține de administrațiile locale, nu de ANAF sau de bugetul de stat. Altfel spus impozitul pe casă, apartament sau mașină sunt bani care se duc la primărie nu la bugetul de stat.

Nu îmi e clar ce principii vor să revizuiască ei care să aibă un impact major asupra finanțelor publice. Văzusem o declarație a unui secretar de stat de la Ministerul Finanțelor pe același subiect, dar și ea e destul de vagă și nu explică în mod concret ce schimbări se doresc.

Introduction of incentives to discourage cash payments, particularly in B2B relations

O poveste veche, descurajarea plăților sub formă de cash între firme. Ajută la combaterea evaziunii fiscale? Într-o oarecare măsură ajută, din păcate însă nu e suficient. Aș spune mai de grabă că e important să se ceară proceduri de AML (spălare a banilor) de la un număr mai mare de firme și apoi să se verifice în ce măsură sunt respectate. Altfel asta cu descurajarea plăților cash e apă de ploaie.

Improved cooperation between the fiscal administration and the labour inspectorates to fight the grey economy

E o problemă semnalată și de mine des: munca la negru sau la gri nu e verificată de ANAF ci de ITM. Iar dacă ITM găsește o problemă acolo (de regulă nu găsește probleme) atunci asta nu se traduce neapărat și prin măsuri luate de ANAF. De ani de zile însă tot se promite colaborare mai bună între cele două și rezultatul e că nimic nu s-a schimbat. Va fi diferit de data asta? Să sperăm, dar istoria zice că nu prea.

Prioritisation of large investment projects in terms of expenditures

Sincer nu știu dacă se referă la investiții ale ANAF (ex: în IT) sau investiții ale statului român.

Ce treabă are asta cu fiscalitatea? Nu prea are – asta e politică bugetară. De asemenea, care sunt acele acele proiecte de investiții?

Implementation of spending reviews in healthcare and education (to be followed by other sectors)

Am râs la asta. Odată că e băgată la fiscalitate deși nu are nicio treabă cu taxele. Și doi pentru că arată clar care NU sunt prioritățile Guvernului. În nici un caz sănătatea și în nici un caz educație.

Apropo, mai țineți minte declarație actualului Prim Ministru pe tema asta? Citez (via Adevărul):

Sectorul privat trebuie să fie principalul obiectiv în românia, nu învăţământul, nu sănătatea. Trebuie să muncim mai mult.

Care sunt domeniile subfinanțate ale României. Pă fix alea la care trebuie verificate cheltuielile. Apropo de asta, pe când un ”spending review” la Ministerul de Interne?

Promotion of centralised procurement to ensure efficiency gains and savings in terms of public expenditure

Știți ce bine e când centralizezi achizițiile în România? Pfooa, am văzut în perioada pandemiei cum au curs contractele la Unifarm de a ajuns și Curtea de Conturi și DNA pe fir. Aveți sumele explicate într-un articol pe temă.

Achiziția centralizată poate fi un lucru bun în unele circumstanțe, dar e nevoie de:

  • transparență (altfel se lasă cu frauda grav),
  • de viteză (spitalul are nevoie de chestii mâine, nu peste 2 ani când se termină licitația)
  • de oameni capabili.

Altfel achizițiile centralizate riscă să devină o gaură neagră uriașă pentru banii publici.

Providing a strengthened role for the Fiscal Council in budgetary decisions

Consiliul Fiscal are rol consultativ și cam atât. Mai mult de atât nu știu ce ar putea să facă cu el. Mai mult de atât probabil nici nu ar trebui să facă dacă e să mă întrebați pe mine.

Introduction of a real multi-annual budgetary process, at least on the expenditure side

Bugetarea multi anuală există de mult timp. Au pus ”reală” în față ca să spună că de fapt cea de acum nu e ok, dar a lor va fi. Sincer mi se pare jenant să faci chestii de genul ăsta, dar aia e, o să mai umble un pic pe la proceduri și apoi vor clama victorie deși nu s-a schimbat mai nimic concret.

Introduction of green taxation principles in the state budget

Aștept cu nerăbdare și interes principii de taxare ”verzi” în buget. Să văd și eu cu ochii mei cum se taxează Petrom mai mult decât o firmă normală sau HidroElectrica mai puțin decât un producător de energie din cărbune.

Dar probabil că ne vom alege cu o nouă taxă pe mașini la mâna a doua și cam aia o să politica verde a Guvernului.

Revision of the fiscal decentralization principles

A se citi: Guvernul va da autorităților locale mai multe obligații, dar va uita să le dea și bani și va spune ”vă descurcați voi cumva, gen creșteți taxele și impozitele locale”.

Deja au apărut mesaje în direcția asta (sursă):

„Mă gândesc foarte serios să nu mai dăm bani de la buget UAT-urilor unde gradul de colectare este mic”

Concluzii

Concluzia e că avem în PNRR aceleași idei reciclate de prin 2000. Au fost promise de multe ori, au fost implementate parțial și apoi reversate de la fel de multe ori.

La final nu e nimic altceva decât o spoială care o să țină câțiva ani. Apoi e problema altui Guvern, cei de acum vor spune cum ei au făcut bine și alții au stricat.




Ce trebuie să știi despre eliminarea scutirii de impozit pentru IT-iști

Știu, poate ești IT-ist și citești asta. Știu, ai să rămâi dezamăgit și ai să te simți atacat la nivel personal. Nu e nimic personal, crede-mă, e doar economie.

Am mai făcut exercițiul ăsta în Februarie 2018 când am scris că scutirea din IT nu a ajutat piața de IT din România. Spuneam asta pentru că atunci când comparam România cu celelalte țări din regiune, rezulta că noi stăm mai prost deși eram singurii cu scutire.

Reiau subiectul acum pentru că Ludovic Orban a zis aproape mot-a-mot ce am zis și eu, anume că scutirea din IT nu își are locul și distorsionează economia via Hotnews:

“Mie nu mi se pare normal ca IT-iștii să fie scutiți de plata impozitului pe venit. IT-iștii câștigă cel mai bine în România. A fost o perioadă în care să stimulezi, ca oamenii să se ducă spre zona de IT, acuma nu mi se pare normal, vă spun sincer. De ce? Păi un angajat dintr-o forjă sau un șofer de TIR care muncesc în condiții extrem de grele trebuie să plătească impozit pe venit și altul care încasează venituri semnificative, venituri dintr-o muncă mai mult intelectuală, mentală fără discuție, de ce să nu plătească impozit? Neutralitatea fiscală e un principiu fundamental. Orice venit trebuie impozitat”, a spus Orban.

De ce scriu din nou?

Pentru că a trecut aproape un 1 an și jumătate de la articolul anterior și m-am săturat să văd aceleași discuții la nesfârșit pe tema asta.

Așa că m-am gândit să fac un FAQ (Frequently Asked Questions) sau nu Mith Busters pe subiectul ăsta:

Cât pierd IT-iștii prin eliminarea impozitului?

Văd că se tot aruncă în discuție eliminarea scutirii ca și când ar fi un fel de apocalipsă economică. Haideți să vedem concret cât ar pierde la salariu un IT-ist prin eliminarea scutirii:

Plecăm de la ipoteza unui salariu net de 10.000 RON pentru un angajat fără persoane în întreținere.

  • Un salariu net de 10.000 RON în IT corespunde unui venit brut de 15.400 RON.
  • Dacă dispare scutirea de impozit pentru programatori iar angajatorul nu vrea să compenseze pierderea, atunci salariul persoanei respective va scădea la 9.000 RON
  • Pentru a menține salariul la nivelul de 10.000 RON angajatorul din sectorul IT ar trebui să crească salariul brut cu 1.700 RON până la nivelul de 17.100 RON / lună.

Angajatorul ar trebui să crească salariile cu aproximativ 11% pentru ca salariul să rămână la același nivel.

Puteți face calculul ăsta pentru orice salariu cu un calculator online de salarii. Eu l-am folosit pe acesta. Ca să vedeți diferența între cu scutire vs. fără scutire căutați în dreapta ”Programator / salariat cu handicap?” și bifați da / nu.

În lipsa scutirii vor dispărea joburile

Asta e una dintre chestiile aruncate în spațiul public ca argument împotriva eliminării scutirii. Niciuna dintre țările din regiunea noastră NU au scutire de impozit. Așa că întrebarea mea: unde se vor duce acele joburi?

Se vor duce în țări în care impozitarea e mai mare? Păi atunci de ce au mai plecat din România? De ce te-ai duce în Ungaria sau în Slovacia dacă acolo sunt impozitele mai mari? Ca să nu spun că și țările astea au aceeași problemă ca România: cererea de forță de muncă e mult peste ofertă și angajatorii nu prea găsesc programatori.

Dispare scutirea, emigrează IT-iști

Aici logică e următoarea: în lipsa scutirii IT-iștii se vor muta în alte țări. Aici întrebarea mea e din nou: unde se vor duce acei programatori?

Haideți să vedem: În Marea Britanie impozitul pe venit la nivelul la care sunt salariile programatorilor e de 40%! În România ar fi 10% dacă ar fi eliminată scutirea! Deci programatorii români ar emigra în UK de exemplu, fugind de un impozit de 10% ca să plătească un impozit de 40% – 45%?

Are sens?

Dar apoi vin celelalte argumente: da, dar în UK ar fi plătiți mai bine în România. Dacă aveți curiozități puteți să vă uitați pe Glassdoor ce salarii sunt în Londra de exemplu. Apoi încercați să calculați cu câți bani rămâne în mână un programator în UK.

Haideți să vă ajut eu cu Londra la partea de costuri (via Numbeo):

Consumer Prices in Bucharest are 51.70% lower than in London
Consumer Prices Including Rent in Bucharest are 64.72% lower than in London
Rent Prices in Bucharest are 81.27% lower than in London
Restaurant Prices in Bucharest are 53.11% lower than in London
Groceries Prices in Bucharest are 46.63% lower than in London
Local Purchasing Power in Bucharest is 30.47% lower than in London

Atenție în special la chirii: ”rent prices in Bucharest are 81.27% lower than in London”.

Iar comentariile astea sunt valabile pentru toate marile orașe din Vestul Europei, nu doar Londra.

S-ar muta IT-iștii români la Bratislava? sau la Sofia? În Varșovia? Budapesta? Clar, imediat după ce învață slovacă, poloneză sau maghiară și trăiesc în acele orașe departe de familie și prieteni.

Nu s-ar mai investi în IT-ul românesc fără scutirea asta

De ce? Zice lumea că România ar fi prea scumpă pentru a investi. Prea scumpă în comparație cu cine? Cu zona Europa Centrală și de Est?

Haideți să vedem cum stau lucrurile la nivel de taxare a muncii în zona asta:

Imaginea provine dintr-un studiu al Comisiei Europene. Ia aruncați o privire pe cifrele alea referitoare la impozitarea salarială în țările alea:

  • O singură țară are nivelul de impozitare mai mic: Bulgaria
  • Toate celelalte țări din zona Europe Centrală și de Est au nivelul de impozitare mai mare

Repetați după mine: chiar și cu impozitarea aia nivelul de taxare din România e mai mic decât în restul zonei! Ca să nu spun că datele alea sunt din 2016 (cele mai recente disponibile), iar între timp impozitul pe venit a scăzut de la 16% la 10%.

Și alții au scutiri, de ce să le taie pe cele din IT?

În momentul de față sunt mai multe scutiri de la impozitul pe venit (art. 60 din Codul Fiscal), între care:

  • salariile din sectorul construcțiilor
  • veniturile persoanelor cu handicap
  • salariile celor care lucrează în cercetare-dezvoltare

Singura scutire din acea listă de care nu aș scăpa e cea pentru persoane cu handicap. Și asta pentru că statul român și angajatorii români sunt total nepăsători când vine vorba de persoane cu handicap.

Celelalte două scutiri ar trebui și ele eliminate pentru că nu rezolvă problemele din sectorul de construcții sau cercetare-dezvoltare.

Nici una din aceste scutiri nu ar trebui să existe. Putem găsi argumente pentru cea pentru persoane cu handicap. Nu putem găsi argumente economice sănătoase pentru celalalte. 

Faptul că există alte scutiri în alte domenii nu fac din scutirea pentru programatori o scutire bună. Sunt toate la fel de proaste și produc distorsiuni în economie (din nou, minus cea pentru persoane cu handicap).

Scutirea asta lasă bani în economia privată și e mai bine decât la stat

Păi stai…în cazul ăsta de ce nu eliminăm complet impozitul pe venit? Orice ban în plus la privat nu ajunge la stat și merge în economie în consum sau în economii.

De ce să lăsăm pe cei din IT cu mai mulți bani și nu pe cei din medicină? Sau pe cei din inginerie? De ce un sector trebuie să consume mai mult, dar alții trebuie să plătească bani la stat?

IT-istul consumă mai mult sau mai bine? Și dacă o face ce relevanță are asta pentru ceilalți oameni din economie? Cel care lucrează pe minimul pe economie ar trebui să se bucure că o persoană care lucrează în IT și-a mai cumpărat încă o excursie în Vietnam luna asta? Sau și-a schimbat și anul ăsta smartphone-ul? De ce? Cum ajută pe altcineva consumul ăsta?

Oamenii cu venituri mici consumă o proporție mai mare din venituri raportat la cei cu venituri mari. De ce?

Un om cu un salariu de 1.260 RON net (Cât e minimul acum) va consuma tot salariul pe mâncare, chirie și alte cheltuieli. Nu va rămâne cu mare lucru pentru a pune deoparte pentru zile negre.

Un om cu un salariu de 10.000 RON va cheltui va economisi o parte din acei bani.

Acum haideți să ne gândim un pic ce s-ar întâmpla dacă și unul și celălalt ar primi o scutire de 10% de impozit. Teoria economică zice că:

  • Persoana cu minimul pe economie va folosi tot venitul pentru consum.
  • Persoana cu venit mare va folosi doar o mică parte din acea creștere pentru consum, restul va fi economisit.

Chestia asta se numește Marginal Propensity to Consume în economie și se învață la micro-economie în anul 1 la ASE.

Dar oamenii din țara asta nu știu sau nu vor să știe chestia asta! Dacă vreți să stimulați consumul în economie, teoria economică spune că eficient e să tai taxele celor cu venituri mici, pentru că vor merge în mare parte în consum. Nu se taie taxele celor bogați pentru a stimula consumul!

Zău că argumentul ăsta nu are nici un sens oricum ai pune problema!

Concluzii

Nu există motiv economic pentru ca scutirea din programare (sau din construcții sau din cercetare-dezvoltare) să existe!

E doar o risipă de bani publici, bani care ar putea merge spre școli, spitale și ce vă mai place vouă!




Scutiri și reduceri de taxe: soluția românilor pentru orice problemă economică

Tăiatul taxelor pare să fie visul umed al oricărui politician în țara asta:

  • Nu merge economia? Hai să le tăiem taxele!
  • Nu merge sectorul construcțiilor? Hai să tăiem taxele!
  • Vrem să avem mai mulți IT-iști! Hai să tăiem taxele!
  • Evaziunea e prea mare? Hai să tăiem taxele!

Principala politică economică a ultimelor 5 ani a fost în permanență aceeași: tăierea de taxe! Și din păcate, după ce m-am uitat peste lista de intenții a PNL și USR (urmează) se pare că lucrurile nu se vor schimba.

Ca economist chestia asta mă frustrează pentru că tăierea taxelor, în momentul de față, nu e nimic mai mult decât o soluție temporară la o problemă cronică. Dacă vreți e ca și cum ai pune un lighean sub țeava spartă de sub chiuvetă ca să nu se mai scurgă apa pe jos. Vrei nu vrei tot trebuie reparată țeava, nu faci altceva decât să amâni inevitabilul.

Și ca să nu credeți că bat câmpii haideți să vă dau câteva exemple concrete de lighean și țeavă spartă ca să înțelegeți:

Scutirea pentru IT-iști

Prin 2004 a fost introdusă o scutire de impozit pe venit pentru programatori. Până în ziua de azi nimeni nu știe dacă scutirea asta a avut un efect pozitiv sau nu.

Ce știm e că dacă ne uităm câți IT-iști sunt la 100 de angajați și comparăm apoi cu țările din zona Centrală și Est Europeană suntem în coada clasamentului:

Am explicat mai multe despre problema asta într-un articol dedicat subiectului, dar am să reiau concluzia aici: Țările cu mai mulți IT-iști în clasamentul de mai sus nu au scutiri de taxe. Ceea ce mie îmi spune că acea scutire este în momentul de față inutilă. Poate a fost cândva utilă, cert e că acum nu funcționează.

Scutirea e ligheanul care a dat de mult peste. Țeava care trebuie reparată e sistemul educațional care nu produce suficiență oameni având în vedere cererea pieței.

Problema aici e că schimbările necesare în educație ar deranja prea multă lume. Și de ce să fie deranjați dacă pot face bani fără efort?

TVA redus la alimente

Guvernul Ponta a scăzut cota de TVA la alimente de la 24% la 9%. A dus această scădere a TVA-ului la o scădere a prețului la alimente?

Nu știm! De ce nu știm? Pentru că nimeni de la Ministerul Finanțelor sau de la PSD nu s-a deranjat să facă o analiză pentru a vedea ce impact a avut această măsură! NIMENI!

Avem ceva informații indirecte în privința asta de la BNR:

Ce arată graficul de mai sus e că diminuarea TVA la alimente a dus la o scădere temporară a ratei de creștere a prețurilor. Altfel spus, nu știm sigur dacă au scăzut prețurile la alimente. Știm că a scăzut viteza de creștere a prețurilor. Cu cât însă? Cota a scăzut de la 24% la 9%. Inflația s-a diminuat cu 2%-3%. Unde s-a restul diferenței?

Păi în buzunarul vânzătorilor evident! Nu în buzunarul consumatorilor.

Ce e și mai interesant e că de la 1 ianuarie 2016 a scăzut cota standard de TVA de la 24% la 20%. Și cu toate astea inflația e o ia în sus în continuare, nu se mai duce în jos. Deci o scădere cu 15% a TVA se traduce prin 2-3% scădere a inflației. O scădere cu 4% a cotei nu s-a văzut deloc însă în buzunarul românilor.

S-a văzut însă în bugetul statului, ale cărui venituri s-au diminuat cu niște miliarde de lei.

Au ajutat la ceva cele două diminuări ale TVA-ului? Datele BNR spun că doar pentru câteva luni. Scăderi de prețuri pentru câteva luni merită pierderile de miliarde de lei?

Dacă ligheanul e clar că e reducerea TVA la alimente, care ar fi țeava sparta? Păi țeava spartă e sistemul de producție și distribuție agricolă. Multe produse agricole merg la export direct pentru că nu există capacitate de stocare pe perioadă mai lungă. La câteva luni după ce se încheie sezonul pentru anumite legume și fructe România importă astfel de produse.

E mult mult mai simplu să reduci TVA-ul la alimente decât să repari sistemul de producție și distribuție a produselor agricole.

TVA redus pentru a doua casă

Recent Guvernul Dăncilă a diminuat cota de TVA aplicabilă pentru achiziția unui al doilea apartament nou de la 19% la 5%. Ba mai mult a fost eliminată restricția privind terenul aferent celei de-a doua locuințe.

Care a fost logica acestei măsuri? Cota de 5% e acordată ca ”politică socială” conform Codului Fiscal. Ce fel de politică socială e aia în care dai o cotă de TVA mai mică celui care are deja o locuință și vrea să își mai cumpere una?

Aici nu e nici o țeavă spartă, nu e nici o problemă. Nu se poate argumenta că există o nevoie la nivel de economie ca oamenii să achiziționeze o a doua locuință nouă. Pur și simplu e o facilitate fiscală oferită vânzătorilor de locuințe noi și atât. Nu există o componentă socială.

TVA redus pentru HORECA

România are cotă de TVA redusă la mâncare, la servicii de restaurant la cazare, la transportul turistic. La dracu, avem cotă redusă de TVA și la bere! Și toate astea pentru ce? A crescut numărul de turiști ca urmare a acestor scăderi?

Păi în Vama Veche și 2 Mai, anul trecut, în plin sezon turistic erau declarați (oficial) 106 turiști / zi. În tot sezonul turistic (aprilie – august) au fost declarați 16.000 de oameni. ÎN TOT ANUL TURISTIC 2018!

Nimănui nu îi pasă de cota de TVA dacă oricum nu declară nimic!

Altă chestie interesantă, chiar și atunci când toate veniturile sunt la vedere, astfel de reduceri de TVA nu ajută economia pe termen scurt și atât! Și nu o spun eu o spun irlandezii, care și ei au redus TVA-ul la o gamă largă de servicii turistice. Spre deosebire de români însă, irlandezii au făcut și studii pe tema asta ca să vadă ce efect a avut reducerea cotei de TVA.

Concluziile unui raport din 2018 pe tema diminuării cotei de TVA în sectorul turistic sună cam așa:

  • impact pozitiv asupra numărului de locuri de muncă în primul an, dar efect zero pe termen lung.
  • de cota redusă de 9% aplicată asupra serviciilor turistice au beneficiat mai mult familiile înstărite decât cele sărace. Taxa a devenit regresivă (efect net mai bun pentru cei cu venituri mai mari).
  • reducerea cotei de TVA în sectorul turistic a dus la o pierdere de venituri de circa 2,6 miliarde euro.
  • trecerea înapoi la o cotă standard nu ar avea un impact negativ major asupra economiei.

Studiul a fost publicat anul trecut, dar cu toate astea guvernul PSD a ținut morțiș să îi dea înainte cu reducerile deși există dovezi că ele nu funcționează și nu fac altceva decât să bage bani în buzunarul mediului de afaceri.

Țeava spartă: sectorul HORECA e plin de evazioniști. Ligheanul: scutirile și reducerile de taxe. Soluția: controale la nivelul operatorilor HORECA și scoaterea de pe piață (temporară sau permanentă) a celor care fac evaziune. Dar soluția e considerabil mai dificilă decât ligheanul.

Scutire de impozit în domeniul construcțiilor

Am tratat subiectul într-un articol separat în care spuneam că:

  • Scutirile oferite o să dea o gaură consistență în buget (2,2 miliarde RON în 2019)
  • Sectorul de construcții a fost afectat în 2018 de investițiile în scădere ale Guvernului și de fonduri mai mici alocate prin programul ”Prima Casă”.
  • Total întâmplător în 2019 primesc ample scutiri de la impozite salariale.
  • Același sector al construcțiilor e unul din cei mai mari importatori de forță de muncă ieftină din Asia.

Țeava spartă: evaziunea fiscală din domeniu. Ligheanul: scutirile și reducerile de taxe. Soluția: La fel ca și în cazul HORECA controale la nivelul operatorilor din sectorul construcțiilor și scoaterea de pe piață (temporară sau permanentă) a celor care fac evaziune. Corelat cu asta se pot crește investițiile în infrastructură. Dar din nou, e mult mai ușor să tai taxele decât să îți pui tot sectorul în cap.

Concluzii

Istoric vorbind scutirile și reducerile de taxe au fost soluții de avarie pentru probleme reale din economie. În loc să reparăm acele probleme însă am petecit în speranța că atunci când țeava va ceda complet noi ne vom fi mutat din apartament (de la guvernare adică) și va fi răspunderea altcuiva.

Și din păcate nici cei care poate vor lua locul PSD (adică PNL și USR) nu par a fi dispuși să repare țeava. Și ei, la fel ca și PSD, vor să înlocuiască ligheanul și cam atât.




Se justifică scutirea de impozite din domeniul construcțiilor?

Scutirea de impozit din domeniul construcțiilor e una din cele mai lipsite de sens măsuri fiscale din ultimii ani. De ce? Pentru că nimic din informațiile publice pe care le avem nu indică faptul că ea ar fi necesară sau utilă.

Nu am apucat să scriu despre ea la momentul la care a apărut, dar am început acum o serie de articole despre facilități fiscale acordate de Guvern. Mi-am dat seama că despre scutirea de impozit din domeniul construcțiilor e suficient de mult de scris încât se justifică un articol separat. Vor urma și altele:

La ce se referă scutirea de impozit în domeniul construcțiilor

Ultima chestie despre care vreau să vorbesc e acordarea de scutiri de impozit pentru sectorul construcțiilor. Practic angajații din acest sector de activitate nu plătesc:

  • impozit pe venit (10%),
  • cota de contribuții de pensie (CAS) se reduce și ea cu 3.75%
  • contribuția de asigurare de sănătate e scutită în totalitate.
  • cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă de 2,25% dispare și ea

Toate aceste scutiri și reduceri se aplică pentru salarii cuprinse între 3.000 RON și 30.000 RON pe lună.

Scutirile de impozit sunt substanțiale așa cum se poate observa. Acum întrebarea mea e: DE CE? De ce era nevoie de scutiri atât de generoase pentru acest sector de activitate?

Impactul bugetar al scutirilor

Impactul bugetar al acestor măsuri e unul considerabil. Conform Ministerului Finanțelor Publice toate aceste scutiri vor da o gaură de 2,2 miliarde RON din care:

  • 1,3816 miliarde RON scădere a veniturilor din contribuții de asigurări sociale. Scăderea asta e ceva mai problematică pentru că afectează bugetul de pensii, aflat oricum în deficit și bugetul de sănătate.
  • 0,8254 miliarde RON scădere a veniturilor din impozitul pe salarii

Câte grădinițe sau spitale se pot construi cu 2,2 miliarde RON? Câți oameni ar putea fi scoși din sărăcie cu banii aceștia? La câți km de autostradă renunțăm pentru ca angajații din construcții să aibă salarii mai mari?

Motivele oferite de Guvern

Iată ce spune OUG 114/2018, adică documentul prin care prevederile de mai sus au intrat în vigoare:

întrucât la data de 29 noiembrie 2018 s-a semnat Acordul dintre Guvernul României și Federația Patronatelor Societăților din Construcții privind măsuri pentru o creștere economică sustenabilă a României, bazată pe investiții, în următorii 10 ani, prin acordul încheiat între Guvernul României și Federația Patronatelor Societăților din Construcții se declară sectorul construcțiilor sector prioritar, de importanță națională pentru economia românească pe următorii 10 ani, începând cu 1 ianuarie 2019, apreciind că sectorul construcțiilor reprezintă unul din domeniile prioritare pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Programul de Guvernare, ținând cont că activitatea de construcții este decisivă pentru realizarea proiectelor de investiții publice și private și având în vedere că în ultimii ani sectorul construcțiilor s-a confruntat cu dificultăți legate de asigurarea cu forță de muncă specializată și de o concurență neloială, pentru a pune în aplicare cu prevederile Acordului încheiat între Guvernul României și Federația Patronatelor Societăților din Construcții pentru sectorul construcții se vor crea premisele pentru completarea cadrului normativ de nivel primar cu posibilitatea de a reglementa prin hotărâre a Guvernului niveluri ale salariului minim brut pe țară garantat în plată diferențiate pe domenii de activitate, în condițiile salariului minim brut pe țară garantat în plată diferențiat pentru anumite domenii de activitate, se vor introduce măsuri suplimentare pentru combaterea muncii la negru, ținând cont că neadoptarea în regim de urgență afectează angajamentele Guvernului stabilite prin Acordul încheiat cu Federația Patronatelor Societăților din Construcții și va perpetua dificultățile legate de asigurarea cu forță de muncă specializată în domeniul construcțiilor

Ați înțeles motivul pentru care era nevoie de scutiri? Dacă răspunsul este: ”nu prea, am înțeles doar că e strategic și asta pentru că ai pus tu în bold” atunci stați liniștiți. Asta e explicația Guvernului: sectorul construcțiilor e unul strategic așa că îi dăm toată grămada asta de scutiri!

Motivele oferite de Federația Patronatelor Societăților din Construcții

Iată ce spune un reprezentant al Federația Patronatelor Societăților din Construcții, adică cei care au parteneriatul ăsta strategic cu Guvernul când au fost întrebați de ce era nevoie de scutiri (via Hotnews):

„Avem două probleme grave. Prima este criza de forță de muncă și cealaltă – e gravă pentru noi, dar e gravă pentru toată economia – este evaziunea aceasta fiscală exprimată în termeni populari „munca la gri”, a precizat Iftime.

De asemenea:

„O firmă de construcții își câștigă contractele participând la licitații publice. Se întâmplă asta și-n lucrările cu statul și în zona privată. Dacă prețul la materiale sunt cam aceleași în piață, nu pot să mă duc eu cu prețul la ciment de 3 lei și altcineva cu 4,5 lei, se cunoaște prețul real, unde se poate acționa în sensul reducerii prețului ofertei: la manoperă”, a explicat directorul general al Federației Patronatelor Societăților din Construcții. 

Ea spune că ofertanții intrau cu salariul minim pe economie ca să poată să câștige licitația, în condițiile în care criteriul de atribuire a unei lucrări este dominant ca fiind prețul cel mai scăzut.

„Dacă eu, de bună intenție, aș fi vrut să-mi plătesc muncitorii mult mai bine, intram în competiție cu dumneavoastră care plăteați salariul minim pe economie, pierdeam licitația garantat”, a spus Iftime.

Deci care sunt motivele? Păi aparent:

  1. Lipsa de forță de muncă din sectorul de construcții
  2. Evaziunea fiscală și munca la gri care îi fac pe evazioniști mai competitivi.

Din cauza celor două motive de mai sus era nevoie ca Guvernul să scutească tot sectorul de o sumedenie de taxe și impozite.

Sunt suficient de bune cele două motive?

Răspunsul e simplu: NU! De ce? Pentru că, să îmi fie cu iertare, dar cele două probleme de mai sus sunt specifice întregii economii, nu doar sectorului de construcții!

Întrebați firmele de IT dacă pot recruta angajați și vă vor spune fix același lucru.

Întrebați firmele de panificație și vă vor spune fix același lucru: nu se găsesc angajați și evaziunea e prea mare. Întrebați băncile cât de ușor găsesc angajați și vă vor spune că nu sunt pe nicăieri.

Întrebați producătorii de  vin din România și vă vor spune că nu găsesc nici zilieri nici ingineri agronomi iar evaziunea din domeniul băuturilor alcoolice îi omoară.

De ce e sectorul construcțiilor mai important decât alte sectoare? Nu știm! Nimic nu indică faptul că ar fi mai important decât alte sectoare. Dar cumva trebuie să credem Guvernul și pe constructori pe cuvânt.

Cât de bine merg lucrurile în construcții

Aparent lucrurile nu merg prea ok în domeniul construcțiilor. Conform News.ro întregul sector a înregistrat o scădere de 4,1%, care mai adaugă și că:

În decembrie 2018, faţă de decembrie 2017, volumul lucrărilor de construcţii ca serie brută, a scăzut pe total cu 6,5%, scădere reflectată la lucrările de construcţii noi (-12,7%) şi la lucrările de reparaţii capitale (-6,2%). Creştere s-a înregistrat la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente (+12,3%).

Și dacă tot facem muncă de detectivi, haideți să punem scăderea asta în context. Cum se  face sectorul construcțiilor scade deși economia României crește? Iată ce informație interesantă ne oferă Consiliul Fiscal într-un raport despre bugetul propus pe anul 2019:

Așadar investițiile Guvernului român în economie în 2018 trebuiau să fie de 4,1% din PIB conform bugetului pe anul 2018, dar execuția bugetară efectivă indică doar 3,6% din PIB. Ca o paranteză diferența pare să provină dintr-o subperformare a proiectelor de investiții din fonduri europene.

Avem așadar două evenimente ce au avut loc în 2018, an cu creștere economică:

  1. Guvernul nu a cheltuit cât a promis pe investiții, majoritatea presupunând cheltuieli de construcții.
  2. Sectorul de construcții a scăzut.

Să existe oare vreo legătură între cele două? Vă las pe voi să ghiciți.

Altă chestie importantă legată de sectorul de construcții e că în 2018 au fost alocate fonduri pentru programul Prima Casă mai mici cu 20% față de cele pentru 2017. Licitațiile publice și construcțiile rezidențiale au fost principalele motoare de creștere ale sectorului de  construcții din ultimii ani.

Aparent în 2018 ambele au avut alocați mai puțini bani de la buget. În 2019 Guvernul oferă o grămadă de scutiri acestui sector de activitate. Mama ei de coincidență, ce bine se leagă lucrurile astea! Deci toți băieții deștepți obișnuiți cu bani de la buget nu au mai primit bani suficienți, dar primesc scutiri!

Cine importă forță de muncă din afară

Prin august 2018 au apărut o serie de articole despre importul de forță de muncă (via Capital):

Numărul muncitorilor străini în România a atins un nou maxim, respectiv de 17.000 de persoane, potrivit ultimelor date ale Ministerului Muncii. În primele șapte luni ale anului au intrat în țara noastră peste 4.300 de angajați din Sri Lanka, Nepal, China, Turcia sau Vietnam. Angajatorii susțin că sunt de încredere și muncitori, dar deloc ieftini.

Deci în 2018 am avut record de import de forță de muncă. De curiozitate, ce sectoare de activitate au importat cei mai mulți muncitori non-UE? Tot din articolul de mai sus:

Aceştia se angajează în restaurante, hoteluri, construcţii navale, vânzare de îmbrăcăminte şi încălţăminte, construcţii rezidenţiale.

Hopa! Deci sectorul de construcții rezidențiale e printre cei mai mari importatori de forță de muncă din afara UE. Tendința asta probabil va continua în 2019.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că, pe de o parte firmele din construcții spun că au nevoie de scutiri pentru că nu găsesc muncitori. Pe de altă parte aceleași firme aduc forță de muncă ieftină din Asia. Acea forță de muncă ieftină se va bucura de scutirile de taxe de mai sus.

Deci oameni din restul economiei vor plăti impozite care trebuie să acopere gaura de la buget cauzată de sectorul de construcții. Sectorul de construcții în schimb va folosi acele scutiri pentru a angaja muncitori ieftini din Asia. Nu am o problemă cu aducerea de imigranți pentru a lucra în construcții, dar nu înțeleg de ce trebuie să dăm firmelor de construcții scutiri de impozite dacă nu vor genera mai multe locuri de muncă pentru români. Am mai scris că România nu e pregătită pentru a importa un număr mare de imigranți, o astfel de măsură fiind o bombă socială cu ceas.

Cine beneficiază așadar de aceste scutiri până la urmă? Scopul scutirilor e de a băga bani în buzunarul constructorilor? Care e logica economică aici?

Concluzii

Concluziile mele ar fi următoarele:

  • Scutirile oferite o să dea o gaură consistență în buget (2,2 miliarde RON în 2019)
  • Sectorul de construcții a fost afectat în 2018 de investițiile în scădere ale Guvernului și de fonduri mai mici alocate prin programul ”Prima Casă”.
  • Total întâmplător în 2019 primesc ample scutiri de la impozite salariale.
  • Același sector al construcțiilor e unul din cei mai mari importatori de forță de muncă ieftină din Asia.