Unii oameni au trăit istoria pe propria piele

Pentru unii rasismul e o chestie ipotetică. Sunt oameni care se gândesc la rasism ca la un moft, când o persoană zice chestii vag rasiste. Alții văd rasismul ca pe o chestie din trecutul îndepărtat, iar oamenii care au suferit abuzuri rasiste au trăit acum mult mult timp.

Ei bine, cel puțin în SUA o parte din oamenii care acuză autoritățile de rasism au trăit și pățit chestiile alea văzute de voi prin filme pe propria piele. De exemplu tipul ăsta (sursă):

Omul s-a dus la WC-ul albilor și pentru asta a fost băgat la pușcărie. Adică știți treaba aia văzută de voi prin filme de genul The Green Book? Ei bine, omul ăsta a pățit asta pe pielea lui. Sunt încă oameni în viață care au trecut prin chestiile astea.

John Lewis din păcate a murit pe 17 iulie 2020, ocazie cu care mi-am adus aminte de el și am găsit tweetul de mai sus (de pe 7 iulie).

În cazul în care nu știți de el, e unul din cei 6 oameni  (the Big Six) care au organizat faimosul ”Marș către Washington” alături de Martin Luther King. Acel marș a culminat cu faimosul discurs ”I have a dream” al lui King. Puteți să vedeți un interviu cu el despre acel moment în Time Magazine. Mai multe despre John Lewis pe pagina lui de Wikipedia.




Cum privim democrația americană în momentul acesta

Probabil știți de chestiile care se întâmplă prin SUA acum: epidemie de coronavirus scăpată de sub control, proteste, statui distruse, un președinte care întărâtă în loc să calmeze și alte nasoale.

Oamenii care se uită la ce se întâmplă acolo se împart în două categorii, așa cum remarcau cei de la Financial Times.

Împăratul nu are haine

Pe de o parte sunt cei care realizează că Împăratul nu are haine. Nu cred că se putea o metaforă mai bună pentru situația de acum, având în vedere felul în care se comportă Trump.

Finalul secolului american a fost prezis de multe ori, dar iată că, pe partea de imagine externă cel puțin, SUA pare să arate că nu este un model de urmat.

Exact asta spune și unul din oamenii intervievați de Financial Times:

Dele Olojode, a Pulitzer Prize-winning journalist who splits his time between South Africa and the US, agrees that Floyd’s killing marks what is merely the latest deracination of America’s image. “What you see is a thoroughly humiliated US whose reputation is in shreds,” he says. “Large numbers of people outside the US — and perhaps inside — are beginning to think that maybe the empire is over. I think Covid has done this,” he says, referring to the haphazard US response to the pandemic. “Suddenly everybody knows the emperor has no clothes.”

Puterea și fascinația proiectată de SUA a ascuns întotdeauna clivaje puternice în societatea americană. Aceste probleme nu sunt de ieri ci au o istorie lungă. Pe de altă parte problemele astea nu sunt principiale. Populația de origine africană din SUA care trăiește astăzi a avut străbunicii sclavi. Mulți din cei care sunt în viață azi au prins perioada în care școlile și cam toate instituțiile publice din sudul SUA erau segregate.

SUA s-a mai confruntat cu astfel de probleme în trecut așa că ar trebui să ne întrebăm: de ce acum? Ei bine, acum pentru că se suprapun mai multe crize și pentru că azi avem telefoane și social media prin care putem vedea la prima mână situația. În 1990 ce a pățit George Floyd nu ar fi ajuns sub ochii întregii planete.

La ce standarde ne raportăm

Asta e o întrebare foarte importantă. Iară și un paragraf interesant din Financial Times:

But Mr Olojode, a Nigerian, argues that, despite this, the US continues to exert an irresistible pull on the world’s imagination. “The reason it has suffered this terrible blow to its reputation is because it holds itself to a higher standard and the world holds it to a higher standard,” he says, adding that America is always trying to correct course and recapture the ideals expressed in its founding documents. “The world is not protesting that Xi Jinping is locking up 1m Uighurs,” he says of the re-education camps that sprang up in western China in 2017. “Nobody holds China to that kind of standard.”

Omul pune punctul pe ”i”: în China populația uigură stă în tabere de concentrare, dar nu sunt proteste nicăieri în lume. De ce îi pasă planetei de SUA, dar nu de China?

Pentru că la SUA mai toată lumea se uită ca la un etalon, fratele mai mare cu carieră de succes care nu are voie să dea greș. SUA, prin retorica lor privind democrația și-au setat singuri un standard foarte înalt. Nu poți cere altor țări să respecte minoritățile (a se vedea cazul Serbia și Kosovo), dar tu să nu faci la fel acasă.

Imaginea SUA e construită pe astfel de politici de răspândire a democrației, chestie la care a contribuit foarte mult și Hollywood.

Aruncați o privire la toate filmele americane cu eroi și super eroi și o să vedeți tema protejării celui mic și neajutorat. De asta lumea civilizată are pretenții mai mari de la SUA și aproape deloc de la China.

Ce se întâmplă însă în Statele Unite? Ei bine, e doar o etapă normală a oricărei democrații, partea în care fie se reinventează fie dispare.

Reinventarea democrației americane

Ceea ce se întâmplă acum în Statele Unite e, după mine, o consecință a problemelor economice și sociale pe care țara le ignoră de prea mult timp.

Democrația americană e una funcțională, dar cu toate astea ea nu a reușit să găsească soluții pașnice la aceste probleme. Rasismul instituționalizat nu e o trăsătură a mandatului președintelui Trump ci a fost prezent și în timpul mandatului lui Obama. Diferența e că Obama a încercat să aplaneze conflictele, Trump e interesat să pună gaz pe foc.

Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că acest rasism se găsește peste tot în SUA, nu doar în statele americane din sud sau în cele controlate de republicani. Rasismul e larg răspândit inclusiv în statele democrate. Ori asta arată că problema rasismului e transpartinică.

Același comentariu se aplică și în cazul măsurilor economice: majoritatea republicanilor și a democraților privesc lucrurile cam la fel când vine vorba de atitudinea față de muncă și cheltuieli sociale, adică să nu dăm bani la săraci că îi sparg pe băutură și droguri.

A fost nevoie de ascensiunea lui Bernie Sanders, un politician independent și socialist declarat pe față, ca teme de natură socială să ajungă pe agenda politică a democraților.

Ceea ce vedeți acum în SUA e o demonstrație a ce înseamnă vocea maselor într-o democrație care nu reprezintă interesele unui număr mare de oameni. Acele proteste arată faptul că partidele politice și calea politică de rezolvare a acestor probleme nu funcționează. În astfel de circumstanțe revoltele sunt un lucru obișnuit.

Democrația americană e vie și încearcă așadar să își corecteze propriile neajunsuri prin aceste proteste.

Proteste similare au loc periodic în Franța, au fost și în Germania, România și cam orice alte țări unde libertatea de exprimare există. Democrația nu e un regim perfect iar astfel de proteste acționează ca măsuri corective.

Alegerea lui Trump ca președinte și protestele din prezent

Alegerea lui Trump ca președinte al SUA și protestele din prezent sunt două fețe ale aceleiași monede. Iar acea monedă este faptul că actualul sistem politic american nu rezolvă problemele unei părți mari a populației.

Scriam atunci când Trump a fost ales președinte că ”democracy is coming to the USA”. De ce? Pentru că Trump e un președinte ales de către categorii sociale a căror voce cele două mari partide din SUA nu o reprezintă (detalii în acel articol). Electoratul alb, sărăcit de globalizare sau nemulțumit cu actualul statut a ales pe cineva care s-a adresat lor direct și a promis că va face ceva pentru ei.

Protestele de zilele astea reprezintă la rândul lor o exprimare a nemulțumirilor economice și sociale, pe care cele două mari partide nu au reușit să le rezolve. Doar că de data asta vine de la o altă parte a populației, nu cea care l-a votat pe Trump.

Ambele categorii însă reprezintă părți măricele ale electoratului american și arată că o bucată consistentă a populației nu e mulțumită cu politicile establishmentului (democrat și republican).

Cum spuneam mai sus: cele două evenimente sunt fețe diferite ale aceleiași monede.

Concluzii

Imaginea Statelor Unite va ieși destul de șifonată din această perioadă și reprezintă probabil finalul imaginii romanțate a visului american. În același timp însă astfel de proteste sunt necesare pentru orice regim democratic pentru că acționează în direcția corectării unor tendințe sau fenomene pentru care nu există suficientă voință politică. Eu cred că SUA are anticorpii necesari pentru a reveni pe drumul cel bun. Lumea are nevoie de un regim democratic american, nu de încă un stat cu tendințe totalitare.

În final vă las cu o melodie care mi-a venit în cap în timp ce scriam articolul acesta: Leonard Cohen, Democracy.

It’s coming from the sorrow in the street
The holy places where the races meet
From the homicidal bitchin’
That goes down in every kitchen
To determine who will serve and who will eat
From the wells of disappointment
Where the women kneel to pray
For the grace of God in the desert here
And the desert far away:
Democracy is coming to the USA 

[…]

From the wars against disorder
From the sirens night and day
From the fires of the homeless
From the ashes of the gay
Democracy is coming to the USA

 




Rasismul și elitismul în societatea românească

Săptămâna trecută lumea a luat o pauză de la Covid19 și a alergat să dea cu pietre virtuale după ”intelectuali”. Dacă nu știți la ce mă refer, e vorba despre Vladimir Tismăneanu care a postat chestia de mai jos:

Postarea a fost dată jos rapid după ce lumea a început să spună că e cam rasistă treaba. Vladimir Tismăneanu s-a scuzat spunând că el nu locuiește în România de mult timp și nu a știut că gluma e rasistă. Sincer, mă uit la ea și nu îmi e clar ce anume a crezut. Că e aeroport în Țăndărei pe bune? Că păsările de pe gard sunt avioane? Că e musai ca acele avioane să fie negre? Că păsările nu mai zboară pe carantină? Pe bune, mă uit la poza aia și nu îmi vine nici un fel de glumă în cap alta decât aia rasistă.

Pe Tismăneanu l-au apărat prietenii evident, gen dl. Cărtărescu:

Și pentru că Mircea Cărtărescu e genul de scriitor pe care toată lumea spune că l-a citit, dar nimeni nu o face, vă fac eu un rezumat:

  1. Tismăneanu a făcut un gest nobil că și-a cerut scuze. Cine ar fi crezut? Un intelectual și când greșește, tot face gesturi nobile.
  2. Dacă nu ești intelectual, nu ai voie să îl acuzi pe Tismăneanu de rasism. Mișto asta, îmi aduce aminte de cărțile istorice în care citeam cum nobilii nu puteau fi acuzați de plebe de absolut nimic, pentru că plebea era proastă iar nobilul luminat de divinitate. Așa că am luat decizia să scriu și eu câteva cărți care să nu se vândă în tiraje mai mari de 1000 de bucăți (nu ești intelectual dacă vinzi mai mult) ca să pot discrimina și eu pe cine vreau.

Au fost atât de convingătoare aceste explicații încât și dl. Cărtărescu a șters postarea la scurt timp.

Apărătorii lui Tismăneanu au apărut însă de peste tot, mai toată lumea cu explicații care mai de care mai ciudate. Pe bune, am rămas șocat ce contorsiuni mentale au reușit oamenii să facă pentru a sări în ajutorul său. Preferatele mele:

  • Tismăneanu nu are cum să fie rasist pentru că nu a mai zis nimic rasist până acum. Toată lumea are dreptul să greșească, de acord, dar poți fi rasist toată viața și să nu postezi pe Facebook. Pe logica asta și cu postat pe Facebook tot nu ești rasist că e prima oară. Cumva cu toții putem fi rasiști, dar o singură dată.
  • Tismăneanu e evreu, nu are cum să fie rasist. Pe asta nu o mai comentez că nu are rost.

Puteți citi păreri de la oameni mai avizați decât mine aici.

O întâmplare de săptămâna trecută

Weekendul trecut jumătatea mea mai bună a fost contactată de o prietenă cu care a lucrat la organizarea secției de vot pentru alegeri în toamna trecută. Prietena ei fusese contactată la rândul ei de cineva de la Ambasada României din Londra pentru a ajuta niște români sinistrați în orașul în care locuim și noi. Cum prietena ei nu locuia în oraș, dar noi da, a rămas că mergem să ne întâlnim noi cu ei ca să vedem cum îi putem ajuta.

Cei doi erau doi tipi dintr-un sat din județul Neamț veniți în UK în urmă cu 2 luni la muncă. Lucraseră la o spălătorie auto înainte să vină pandemia și carantina. Odată cu carantina, s-a închis spălătoria și singura sursă de venit a celor doi dispăruse.

Cei doi nu lucraseră cel mai probabil la patron cu contract de muncă, motiv pentru care nu se punea problema de șomaj sau să se califice pentru măsurile guvernului britanic de ajutorare. Ba mai mult, patronul le reținea bani din salariu pentru cazare.

Odată cu carantina, patronul nu le-a mai răspuns la telefon, spălătoria era închisă iar oamenii rămăseseră fără bani după 1 lună de zile. Colac peste pupăză, engleza lor nu era atât de bună încât să treacă de un interviu cu un englez nativ.

Au sunat la ambasadă pentru că fuseseră amenințați că vor fi dați afară.

Tipul de la ambasadă ne-a transferat 100 de lire pentru ei. S-a mers pe încredere, nu au fost întrebări sau formulare de completat. Am mai pus și noi niște bani, a mai pus și prietena Dianei. Am fost în persoană să ne întâlnim cu ei și să le dăm banii, ocazie cu care speram să putem vorbi și cu proprietarul, poate-poate îl convingem să nu îi dea afară.

Cine erau cei doi? Doi băieți pe la un douăzeci și ceva de ani, de etnie rromă. Diana știa satul din care erau și mi-a confirmat că e zonă foarte săracă. În afară de chestiile de mai sus am mai aflat că unul din ei avea nevastă și copil în România. Lucra în Anglia de ceva timp, dar fusese nevoit să se întoarcă în România în decembrie pentru înmormântarea mamei sale. Cheltuise ceva bani acolo, între altele pentru a ”trage lumină acasă”. Dacă nu știți ce înseamnă, ei bine, înseamnă că și-a pus curent electric în casă. Până atunci nu avusese.

Nu cereau de pomană, sunaseră la ambasadă pentru un loc de muncă și pentru a vorbi cineva cu proprietarul să nu îi evacueze. Zborurile spre România sunt suspendate momentan, dar chiar și așa nu voiau să audă de întors. Ca ei sunt convins că mai sunt și alți români.

Ce treabă are una cu alta?

Nu fac virtue signaling aici, nu despre asta e vorba. Vreau să înțelegeți însă cum stau lucrurile în materie de elite intelectuale în România. Tismăneanu postează glume cu conotație rasistă și alți ”intelectuali” îi iau apărarea. O parte mare din populație aia care vrea schimbare în România îi ia apărarea. Scuzele arată mai mult a acuzații și în nici un caz nu dau dovadă de resemnare în ton.

În timpul ăsta niște români de care nu a auzit și nu va auzi nimeni au strâns bani pentru a ajuta alți doi români, de etnie rromă, veniți la muncă. Nu vom primi laude de la nimeni pentru asta, nu vom fi invitați la gale cu lumea bună și nici nu vom fi puși pe un soclu. Și știți ce? E ok așa, nu pentru asta am oferit ajutor.

Tipul de la ambasadă a sărit imediat cu banu (că erau ai lui sau ai ambasadei nu știu), Diana, pe lângă banii dați a mai luat legătura cu alți români pentru a le căuta ceva de muncă. Ați fi surprinși câți au încercat să ajute, măcar cu idei. În cele din urmă tipul de la ambasadă le-a găsit un loc unde să stea în Portsmouth. Oameni simpli, fără pretenții de intelectuali, care ajută.

Începe să apară o prăpastie între ceea ce oamenii numesc în continuare ”intelectuali” și ceea ce se cere de la ei în anul 2020. Avem o elită care a uitat să se reînnoiască, care nu știe că rasismul nu e ok. Poate mergea treaba asta prin 2000, dar în 2020 chiar și în România sunt mulți oameni scârbiți de atitudinea asta. E adevărat (încă) sunt și mai mulți pentru care e ok, dar lucrurile se schimbă.

Cât mai durează? Nu știu, dar o parte din populație e sătulă de intelectuali de carton și vrea și substanță. Cu un pic de noroc poate generația Z care vine din urmă nu va mai tolera atitudini din astea (semnele sunt promițătoare).

Ce sunt intelectualii pentru o societate?

Toată povestea asta mă duce cu gândul la următoarea chestie:

”Intelectualii” nu sunt un far călăuzitor al societății, ci un selfie cu efect beautify al societății noastre. Când ne uităm la intelectuali vedem o poză a societății românești, propriul nostru chip, dar din care au fost scoase intenționat toate defectele. 

Intelectualii României sunt superficiali și par intelectuali doar cât timp nu te uiți un pic mai atent la ei. De ce? Pentru că așa e și acea parte din popor care îi venerează: forme fără fond, oameni cu gura mare, dar cu mâini mici și brațe slabe. Când ne uităm la ei, ne vedem pe noi, dar nu ne place imaginea așa că băgăm un filtru.

Mulți știu asta însă, de exemplu cei din marketing și sociologii. Pe considerentul ăsta l-a ales Emag, simbol al capitalismului românesc, pe Șora să joace într-o reclamă, acesta fiind un comunist pur sânge. Apoi lumea s-a supărat când unii au spus că nu e chiar cea mai bună alegere. Intelectualii sunt ok cu rasismul pentru că și o parte consistentă a populației e ok cu asta. Și adevărul e că România e o țară în care se discriminează masiv, nu doar pe criterii etnice. Românii discriminează alți români:

  • pentru că sunt săraci (”asistații sociali să se ducă la muncă” tot auzim),
  • pentru că sunt bătrâni (”prea mulți pensionari ținuți în spate de muncitori” zic unii)
  • pentru că nu vor să facă sex cu cine vor ei
  • pentru că lucrează la stat și nu la privat
  • pentru că nu votează cu cine vor ei

Lista e lungă, cred că ați prins ideea. Și nu săriți de fund în sus, când zic români mă refer la toată lumea, am văzut inclusiv români de origine maghiară cum discriminează muncitori din Sri Lanka și rromii ei între ei.

Intelectualii rasiști sau apărători ai rasismului nu sunt altceva decât o frântură din mentalul colectiv al populației, un selfie cu filtru beautify al societății noastre.

P.S: Și ca să nu credeți că rasismul e o chestie de stânga sau de dreapta, cam în același timp când se întâmpla treaba cu Tismăneanu și cineva de pe la PSD zicea chestii rasiste. Diferența e că domnul în cauză face asta de ceva timp și probabil nimeni nu avea pretenții de la el.

P.P.S: În România sunt prea mulți oameni care stau cu ”awareness-ul” în gură când vine vorba despre discriminarea rromilor. Știm că sunt discriminați așa că poate nu ar strica mai puține conferințe de awareness și mai mulți bani canalizați spre educație și profesionalizare.




Rasismul nu e pentru toți în SUA: Sarah Jeong

Sunt genul de om care crede că rasismul nu trebuie tolerat înr-o societate care se dorește modernă. Rasismul după mine însă nu înseamnă să te iei de negrii ci să discriminezi pe bază de culoare a pielii, indiferent de direcție. O regulă de bun simț aș zice.

Ei bine New York Times nu e de acord cu mine și consideră că nu e rasism dacă ataci oameni albi.

Pentru cei care nu știu New York Times a dat afară în Februarie 2018 pe Quinn Norton, jurnalistă la ei (la doar 6 ore după ce o angajase) din cauza unor postări de tweeter în care a folosit cuvântul ”nigger” și a zis că e prietenă cu neo-naziști. (via Slate)

@EatingMyPeaz at this point, as far as I’m concerned no one is a terrorist, in exactly the same way no human being is a nigger.

Postarea de mai sus nu era a ei ci a dat un retweet aparent (adica e share la ce a zis altcineva). A fost dată afară ceea ce e în linie cu regula de mai sus, deși nu sunt foarte sigur ce a vrut să spună în acea frază.

Ei bine, tot New York Times a angajat o altă jurnalistă recent, femeie de origine asiatică. Fox News (echivalentul Antena 3 din SUA) a scormonit prin tweeturile ei și a găsit niște chestii nasoale (screenshoturi via Fox News):

Scuza ei pentru remarcile de mai sus e următoarea:

“I engaged in what I thought of at the time as counter-trolling. While it was intended as satire, I deeply regret that I mimicked the language of my harassers. These comments were not aimed at a general audience, because general audiences do not engage in harassment campaigns. I can understand how hurtful these posts are out of context, and would not do it again,” Jeong wrote.

În momentul în care impui niște reguli le aplici pentru toată lumea. New York Times le-a aplicat când rasismul a fost îndreptat într-o direcție, dar nu le-a mai aplicat când rasismul e îndreptat în altă direcție. Asta arată angajaților și colaboratorilor săi că e ok să fie rasiști cu condiția să fie în direcția albilor. Mai grav e că Jeong nu s-a dezis de acele comentarii ci a considerat că erau justificate în contextul în care ea fusese atacată de alții deși comentariile de mai sus nu sunt replică la ceva ci comentarii distincte.

Și uite așa vor începe acum să țipe conservatorii în SUA și apoi toți idioții utili, pseudoconservatorii și anti-occidentalii din România despre cruciada împotriva omului alb. Cât despre New York Times prin rahatul pe care tocmai l-a făcut îi va fi considerabil mai greu să acuze pe alții de rasism în condițiile în care ține rasiști dovediți la locul de muncă.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]