Inflația a reînceput să crească sub Guvernul PNL

Mai țineți minte cum urla PNL-ul și USR-ul acum ceva vreme că inflația distruge România și face totul mai scump? Zbârnaia feed-ul meu de Facebook de specialiști care explicau cum inflația e cauzată de politicile iresponsabile ale PSD care a crescut salariul minim pe economie și așa mai departe.

Ei bine, au apărut cifrele privind inflația pe noiembrie, lună în care am avut un guvern galben nu unul roșu la conducerea țării (via profit.ro)

Rata anuală a inflației, care măsoară evoluția prețurilor de consum în ultimul an, a crescut în noiembrie până la 3,77%, după ce a coborât în octombrie la 3,4%, în condițiile în care alimentele s-au scumpit cu 4,9% în ultimul an, potrivit datelor publicate, miercuri, de Institutul Național de Statistică (INS).

De ce cresc prețurile

Problema cu prețurile în România e legată de euroizarea puternică a economiei. Altfel spus, o parte mare din contractele încheiate de firme (aproape din orice sector de activitate) nu sunt în RON ci în altă monedă (de regulă EUR). Problema asta e foarte vizibilă în cazul alimentelor, pentru că mare parte din ele sunt importate din alte țări. Și producătorii români însă au prețuri negociate de multe ori tot în EUR cu marile lanțuri de magazine.

Prețurile de vânzare către populație însă vor fi întotdeauna stabilite în RON (cerință legală). Ce se întâmplă așadar când EUR se întărește iar RON slăbește? Păi ceea ce înainte costa 1 EUR, adică 4,50 RON, acum costă 4,77 RON, fără ca prețul din contractul dintre firme să se fi modificat.

Dar populația plătește prețul în RON așa că va plăti prețul mai mare în RON. De notat aici că dacă are loc o apreciere a monedei naționale, prețurile nu scad. Altfel spus, un curs de schimb care scade de la 4,50 RON la 4,00 RON nu va duce la o scădere a prețurile. ”Prices are sticky” spun economiștii, un fenomen care explică de ce, spre exemplu, prețul benzinei nu scade când se ieftinește petrolul la nivel internațional, dar crește ori de câte ori crește prețul internațional o ia în sus.

Cum a evoluat cursul de schimb?

Nu în favoarea consumatorului român, asta e clar. Iată cum arată grafic (via XE.com):

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă:

La 30 noiembrie 2019, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 33,81 miliarde euro, față de 34,90 miliarde euro la 31octombrie 2019, în scădere cu 1,09 miliarde de euro, arată un comunicat de presă al BNR.

Altfel spus instabilitatea politică cauzată de căderea guvernului PSD și preluarea guvernării de un guvern liberal fără majoritate în Parlament a costat România 1 miliard de EUR!

Iar acum aceeași instabilitate duce la scumpirea alimentelor pentru populație. Asta ca să înțelegeți cum se face politica.




Despre candidatul Viorica Dăncilă la alegerile prezidențiale

Încep prin a recunoaște că turul 1 al alegerilor prezidențiale din 2019 mi-a adus o surpriză bizară: dintre oamenii cu șanse reale de a prinde turul 2, doar candidatul PSD era curat. Nu glumesc:

  • Iohannis are problema cu casa aia luată pe nașpa
  • Barna are problemele alea cu fondurile europene date firmei surorii sale
  • Mircea Diaconu a avut probleme cu ANI

Dăncilă în schimb e curată (din ce se știe până acum) deși e de la PSD, partid care e recunoscut pentru problemele penale ale oamenilor săi de bază. Dăncilă pare nelalocul ei atât în PSD cât și în alegerile astea. Dar iată că fix ciudățenia asta a ei e binevenită pentru votanții PSD. Să o luăm cu începutul:

Reputația Vioricăi Dăncilă

Știm cu toții reputația Vioricăi Dăncilă, femeia a fost luată la mișto și înjurată în toată felurile. Viorica a făcut destul de multe gafe:

Dar așa cum spuneam într-un articol la vremea respectivă, cel puțin greșelile de protocol nu erau vina ei, ele fiind chestii care țin de echipa care se ocupă de protocol.

Viorica Dăncilă a fost, de asemenea, privită întotdeauna drept marioneta lui Dragnea, o persoană ușor de controlat de către acesta. Partea asta pare adevărată, Viorica având puține ezitări în fața lui Dragnea, iar acelea atunci când devenise clar că Dragnea pierde teren.

Cu Dragnea ieșit din schemă însă Dăncilă s-a trezit nu doar prim-ministru ci și șefa PSD și candidat prezidențial.

De ce a ajuns Viorica Dăncilă candidat la prezidențiale?

În primul rând pentru că nimeni nu a vrut să se bage. Istoric vorbind, candidatul PSD care a pierdut alegerile a cam pierdut și partidul la scurt timp după (Năstase, Geoană, Ponta). Așa că lumea nu s-a înghesuit să îi ia șefia PSD, să devină candidat și apoi să piardă partidul după alegeri.

Era cineva în PSD cu șanse reale de a câștiga alegerile? În momentul de față, nu, o astfel de persoană nu există. De aici și apetența partidului pentru a o da jos pe Dăncilă.

Dar pe de altă parte un partid ca PSD nu poate să nu aibă candidat, e prea mare, prea puternic și nu vrea să își piardă votanții, în special acum când există și Pro-România. Așa că varianta cea mai convenabilă a fost să îi lase șefia partidului lui Dăncilă, să o lase candidat și apoi să o dea jos după alegeri.

Atuurile candidatului Dăncilă

Primul atu a fost acela că nu e Dragnea. Liviu Dragnea a fost demonizat de opoziție până la punctul la care simpla sa prezență făcea rău PSD. Dăncilă nu stârnește astfel de reacții viscerale, ceea ce a condus probabil la o demobilizare a electoratului anti-PSD în turul 1.

Dăncilă nici nu pare o figură amenințătoare, fiind greu opoziției să o portretizeze în același stil machiavelic precum au făcut cu Dragnea sau Ponta. Da, se râde de greșelile ei, se face mișto de IQ-ul ei și așa mai departe, dar mișto-urile astea nu stârnesc sentimentul de dezastru iminent pe care îl stârnea Dragnea.

Un alt atu al ei a fost faptul că este primul candidat femeie propus de un partid mare din România. Am auzit de multe ori de la gospodine și bunici că o votează pentru că e femeie. E ironic cum PSD, un partid eminamente conservator trimite o femeie să candideze la prezidențiale, în timp ce USR, partid cu ceva veleități progresiste îl trimite pe Barna.

Altă chestie importantă, Viorica Dăncilă arată, se îmbracă, vorbește și se poartă ca un om din popor.

Tot legat de treaba asta cu omul din popor, trebuie spus că se face mișto de faptul că nu se exprimă corect și că nu știe capitala provinciei Kosovo. Dar realist vorbind, marea majoritate a populației nu știe capitala Kosovo. Alea sunt chestii care țin de briefing și de protocol.

Deși nu făcută pentru a fi politician, Viorica Dăncilă e mai reprezentativă pentru România decât Iohannis sau Barna.

Și poate cea mai importantă chestie dintre toate: dintre candidații cu șanse la turul 2, Dăncilă era singura care nu avea probleme cu legea sau de etică (gen Barna). Voi realizați că PSD a dat cel mai curat candidat la aceste alegeri prezidențiale?

Viorica Dăncilă ca underdog

Știți cum sunt filmele de la Hollywood care prezintă o bătălie între doi oponenți? Unul e candidatul cu șansele mari și sistemul în spatele lui în timp ce adversarul nu are nimic de pierdut și ajunge până în finală în ciuda tuturor?

Ei cam așa poate fi Viorica Dăncilă. Am auzit multă lume care o vedea demisă după căderea lui Dragnea: a preluat șefia partidului în ciuda tuturor. Apoi a luat nominalizarea la prezidențiale deși lumea zicea că nu va prinde turul 2. Iată pe Dăncilă în turul 2!

Toți adversarii fac mișto de ea, dar cumva, ea reușește să ajungă în marea finală cu Iohannis. Cum zice Adrian Tirca într-o postare pe facebook, e cazul clasic de underdog sau anti-erou.

Paradoxal e că ea vine de la PSD, care a fost la putere niște ani de zile.

Viorica Dăncilă – Candidat pentru cei sătui să voteze răul cel mai mic

Citisem la Vali Petcu pe blog un guest post interesant despre cum românii tot încearcă să voteze candidatul cel mai bun:

  • L-au votat pe Iliescu în 90 pentru că au vrut pe cineva care știe cum e cu realitățile românești, nu oameni idealiști (Rațiu). S-a lăsat cu mineri care băteau oameni.
  • L-au votat pe Constantinescu pentru că era profesor universitar, om deștept și prezentabil. S-a lăsat cu șomaj și dezastru economic.
  • L-au ales pe Băsescu gândindu-se că omul a condus vapoare și dacă poate struni un echipaj de bețivani poate struni și politicienii români. Nu are rost să vorbim despre cum au mers lucrurile.
  • L-au ales pe Iohannis în ideea că neamț și nemții fac lucruri de calitate. Da, doar că neamțul nostru e cam românizat.

De ce nu ar vota românul un om care arată și vorbește ca el? De ce să tot voteze răul cel mai mic?

Nu, nu sunt nebun, și nu, nu fac mișto, e posibil ca Viorica Dăncilă să primească niște voturi pentru că va fi privită ca anti-sistem. Iohannis, ca și președinte pare mai rupt de românul obișnuit decât Dăncilă.

Iohannis e cel care refuză dialogul, refuză dezbaterea și pare arogant și total absent. Așadar atitudinea lui Iohannis față de Dăncilă poate să îi trimită lui Dăncilă niște voturi pe filiera anti-sistem.

Dezavantajul lui Dăncilă

Dăncilă a ajuns în turul doi ca urmare a:

  • greșelilor făcute de adversari (nu știu câți se așteptau ca Barna să fie atât de slab)
  • scoaterii ei din lumina publicului (nu a participat la dezbateri)
  • apariții controlate în media
  • voturile aduse de partid care a arătat că e în continuare extrem de puternic în teritoriu.

Ei bine, mare parte din chestiile de mai sus ar putea deveni dezavantaje în turul 2, pentru că:

  • nu mai sunt adversari care să se saboteze așa că privirile sunt spre Dăncilă și Iohannis. Cu toate astea aici e o pâine de mâncat cu aroganța lui Iohannis și faptul că nu vrea dezbatere. Va fi oare suficient? Nu cred.
  • dacă iese la o dezbatere riscă să facă o nouă gafă. Personal cred că nu s-ar descurca foarte rău dacă ar fi instruită cum trebuie de o echipă de comunicare profesionistă. Nici Iohannis nu dă lumea pe spate când vorbește în public.
  • aparițiile controlate nu îi mai pot aduce prea mari beneficii
  • partidul îi va aduce un număr similar de voturi. Întrebarea se pune dacă va putea atrage voturi din alte părți, dar cifrele din turul 1 nu sunt încurajatoare. Va lua probabil votanții lui Diaconu și ceva resturi de pe ici pe colo, dar cam atât. Greu de crezut că va atinge 40%. în lipsa unor gafe majore ale lui Iohannis.

Concluzii

Viorica Dăncilă a făcut o treabă remarcabilă având în vedere ce spunea lumea inițial despre ea când a început campania electorală. Intrarea în turul 2 nu ar trebui să surprindă pe nimeni chiar dacă nu va avea un scor prea grozav împotriva lui Iohannis.

Cu toate astea poate și celelalte partide ar trebui să exploreze cu mai multă atenție candidați cu profilul lui Dăncilă: om simplu, din popor, dar fără scheleți în dulap.

Photo cover: US Mission to the European Union [Public domain]




USR trebuie să se definească altfel decât anti-PSD

Suntem în ultima săptămână a campaniei electorale pentru prezidențiale și USR a decis să facă o schimbare de strategie.

Cum a decurs campania până acum

Întreaga campanie electorală de până acum a fost dusă sub sloganul ”Fericiți în România” și cu lozinca ”un președinte full time” pronunțată peste tot prin interviuri.

Strategia electorală a USR nu a fost una prea grozavă și s-a concentrat pe creșterea notorietății lui Dan Barna. Acest lucru se datorează faptului că, deși USR e un brand politic, lumea nu prea știe cine e Dan Barna. Și când zic ”lumea” nu mă refer la cei care urmăresc politica ci la oamenii simpli.

Am avut parte de niște ieșiri bizare ale lui Dan Barna pe parcursul campaniei, între care amintesc:

Și nu în ultimul rând chestii cringe de genul ăsta:

Însă dincolo de lipsa de popularitate, chiar și în rândul propriilor votanți (Barna avea mai puține voturi decât scorul partidului de la alegerile europarlamentare), ce a pus capac a fost investigația celor de la Rise. Pentru mine problema principală a fost faptul că firma surorii lui Barna a dat o gaură la buget de 100.000 RON.

Scriam atunci că ancheta Rise îl va scoate pe Barna din jocul pentru turul 2. Recent a apărut un sondaj al Europa FM care îl plasează pe Barna pe locul 4 în clasamentul candidaților. Cam așa arată clasamentul candidaților și al partidelor care îi susțin:

  1. Klaus Iohannis – 45,7% vs. PNL la 29,6%
  2. Mircea Diaconu – 16,7% vs. Pro România la 10,7%
  3. Viorica Dăncilă – 15,1% vs. PSD la 21,2%
  4. Dan Barna – 12,6% vs. USR la 16,4%, dar și PLUS la 4,5%

Doar Barna și Dăncilă sunt sub scorul partidului care îi susține.

Schimbarea de strategie

Mai multe conturi ale unor parlamentari USR au postat un mesaj de genul ăsta în același timp:

Apoi mai e și Cristian Ghinea:

E o listă întreagă de postări care susține că trebuie votat Barna pentru a scăpa de PSD în turul 2, pe care le găsiți pe Facebook sub haștagul #tur2faraPSD. Majoritatea sunt postate în ultimele 2-3 zile, cea mai veche postare e de pe 24 Octombrie.

E destul de clar că acel sondaj de la Europa FM i-a cam speriat pe cei din staff-ul de campanie al lui Barna și au decis să schimbe macazul. S-a trecut de la

”Trebuie să îl votați pe Dan Barna pentru că motivul X, Y și Z”

la

”votați USR la prezidențiale ca să scoatem PSD din turul 2”

De ce a avut loc schimbarea de strategie a USR?

Campania ”Fericiți în România” a fost una slabă. Unul din motive a fost faptul că USR nu e obișnuit să construiască. În acest moment USR:

  • nu are suficienți oameni cu idei constructive în conducere
  • focusul și energia partidului e canalizată spre a critica PSD.

Nu mă credeți? Iată ideile lui Barna pentru a reforma statul:

01. Fără Penali în Funcții Publice
02. Bani mai mulți pentru Educație
03. O nouă lege a Sănătății
04. Management profesionist pentru finalizarea autostrăzilor
05. Economie fără birocrație
06. Pădurile, resursă strategică națională
07. Zero taxe pe sărăcie
08. O singură națiune, în țară și în Diaspora
09. Stabilitate pentru Apărare
10. Stop criminalității

Nimic concret, nici nou și numai platitudini. ”Stop criminalității” – wow, original, ”economie fără birocrație” serios? vrea cineva stat la coada? ”bani mai mulți pentru educație” Jesus, de pe vremea CDR se tot promite asta! Serios, sunt slogane reciclate din 1996 până în prezent.

În schimb avem mesaje foarte detaliate despre peste mesaje despre PSD Am mai explicat chestia asta și în trecut: dacă USR se definește în permanență prin raportare negativă la PSD atunci dispariția unuia va duce și la dispariția celuilalt partid.

Iar asta se vede de când a picat guvernul PSD: În lipsa dușmanului față de care să se raporteze USR se sfâșie singur în lupte interne. În plină campanie electorală a lui Barna, partidul e mai preocupat de candidatul la primăria Capitalei, anume dacă să fie Nicușor Dan sau Vlad Voiculescu.

Iar asta e în întregime vina actualei conduceri a USR a cărei singură temă a fost critica PSD. Iată PSD înlăturat, dar USR incapabil să facă orice altceva în afară de a critica PSD.

Practic schimbarea de macaz din campania lui Barna e făcută din disperare. Candidatul USR a căzut pe 4 așa că se încearcă singura chestie pe care USR știe să o facă în momentul de față: să mobilizeze electoratul criticând PSD.

Marea problemă a USR

Schimbarea asta de strategie arată și marea problemă a USR: singura chestie care pare să îi unească e ura comună față de PSD. Orice altceva divizează partidul pe falii care par ireconciliabile.

Mergând pe linia asta doctrinară USR nu reușește să-și fidelizeze nici votanții: votanții lor nu par să susțină altceva decât căderea PSD. Ori, la nivel de politicieni, principalul vector de imagine anti-PSD e Klaus Iohannis. Așa că o parte din votanții USR se duc acolo, nefiind atrași de Dan Barna.

Acum haideți să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că:

  • USR ajunge în turul 2 la alegerile prezidențiale
  • Orban reușește să își treacă guvernul PNL susținut de USR
  • PSD intră în degringoladă

Principalul dușman al USR și unicul lor liant intern (adică PSD) va fi dispărut (regrupat sub Pro România de exemplu) sau devenit irelevant.

Ce va face USR atunci? Cum se va poziționa ideologic în vederea alegerilor parlamentare și locale? Care va fi mesajul lor electoral?

”Votați USR pentru că…”

Ce va pune partidul lui Barna acolo odată ce va rămâne fără PSD? Vă zic eu ce vor face, vor merge cu mesaje de genul:

  • Reparăm după PSD
  • Scoatem țara din dezastrul lăsat de PSD
  • Curățăm după PSD
  • altele asemenea

Altfel mesajul lor nu va fi cu nimic diferit de cel al PNL, alt partid cu probleme de imagine și doctrină.

USR are nevoie o conducere care să creeze o doctrină nu să o dea înainte cu cea de acum. Nu trebuie să fie stânga sau dreapta, dar trebuie să găsească niște idei care să reunească o masă cât mai mare din actualii susținători și votanți.

Opțiuni sunt destule, trebuie doar oameni care să le și înțeleagă și implementeze. Dar asta înseamnă muncă, înseamnă implicare și gândire strategică.

Știu că e mai simplu să înjuri PSD-ul și să vină voturile, dar chestia asta a ajuns la capăt. De acum încolo e nevoie de mai mult dacă USR vrea să rămână relevant.

Dacă nu reușește să facă asta le dă dreptate celor care văd USR ca pe un partid anti-sistem și nimic mai mult.

Note

  1. Articolul lui Liiceanu la care a dat share Ghinea e grețos și mai demn de Cântarea României decât de Contributors

P.S: blogul intră în concediu până pe 11 noiembrie 2019.




Moțiunea a trecut, România iarăși a pierdut

Știu că probabil ați citit deja n analize pe subiect, dar las și eu niște comentarii aici pentru a putea reveni la ele peste niște ani.

În primul, probabil ați citit știrile, moțiunea de cenzură a trecut, ceea ce înseamnă că Guvernul PSD – Dăncilă a căzut.

Adio Guvernul Dăncilă

În primul cred că trebuie să încep prin a spune că Guvernul Dăncilă nu ar fi trebuit să existe.

Pentru existența Prim Ministrului Dăncilă îi putem mulțumi și lui Iohannis, cel care a preferat să aibă un adversar facil care să decredibilizeze PSD. Mișcarea a fost bună din punct de vedere politic pentru el și Opoziție. Electoratul PSD s-a demobilizat ca urmare a acestei mișcări. Ba mai mult, după căderea lui Dragnea, Victor Ponta a început să rupă din partid. Toate astea nu ar fi fost posibile dacă Iohannis nu ar fi acceptat numirea Vioricăi.

În același timp însă numirea Vioricăi Dăncilă fost foarte proastă pentru România. Guvernul Dăncilă e un compromis urât Dragnea – Iohannis, care a proiectat o imagine de incompetență profundă a Guvernului și a instituțiilor statului român. A făcut greșeli repetate care ar fi putut să ne coste scump.

Așa că acum spunem ”La revedere” Guvernului Dăncilă, dar nu și PSD. PSD în sine e ca Jana lui Mărgineanu: nu e moartă, doar se transformă.

Pe termen scurt nu văd ca alții PSD dizolvat. PSD se poate retrage acum în opoziție dacă vrea și de acolo să dea în cine o vrea să ia puterea. E suficient să lase PNL și Pro România să încerce să guverneze și să le pună piedici pe unde pot. Ar putea practic să șicaneze Pro România așa cum o făceau și ei până acum.

Sau poate să încerce o colaborare cu Pro-România. E adevărat, ar fi niște schimbări la nivel de conducere, dar se cunosc între ei. Și ar reuși să își mai câștige niște timp și să aranjeze ieșirea de la putere.

Problema PSD e pe termen mai lung. Ce se întâmplă după alegerile locale și cele parlamentare? Mulți PSD-iști își vor pierde probabil mandatul, chestie normală pentru un partid aflat timp de 8 ani la putere. Pentru ei există zero motivație să dizolve Parlamentul și probabil sunt conștienți că nu mai pupă nimic vreo 4 ani.

Partidul se va rupe probabil în 2-3 bucăți dacă nu se găsește un lider în interiorul partidului care să îi scoată din criza prin care trec. Altfel, cei mai curăței și mai puțin cunoscuți vor încerca poate să meargă la Pro-România. Alții, cu nume prea mari sau cu probleme de imagine nu vor fi primiți în partidul lui Ponta, așa că vor trebui fie să rămână în PSD fie să își creeze propriile partide (Olguța, Firea?).

Bună dimineața Domnul Ponta!

Mai țineți minte când lumea îl înjura pe Ponta? Mai țineți minte ”Colectiv”? Mai țineți minte cum toată lumea îl dădea terminat pe Victor Ponta?

Ei bine, omul care a tăiat porcul și apoi a împărțit canapeaua cu Dragnea, Coldea și Codruța Kovesi revine la butoane în calitate de principal câștigător al acestei moțiuni de cenzură.

Ponta va merge acum la baronii PSD și le va pune sub nas opțiunile:

  • vă descurcați singuri într-un partid care va cădea spre 20% sau sub ori
  • Pro-România oferă o imagine ceva mai fresh, fără Dragnea, nu atât de terfelită de media.

Ponta are libertatea de a juca de asemenea la două capete:

  • poate încerca să forțeze un guvern cu PSD, UDMR, și minorități, dar în același timp
  • poate încerca să negocieze cu PNL, UDMR, și minorități

Probabil se va folosi de unii pentru a obține concesii de la ceilalți în eventuale negocieri. ALDE mi se pare ieșit din joc. USR nu va vrea o colaborare cu Ponta și probabil nici Ponta nu vrea să se asocieze cu ei.

Pe termen lung probabil că Ponta va testa apele pentru o potențială alianță cu PNL după alegerile anticipate sau parlamentare. PNL probabil ar fi mult mai comfortabil cu Pro România drept partener de alianță decât cu USR. Nu mă refer aici la vechiul USL ci la faptul că ambele partide sunt conservator de dreapta și au electorat mai de grabă complementar. Riscul de a fura voturi de la unii la alții e mai redus decât într-o posibilă alianță PNL – USR.

Dar și dacă intră în opoziție în perioada 2020 – 2024, Pro-România nu o va duce rău. Dimpotrivă, acea perioadă va fi probabil una de creștere scăzută, pe fondul unor măsuri de austeritate de dreapta (PNL-USR). Pro-România poate reveni în următorul ciclu electoral la putere.

Ultimul tren pentru Ludovic Orban

Moțiunea nu ar fi trecut și fără largul concurs al lui Ludovic Orban, omul care are nevoie disperată de o victorie politică pentru a rămâne relevant. Băiatul ăla de la televizor îi suflă în ceafă și știe că un pas greșit îl poate costa conducerea partidului. Și din păcate nu are mare lucru cu care să se mândrească în anii ăștia de politică.

Iar un post de Prim Ministru ar putea să îi salveze cariera politică. Poate din cauza asta a și tras tare acum să dea jos Guvernul deși e cam contraproductiv pentru PNL. De ce spun asta? Pentru că un guvern minoritar PNL-Pro România-UDMR va eroda din capitalul de imagine al PNL și din potențialul său scor electoral.

Da, vor fi la butoane și vor putea asigura resurse pentru primarii lor la alegerile locale. Dar riscă să piardă din scorul electoral la alegerile parlamentare. De ce? Pentru că va propune oameni precum Florin Cîțu la Finanțe. Iar dacă vă uitați ce propuneri are Florin Cîțu veți înțelege că Guvernul PSD – Dăncilă era prudent pe lângă ideile dânsului.

Vor fi multe greșeli și multe controverse pentru PNL dacă va intra la guvernare. Iar electoratul urban bogat nu îi va ierta. Bugetarii, la rândul lor, se vor încolo în spatele Pro-România pentru a fi protejați de PNL și USR.

Pentru PNL ar fi fost o idee mult mai bună să lase Guvernul Dăncilă în continuare în picioare. PSD cu Dăncilă ar fi fost un sac de box bun în care PNL putea să lovească fără să îi fie teamă că va păți ceva.

Moțiunea putea fi servită în martie 2020 atunci când și anticipatele erau o posibilitate. Dar probabil că Ludovic Orban a simțit că nu va prinde martie 2020.

Dar USR și PLUS?

Mi se pare că USR și PLUS va ieși cel mai prost din punct de vedere politic din toată povestea asta. Au zis clar că vor alegeri anticipate, dar alegerile anticipate sunt la 150 de zile depărtare.

În timpul ăsta PNL se poate eroda, e adevărat, dar ce se întâmplă dacă PNL intră la guvernare, dar USR nu?

E un joc periculos ce face USR acum pentru că:

  • pe de o parte nu pot lovi prea tare într-un PNL aflat la putere fără să își pericliteze șansele de negociere anul viitor
  • pe de altă parte dacă nu lovesc suficient de tare riscă să devină irelevanți.

Cum vor justifica asta electoratului? Vor spune ”PSD-PNL aceeași mizerie”? Nu merge, că PSD va ieși din schemă, iar ”PNL-Pro România aceeași mizerie” nu rimează.

Dacă nu vor fi alegeri anticipate în martie 2020 și un guvern de tranziție e lăsat în picioare până aproape de alegerile locale sau chiar parlamentare? În fond cu PNL la butoane în alianță cu Pro România pot distribui resurse pentru a se întări puternic în perioada aia.

Deși e posibil să vedem ceva erodare a PNL, există un risc real ca PNL să devină cel mai puternic partid la următoarele alegeri dacă are acces la suficiente resurse. Iar la nivel de program economic USR și PNL nu sunt foarte diferite. Dacă dl. Cîțu implementează tot ce vrea el, atunci USR rămâne fără obiectul muncii.

În contextul ăsta s-ar putea ca USR să ia sub scorul de la europarlamentare.

Poate PNL va da chix grav și atunci USR iese câștigat, dar dacă PNL mișcă bine, USR riscă să fie în opoziție și în 2020 – 2024. Iar asta va demobiliza puternic electoratul lor și va duce la căderea actualei conduceri.

Pentru USR cea mai bună variantă ar fi cea în care PNL nu intră la guvernare, chestie posibilă dacă PSD și Pro-România se înțeleg. Dar cum spuneam mai sus, interesul direct al lui Ludovic Orban e să devină Prim Ministru. Altfel riscă să piardă șefia partidului.

USR va trebui să aleagă ce drum alege…

Cum iese Iohannis?

Iohannis câștiga pe termen scurt indiferent ce se întâmpla cu moțiunea:

  • dacă nu trecea atunci PSD era în continuare sac de box pentru Iohannis.
  • acum că a trecut el va fi văzut ca președintele care a dat jos guvernul PSD Dăncilă.

Probleme însă abia acum încep și sunt pe termen ceva mai lung. Iohannis ar fi preferat probabil alegeri anticipate în martie, după ce câștiga alegerile.

Acum PNL-ul său va trage pentru orice rateu:

  • Execuția bugetară: în 2017 și 2018 PSD a făcut razie pe la companiile de stat și le-a golit de rezerve și de bani pentru a putea acoperi găurile din buget.
  • Buget pe 2020: Suntem în octombrie, ar cam trebui să se înceapă lucrul la bugetul pentru 2020. Dacă se va rata termenul (destul de probabil) PNL și Iohannis vor deconta.
  • Colaborare cu Pro-România: fără Pro-România PNL nu poate guverna. Nu îmi e clar cum vor justifica asta electoratului. Crede cineva faza cu Pro România nu e PSD?

Treaba e așa: cu cât PNL scoate un scor mai prost la alegeri cu atât șansele lui Iohannis de a lăsa ceva în urmă scad. Iar președinții în al doilea mandat vor să lase ceva posterității. Cu un guvern PNL slab în 2020 – 2024 s-ar putea ca Iohannis să nu lase mare lucru în urma lui.

Acum faza e că Orban i-a cam forțat mâna lui Iohannis. Rămâne de văzut dacă va putea scoate un iepure din pălărie, altfel va trebui să accepte un guvern minoritar PNL-Pro România & Co. Sau poate îi face o bucurie Ponta și se înțelege cu PSD.

Marele perdant: România

Scriam acum o lună că situația economică în Europa, Asia și SUA nu e prea grozavă iar asta va afecta România:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.

  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere

  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește

  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Ei bine, acum vreau să vă gândiți ce înseamnă să vină o recesiune (nu criză) peste România și să nu avem Guvern. Cine va lua măsurile necesare pentru scoate țara din recesiune? Fără un Guvern care să ia măsurile potrivite fiecare va da vina pe fiecare:

  • PSD va spune că dacă ei erau la putere nu ar fi fost probleme
  • PNL și USR vor da vina pe PSD pentru recesiune

Se vor da declarațiile dure și se va câștiga și pierde capital politic. Oameni politici vor marca victorii de imagine iar influenceri pe Facebook vor explica doct ce și cum.

Românii obișnuiți vor suferi însă pentru că politicienii de la diverse partide se vor sabota reciproc în jocuri de culise complicate. Românul obișnuit va fi precum copilul cu prea multe doici.

Dar se pare că niciunul din cei aflați la putere acum nu a inclus în planurile lor politice faptul că Românii obișnuiți s-ar putea să sancționeze PSD, PNL și USR la grămadă. Cum mă întrebați?

Prin apariția unor partide sau grupări extremiste în actualele partide. Scena e deja așezată, așa cum scriam și aici:

Sub amenințarea unui dușman real sau închipuit (”statul paralel”, ”ciuma roșie”, Soroș etc.) politicienii români au căutat să atragă publicul în sprijinul lor. Iar mesajele s-au radicalizat pe în ultimii ani de ambele părți ale baricadei politice.

Nu s-a ajuns la crime, dar 10 august 2018 a arătat că nu suntem foarte departe de acel moment. Din punctul meu de vedere doar norocul a făcut ca acel moment să nu se lase cu victime. Arestarea lui Dragnea pare să fi calmat apele momentan, dar asta e doar o chestiune de moment:

  • Opoziția are nevoie de o persoană din PSD pe care să o urască cu aceeași patimă cu care îl ura pe Dragnea.

  • PSD are nevoie de un dușman care să justifice nereușitele și frustrările lor.

Și poate ar trebui să ne aducem aminte că istoria noastră recentă are exemple de ce se poate întâmpla când extremismul se instaurează.

Politicienii noștri se joacă cu focul și tare îmi e teamă că românii obișnuiți vor fi cei care vor deconta pentru asta.




Când influencerii politici români tac

Știți influencerii ăia politici români care nu sunt afiliați niciunui partid politic, dar le zic ei bine cum e cu corupția și sunt super mega anti PSD?

Ei bine, ieri s-a anunțat că Rovana Plumb va fi numită comisar european pentru transporturi. Postul e unul extrem de prestigios și evident că a provocat ceva rumoare. Simpatizanții USR și PNL au fost luați prin surprindere și nu au prea înțeles mare lucru:

Parcă ăia de la Comisia Europeană erau ”de-ai noștri”, cum nu au văzut că Rovana Plumb e cu ciuma roșie și nu ar trebui lăsată să fie comisar? Apoi nu ni se promisese că asta nu se va întâmpla?

Ați fi crezut că tema va fi amplu discutată pe Facebook de influencerii de serviciu…nu, nu a fost. A apărut un comunicat sec de la USR că vor vota împotriva ei. Dar în rest liniște.

Acum, ca orice om cu mai mult de 3 neuroni, probabil că vă întrebați și voi:

De ce liniștea asta?

Răspunsul e următorul: Trântirea candidatului român pentru funcția de comisar european ar fi o eroare politică costisitoare pentru USR și PNL în perspectiva alegerilor care vin.

De asemenea postul e negociat politic și riscăm să nu primim alt post la schimb dacă Rovana Plumb nu trece. Parlamentarii USR și PLUS ar pierde considerabil din popularitate dacă acest candidat nu ar trece din cauza lor. Așadar ei se pot opune formal votând împotrivă atât timp cât restul Parlamentului European aprobă candidatura. Măsuri active de opoziție împotriva candidatului român ar costa însă capital politic.

În afară de asta e posibil să dea greș chiar și cu măsuri active de opoziție. A agita oamenii acum pentru a da greș mai târziu nu e chiar o chestie bună așa că probabil varianta cea mai prudentă pentru Opoziție e să încerce să îngroape știrea asta.

Poate au totuși baftă și Rovana Plumb face vreo gafă în audieri. Atunci vor scoate capul toți influencerii deodată și se vor plânge și vor cârcoti. Până atunci partidul zice: nu împingeți subiectul, nu acum, joc de glezne momentan.

Și apropo de oameni care își dau cu părerea, multă lume îmi reproșază că îi dau share des Sidoniei Bogdan. Da, îi dau share pentru că e printre puținele voci independente din lumea asta îmbâcsită numită media:

Cum se face că ea are o opinie pe subiectul ăsta, dar în rest e liniște? Repet: vorbim de un post de comisar european alocat PSD-ului, trebuia să fi luat foc bula mea.

Acum vă las pe voi să vă gândiți care sunt consecințele faptului că influencerii politici sunt aliniați în opinie și calendar al postărilor cu anumite partide (unul în special).




De unde vine următoarea criză / recesiune în România

Mai toată lumea în ultima vreme vorbește de crize. Mai toată lumea prin PNL și USR urlă de prin decembrie 2016 că PSD va băga România în faliment. Florin Cîțu de exemplu a făcut o pasiune din chestia asta. La fel și colegul său de Opoziție, Claudiu Năsui.

Criza însă nu a venit spre dezamăgirea multora, nici măcar o recesiune. De ce? Pentru că o recesiune sau o criză economică nu vine când au chef politicienii, de aia.

Și totuși cum se va desfășura și care va fi impactul unei astfel de recesiuni asupra României? Să le luăm pe rând: De unde vine criza mai întâi? Economiștii nu sunt Mafalda, să vadă în globul de cristal exact de unde vine o criză. Dar au așa, în mare câteva idei. Să vedem:

  • Potențiale cauze externe: fiind conectați la economia globală, dacă ceva se sparge la nivel mondial, cioburile vor ajunge și la noi.
  • Potențiale cauze interne: adică facem noi românii ceva stupid și ne tăiem craca de sub picioare

Haideți să le luăm pe rând:

Cum va veni criza din afară

În ciuda a ce spun cei din opoziție, în momentul de față, e mai probabil ca o recesiune să lovească România ca urmare a unor probleme economice la nivel global. Circuitul economic global în care e prinsă și România e aproximativ următorul:

  • Asia (fără China), China și SUA reprezintă cele mai importante piețe de desfacere din lume.
  • Uniunea Europeană exportă masiv către aceste două zone, principalele țări ca și pondere în aceste exporturi fiind Franța, Germania, Italia, Olanda și Spania. Puteți vedea cât exportă UE către fiecare din aceste piețe în graficul de mai jos:

Principala sursă de risc pentru economia României e în momentul de față o încetinire a comerțului global, venită pe filiera descrisă mai sus. Concret:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.
  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere
  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește
  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Cine poate provoca recesiunea?

China

Legat de punctul 1 de mai sus ar fi mai niște chestii de spus. China e o piață imensă iar o criză acolo ar lovi puternic economia globală. China e condusă de un regim autoritar cu un obicei prost de a cosmetiza puternic informațiile financiare și economice pe care le publică. E greu spre imposibil să ne dăm seama ce se întâmplă acolo. Momentan economia Chinei pare zdravănă, dar pentru că informațiile de încrede sunt puține situația se poate schimba foarte rapid.

Dar trebuie avut în vedere faptul că în China sunt, spre exemplu, orașe fantomă construite doar pentru că e nevoie de investiții, locuri de muncă și liniște socială. China ar vrea să le populeze, dar nu prea vrea nimeni să stea în mijlocul pustiului.

Dar nu construcțiile goale sunt cea mai mare problemă ci faptul că această infrastructură (care include orașele fantomă) a fost construită pe un munte de datorii private și publice. The Economist descrie situația drept ”o bombă cu ceas” pentru că acele investiții trebuie rambursate la un moment dat. Guvernul Chinez încearcă să facă bomba să se fâsâie, finanțand o parte din acea datorie, dar nu e clar dacă le va reuși.

Dacă acele datorii nu pot fi refinanțate, o criză financiară majoră va lovi China și va trage restul economiei globale prin mecanismul descris mai sus.

Statele Unite ale Americii

Deși abia au ieșit din cea mai mare criză financiară din istoria recentă (mai mare decât cea din 1929 ar zice unii), americanii se joacă iarăși cu focul.

Aproape un deceniu de QE au făcut ca băncile să ofere împrumuturi la dobânzi foarte mici. Multe companii și chiar oameni au împrumutat masiv în perioada asta.

Spre exemplu tinerii americani au datorii de 1,5 trilioane (adică 1.500 miliarde) dolari în credite luate pentru facultate (asta dacă vă mai vine vreo idee creață în a privatiza învățământul). Mulți dintre ei deja au probleme în a rambursa acele credite (aproximativ 20%), dar numărul celor care nu vor reuși să le ramburseze ar putea urca la 40% până în 2023. Datoria asta e garantată de stat aparent, dar ghici ce se întâmplă când ai de dat bani înapoi și nu îți ajunge salariul: tai din costuri. O criză economică va fi accentuată puternic de aceste datorii.

În afară de asta ar mai fi și problema datoriilor de pe cărțile de credit, care sunt în continuă creștere:

Dar poate cea mai nasoală chestie dintre toate e faptul că împrumuturile companiilor au crescut vertiginos în perioada crizei economice și nu dă semne că ar da înapoi, pe fondul dobânzilor foarte mici:


sursă: tradingeconomics.com

Există temeri că o creștere prea rapidă a ratei dobânzii de politică monetară ar face ca o parte considerabilă a acelei datorii să nu mai poată fi plătită.

Italia

Ce? Italia? Huh? Italia e ”bolnavul Europei” în momentul acesta. O economie uriașă, dar care stagnează de aproape 10 ani. Iar acea datorie publică de 132% a Italiei înseamnă că Guvernul Italian are o capacitate limitată de a se împrumuta pentru a putea investi în lucruri care ar ajuta restul economiei să iasă din mlaștina în care se află. O criză a datoriilor în Italia nu ar fi la fel de dificilă precum cea din Grecia, dar magnitudinea datoriilor e cu totul alta iar restructurarea datoriei ar fi teribil de dificilă.


sursă: tradingeconomics.com

Dar dacă temerile legată de datoria de 132% (a doua din UE după cea a Greciei) nu erau suficiente, pentru că Italienii simt că au mâinile legate, mai mulți politicieni Italieni au amenințat că Italia ar putea părăsi Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmpla asta, rezultatul ar fi dezintegrarea UE așa cum o știm și ar provoca mama tuturor crizelor economice. Evenimente politice triviale în alte țări crează deja nervozitate la nivel global atunci când au loc în Italia, așa că vă puteți imagina de ce spun că Italia poate fi sursa unei crize economice de proporții.

Criza provocată de români

Deși finanțele publice sunt ok în momentul de față, România are o problemă majoră pe termen mediu, o ”bombă cu ceas” dacă vreți. Iar acea bombă cu ceas se numește: noua lege a pensiilor. De ce spun că e o bombă cu ceas? Iată cum va crește punctul de pensie în anii următori (via Economica.net):

Valorile punctului de pensie sunt:

  • 1.265 de lei la 1 septembrie 2019;
  • 1.775 de lei la 1 septembrie 2020;
  • 1.875 la 1 septembrie 2021.

În anul 2021, valoarea punctului de referinţă este de 75 de lei. Începând din anul 2022, valoarea punctului de referinţă, în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei, se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

Cred că e destul de clar că o astfel de creștere a punctului de pensie va pune o presiune considerabilă asupra finanțelor publice. Problema nu e anul 2019 ci anul 2021 având în vedere creșterea creșterea de 40% a punctului de pensie. Vor fi bani pentru o astfel de mărire? Conform lui Eugen Teodorovici, da (via Hotnews):

„Tot ceea ce spune legea pensiilor se va aplica aplica fără niciun fel de discuţie. Este o nebunie, dar poate rămâne o nebunie frumoasă dacă vom rămâne în continuare la guvernare. Banii sunt prinşi în buget anul acesta. Anul viitor sunt pentru că am pus în această strategie bugetară acest lucru. Deci se arată foarte clar că banii există. Punctul de maximă provocare este 2021. Şi trebuie s-o spunem, atunci este anul în care impactul pe legea pensiilor este foarte mare. Nu îmi asumam o astfel de lege dacă eram sigur că se poate şi aplica„, a explicat Eugen Teodorovici.

Care e problema cu această lege?

Problema e următoarea: acei bani nu există propriu zis, sunt doar niște calcule bugetare. Iar acele calcule sunt bazate pe o creștere economică cam nerealistă zic mulți, prognoză economică vorbind de 5,5% creștere în 2020. Dar așa cum vă spuneam mai sus:
  1. se pare că trecem printr-o încetinire a economiei la nivel global
  2. Guvernul a cam tăiat taxele pe unde le putea tăia,
  3. venituri pentru investiții bugetare nu prea sunt.
Nu e clar cum ar putea Guvernul să finanțeze acea creștere altfel decât intrând puternic în zona de deficit bugetar. Cei de la BCR, spre exemplu, văd lucrurile cam așa (via Economica.net):

„Din ce estimăm noi, s-ar putea ajunge lejer în 2021 la peste 5% din PIB, undeva la 5,4% (Notă autor: deficit bugetar). Acesta doar din creşterea punctului de pensie. Nici nu am luat în calcul creşterea numărului de pensionari, nu am mai luat în calcul în 2022 schimbarea modului de calcul a pensiilor.

Problema nu e creșterea pensiilor cât finanțarea acelei creșteri în condițiile în care populația României îmbătrânește puternic iar Românii pleacă din țară. Nr. de pensionari va crește, pe fondul scăderii populației.

Pensiile nu sunt teribil de mari, dar creșterea de mai sus nu poate fi realizată fără o creștere a impozitelor și taxelor. Dar nimeni nu pare dispus să crească taxele, ceea ce poate băga România în datorii.

Și totuși

Tot cei de la BCR adaugă următoarele (via Economica.net):

”Nu credem că vom ajunge acolo (Nota autorului: la deficitul de mai sus). În 2021 va fi destul de dificil de gestionat un astfel de deficit bugetar. Chiar în condiţiile în care pentru economia globală nu avem un scenariu de recesiune. Avem un scenariu de evoluţie economică moderată”, a spus Horia Braun, la o conferinţă organizată de Asociaţia Administratorilor de Fonduri.

De remarcat că oamenii de la BCR nu cred că acea creștere a punctului de pensie va avea loc. De ce? Cel mai probabil pentru că atât ei cât și mulți alți analiști consideră că această creștere extravagantă din 2020 a fost introdusă de actualul Guvern știind că nu vor prinde acele vremuri la guvernare.

Concret, e un cadou otrăvit lăsat viitorului guvern din care ei consideră că nu vor face parte. Așa că nu va fi problema lor de unde vin acei bani. Mai mult, dacă Guvernul din 2020 decide să nu crească pensiile atunci actualul partid aflat la conducere, din opoziție atunci (posibil), va câștiga puncte electorale. E o manevră politică destul de cinică, dar și eficientă.

Deficitul de cont curent

România nu are un istoric prea bun când vine vorba de deficitul de cont curent. Am explicat ce e deficitul de cont curent și cum funcționează el într-o altă postare. Tot în acea postare era un grafic cu numărul de dăți când România apărea în top 10 mondial la capitolul deficit:

România e cu roșu, Ungaria e cu verde iar Polonia cu albastru. După 2011 am rămas singuri în acel top10, celelalte 2 țări ieșind. De ce e relevantă chestia asta? Păi, din câte se pare, țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent au mai mereu probleme:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Iar România stă foarte prost la capitolul ăsta. O recesiune în UE sau la nivel mondial ne va prinde iarăși cu chiloții în vin. Și la fel ca data trecută ajustarea deficitului de cont curent va fi dureroasă. Și ca să înțelegeți la ce mă refer, de regulă ea se face prin:

  • devalorizarea monedei, ceea ce duce la inflație
  • creșterea ratei dobânzilor, ceea ce face creditele scumpe, deci mai greu cu refinanțările.

Deficitul fiscal

Asta ar fi o altă problemă pe care Guvernele din România o au în mod repetat. Există un plafon de 3% de deficit impus de UE, dar acel deficit de 3% e complet inutil pentru România și am explicat de ce. Varianta pe scurt e următoarea: putem foarte bine să intrăm în faliment cu mai puțin de atât, la fel cum putem fi bine mersi și cu deficite mai mari.

Problema e alta: din ce acoperim acel deficit? Împrumuturi. Mai rău chiar, conform celui mai recent raport FMI pentru a nu sări de plafonul de 3% în 2018 guvernul s-a jucat de-a alba neagra cu fondurile europene (a luat banii de la UE, dar nu i-a plătit), cu banii din rambursările de TVA și a cerut companiilor de stat să distribuie dividende din rezerve. FMI zice așa:

The deficit was contained by low-quality or one-off measures at year-end, amounting to 0.6 percent of GDP, including utilization of EU funds to retrospectively finance domestic investment projects and extraordinary SOE dividends

Nu sunt unul dintre oamenii care demonizează consumul, dar infrastructura României lasă mult de dorit. Și nu mă refer doar la drumuri, poduri și căi ferate, ci și la infrastructura umană: școli, spitale, biblioteci și așa mai departe. Plus, armata are și ea nevoie de tancuri, avioane, nave de război. De mai bine de 1 an americanii, britanicii și canadienii fac poliție aeriană pentru că România nu are avioane de vânătoare la standarde NATO.

Consumul e necesar, dar investițiile astea sunt și ele necesare. Iar acest deficit, din păcate ia spațiu fiscal de la aceste investiții care chiar sunt necesare.




Inegalitatea economică în România e în creștere

Că inegalitatea economică e în creștere în România nu ar trebui să fie un secret pentru nimeni. Cu un PSD mai de dreapta decât Opoziție nu e de mirare că asta se întâmplă.

Dar ca să nu credeți că sunt eu nebun și inventez chestii iată ce zice serviciul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat):

Ce reprezintă cifrele alea?

Conform Eurostat acele cifre exprimă valoarea unui indicator numit ”income quintile share ratio”. Acel indicator reprezintă:

the ratio of total income received by the 20 % of the population with the highest income to that received by the 20 % of the population with the lowest income, known as the income quintile share ratio. In 2017, the income quintile share ratio in the European Union (EU) was 5.1.

Pe românește acel indicator este dat de raportul dintre:

  • venitul total obținut de cei mai bogați 20% dintre cetățeni
  • venitul total obținut de cei mai săraci 20% dintre cetățeni

Altfel spus măsoare de câte ori sunt mai bogați cei mai bogați 20% față de cei mai săraci 20%.

Cât de mare e inegalitatea economică în România?

Ce spun datele așadar? Ei bine, în România anului 2017 cei mai bogați 20% dintre români câștigau de 6,5 ori mai mult decât cei mai săraci 20% dintre români. Un an mai târziu raportul crescuse la 7,2%.

Așadar distanța dintre bogați și săraci a crescut substanțial în 2018 față de 2017. Dar celelalte țări din Centrul și Estul Europei? Păi:

  • Bulgaria: Indicatorul scade de la 8,2 la 7,66. Tot mai mare decât România, dar în scădere.
  • Ungaria: Indicatorul crește ușor de la 4,3 la 4,4. E cu mult sub valoarea din România însă.
  • Cehia: Indicatorul scade de la 3,4 la 3,3. Valoarea indicatorul e considerabil sub cea din România.
  • Slovacia: Indicatorul e la 3,5, considerabil sub cel din România. Din păcate nu avem date pentru 2018.
  • Serbia: Indicatorul e cu mult peste cel al României având o valoare de 9,4. Serbia nu e însă o țară membră a Uniunii Europene.

Și apropo de UE, media Uniunii Europene e de 5,1, mult sub valoarea înregistrată în România. Dacă vreți să vedeți cum arată indicatorul pentru restul UE, iată și o versiune cu hartă:

PSD partid de dreapta

Am mai zis că PSD nu e partid de stânga ci de dreapta. Multe dintre politicile lor au fost orientate spre cei bogați. Au scăzut taxele, au făcut achiziția unei a doua locuințe mai ușoară, vor aurul înapoi în România și așa mai departe.

Ei bine, iată încă o dovadă că PSD e partid de dreapta: au luat atât de multe măsuri sociale încât inegalitatea economică a crescut în România.

Unde se vede inegalitatea economică cu ochiul liber?

Cunosc mulți oameni care nu ies din bucățica lor de lume și nu văd România reală (aia din afara Bucureștiului și a câtorva alte orașe mari). Merg la mall, stau în apartamente în zone bune, își fac vacanțele în străinătate. Sunt genul care îi trimit pe săraci la muncă. Ei bine, nu trebuie să faceți mare efort pentru a vedea diferențele dintre români. E suficient să mergeți pe jos în Berceni, Titan, Drumul Taberei sau prin alte zone similare.

Eu am luat-o la pas de la Apărătorii Patriei spre Piața Sudului (cartier Berceni):

Vânzătoare de legume și flori

Vânzător ambulant de ziare

Doamnă care vinde porumb pentru fiert

Domn care cumpără porumb de fiert

Bătrâne vânzând busuioc și alte zarzavaturi

În pozele de mai sus sunt oameni în vârstă care vând nimicuri. Câți bani credeți că fac într-o zi dacă vând legătura de mărar sau busuioc cu 2 – 3 -5 lei? Câți bani face bătrâna care vinde porumb?

Fac oare 50 de lei într-o zi? Merită? Pentru ei, da! Au pensii mici (400 – 500 lei) așa că cele  36 de grade la umbră nu îi descurajau.

Sărăcia nu a plecat niciodată din România, doar am început să o împingem la marginea orașului, ca să nu ne mai deranjeze la ochi.




Teodorovici are mână liberă acum

Scriam zilele trecute despre plecarea lui Cristian Socol din echipa PSD. Ei bine nu a durat mult până să aflăm care sunt consecințele plecării sale (via Adevărul):

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a anunţat, recent, că în buget există o „gaură“ de 7 miliarde de lei, bani pe care Guvernul trebuie să îi găsească pentru a acoperi deficitul. Drept urmare, atât ministrul, cât şi premierul Viorica Dăncilă au anunţat recent o serie de măsuri prin care plănuiesc să taie din cheltuieli. Ele vor fi prezentate, cel mai probabil, la rectificarea bugetară. Interesant este faptul că PSD „împrumută“ acum câteva din ideile pe care le-a avut şi Guvernul Boc, măsuri de criză, deşi guvernanţii insistă că România nu este în prezent în criză. 

România nu e în criză, dar PSD vrea să taie de pe unde poate. Și sunt mai multe chestii aici de discutat:

Lui Eugen Teodorovici îi plac tăierile de cheltuieli, datul afară de bugetari și știm că nu îi plac taxele sau oamenii care le colectează. Haideți să vedem ce măsuri vrea dl. Teodorovici să ia (via Adevărul):

Interzicerea cumului pensiei cu salariul de la stat

Declarația lui Teodorovici:

„Dacă te-ai pensionat din sistemul de stat, mai lucrezi la stat? Eu spun că nu. Mergi în privat!“,

Ok, ce facem cu domeniile unde chiar e lipsă de personal, gen medici? Medicii români pleacă, pe cei trecuți de vârsta de pensionare îi trimitem la privat. Iar în spitale va sta cine?

Da, știu medicii iau șpagă, cei bătrâni nu îi lasă pe cei tineri să ceva și așa mai departe. Le-am auzit pe toate, e ok. Principiile și strâmbatul din nas sunt ok când ești la oraș, când ești la sat și singurul doctor din comună iese la pensie s-ar putea să nu mai vezi doctor prea curând. O măsură de genul ăsta nu va ajuta situația din păcate. Valabil și pentru profesori, cu cei de la sat fiind problema cea mai mare.

Impozitarea pensiilor speciale

Din câte văd a fost adusă în discuție impozitarea pensiilor speciale. Dar din ce se scrie prin presă ar fi vorba doar de un număr redus de pensii speciale. Pare să fie o chestie de fațadă, dar ma voi pronunța atunci când vor apărea mai multe detalii concrete.

Concedieri de bugetari

Declarația lui Teodorovici în sensul ăsta:

„Nu pentru că nu sunt bani, ci sunt măsuri de bun-simţ“

Cum spuneam mai sus, propunerea nu e venită de nicăieri ci e o intenție mai veche.

Angajări la stat îngheţate

Guvernul suspendase oricum angajările în sectorul public pe perioada întregului an 2019. Ba mai mult trebuie să plece 2 oameni pentru a angaja 1 om dintr-o instituție.

Revin la discuția de mai sus: în condițiile în care România se confruntă cu lipsă de personal calificat, incluzând medici, profesori și alte tipuri de personal din sectorul public, o astfel de măsură va duce la o deteriorare a serviciilor publice.

Din nou, o măsură în linie cu intențiile mai vechi ale lui Teodorovici.

Impozit forfetar

Eugen Teodorovici vrea reînvierea impozitului forfetar, adică o sumă fixă plătită anual de companii către stat indiferent de profitabilitate. E o măsură care și-a dovedit limitele în perioada Guvernului Boc și care nu va ajuta mediul economic decât dacă e pus la o valoare ridicol de mică. Dar atunci va da gaură în bugetul statului.

Dar cum vă spuneam mai sus e în linie cu viziunea de dreapta a lui Eugen Teodorovici, care nu e fan al statului sau al taxelor pentru companii. Iar impozitul pe profit probabil că nu îi place dl. Teodorovici, deși e mult mai echitabil decât un impozit forfetar. Dar hei, cine a tăiat 3.000 de posturi de la ANAF și nu mai are pe cine să trimită în inspecție?

Ambițiile lui Eugen Teodorovici

Scriam acum ceva timp despre ambițiile lui Eugen Teodorovici:

Miza e una simplă: în cazul în care, la un moment dat, are loc o remaniere, PSD va avea nevoie de o față credibilă în postura de Prim-ministru sau, de ce nu, candidat PSD la prezidențiale. Cele două posturi nu sunt momentan ”pe masă”, dar peisajul politic românesc se poate schimba  foarte rapid și nu strică să fi în cărți pentru astfel de poziții.

Dacă, ipotetic vorbind, Dragnea e debarcat de la șefia PSD și susținătorii săi pierd majoritatea în PSD atunci Eugen Teodorovici va avea o imagine suficient de bună pentru a fi o alternativă credibilă la postul de Prim Ministru. Dar pentru asta trebuie să fie cunoscut, trebuie să arate că are o voce și idei proprii, diferite de ale grupului Dragnea.

Prea târziu pentru remaniere așa că am rămas cu Viorica ”He He” Dăncilă. Și așa cum intuiam, Teodorovici încearcă să se distanțeze de grupul Dragnea. Ambițiile sunt în continuare acolo, iar Teodorovici încearcă să scoată ceva din puținul timp pe care îl mai are pe postul său.

Ce încerc să spun

Măsurile de mai sus nu sunt un rezultat al finanțelor proaste. Finanțele statului român arată mai bine azi decât arătau în 2008 de exemplu. Probleme sunt în materie de sustenabilitate pe termen mediu și lung, în special pe partea de pensii.

Așa că nu luați chestiile astea ca pe un semn al dezastrului guvernării. Mai de grabă sunt chestii aflate pe agenda personală a lui Eugen Teodorovici de mai mult timp. Iar declarațiile sale din trecut dovedesc chestia asta.

Ba îndrăznesc să spun că genul ăsta de măsuri vor face mai mult rău decât bine și vor trage economia în jos. Altfel spus nu economia o ia în jos ci dl. Teodorovici s-ar putea să o bage în șanț cu astfel de măsuri.




Cristian Socol pleacă din echipa PSD

Despre Cristian Socol probabil că nu mulți oameni știu. Am scris de câteva ori despre el, dar în afara lumii economice e relativ puțin cunoscut.

De ce vorbim despre el?

Am scris și eu de câteva ori despre declarațiile sale. Ce e de știut despre el e că a fost unul din oamenii cheie ai PSD din ultimii ani pe partea economică, fiind unul din autorii programului economic cu care PSD a câștigat alegerile.

Ei bine, Cristian Socol a anunțat că încetează colaborarea cu PSD:

The end. 14 ani. Contributie Programe guvernare 2008, 2012, 2016. Programe prezidentiale 2009, 2014. Programe europarlamentare 2009, 2014, 2019. Sute de propuneri de politici publice fundamentate. Viziune pentru dezvoltare. Succes, esec, lectii. Stânga a ridicat România. Din 2 iulie, un nou capitol.

Este un moment important pentru guvernarea PSD având în vedere că, așa cum scriam mai sus, ideile sale au contribuit la câștigarea alegerilor din 2016.

Știu că e o postare lungă pe care puțini dintre voi o veți citi probabil. E importantă pentru mine însă și pentru alții câțiva bănuiesc (nu mulți, dar știu că nu sunt singurul).

Profesioniștii și politica

Ca și profesionist (pe economic, fiscal, juridic sau ce mai vreți voi) pleci la drum cu niște idei și ești convins că dacă acele idei vor fi aplicate vei reuși să faci lumea un loc mai bun. Dar acele idei nu prea ajung la urechile politicienilor. Așa că, de cele mai multe ori, nu poți împinge acele idei în discuție fără să te bagi în politică.

Iar aici apar problemele pentru că profesiile se bazează pe excelență, reguli și predictibilitate. Politica în schimb pare haotică văzută din afara și se bazează pe legături între oameni. Nu regulile și excelența contează ci cât de bine poziționat e politicianul în rețeaua sa de contacte și puterea acelor contacte.

Așa că orice profesionist trebuie să facă niște compromisuri, asociindu-se cu oameni politici și cu ideile lor pentru a-și vedea ideea promovat. Ba mai mult, o idee bună poate apărea promovată pentru motive cu totul greșite sau în moduri greșite.

Un avocat, consultant sau economist cu reputație bună dă credibilitate actului politic și poate oferi legitimitate unui proiect. Profesionistul transferă din imaginea sa de ”profesionist” politicianului și proiectului său. Ce primește profesionistul la schimb? Șansa de a vedea ideile sale puse în practică (și bani probabil). Dar un astfel de transfer nu e lipsit de riscuri pentru că orice greșeală făcută de politician legată de acel proiect va trage în jos reputația profesionistului.

Haideți să luăm un exemplu concret: propunerea de a taxa băuturile cu zahăr.

Un profesionist în taxe (consultant fiscal) vine cu ideea de a taxa băuturile cu zahăr pentru că sunt nocive pentru corpul uman. El poate oferi partea de consultanță despre cum trebuie construită și implementată acea taxă. Acel profesionist găsește un politician care să îi susțină ideea. Politicianul îi explică însă foarte clar: ”Publicul nu va fi de acord cu a pune noi taxe pe nimic. Așa că va trebui să împingem taxa pe băuturi cu zahar sub forma unei taxe pe profitul multinaționalelor, în cazul ăsta Pepsi și Coca Cola”.

Ce faci atunci dacă ești în situația profesionistului?

  1. Ajuți politicianul să scrie acea lege pentru că, până la urmă, scopul e atins? Ajungi practic să taxezi băuturile cu zahăr, dar prin demonizarea multinaționalelor. Sau
  2. Renunți la a mai susține ideea, deși efectul e cel dorit de tine, pentru că legea nu e promovată cum ai vrea tu?

Altfel spus preferi idei neprihănite, dar cu șanse mici de a se concretiza sau alegi să faci un bine, dar cu riscul de a întina ideea ta nobilă prin populism?

Ori de câte ori vedeți profesioniști implicați în politică trebuie să vă gândiți că ei vor trebui să facă alegerile de care vă spuneam mai sus. Nici lor nu le convine probabil, dar au ales ceea ce ei au considerat a fi ”compromisul” potrivit pentru a pune în aplicare o idee bună.

Ideile lui Cristian Socol

Sunt câteva chestii care au fost asociate cu Cristian Socol pe perioada cât a colaborat cu PSD:

  • programul de guvernare
  • wage led growth cu creșterea salariului minim și al salariilor bugetarilor
  • IRCC

Programul economic al PSD

Una dintre probleme postări pe blogul acesta a fost despre partea de taxe din programul PSD. A urmat apoi o altă parte despre cum avea de gând PSD să finanțeze cheltuielile promise.

Explicam atunci în detaliu că partea de taxe din programul PSD e construită nerealist iar șansele ca acele venituri să se concretizeze sunt mici. S-a dovedit că am avut dreptate din păcate, taxe rezultate  din fonduri europene nu prea sunt, iar efectul acela de multiplicare nu prea funcționează când vine vorba de TVA și impozit pe profit. Așa că Guvernul a fost nevoit să ia tot ce prinde de pe la companiile de stat, cu riscul decapitalizării lor.

Cu toate astea nu se poate spune că PSD a băgat țara în ruină. Dimpotrivă, e prima oară după 2010 când datoria guvernamentală / PIB scade:

Date Debt Debt (%GDP) Debt Per Capita
2018 83,582 35.00% 4,281$
2017 73,032 35.20% 3,739$
2016 69,636 37.30% 3,545$
2015 66,009 37.80% 3,340$
2014 77,703 39.20% 3,910$
2013 70,959 37.60% 3,557$
2012 63,528 37.00% 3,173$
2011 61,509 34.20% 3,061$
2010 48,963 29.80% 2,424$

Datoria în termeni reali a crescut însă, fiind aproape dublă în termeni nominali. În același timp însă și economia țării a crescut puternic.

Pe care din ele o considerăm importantă? Opoziția marșează pe creșterea în termeni nominali, PSD pe cea raportată la PIB.

Improvizațiile pe partea de venituri au ținut, dar poziția fiscală a României acum e mai fragilă decât era în 2016, iar asta e o bulină neagră mare.

Wage led growth

E ”wage led growth” o chestie reală? Da, wage led growth nu e o teorie de mâna a treia,e cât se poate de reală, fiind discutată în cercurile academice de ceva timp.  Sunt studii care susțin că funcționează, dar și alte lucrări care spun că efectul ar fi unul marginal asupra productivității. Nu veți găsi așa ceva în discuțiile publice din România din păcate.

Ce e de apreciat aici e că PSD, prin Cristian Socol, a venit cu o motivație coerentă pentru a explica necesitatea acelor creșteri. Și, cu toate că nimeni din Opoziție nu vrea să admită, acele creșteri nu au afectat productivitatea economiei românești. Iar criticii sunt în mare parte aceiași oameni care urlau prin 2014 că o creștere a salariului minim ar ruina economia sunt tot acolo însă.

Pe de altă parte productivitatea muncii în România era cam cea mai ridicată dintre economiile dezvoltate sau în curs de dezvoltare în anul 2017.

Cristian Socol are motive să spună că wage led growth a funcționat. Ba mai mult, îndrăznesc să spun că acele creșteri de salarii făcute în cazul medicilor sunt cam cea mai bună chestie făcută de un guvern după 2009.

A venit cineva din Opoziție cu argumente convingătoare că nu e așa? Eu nu am văzut nimic de genul. O bulină albă de data asta.

IRCC

Nu știu în ce măsură Cristian Socol a fost implicat în discuțiile legate de IRCC, dar merită un scurt comentariu și pe tema asta:

IRCC a fost și este în continuare sub ROBOR, undeva la 2/3 din valoarea acestuia. Calculul ratelor la nivelul IRCC și nu ROBOR înseamnă că românii care au credite calculate cu IRCC și nu ROBOR plătesc cu 1/3 mai puțin la dobândă. Vă las pe voi să decideți dacă ăsta e un lucru bun sau nu.

Nu a răspuns nimeni însă la următoarea întrebarea: Dacă era ceva în neregulă cu ROBOR, de ce nu s-a făcut o anchetă precum cea făcută de englezi în cazul LIBOR? Cum vă spuneam mai sus însă, uneori se fac compromisuri.

Reacția presei

Reacția presei de dreapta din România a variat de la ”neutru” în cazul Adevărul, la atacuri ușoare în cazul G4Media și atacuri pe față în cazul Hotnews.

G4Media spune de exemplu:

Socol a fost ideologul economic al PSD, autorul celebrei politici fiscale #wageledgrowth (creștere economică bazată pe creșterile de salarii), și a lucrat alături de Darius Vâlcov la programul de guvernare care a dus la acumularea unui deficit bugetar de aproape 1,5% din PIB după doar 5 luni din acest an.

Vă rog să remarcați că, deși Cristian Socol lucrează cu PSD de mult timp singura chestie de care au fost capabili e ”programul de guvernare care a dus la acumularea unui deficit bugetar de aproape 1,5% din PIB după doar 5 luni din acest an”. Asta e chestie negativă pe care au putut să o găsească. Ce dacă wageledgrowth nu are treabă cu deficitul bugetar din primele 5 luni. Ce dacă nu explică ce anume din acel program a dus la acel deficit, cui îi pasă? Hai să aruncăm niște informații acolo. Poate, poate se lipesc! Trist!

Wageledgrowth și articole

Hotnews în schimb atacă fără menajamente:

Socol a adoptat o teorie denumită „wageledgrowth”, adică creșterea economică bazată pe creșterea salariilor. Mai tot timpul trimitea publicațiilor de economie și nu numai analize care să justifice că majorarea salariilor bugetarilor are doar efecte pozitive. De multe ori, la finalul articolului punea o listă de publicații internaționale care, chipurile, susțin teoria. 

Ce sens avea comentariul ăla? Ce anume era în neregulă cu acele publicații? Nu știm, dar autorul lasă în mod misterios să se înțeleagă că ar fi ceva dubios cu ele. Are sens să mai vorbim de deontologie profesională? Nope! Are sens să ne întrebăm ce sens au astfel de acuzații dacă nu sunt și probate? Nope!

40 de conturi misterioase

Nu mă credeți? Iată încă o dovadă:

Declarația de avere a profesorului ASE este și ea ciudată. Nu are cum să nu-ți atragă atenția. Are circa 40 de conturi în lei la o singură bancă, la BCR. Aproape toate sunt conturi de depozit, iar vreo 2 sunt conturi curente. 

Să îi spună cineva tipului / tipei de la Hotnews că așa funcționează depozitele: ai niște bani, îi depui la bancă într-un cont de depozit. Până la maturitate nu te poți atinge de acei bani, altfel pierzi dobânda. Un profesor de economie își deschide 40 de conturi de depozit, conturi cu sume mici probabil.

Cum e informația asta relevantă? Ce anume înseamnă asta pentru cititor? Ce anume e în neregulă în a avea 40 de conturi? E ciudat? Da, poate părea ciudat, dar oferă acces rapid la o parte din bani, fără a pierde dobânda pentru întreaga sumă.

Dacă ai 100.000 RON și îi pui ca depozit, dar nu ești sigur dacă vei avea nevoie de ei, de ce să nu îi împarți în 10 conturi de 10.000 RON? Dacă ai nevoie de 50.000 RON, cum e mai bine:

  1. Să lichidezi tot contul de 100.000 RON înainte de termen și să primești ZERO dobândă? sau
  2. Să lichidezi 5 conturi de 10.000 RON și să primești zero dobândă, dar să lași neatinse celelalte 5 conturi și să iei dobândă pentru ele?

Sunt chestii la mintea cocoșului, dar cumva cine a scris articolul o face să pară ca și când ar fi ceva dubios la mijloc. Nu e nimic dubios, sorry.

Să vă mai spun că în România depozitele sunt garantate până în 100.000 euro? Deci nu e recomandabil să pui toți banii în același loc? Sau că la fel face și Mugur Isărescu? La fel fac și ceilalți oamenii de pe la BNR fac la fel?

Și ca să încheiem apoteotic articolul de pe Hotnews:

Venituri anuale: peste 68.000 lei de la ASE din învățământ și cercetare (care i-a adus recunoaștere „pe piața plagiatului”, dar voi dezvolta acest subiect mai jos)

Evident că ”mai jos” nu există pentru că articolul se termină. Dar afirmația e în ton cu restul articolului: amenințări și promisiuni, dar zero substanță.

Concluzii

  • Politica se face cu partide și politicieni, nu cu flori neprihănite. Ca și profesionist, dacă vrei să schimbi ceva trebuie să te bagi în lumea asta. Dar politica înseamnă compromis și faptul că nu vei reuși să îți păstrezi puritatea ideologică.
  • Moștenirea lăsată de un profesionist nu trebuie măsurată politic ci strict prin prisma a ce a realizat la nivel profesional la guvernare.
  • Am avut întotdeauna o părere bună despre oamenii care încearcă să schimbe lumea în bine. Uneori nici nu contează dacă reușesc, atât timp cât încearcă.
  • Cristian Socol pleacă din echipa de guvernare cu niște realizări concrete.  Are și bune și rele în portofoliu, dar cei care îl contestă ar trebui să vină cu argumente, nu doar cu acuzații neprobate.



”Oameni noi” a murit și nimănui nu pare să îi pese

Vreau să profit de aparenta liniște din media românească pentru a vă aduce la cunoștință cu mare regret că inițiativa ”Oameni noi” a murit (via G4media):

Curtea Constituțională (CCR) a respins marți, cu unanimitate de voturi, inițiativa legislativă cetățenească privind revenirea la alegerea primarilor în două tururi, pe motiv că proiectul nu îndeplinește condițiile minimale pentru a intra în dezbatere parlamentară: numărul minim de semnături de susținere și dispersia teritorială a susținătorilor.

Chestia asta s-a întâmplat pe 22 mai 2019, adică aproximativ acum o lună. Reacțiile din partea USR și PLUS au fost minime și povestea a fost rapid îngropată.

Nu am scris despre ea atunci pentru că am vrut să văd dacă totuși cele două partide vor face ceva în sensul ăsta după ce trece euforia europarlamentarelor. Din păcate însă nu s-a întâmplat nimic de atunci.

De ce scriu despre chestia asta totuși?

Pentru că inițiativa ”Oameni noi” a fost lansată cu surle și trâmbițe. Între chestiile propuse erau unele lucruri chiar bune pentru politica românească, cea mai importantă fiind revenirea la 2 tururi de scrutin pentru alegerea primarilor.

De ce e treaba asta importantă? Pentru că așa cum am explicat într-o postare din iulie 2018 ruptura dintre PNL și USR se va adânci pe măsură ce ne apropiem de alegerile parlamentare și locale din 2020.

PNL are un avantaj în fața USR-PLUS când vine vorba despre teritoriu: e un partid cu o prezență puternică și organizată în afara Bucureștiului. În condițiile asteae alegerea primarilor dintr-un singur tur îi avantajează.

Pe cei de la USR / PLUS acest sistem însă îi defavorizează pentru că le e greu să lupte împotriva PSD și PNL fără o prezență puternică la rândul lor în teritoriu.

”Oameni noi” propunea o reechilibrare a forțelor care ar fi avantajat USR-PLUS. Cu toate astea propunerea de modificare a constituției a picat din lipsa de semnături. Asta nu e neapărat o surpriză, tot timpul vor fi șicane vis-a-vis de validarea nr. de semnături. Surprinza e însă apatia USR – PLUS în a apăra inițiativa.

De ce apatia USR – PLUS în a apăra inițiativa

Ăsta e un pic de mister pentru mine, recunosc. Ca și posibilități plauzibile mi se par următoarele:

  • momentul prost – respingerea a avut loc prea aproape de alegeri. USR – PLUS s-au concentrat pe alegeri iar inițiativa a căzut pe plan secund.
  • euforia post alegeri – USR-PLUS s-a apropiat foarte mult de PSD ca și scor electoral la alegerile europarlamentare. Influencerii lor dădeau share la postări despre cum au ”câștigat” județul X sau orașul Y. Județul X sau orașul Y era evident tradițional câștigate de PNL sau PSD. E posibil să creadă că scorul de la europarlamentare se va repeta și vor câștiga acele orașe.
  • propunerea e depășită politic – e posibil ca USR și PLUS să considere că nu vor avea neapărat nevoie de 2 tururi pentru că, în momentul acesta. A trecut ceva timp de la înființarea USR și PLUS. E posibil ca ambele partide să considere că au o prezență în teritoriu suficient de puternică pentru a se bate de la egal la egal cu PSD și PNL.

Și totuși inițiativa era bună

Partea tristă în toată povestea asta e că revenirea la două tururi de scrutin era o chestie bună pentru democrație. De ce? Pentru că acorda partidelor locale sau candidaților independenți șansa de a se bate cu partidele mari. Nu luai locul 1 din primul tur, dar voturile altor contracandidați ar fi venit la tine în turul 2.

Dacă vreți un exemplu concret, sunt șanse mari ca Nicușor Dan, nu Gabriela Firea să fi fost primar al Bucureștiului în momentul acesta dacă alegerea primarilor se făcea în 2 tururi. De ce?

Pentru că cei care au votat candidatul PNL de exemplu ar fi votat Nicușor Dan probabil, nu Gabriela Firea într-un ipotetic tur 2. Dar nu am avut niciodată turul 2 așa că Firea a devenit primar. Și vedem cu toții ce bine e cu ea acum.

Iar USR-PLUS vor avea parte de un șoc la alegerile locale din 2020, atunci când primarii PSD și PNL se vor folosi de resursele puternice pe care le au. În 2020 nu va mai fi încă un referendum pentru justiție așa că scorul obținut acum de USR-PLUS nu se va repeta. Îmi e teamă că va fi prea târziu atunci iar acuzele vor fi fost tardive. Dar știți cum e: dormi așa cum îți așterni.