Unii oameni au trăit istoria pe propria piele

Pentru unii rasismul e o chestie ipotetică. Sunt oameni care se gândesc la rasism ca la un moft, când o persoană zice chestii vag rasiste. Alții văd rasismul ca pe o chestie din trecutul îndepărtat, iar oamenii care au suferit abuzuri rasiste au trăit acum mult mult timp.

Ei bine, cel puțin în SUA o parte din oamenii care acuză autoritățile de rasism au trăit și pățit chestiile alea văzute de voi prin filme pe propria piele. De exemplu tipul ăsta (sursă):

Omul s-a dus la WC-ul albilor și pentru asta a fost băgat la pușcărie. Adică știți treaba aia văzută de voi prin filme de genul The Green Book? Ei bine, omul ăsta a pățit asta pe pielea lui. Sunt încă oameni în viață care au trecut prin chestiile astea.

John Lewis din păcate a murit pe 17 iulie 2020, ocazie cu care mi-am adus aminte de el și am găsit tweetul de mai sus (de pe 7 iulie).

În cazul în care nu știți de el, e unul din cei 6 oameni  (the Big Six) care au organizat faimosul ”Marș către Washington” alături de Martin Luther King. Acel marș a culminat cu faimosul discurs ”I have a dream” al lui King. Puteți să vedeți un interviu cu el despre acel moment în Time Magazine. Mai multe despre John Lewis pe pagina lui de Wikipedia.




Firmelor le pasă de profit nu dacă sunt politically correct

Am văzut că se ceartă iar lumea pe internet pentru lucruri de care 99% din populația globului nu a auzit sau nu îi pasă.

Spre exemplu HBO a decis să retragă ”Pe Aripile Vântului” de pe platforma lor din Statele Unite pentru a băga un carton în față în care zice că ăia de au făcut filmul zic că rasismul și sclavia e ok deși ele nu sunt. O chestie care nu are nicio treabă cu România a devenit super relevantă în România pentru că lumea nu avea pe ce să se certe. Și a curs cu păreri pe interneți.

Apoi a venit Hulu, o altă platformă de streaming similară HBO care a scos un episod dintr-un alt serial în care niște personaje purtau o mască de noroi pe față pentru că semănau cu ceea ce americanii numesc blackface.

Nu în ultimul rând, ce a isterizat și mai tare media românească e că actorul care face vocea lui Cleveland din Family Guy a zis că nu vrea să mai facă asta și ar trebui lăsat un actor de culoare.

”S-a mers prea departe!” am auzit voci spunând. Și da, s-a mers cam departe. Dar nu o zic eu, eu zic oamenii care ies la protestele astea:

Așadar oamenii care protestează nu vor chestiile astea. Dar lucrurile astea se fac cumva ca și când ar fi în numele lor. Deci care e faza?

Capitalismul nu e făcut pentru fapte bune

Adam Smith, unul din părinții (sau bunicii) economiei spunea că:

”Pentru profit şi nu din altruism, ne asigură brutarul, măcelarul sau berarul cina necesară.”

Iar asta e una din cele mai importante chestii pe care trebuie să le rețineți când vine vorba de firme: scopul lor fundamental e acela de a face profit.

Reținem ideile astea două și ne gândim iarăși la evenimentele alea de mai sus:

  • De ce ar da jos HBO Max filmul ”Pe Aripile Vântului” de pe platforma de streaming?
  • De ce ar forța un studio un actor să nu mai facă vocea unui actor de culoare?
  • De ce ar scoate o platformă de streaming o scenă cu o mască de noroi?

Credeți că e bunăvoință față de protestatari? Conform lui Adam Smith nu există așa ceva, nu când vine vorba despre firme. E vorba despre teama de a nu pierde profit. Nu, stați liniștiți, nu e vorba de boicotarea produselor sau serviciilor vândute de aceste firme ci altceva.

Prin 2015 se estima că în 2020 numărul de bebeluși de culoare îl va depăși pe cel al nou-născuților albi.

Însă viitorul e deja aici pentru că la nivel de generație, în SUA, sunt deja mai mulți tineri de culoare în Generația Z (născuți după 2000) decât albi. E important să precizăm aici că în categoria ”de culoare” ei includ și hispanicii, adică oameni din America Latină. Ca o paranteză, o amică din Spania îmi povestea că atunci când a fost în vizită în SUA pe formularele ei oamenii de la imigrație au bifat la origine  ”hispanică” pentru că are tenul natural mai măsliniu. În Europa nu ar fi fost considerată de culoare, în SUA în schimb a fost considerată. Cumva cam orice pigment în afară de albul ăla de la detergent te cam bagă în categoria aia în accepțiunea americanilor.

Ce ne arată însă aceste date demografice? Păi ne arată că una din categoriile cea mai targetată de reclame (adolescenții) are un contingent mare de tineri de culoare în Statele Unite.

Aici ar fi o nuanță interesantă pentru cei care au ochi să vadă: două platforme de streaming au luat măsurile astea dubioase (HBO Max și Hulu), nu două televiziuni. Ați prins nuanța da? La TV rămâne cum am stabilit, pe platforme în schimb e nevoie de schimbări.

Astea nu sunt chestii întâmplătoare, tinerii nu prea se mai uită la televiziune prin cablu. În schimb fac streaming în draci.

Iar firmele astea știu și înțeleg lucrurile astea, altfel la ce dracu ne-ar mai urmări fiecare click pe care îl dăm în online? Măsurile alea exagerate pe care le vedeți mai sus sunt consecință directă a faptului că aceste firme nu vor să își asume riscuri. Și duc lucrurile astea uneori până la ridicol doar pentru a se asigura că profitul lor nu va scădea.

Credeți că e întâmplare că firmelor americane li se fâlfâia de problemele oamenilor de culoare până acum vreo 10-15 ani, dar în ultimii ani brusc au dezvoltat conștiință? Nu, o firmă e o entitate care are drept scop principal să facă profit, nu să îi pese de cauze sociale.

Dar riscă să piardă cotă de piață dacă au conținut care e problematic. Așa că firmele astea au două posibilități:

  1. Decid ele ce anume e rasist și ce nu, chestie subiectivă pe care întotdeauna cineva o va contesta sau
  2. Elimină orice fel de chestie care ar putea fi percepută (chiar și din greșeală) drept rasistă pentru a nu îți asuma riscuri.

Dacă ești o entitate al cărui scop e să facă profit care din cele două opțiuni e cea logică?

Păi și e ok așa?

Sincer să fiu nu știu dacă e ok sau nu. Nu pot să spun că am așteptări deosebit de la o firmă. În fond firmele sunt puse acolo pentru a face profit nu pentru fapte caritabile.

Pe de altă parte ăsta e viitorul pe care lumea îl vrea: hiper-capitalism în care firmele sunt băgate cam în fiecare cotlon al existenței noastre.

De ce spun asta? Pentru că oamenii care stau în gură numai cu piața liberă sunt cam aceiași care sunt ofensați că piața liberă îi cenzurează pe ei și ideile lor. Acestor oameni reglementarea piețelor le miroase a etatism și socialism iar firmele și antreprenorii sunt concepte sfinte. Iar acum la povestea asta cu eliminarea unor scene sau introducerea unor disclaimere de către firme de pe piața liberă au început să dea vina tot pe stânga anarho-sexo-marxistă trepanată care impune corectitudinea politică peste tot.

Chiar sunt curios cum s-au strecut revoluționarii stângiști în board-urile marilor firme americane și au instaurat dictatura corectitudinii politice acolo.

Oare e atât de greu de acceptat că unele firmele au ales să elimine orice conținut potențial controversat de dragul banilor?

E atât de greu de înțeles că unele firme preferă cenzura în locul liberei exprimări de dragul profitului?

Nu de aia lăudăm antreprenorii, pentru că știu să facă profit?

P.S: Dacă vi se întâmplă des să vă simțiți atacați în identitatea voastră (oricare ar fi aia) și vă enervați și faceți spume împotriva dușmanului (oricare ar fi ăla) vă recomand să citiți ce zice Radu Alexandru / Pitici Gratis.




Cum privim democrația americană în momentul acesta

Probabil știți de chestiile care se întâmplă prin SUA acum: epidemie de coronavirus scăpată de sub control, proteste, statui distruse, un președinte care întărâtă în loc să calmeze și alte nasoale.

Oamenii care se uită la ce se întâmplă acolo se împart în două categorii, așa cum remarcau cei de la Financial Times.

Împăratul nu are haine

Pe de o parte sunt cei care realizează că Împăratul nu are haine. Nu cred că se putea o metaforă mai bună pentru situația de acum, având în vedere felul în care se comportă Trump.

Finalul secolului american a fost prezis de multe ori, dar iată că, pe partea de imagine externă cel puțin, SUA pare să arate că nu este un model de urmat.

Exact asta spune și unul din oamenii intervievați de Financial Times:

Dele Olojode, a Pulitzer Prize-winning journalist who splits his time between South Africa and the US, agrees that Floyd’s killing marks what is merely the latest deracination of America’s image. “What you see is a thoroughly humiliated US whose reputation is in shreds,” he says. “Large numbers of people outside the US — and perhaps inside — are beginning to think that maybe the empire is over. I think Covid has done this,” he says, referring to the haphazard US response to the pandemic. “Suddenly everybody knows the emperor has no clothes.”

Puterea și fascinația proiectată de SUA a ascuns întotdeauna clivaje puternice în societatea americană. Aceste probleme nu sunt de ieri ci au o istorie lungă. Pe de altă parte problemele astea nu sunt principiale. Populația de origine africană din SUA care trăiește astăzi a avut străbunicii sclavi. Mulți din cei care sunt în viață azi au prins perioada în care școlile și cam toate instituțiile publice din sudul SUA erau segregate.

SUA s-a mai confruntat cu astfel de probleme în trecut așa că ar trebui să ne întrebăm: de ce acum? Ei bine, acum pentru că se suprapun mai multe crize și pentru că azi avem telefoane și social media prin care putem vedea la prima mână situația. În 1990 ce a pățit George Floyd nu ar fi ajuns sub ochii întregii planete.

La ce standarde ne raportăm

Asta e o întrebare foarte importantă. Iară și un paragraf interesant din Financial Times:

But Mr Olojode, a Nigerian, argues that, despite this, the US continues to exert an irresistible pull on the world’s imagination. “The reason it has suffered this terrible blow to its reputation is because it holds itself to a higher standard and the world holds it to a higher standard,” he says, adding that America is always trying to correct course and recapture the ideals expressed in its founding documents. “The world is not protesting that Xi Jinping is locking up 1m Uighurs,” he says of the re-education camps that sprang up in western China in 2017. “Nobody holds China to that kind of standard.”

Omul pune punctul pe ”i”: în China populația uigură stă în tabere de concentrare, dar nu sunt proteste nicăieri în lume. De ce îi pasă planetei de SUA, dar nu de China?

Pentru că la SUA mai toată lumea se uită ca la un etalon, fratele mai mare cu carieră de succes care nu are voie să dea greș. SUA, prin retorica lor privind democrația și-au setat singuri un standard foarte înalt. Nu poți cere altor țări să respecte minoritățile (a se vedea cazul Serbia și Kosovo), dar tu să nu faci la fel acasă.

Imaginea SUA e construită pe astfel de politici de răspândire a democrației, chestie la care a contribuit foarte mult și Hollywood.

Aruncați o privire la toate filmele americane cu eroi și super eroi și o să vedeți tema protejării celui mic și neajutorat. De asta lumea civilizată are pretenții mai mari de la SUA și aproape deloc de la China.

Ce se întâmplă însă în Statele Unite? Ei bine, e doar o etapă normală a oricărei democrații, partea în care fie se reinventează fie dispare.

Reinventarea democrației americane

Ceea ce se întâmplă acum în Statele Unite e, după mine, o consecință a problemelor economice și sociale pe care țara le ignoră de prea mult timp.

Democrația americană e una funcțională, dar cu toate astea ea nu a reușit să găsească soluții pașnice la aceste probleme. Rasismul instituționalizat nu e o trăsătură a mandatului președintelui Trump ci a fost prezent și în timpul mandatului lui Obama. Diferența e că Obama a încercat să aplaneze conflictele, Trump e interesat să pună gaz pe foc.

Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că acest rasism se găsește peste tot în SUA, nu doar în statele americane din sud sau în cele controlate de republicani. Rasismul e larg răspândit inclusiv în statele democrate. Ori asta arată că problema rasismului e transpartinică.

Același comentariu se aplică și în cazul măsurilor economice: majoritatea republicanilor și a democraților privesc lucrurile cam la fel când vine vorba de atitudinea față de muncă și cheltuieli sociale, adică să nu dăm bani la săraci că îi sparg pe băutură și droguri.

A fost nevoie de ascensiunea lui Bernie Sanders, un politician independent și socialist declarat pe față, ca teme de natură socială să ajungă pe agenda politică a democraților.

Ceea ce vedeți acum în SUA e o demonstrație a ce înseamnă vocea maselor într-o democrație care nu reprezintă interesele unui număr mare de oameni. Acele proteste arată faptul că partidele politice și calea politică de rezolvare a acestor probleme nu funcționează. În astfel de circumstanțe revoltele sunt un lucru obișnuit.

Democrația americană e vie și încearcă așadar să își corecteze propriile neajunsuri prin aceste proteste.

Proteste similare au loc periodic în Franța, au fost și în Germania, România și cam orice alte țări unde libertatea de exprimare există. Democrația nu e un regim perfect iar astfel de proteste acționează ca măsuri corective.

Alegerea lui Trump ca președinte și protestele din prezent

Alegerea lui Trump ca președinte al SUA și protestele din prezent sunt două fețe ale aceleiași monede. Iar acea monedă este faptul că actualul sistem politic american nu rezolvă problemele unei părți mari a populației.

Scriam atunci când Trump a fost ales președinte că ”democracy is coming to the USA”. De ce? Pentru că Trump e un președinte ales de către categorii sociale a căror voce cele două mari partide din SUA nu o reprezintă (detalii în acel articol). Electoratul alb, sărăcit de globalizare sau nemulțumit cu actualul statut a ales pe cineva care s-a adresat lor direct și a promis că va face ceva pentru ei.

Protestele de zilele astea reprezintă la rândul lor o exprimare a nemulțumirilor economice și sociale, pe care cele două mari partide nu au reușit să le rezolve. Doar că de data asta vine de la o altă parte a populației, nu cea care l-a votat pe Trump.

Ambele categorii însă reprezintă părți măricele ale electoratului american și arată că o bucată consistentă a populației nu e mulțumită cu politicile establishmentului (democrat și republican).

Cum spuneam mai sus: cele două evenimente sunt fețe diferite ale aceleiași monede.

Concluzii

Imaginea Statelor Unite va ieși destul de șifonată din această perioadă și reprezintă probabil finalul imaginii romanțate a visului american. În același timp însă astfel de proteste sunt necesare pentru orice regim democratic pentru că acționează în direcția corectării unor tendințe sau fenomene pentru care nu există suficientă voință politică. Eu cred că SUA are anticorpii necesari pentru a reveni pe drumul cel bun. Lumea are nevoie de un regim democratic american, nu de încă un stat cu tendințe totalitare.

În final vă las cu o melodie care mi-a venit în cap în timp ce scriam articolul acesta: Leonard Cohen, Democracy.

It’s coming from the sorrow in the street
The holy places where the races meet
From the homicidal bitchin’
That goes down in every kitchen
To determine who will serve and who will eat
From the wells of disappointment
Where the women kneel to pray
For the grace of God in the desert here
And the desert far away:
Democracy is coming to the USA 

[…]

From the wars against disorder
From the sirens night and day
From the fires of the homeless
From the ashes of the gay
Democracy is coming to the USA