1

Cât de mare e de fapt salariul minim pe economie?

Guvernul Cîțu s-a hotărât să crească salariul minim brut pe economie la 2.300 RON de la nivelul de 2.230 RON cât era în 2020. Argumentul pentru această creștere a fost că depășește rata inflației deci protejează veniturile românilor.

Prilej cu care am avut iarăși parte de eternele discuții despre cât de nașpa e salariul minim pe economie și cum va distruge el economia României. Și evident aceleași argumente de la aceleași persoane care sunt libertariene pe banii statului.

Chiar așa, cât de mare e salariul minim pe economie în România? Prea mare cum zic patronii români care au cerut înghețarea lui? Prea mic cum spun sindicaliștii?

Am mai scris despre salariul minim pe economie și nu vreau să sun ca un disc stricat repetând aceleași povești. Așa că vreau să vă ofer o perspectivă diferită asupra ideei de salariul minim pe economie și ce înseamnă acea sumă.

Cât cheltuie românii pe mâncare?

Eurostat, agenția de statistică a Uniunii Europene a publicat acum vreo 2 săptămâni un grafic interesant care arată cât cheltuie cetățenii din UE pe mâncare ca proporție din salariul lor:

Cine e pe primul loc? România evident, chiar la ceva distanță de locul doi și trei. Din păcate nu e motiv de bucurie, o gospodărie tipică din Românie cheltuie un sfert din venitul ei doar pe mâncare. Puteți să vă uitați pe niște infografice faine de la Eurostat pentru România și restul țărilor din UE dacă vreți să vedeți cum se împart cheltuielile românilor.

Haideți să vă ajut eu:

  • 26% mâncare
  • 17,7% cheltuieli cu locuitul, încălzire, electricitate și alte utilități
  • 12,5% transportul
  • 6,9% cheltuieli de recreere
  • 6,8% îmbrăcăminte și încălțăminte
  • 5,2% alcool și tutun
  • 5,1% cheltuieli medicale – apropo de asta suntem în companie bună aici, ne aflăm în rând cu țări precum Germania, Irlanda, Finlanda.
  • 4,4% restaurante și hoteluri
  • 4,2% alte bunuri și servicii
  • 3,24% cheltuieli de comunicații
  • 1,2% educație

Am marcat cu albastru cheltuieli strict necesare. Dacă le adunăm cât ne dă? Păi ne dă 72,54%. Asta înseamnă că aproximativ 3/4 din cheltuielile unei gospodării tipice din România sunt de strictă necesitate. Iar ceea ce vedeți mai sus se aplică unei gospodării tipice adică în principiu vorbim de valori medii, nu de salariul minim pe economie.

Cât e inflația în România?

Decizia de a mări salariul brut cu 70 RON a fost explicată în felul următor de Florin Cîțu, prim-ministru:

„Un proiect de hotărâre prin care se stabileşte salariul minim pentru 2021. Ştiaţi deja la 2.300 lei. Ştiu că au fost discuţii în spaţiul public dacă poate să fie aplicat de la 1 ianuarie. Bineînţeles că poate fi aplicat de la 1 ianuarie, pentru că în februarie se plătesc salariile pentru luna ianuarie. Deci este destul timp şi astfel salariul minim va creşte în 2021 cu 3%, aşa cum am anunţat, peste rata inflaţiei în 2020 şi peste estimarea ratei inflaţiei din 2021, păstrând puterea de cumpărare a românilor”, a afirmat Florin Cîţu, la finalul şedinţei de Guvern. (sursă)

Așadar o mărire de 3% păstrează puterea de cumpărare a românilor. O fi așa?

Ei bine, o chestie importantă pe care lumea bună nu prea vrea să o spună e că inflația lovește în mod diferit în funcție de venituri. Cât a fost rata inflației în 2020? Păi hadeți să ne uităm la ce zice BNR-ul:

Nu trebuie să fiți specialiști ca să vă dați seama, ne uităm în tabel la 2020 și vedem valori între 2% și 3%. Iar cele prognozate pentru 2021 sunt mai mici de 3%. Deci cumva are dreptate Florin Cîțu când zice că o creștere a salariului minim brut cu 3% păstrează puterea de cumpărare a românilor?

Ei bine, depinde la care români se referă. Vedeți voi, adevărul e că acea rată a inflației de mai sus e o medie care include foarte multe lucruri. BNR se uită la evoluția prețurilor pentru mai multe categorii de bunuri și servicii și apoi calculează o medie a schimbărilor de preț. Dar BNR știe că diferite creșteri pot afecta economia în moduri diferite așa că, dacă aveți curiozitatea să citiți rapoartele BNR asupra inflației, puteți afla cum cresc prețurile pentru diferite categorii de bunuri și servicii.

Haideți să ne uităm de exemplu la cum au evoluat cheltuielile cu produsele alimentare. Cele mai recente date sunt în Raportul asupra Inflației al BNR din Noiembrie 2020 care analizează date până în iulie 2020:

După o nouă majorare a ratei anuale de creștere a prețurilor volatile alimentare în luna iulie (până la 6,9 la sută rata anuală, comparativ cu 5,4 la sută în iunie), în contextul temerilor cu privire la efectele nefaste ale condițiilor meteorologice asupra producției, aceasta s-a temperat ulterior, până la 4,1 la sută în luna septembrie, rezultatele agricole dovedindu-se foarte bune pentru legume și fructe atât pe plan local, cât și comunitar (spre deosebire de cereale, ale căror randamente au fost deosebit de slabe în acest an)

La legume și fructe e chiar mai nasol:

Vedeți bulinuța aia verde închis? Aia arată cum s-a modificat prețul. Iar coloana verde kaki (sau ce nuanță e chestia aia) arată cât se estimează că reprezintă variația normală a prețurilor în funcție de sezon. Variația sezonieră e creșterea sau scăderea prețurilor cauzată de anotimp. Pe românește, când se face varza în grădina oamenilor vara, prețul scade pentru că e plină piața de așa ceva. Dacă vreți să mâncați varză în ianuarie în schimb e mai scumpă pentru că e mai greu de găsit. De aia coloanele alea sunt în sus în trimestrul 1 (T1) când e rece și în jos în trimestrul 2 sau 3 când începe să apară recolta locală.

De ce vă arăt graficul? Ca să înțelegeți cât de mult se mișcă prețurile pentru legume și fructe. În trimestrul 1 prețurile la legume pot fi și cu 10% mai mari. Așadar nu e vorba doar de acel 2-3% de pe siteul BNR sau de care auziți prin presă.

Iar pandemia din păcate nu au ajutat acest trend. Din nou, din raportul BNR:

Cu toate acestea, coșul de cumpărături a crescut atât în termeni valorici (îndeosebi pe segmentul alimentar, de importanță majoră în situații critice), dar și ca volum, pe seama orientării mai pronunțate a consumatorilor către produse cu preț relativ redus, de tipul „marcă proprie” (concomitent cu menținerea preferinței pentru produsele locale).

Cât de ”minim” trebuie să fie salariul minim?

Acum haideți să punem cap la cap toată informația de mai sus:

  • Pe de o parte o gospodărie tipică (cu venituri medii) cheltuie aproximativ 3/4 din total chestii absolut necesare, din care 1/4 doar pe mâncare.
  • Pe de altă parte prețul alimentelor a crescut cu 6,9 la sută rata anuală, comparativ cu 5,4 la sută în iunie. Ba mai mult prețul legumelor și al fructelor are tendința să crească și cu 10% în lunile de iarnă.

Acum vine întrebarea cea mare:

Cât de rău e afectată o familie cu venituri la nivel de salariu minim pe economie de o creștere a prețurilor la alimente cu 6%, 7% sau chiar 10% dacă pentru o familie cu venituri medii cheltuiala asta reprezintă 1/4 din total?

Cum o fi să vezi la TV că prim-ministrul îți spune că 70 RON brut creștere pe lună e mai mult decât inflația, dar tu vezi cum prețurile la legume și fructe o iau în sus cu 10%? ”Trăiești mai bine!” ți se spune iar tu te uiți în frigider și parcă nu îți vine să crezi.

Și noi ca nație trebuie să ne întrebăm: cât de ”minim” trebuie să fie salariul minim? Până la ce nivel trebuie să ajungă doar cheltuielile cu mâncare pentru ca guvernul să considere că 2.300 RON e totuși cam puțin?




TVA-ul și mulsul caprei la munte

Sunt curios, oare mai e cineva prin Guvernul României căruia îi pasă de legi? Sau toată lumea e lăutar acum?

Iată o nouă propunere venită de la Guvernul Dăncilă (via Profit.ro):

În ceea ce privește TVA, se propune reducerea cotei de TVA de la 9% la 5% pentru livrarea alimentelor de înaltă valoare calitativă, respectiv produse montane, bio, tradiționale, autorizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Între timp propunerea a fost publicată și pe siteul Ministerului Finanțelor cu aproximativ același limbaj vag care spune că se va aplica o cotă de 5% pentru:

„k) livrarea alimentelor de înaltă valoare calitativă, respectiv produse montane, bio, tradiționale, autorizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Livrarea acestor alimente va fi însoțită de copia documentului de recunoaștere/atestare/certificare eliberat de autoritatea competentă, cu excepția livrării efectuate către consumatorul final.”

Ce probleme am cu afirmația de mai sus și de ce spun că oamenii ăștia sunt lăutari? Păi să le luăm pe rând:

Nu citește nimeni legislația europeană?

În primul rând, așa cum scriam într-un alt articol, România, ca membră a Uniunii Europene nu poate face ce o taie capul ci trebuie să respecte niște reguli. Acele reguli sunt menționate în Directive Europene. O astfel de Directivă pe partea de TVA (EC/112/2006) limitează tipul de bunuri asupra cărora se poate aplica o cotă redusă de TVA. Pentru unele e permisă o cotă redusă de TVA, pentru altele nu.

În momentul de față produsele alimentare sunt taxate cu o cotă de TVA de 9%. Directiva de TVA spune că se poate coborî cota de TVA până la 5% pentru ele. Aici nu e nici un fel de problemă. Ce vrea însă Guvernul Dăncilă e să scadă cota de la 9% la 5% pentru alimente de înaltă ”valoare calitativă”, ”produse montane”, ”produse bio” și ”produse tradiționale”.

Ce nu poate România să facă în schimb e să reducă acea cotă de TVA doar pentru produsele din lista de mai sus. De ce?

Pentru că acele produse nu sunt explicit pe lista UE de chestii cărora li se poată aplica o cotă redusă. Se poate reduce cota de TVA pentru toate produsele alimentare, nu doar pentru alimente de înaltă ”valoare calitativă”, ”produse montane”, ”produse bio” și ”produse tradiționale”.

Ba mai mult, desi suntem membri ai Uniunii Europene de vreo 12 ani și încă nu s-a prins lumea că nu poți să discriminezi între produse românești și produse străine. Dacă un produs alimentar întrunește standardele de calitate ale legislației românești atunci el poate fi vândut. Nu trebuie să te duci la Ministerul Agriculturii pentru autorizație. Altfel spus aplicarea cotei de TVA doar pentru produse alimentare autorizate de Ministerul Agriculturii ar discrimina între produsele românești și cele din, de exemplu, Germania.

Se poate duce o firmă din Danemarca, o țară fără munți, la Ministerul Agriculturii din România pentru a certifica o brânză ca fiind ”produs montan”? Nu poate. Dar brânza românească montană ar avea TVA 5% iar cea daneză 9%.  E absolut ridicol! La fel cum nu poți oblige danezul să își cumpere vaci la munte în România ca să poată vinde cu TVA de 5%.

Toată treaba asta miroase de la o poștă a propagandă și dacă va intra în vigoare sunt șanse mari să se declanșeze o procedură de infringement împotriva României pentru discriminare.

Cum definim produsele alea?

O altă problemă a mea e cum se vor definit acele produse. Ce înseamnă “produse montane”? Daca mulg capră în varf de munte atunci laptele e “produs montan” cu 5%, dar dacă o mulg câțiva km mai la sud, la baza muntelui, atunci același lapte va fi cu 9%?

Dacă acea capră e hrănită la vale și mulsă la munte, e produs montan? Unde începe și unde se termină muntele? Dealurile mai înalte se pun?

Întrebări similar și pentru produse bio: ce sunt alea, cum sunt definite, cine verifică dacă un produs e bio? Altfel, cine își permite produse bio certificate? Cei bogați sau cei săraci?

Dacă doar cei bogați își permit atunci de ce le mai scădem taxele? Dacă dau 15 lei în plus pe kg de brânză doar pentru că e bio, credeți că le va păsa că scade cota de TVA de la 9% la 5%? Cei săraci oricum nu își vor permite brânză bio!

Nu e prima oară

Nu, nu e prima oară când Guvernul dă cu bâta în baltă. Au mai zis că vor reduce cota de TVA pentru cărți la 0%. Am zis atunci că nu se poate…ghice ce: nu s-a putut!

E tristețe mare ce se întâmplă pe la Guvern zilele astea.




Dan Barna o dă în populisme cu calitatea alimentelor

Update: Între timp postarea a fost ștearsă de pe contul de Facebook a președintelui USR. Mă întreb de ce oare…

Dan Barna, președinte USR, ne anunță pe Facebook că vrea aceeași calitate a alimentelor în România ca în celelalte țări UE:

De ce am o problemă cu treaba asta?

Doar că fix același lucru îl spunea și Petre Daea prin aprilie 2017 (via Hotnews):

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a declarat, luni, ca a solicitat omologilor sai din Germania, Franta, Italia, Olanda si Belgia, sa dea posibilitatea specialistilor romani sa preleveze, alaturi de specialistii din statele respective, probe de pe acele piete, pentru a analiza daca exista sau nu diferente de calitate intre produsele acelorasi branduri, in Romania fata de tarile vest-europene.

Am explicat atunci că toată chestia asta e doar populism ieftin pentru că nu poți defini conceptul de ”calitate”:

Și ar mai fi o chestie, oare cum definește tovarășul ministru calitatea inferioară? Când e o brânză inferioară alteia? Sau o băutură? Berea la americani are 2,5% alcool, în Europa între 4 – 6%. E berea americană inferioară? Dacă da, de ce nu s-au ofuscat americanii și nu au făcut scandal la Heineken să nu le mai vândă bere cu 2,5% alcool?

Tot apropo de definiția calității inferioare, un articol din 2015 publicat de BBC explică diferențele între gustul ciocolatei Cadbury în Statele Unite față de Marea Britanie. Trebuie să citești articolul ca să poți înțelege cât de dificil e să compari aceeași ciocolată, dar produsă după specificații diferite. Oare tovarășul ministru citește presa străină?

Și tot atunci explicam că anumite considerente fac toată povestea asta cu calitatea inferioară să fie ridicolă:

  • Igiena și normele de producție sunt lucruri cu care firmele serioase nu se joacă – Multinaționalele respectă normele sanitare din țările europene. De ce? Pentru că nu își permit scandaluri referitoare la calitatea produselor pe care le vând.
  • Calitatea inferioară nu poate fi definită – se poate defini o normă sanitară (produsul X nu poate avea conținut de Y mai mare de Z%). Dar dincolo de asta nu poți da o lege prin care să definești gustul brânzei. E pur și simplu ridicol să credem asta.
  • Oamenii au gusturi diferite – Eu sunt amator de Cola și Pepsi și am făcut inclusiv recenzii. De câte ori merg prin alte țări încerc cola din țara respectivă. Nu am găsit nici o țară până acum care să aibă același gust la cola. De ce? Pentru că oamenii au gusturi diferite și cei de la Coca Cola și Pepsi fac studii de piață pentru a vedea care sunt acele gusturi. Se aplică și la brânză, ciocolată și orice altceva. Un factor important al gustului unui produs într-o țară este preferința populației pentru acel gust.
  • Legislația e diferită – Cum spuneam și mai sus nu poți defini gustul, dar poți impune norme sanitare. În UE aceste norme sunt definite de multe ori la nivel european, dar sunt definite de regulă ca praguri minime sau maxime. Asta înseamnă că inclusiv aceste norme sunt diferite ceea ce evident că va schimba și gustul produselor.

Și cel mai bine se vede că treaba asta e un bullshit imens atunci când emigrezi din România. În UK sunt magazine românești, magazine poloneze, magazine italiene și așa mai departe.

Dacă produsele românești sunt mai slabe calitativ, de ce se duc românii la magazinele astea pentru a cumpăra produse care se vând în România? Astea nu sunt produse ale țăranilor români ci chestii produse de multinaționale, dar făcute pe gusturile românilor.

De ce face Dan Barna chestia asta?

Asta e de fapt întrebarea esențială în momentul de față. Ce îl face pe Dan Barna să preia o idee prima dată împinsă de PSD în mediul public? Se aliniază USR în spatele populismului PSD? Pentru că așa a fost tratată discuția în 2017: acțiunile și declarațiile PSD pe tema asta sunt populiste și în linie cu retorica anti-corporații.

Dan Barna zice acum fix același lucru! Acum nu mai e populism? Dacă o zice Daea e bună de glumă, dacă o zice Barna e ok?

Nu de alta, dar toată povestea asta cu standardele duble de calitate servește teribil de bine PSD-ului și retoricii anti-corporații și anti-străini. Singura chestie care trebuie făcută aici e verificarea standardelor impuse de legislația națională. Alternativa ar fi ca toată Europa să aibă aceleași standarde, dar și atunci vor fi variații la gust ca urmare a preferințelor diferite ale populației.

Iar cei de la PSD au înțeles asta într-un final (via Hotnews):

Mai exact, controalele derulate la 11 hipermarketuri din Romania au viza: conformitatea produselor alimentare in raport cu inscrisurile de pe etcheta, compozitia produselor din carne, peste, lapte, nivelurile de pesticide din fructe si legume, adaosul de grasimi vegetale in produsele procesate pe baza de lapte si carne, utilizarea aditivilor si a substituentilor peste limitele prevazute de legislatie sau a celor mentionate in sistemul de etichetare, elemente ce definesc specificitatea produsului definit conform etichetelor. 

PSD-ul a lăsat tema să moară atunci pentru că s-au prins că nu pot scoate mai mult din ea. Dan Barna și USR o reiau din motive care îmi scapă.




Calitatea produselor în Est vs Vest din perspectiva imigranților

Povestea asta că în Estul Europei s-ar vinde produse mai slabe din punct de vedere calitativ decât în Vest de către aceeași firmă tinde spre ridicol. Săptămâna trecută ministrul agriculturii, Petre Daea, a spus că s-au descoperit diferențe între produse în urma unor teste făcute de minister.

Am mai scris despre subiectul acesta și îmi mențin părerea, e normal ca produsele din Vest să fie diferite de cele din Est din următoarele motive:

  • Gusturile diferă de la țară la țară
  • Legislația și normele sanitare diferă de la țară la țară
  • E greu să definești calitatea și să spui că un produs e inferior altuia
  • Firmele țin la reputație și nu își permit să vândă mizerii la prețuri mai mari într-o țară față de alta.

Haideți să vă întreb însă altceva, de ce nu sunt întrebați de treaba asta și persoanele care locuiesc în alte țări și au de ales între cele produse, adică de ce nu îi întreabă nimeni pe imigranții români de prin Italia, Spania, Germania sau alte țări din Europa.

Exemplu personal: locuiesc în Marea Britanie într-un oraș de 300,000 de locuitori. În oraș sunt cel puțin 10 magazine (numărate de mine) care vând produse din estul Europei, pentru imigranți. Eu unul sincer speram să găsesc pe acolo produse care nu se găsesc în Marea Britanie, cum ar fi castraveți murați în oțet sau mici. Cu toate astea 90% din produsele vândute de magazinele astea sunt ale unor mărci ce se pot găsi și în UK.

Români, polonezi, unguri și alți est-europeni cumpără variante est-europene ale unor produse care se găsesc și în Marea Britanie, dar cu un gust ușor diferit. Cola e diferită, chipsurile (Lays in România sunt Walkers in UK) și multe altele. Oare toți imigranții ăștia sunt tâmpiți și cumpără de nebuni produse despre care cei de acasă se plâng că nu sunt la fel de bune ca în Vest?

Cine nu crede că povestea asta cu diferențele e un mare bullshit să îi întrebe pe românii care trăiesc prin Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau alte țări de ce se duc la magazine care vând produse românești când ar putea la fel de bine să își cumpere de echivalentul local al produsului respectiv, care, zic cei din România, sunt superioare calitativ.

Aiureli la conferință

Și apropo de conferința de presă a ministrului agriculturii, presa bineînțeles că a preluat declarațiile fără să facă cel mai mic efort intelectual pentru a încerca să citească efectiv ce scria pe testul acela.

Uite ce a zis ministrul:

nouă din 29 de alimente din România sunt diferite față de Occident. Este nevoie de o metodologie de comparație unitară europeană. Transmitem chiar în această seară Comisiei Europene rezultatele noastre şi vom solicita să se accelereze procesele de reglementare, astfel încât să putem avea instrumente să putem analiza oricând şi în orice ţară produsele care au standarde duble

A zis că sunt mai bune produsele din Vest față de cele din Est? Nu. Asta a scris presa? Nu. A dat-o pe metodologie, pentru că nu a știut ce să compare atunci când a luat mostrele pentru probe. Nu mă credeți, uitați-vă ce zic aceleași autorități conform România Liberă:

Reprezentanţii MADR au exemplificat diferenţe de conţinut din punct de vedere caloric identificate la produse ca parizer de porc, cârnaţi pentru grătar, conserve de peşte, pateu de ficat, bacon cuburi, şuncă de porc. Ei au precizat că aceste produse nu prezintă risc din punctul de vedere al consumului uman şi diferenţele respective indică doar o necorelare între etichetările din vestul şi estul Europei.

Deci toată chestia asta e o mare fâsăială referitoare la necorelarea între etichete pe conținutul caloric. Nu mă credeți citiți pagina asta din raport și o să vă puteți da seama și singuri că oamenii au comparat conținutul caloric și cam atât. Unele produse au mai multe calorii în Est decât în Vest, altele mai puțin. E bine că sunt mai multe calorii sau mai puține? E irelevant! Și la fel de ușor se poate observa că diferențele sunt raportate la etichete nu la vreun indicator de calitate.
A da, în cazul în care credeți că doar politicienii românii fac măgării din astea ca să arate prostimii că le pasă, și premierul Slovaciei face același lucru, ba și Juncker a intrat în hora asta. Și pentru ca delirul să fie complet, Prim ministrul României vrea schimbarea legislației ca să poată spune cine are standarde duble. Dacă firmele acelea ar fi făcut ceva ilegal ar fi putut să publice numele lor, dar dacă le acuză de ceva știe și el că îl paște un proces de calomnie.

Și apropo de asta, subiectul va fi băgat la naftalină o perioadă probabil, până când e nevoie iarăși să se ia de multinaționalele malefice ale lui Soroș.




Produsele din Vest nu au același gust la noi și e normal să fie așa

Ministrul Agriculturii (tipul ăla care vorbește ca Nicolae Ceaușescu) anunță că a cerut ajutorul unor țări din Vest pentru a verifica dacă produsele comercializate în România de branduri internaționale sunt de o calitate mai slabă decât cele din Vest.

Din dorința total altruistă de a scuti bugetul de stat de o căruță de bani cheltuiți deamp…fără motiv, am să îl lămuresc eu dl. ministru: Nu tovarășu ministru, produsele vândute în România nu sunt inferioare, dar nici nu sunt la fel. Și oricât de mult vă veți stresa nu veți găsi produse inferioare pentru că:

Igiena și normele de producție sunt lucruri cu care firmele serioase nu se joacă

Acesta e motivul pentru care, tovarășul ministru, veți vedea că toate produsele vor trece cu brio orice fel de teste la care vor fi supuse pentru că în alte țări se fac controale mai des ca la noi. Și dacă tot veni vorba de controale, nu ar fi cazul să facem niște teste și în România? Anul trecut a fost ditamai scandalul cu niște salmonela care ba era ba nu era prezentă într-o fabrică din Argeș. Nu îmi aduc aminte să se fii găsit în schimb salmonela prin fabricile străinilor în România.

Reputația e cuvântul cheie 

Niciodată nu veți vedea produse inferioare din punct de vedere calitativ așa cum sugerează tovarășul ministru pentru că firmele mari nu își permit să își strice reputația. De ce și-ar strica un gigant cu afaceri de miliarde de euro reputația pentru o piață de câteva zeci de milioane de euro?

În schimb la noi în România firma aia de lactate cu angajați infestați cu salmonela din Argeș încă operează fără probleme.

Care e definiția calității inferioare?

Și ar mai fi o chestie, oare cum definește tovarășul ministru calitatea inferioară? Când e o brânză inferioară alteia? Sau o băutură? Berea la americani are 2,5% alcool, în Europa între 4 – 6%. E berea americană inferioară? Dacă da, de ce nu s-au ofuscat americanii și nu au făcut scandal la Heineken să nu le mai vândă bere cu 2,5% alcool?

Tot apropo de definiția calității inferioare, un articol din 2015 publicat de BBC explică diferențele între gustul ciocolatei Cadbury în Statele Unite față de Marea Britanie. Trebuie să citești articolul ca să poți înțelege cât de dificil e să compari aceeași ciocolată, dar produsă după specificații diferite. Oare tovarășul ministru citește presa străină?

Știți însă de ce aceleași produsele alimentare au gusturi diferite în țări diferite? 

Pentru că oamenii au gusturi diferite

Și e normal să fie așa! Știu asta pentru că îmi place să încerc sortimente diferite de cola prin fiecare țară pe care o vizitez și până acum nu am găsit două care să semene. Iar asta tovarășu ministru se datorează faptului că oamenii au gusturi diferite iar companiile știu asta și încearcă să se plieze pe acele gusturi. Nu e nici o conspirație de a vinde produse mai slab calitative, e vorba doar de gusturi diferite.

Pentru că legislația e diferită 

Și de multe ori acesta e punctul de plecare pentru cele mai semnificative diferențe.

Fiecare țară are propriile standarde de calitate a mâncării. În unele țări se admite minim X% dintr-un ingredient, dar nu mai mult de Y%. În alte țări proporțiile sunt diferite. Unele țări interzic cu totul ingrediente care sunt ok în alte state. Și uite așa se poate ajunge ca brânza sau ciocolata sau coca cola vândute de aceeași companie să aibă gusturi diferite în fiecare țară în parte.

Concluzii

Declarația asta a ministrului face parte dintr-o campanie de demonizare a străinilor: Uite, ne vor colonie, uite, ne vând chestii inferioare și altele asemenea. Nu vor găsi nimic pentru că nu e nimic de găsit. Dar le vor arăta oamenilor că ei se luptă cu străinii ăia răi care vor să ne fure brânza tradițională și să ne bea cola strămoșească.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]