1

Guvernul și-a sabotat singur încasările din taxe și impozite

Vă spuneam acum ceva timp că e o idee foarte proastă să se dea liber la neplata taxelor și impozite. Explicam atunci că, deși sunt destul de multe companii lovite grav de situația asta, altele vor profita de pe urma ei (așa e în capitalism). E lipsit de sens ca toată lumea să beneficieze de facilitatea asta în condițiile în care unele sectoare chiar au banii necesari și capacitatea de a plăti.

Înțeleg ca anumite IMM-uri să aibă probleme, dar nu mi se pare în regulă ca toată lumea să nu plătească. Iată niște știri care în toată avalanșa asta mediatică poate au scăpat multora:

Vânzările în sectorul de retail au crescut

Ați auzit bine, vânzările retailerilor din România au crescut cu peste o treime (sursă):

România a înregistrat, în perioada 23 februarie – 15 martie, o creștere cu 37,2% a vânzărilor în retail, față de același interval de timp al anului trecut, cele mai importante salturi fiind consemnate la produsele de îngrijire personală și la alimente, reiese dintr-o analiză întocmită de specialiștii Nielsen

TVA-ul pentru luna februarie (încasat de la clienți) a rămas în buzunarele lor, dacă nu au decis ei că vor să îl plătească. Nu aveau însă obligația asta. Aceiași retaileri, au putut să nu plătească impozitul pe profit pe anul 2019.

Rămâne de văzut dacă vor plăti TVA-ul pe martie către bugetul de stat sau nu.

Mai sunt și alte firme care fac profituri frumușele în perioada asta (producători și intermediari de produse sanitare, măști, comerțul online etc.). Și ei au fost scutiți deși probabil fac o gălăgie de bani acum.

Spitalele la Ministerul Sănătății

Una dintre primele măsuri economice luate de Ministrul Finanțelor Cîțu în privința coronavirusului a fost să dea liber la neplata taxelor locale. Scriam atunci că asta e o idee foarte proastă:

Se numesc taxe locale dintr-un motiv evident: banii aceia merg la localitățile care le colectează nu la bugetul central. E o distincție foarte importantă pentru că prin această amânare Ministerul Finanțelor privează localitățile de principala lor sursă de finanțare în multe cazuri. Chiar dacă la nivel individual suma plătită nu e mare, aceste impozite și taxe locale se adună și finanțează serviciile publice locale.

Transportul în comun din localități, serviciile sociale, întreținerea școlilor și a foarte important: A SPITALELOR! Multe spitale sunt în administrarea localităților în care se află. Și nu de ieri ci de mulți ani.

Explicam atunci că primăriile vor rămâne rapid fără bani dacă nu se pot baza pe taxele locale. Alternativa era fie să primească mai mulți bani de la bugetul central, fie să treacă spitalele la Ministerul Sănătății. Ei bine, ce credeți că s-a întâmplat săptămâna trecută?

“Guvernul României a decis ca, pe perioada pandemiei, toate unitățile sanitare care se aflau în subordinea autorităților administrației publice locale să fie transferate în coordonarea Ministerului Sănătății. Va fi transferată inclusiv activitatea de numire sau revocare a persoanelor care ocupă funcții de conducere.”, a anunțat, vineri, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru.

(sursă)

Sunt eu vreun geniu ascuns sau descendent al lui Nostradamus? Nu, sunt doar un om care știe să citească legi, abilitate rară în România aparent. Așadar dragii moșului, spitalele au trecut la Ministerul Sănătății, după cum vă spuneam încă de pe 16 martie. De ce? Eu spun că sunt șanse mari ca administrațiile locale să nu fi avut fondurile necesare.

Facilități fiscale pentru ceva ce ar trebui să fie obligatoriu

Era să fac spume când am văzut OUG 33, venit de la minunatul Guvern PNL. De ce? Pentru că între prevederile sale avem și următoarele:

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit [editat pentru coerență], care plătesc impozitul datorat pentru trimestrul I al anului
2020, respectiv pentru plata anticipată aferentă aceluiaşi trimestru, până la termenul scadent de 25 aprilie 2020 inclusiv, beneficiază de o bonificaţie calculată asupra impozitului pe profit datorat, astfel:
a) 5% pentru contribuabilii mari stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a marilor contribuabili;
b) 10% pentru contribuabilii mijlocii stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.610/2016 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii, cu modificările ulterioare;
c) 10% pentru ceilalţi contribuabili care nu se încadrează la lit. a) şi b).

Pe scurt lucrurile stau cam așa: până pe 25 Aprilie ar trebui plătit impozitul pe profit pentru trimestrul 1 din 2020. Firmele care vor fi lovite de coronavirus sunt șanse mari să fie pe pierdere, deci nu ar prea avea impozit de plată oricum. Firmele care au profit (ex: retailerii) în schimb ar cam trebui să plătească tot. Dar iată, dacă un retailer își duce la bun sfârșit obligația legală de a plăti impozitul datorat va plăti oricum mai puțin cu 5%.

Deci retailerii fac și bani în criza asta, apoi plătesc și impozite mai mici. Ce sens are măsura asta? Firmele fără lichidități și dacă datorează impozit, nu vor avea de unde să plătească, cu sau fără bonificație. În schimb bonificația îi va ajuta pe cei care oricum aveau bani disponibili. Repet: nu are nici un sens măsura asta!

Dar e ok, în loc să plătească taxele și impozitele la timp firmele mari ale României mai fac câte o donație pe care o recuperează oricum din impozitul pe profit de plată. Evident că în aplauzele românilor…




Nu ar trebui stimulat consumul în economie în perioada pandemiei

Știu că lumea probabil nu prea are chef să se gândească la economie în perioada asta, dar uite că trebuie să o facem.

Pandemia de CoVid-19 ar putea să afecteze puternic economia mondială dacă nu se stinge în câteva săptămâni. Efectele se văd deja în unele sectoare:

Problemele vor crește și mai mult dacă va trebui ca o mare parte a forței de muncă să rămână acasă. Sunt oameni care pot lucra de la birou, dar sunt încă mulți care nu vor putea face asta.

Nu ar trebui stimulată economia în timpul unei pandemii

Instrumentele clasice de stimulare a economiei în vremea unei pandemii nu prea funcționează. De fapt, cred că e nevoie de o explicație ceva mai lungă: instrumentele funcționează, dar efectele nu sunt cele dorite.

În mod normal, când o economie intră în recesiune, decidenții au la dispoziție două tipuri de instrumente:

  • monetare – de regulă Banca națională scade rata dobânzii
  • fiscale – tăieri de taxe

Prin scăderea ratei dobânzii băncile pot acorda credite la dobânzi mici. Asta înseamnă că firmele se pot împrumuta mai ieftin de la bănci ceea ce duce, în condiții normale, la o creștere a activității economice pentru că firmele au mai mulți bani de investit. Zic în condiții normale pentru că sunt și excepții de la situația asta, dar nu vorbim despre ele momentan.

Creșterea activității economice înseamnă că firmele bagă acei bani în a cumpăra mai multă marfă, a produce mai multe bunuri în fabrici, a deschide noi magazine poate, angajează mai mulți oameni și așa mai departe.

Prin tăieri de taxe se dorește, în condiții economice normale, același efect: taxele mai mici, spun unii economiști, vor stimula firmele să investească în expansiune. La fel ca și mai sus, asta înseamnă că vor cumpăra mai multă marfă, vor produce mai mult în fabrici, vor angaja mai mulți oameni și așa mai departe.

Acum întrebare: vrem să creștem numărul de oameni din fabrici, birouri și magazine în perioada unei pandemii? Vrem să facem bunurile și serviciile mai ieftine și să facem oamenii să iasă din case și să călătoarească sau să consume în perioada unei pandemii?

NU! Clar nu!

Ce poate face totuși un guvern?

Zic un guvern, nu neapărat guvernul român pentru că unele țări au înțeles că instrumentele normale nu ar trebui folosite în situația asta. Un exemplu destul de bun pare la o primă vedere cel al Guvernului Britanic al lui Boris Johnson. Zic ”la primă vedere” pentru că ieri a fost publicat și nu am avut timp să mă uit în detaliu prin el.

Pentru a ajuta economia în perioada coronavirusului Guvernul lui Johnson vrea să facă următoarele chestii:

  • se poate lua concediu medical mult mai ușor, inclusiv pentru cei care se află în auto-izolare, fără să aibă vreo hârtie de la doctor
  • decontarea concediului medical către angajatori se face mult mai rapid
  • un fond de garantare a creditelor va fi creat prin care IMM-urile britanice afectate de coronavirus vor putea accesa finanțare la dobânzi mult mai mici
  • există posibilitatea de a agrea cu Fiscul britanic prelungirea termenelor de plată a taxelor datorate statului.
  • extinderea unor scheme de ajutor social pentru cei care lucrează în ”gig economy” adică șoferii de Uber, Deliveroo (echivalentul Glovo) și așa mai departe. Aceștia nu au statut de ”salariați” deci nu pot beneficia de concediu medical.
  • extinderea temporară a unei reduceri a taxelor pe clădiri plătite de baruri, restaurante, cinemauri și alte afaceri care sunt legate de turism și ceea ce britanicii numesc ”high street”.

Lista de mai sus nu e completă, puteți citi și alte măsuri în documentul prezentat de guvernul britanic. Nu sunt fan al conservatorilor britanici, și nici nu sunt 100% de acord cu ce e în lista de mai sus, dar la nivel principial măsurile sunt în linie cu ideea de a nu stimula consumul în perioada pandemiei. Ajutoarele acordate companiilor sunt pentru a le ajuta să treacă peste o problemă temporară.

Ce va face Guvernul român?

Guvernul României se sfătuiește cu diverse instituții ale statului și cu patronatele în legătură cu ce măsuri economice să ia pentru a contracara efectele coronovarisului. Cineva remarca bine că din întâlnirea aia lipsesc sindicatele. Credeți că va ieși ceva bun pentru românii simpli din întâlnirea asta? Vom vedea…

Pe de altă parte, sper să mă înșel, dar am o bănuială că mințile luminate de la Guvern nu vor ține cont de tot ce am scris mai sus despre stimularea consumului în perioada asta. Iată de exemplu ce ne anunță Florin Cîțu:

”În acest moment este foarte imporatant să creștem puterea de cumpărare a românilor.”

Nu boss, nu e ăsta momentul! Din toate momentele posibile fix ăsta e cel mai prost să crești puterea de cumpărare a românilor! Și atenție, postarea lui nu e de acum 2 săptămâni ci de pe 11 martie 2020!

Și fără supărare, dar nu îți trebuie doctorat în economie să îți dai seama că ce spun e corect. E de manual de economie de anul 1!

Dar există se pare destul de multe voci care cer stimulente economice de la guvern, așa că sunt șanse mari să nu scăpăm. Inclusiv în rândul ”influencerilor” au apărut îndemnuri la revenirea la normalitate (văzută la Alexandru Evanghelidis):

Cum dracu să le zici oamenilor să facă turism și să iasă în restaurante acum? Postarea lui Mândruță și Mandachi e de pe 10 martie, nu de acum 2 săptămâni! Cum poți spune asta având în vedere tot ce s-a întâmplat zilele astea?

Concluzii

Eu știu că unele chestii de economie sunt complicate, dar a NU stimula consumul în perioada unei pandemii globale e la mintea cocoșului! Nu îți trebuie doctorat în economie la Oxford ca să îți dai seama de asta! Trebuie ajutați atât salariații cât și firmele să treacă peste acest șoc, dar nu prin stimularea consumului ci prin măsuri menite să facă viața mai ușoară tuturor în perioada asta.

Concret e vorba despre:

  • amânarea unor termene de plată a impozitelor și taxelor acolo unde pandemia a avut un impact major
  • credite la dobânzi preferențiale pentru a ajuta firmele cu cash în perioada asta
  • simplificarea legislației privind concediul medical pe perioada pandemiei atât la nivel de angajat cât și angajator.
  • extinderea ajutoarelor sociale și celor care nu sunt salariați pe perioada pandemiei.
  • înghețarea plății creditelor (ipotecare cel puțin) pe perioada pandemiei având în vedere că mulți oameni s-ar putea să nu își mai primească salariilor în întregime sau să le primească cu întârziere (Italia a făcut deja asta)

Se pot face multe lucruri în privința asta, important e să nu se stimuleze consumul ci ajutorarea oamenilor și a companiilor temporar.




Țopăială fiscală cu modificarea Codului Fiscal de PNL

24 ianuarie, Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu (sursă):

“Codul Fiscal se va simplifica, dar nu vreau să facem improvizații”

28 ianuarie, același Ministru al Finanțelor Florin Cîțu (sursă):
“Nu se vor face modificări la Codul Fiscal în 2020. Este un mesaj şi pentru mediul de afaceri, am promis predicitibilitate”
Cum era aia cu ”țopăiala fiscală”? Sau se aplică doar când e vorba de PSD. Că despre răzgândelile PSD am scris și eu (gen aici, aici, aici sau aici – asta pentru postacii PNL care mă vor acuza că sunt PSD-ist) a scris și presa.

Dar pe asta nu o sesizează nimeni?




Viziunea USR pe fiscalitate e plină de greșeli elementare

UPDATE 2: Țin să precizez că aceste comentarii sunt în ordinea în care apar în policy brieful USR, nu în ordinea importanței. Așa că nu mă luați cu faze de genul: ”hur, dur, am citit prima critică și m-am lăsat” că nu demonstrați nimic altceva decât că nu sunteți capabili să citiți un text mai lung decât un SMS.

UPDATE 1: Nu vă aruncați cu capul înainte să dați share la articol înainte de a înțelege 2 chestii importante:

  • Simplul fapt că măsurile de mai jos există nu înseamnă și că au avut un impact pozitiv. Dimpotrivă, majoritatea măsurilor menționate mai jos și care sunt deja aplicabile nu par să fi funcționat așa cum am explicat aici, apoi și aici și încă odată aici.
  • Nu mă interesează cine a introdus prima dată o măsură proastă! De ce? Pentru că o măsură proastă rămâne proastă indiferent de cine o promovează (că e USR, PNL sau PSD e irelevant).

USR a publicat viziunea sa pe partea de fiscalitate într-un policy brief. Știu că un policy brief nu e egal cu o strategie sau o viziune, dar USR a transformat documentul fix în asta.

Partea bună: fiscalitatea e un subiect de interes.

Partea proastă: cei care au scris acel document nu cunosc și nu înțeleg chestii elementare de fiscalitate. Și asta mă sperie!

Din punct de vedere tehnic documentul e la fel de slab cum era și planul celor de la PNL de anul trecut, despre care am scris la momentul respectiv.

De ce spun asta? Pentru că dacă aveți răbdare să citiți chestiile de mai jos o să aflați că:

  • USR vrea introducerea unor măsuri care există de ani buni de zile (ex: neimpozitarea profitului reinvestit) sau au existat dintotdeauna (ex: scutirea de TVA pentru exporturi)
  • USR vrea reducerea taxelor în unele domenii unde taxele sunt deja reduse (ex: HORECA)
  • USR nu știe să calculeze profitul impozabil într-un exemplu dat tot de ei
  • USR folosește greșit cote de impozitare în document
  • USR folosește surse de informații din studii Deloitte care le cântă în strună, deși există studii de la Comisia Europeană mai bune, dar care îi contrazic.

Și îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar Opoziția nu pare că înțelege cum funcționează taxele sau economia. Și în lista de mai jos (și detaliile de mai jos) nu sunt exprimate opinii vis-a-vis de filozofia lor fiscală. Nu m-am luat de felul în care privesc ei lumea (ex: are sens să reducem taxa Z în domeniul X?) ci de greșelile factuale pe care le fac (ex: nu poți acorda o scutire acolo unde există deja scutirea respectivă).

Ca și idee generală: dacă USR defilează cu planul acesta pe fiscalitate va fi tocată mărunt și aruncată la coșul de gunoi.

Mulțumesc prietenului meu Adrian pentru ajutorul acordat în analiza policy brief-ului USR.

Greșeli în raport

  1. Politica fiscală expansionistă

Extras Policy Brief:

Politica fiscală expansionistă a acestui Guvern, încă de la instaurare, distruge sistematic mediul privat și va avea efecte grave asupra consumului gospodăriilor în acest an”

Pe aceeași pagină, mai jos:

”USR propune o viziune complet diferită a politicii fiscale, care să urmărească creșterea economică sustenabilă prin reducerea taxării muncii și a impozitului pe profitul reinvestit,”

Comentarii:

Dacă luăm un manual de anul 1 de economie de la ASE putem afla că politica expansionistă e cea care presupune creșterea cheltuielilor, scăderea taxelor. Un simplu Google search va returna același răspuns.

Reducerea taxelor propusă de USR intră tot în categoria politică expansionistă. Deci USR critică politica PSD apoi spune că va face fix același lucru. Și asta în aceeași pagină.

  1. Neimpozitarea profitului reinvestit

Extras Policy Brief:

USR propune o viziune complet diferită a politicii fiscale, care să urmărească creșterea economică sustenabilă prin reducerea taxării muncii și a impozitului pe profitul reinvestit, încurajarea investițiilor productive și restructurarea din temelii a ANAF, probabil una dintre cele mai corupte instituții din România, de la bază până la vârf

Comentarii:

Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.

Greșeala este reluată la pagina 6 din policy brief.

Cine a gândit acest policy brief nu s-a deranjat să citească Codul Fiscal sau să întrebe un fiscalist dacă o astfel de scutire există deja. Ei bine: DA, EXISTĂ DEJA!

  1. Studiul de caz cu IMM-uri

Extras Policy Brief:

Comentarii:

Exemplul de mai sus e incorect pentru că:

  1. Taxele pe muncă se includ din punct de vedere contabil în secțiunea ”costuri cu angajații”
  2. TVA-ul e o taxă neutră care nu afectează profitabilitatea unei firme. Conturile de TVA nu au corespondent în conturile de profit și pierdere atât timp cât toate cheltuielile firmei sunt în scop de business (adică în 99% din situații). La o cifra de afaceri de 250.000 EUR IMM-ul e cu siguranță înregistrat în scopuri de TVA. Prim urmare TVA net nu poate fi inclus ca și cost întrucât TVA-ul nu afectează profitabilitatea firmei în exemplul de mai sus.

Cele două erori de mai sus sunt elementare la un nivel la care un absolvent de finanțe sau contabilitate ar putea să vă spună lucrul acesta.

  1. Taxarea aproape dublă

Extras Policy Brief:

În România, salariul minim brut are cea mai ridicată rată de taxare efectivă dintre statele din Europa Centrală și de Est, de peste 40%. Aceeași situație este valabilă și pentru salariile echivalente cu 1.000 euro brut/lună, pentru care taxarea este aproape dublă față de media din regiune, de 27%.

Comentarii:

Dacă media regiunii e de 27% și impozitarea în România e aproape dublă atunci impozitarea ar trebui să fie la un nivel de 54% (27% * 2).

Cifrele spun că impozitarea efectivă în România e undeva la 41.5%. Acest procent poate fi verificat folosind calculatoare de salarii online (vezi mai jos două exemple). De la 41.5% până la 54% e o diferență mare.

Un raport al Comisiei Europene oferă cifre similare. De asemenea estimarea de 27% a regiunii nu pare realistă conform cifrelor care vin de la Comisia Europeană (a se vedea pagina 15 din raport).

  1. Exemplul cu chelnerul

Extras Policy Brief:

De exemplu – dacă un restaurant ar plăti un chelner cu 800 EUR/ lună net (cheltuielile totale ale angajatorului fiind de 1.600 EUR), ar fi mai mult decât costul unui chelner în Europa de Vest (unde cheltuielile angajatorului ar fi de aproximativ 1.200 EUR/ lună și netul de 1.000 EUR).

Comentarii:

La un salariu net de 800 EUR / lună, total cheltuieli angajator (salariu + contribuții angajat + contribuții angajator) ajunge la aproximativ 1.400 EUR, nu 1.600 EUR.

Calculele pot fi verificate prin două surse independente:

  1. Politici fiscale sectoriale

Extras Policy Brief:

Nu avem politici fiscale sectoriale unde pentru o firmă activă în inovație tehnologică: în Olanda, de exemplu, taxa pe profit este sub 8%, taxa pe dividende 0% și, în plus, 30% din taxele pe muncă sunt eliminate (cu condiția ca proprietatea intelectuală și management-ul să rămână in țară).

Comentarii:

  • Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.
  • România are de mulți ani o scutire de impozit pe venit (16% mult timp, acum 10%) pentru angajații din sectorul IT. Scutirea e explicată în detaliu aici.
  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.
  • Impozitul pe profit e deja la 16% la nivelul întregii economii. E una din cele mai reduse cote de impozitare din Europa.
  • La nivel de sector de construcții a fost introdusă în România o scutire pentru angajați (detalii aici)

Nu în ultimul rând mențiunea că în Olanda “taxa” pe dividende este 0% este parțial falsă și dezinformează întrucât induce cititorului necunoscător ideea că în Olanda legislația este din acest punct de vedere mai favorabilă decât în România. În fapt:

  • Olanda are într-adevăr scutire de impozit pe dividente (așa numita “participation exemption” atunci cand dividendele sunt distribuite unei alte companii care îndeplinește niște condiții). Dar și România are de mulți ani o astfel de scutire de impozit pe dividende în condiții aproape identice ca în Olanda. Scutirea este menționată la art. 43 alin. (4) din Codul fiscal. De asemenea, sunt aplicabile prevederile directivei nr. 2011/96/EU care prevede scutirea de impozit pe dividende, în anumite condiții, atunci când beneficiarul dividendelor este o companie din alt stat membru UE.
  • Olanda, la fel ca și România, nu are scutire de impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice. (atasat un extras din European Tax Handbook 2018, pag. 816, publicată de IBFD din care reiese acest lucru, dar și faptul că în Olanda cotele de impozitare sunt mai mari decât în România).

Erori conceptuale:

  1. Reducerea CAS, pe termen mediu, la 20%

Extras Policy Brief:

Reducerea CAS, pe termen mediu, la 20%

Comentarii

  • Bugetul de pensii este în deficit de ani de zile și din cauza îmbătrânirii populației și a emigrării toate studiile arată că deficitul bugetului de pensii va crește și mai mult în perioada următoare. Afirmații de genul celei de mai sus, fără să mențiuni referitoare la măsuri de echilibrare a bugetului de pensii par iresponsabile, populiste și pot crea și mai multă incertitudine în mediul de afaceri și în rândul populației care deja în mare măsură consideră că nu se poate baza pe pensia pe care o va primi de la stat.
  • Situația sistemului național de pensii nu e una tocmai bună, aspect menționat constant inclusiv de Comisia Europeană. Cel mai recent raport pe tema asta poate fi citit aici: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8085&furtherPubs=yes cu mai multe informații pe temă aici: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=752
  1. De ce se folosesc studii făcute de Deloitte?

Studiile făcute de Deloitte nu au o metodologie controlată și nu pot fi folosite pentru a fundamenta politici publice atât timp cât ele nu sunt tehnice corect pe un caz foarte specific. Sunt studii pur informative și nimic mai mult.

Studiul citat de USR este realizat ala pe salariul minim brut (SMB) dar nu ține cont de faptul că:

  • SMB are valori diferite în țări diferite
  • diferite beneficii/avantaje/ajutoare sunt impozitate diferit – poate Romania are cotă de impozitare mai mare decât alte țări a SMB, dar dacă luăm în calcul și tichetele de masă, la acelasi venit se ajunge la un nivel de taxare mai mic în România decât în alte țări sau viceversa.
  • nu s-a ținut cont de persoana care realizează venitul respectiv: SMB obținut de diferite persoane poate fi impozitat diferit pentru că există deduceri personale, deduceri pentru persoane aflate în întreținere, există scutiri pentru unele persoane (e.g. persoane cu handicap).
  • SMB poate fi diferit în funcție de persoană, spre exemplu dacă are studii superioare.
  • nu s-a ținut cont de domeniul în care se obține venitul: programatorii, angajații din cercetare dezvoltare, construcții spre exemplu nu plătesc impozit pe venit. Prin urmare în funcție de domeniul de activitate, poate să varieze și nivelul SMB.

Prin urmare din cauza regulilor foarte complicate de calcul a impozitelor și contribuțiilor sociale pentru salarii (care presupun scutiri, deduceri, excepții, plafoane etc.) e extrem de dificil de comparat nivelul de impozitare între diferite țări. Din acest motiv astfel de studii trebuie făcute conform unei metodologii extrem de riguroase și cu informații oficiale nu din chestionare (metoda folosită de Deloitte).

Pentru fundamentarea unor politici fiscale e mai prudent să se folosească studii ale Comisiei Europene, unde există mai multă siguranță privind respectarea metodologiei și folosirea unor informații oficiale: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/dp084_en_labour_taxation_0.pdf

Chiar și acest studiu însă are limitările sale și se bazează în multe situații pe extrapolări, ceea ce îi reduce acuratețea.

Comentarii privind propunerile USR

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, pentru a crește salariile nete fără a impune costuri suplimentare angajatorilor

Comentarii:

Este recunoscut că un procent îngrijorător de mare din contractele de muncă cu normă întreagă înregistrate în România sunt pe minimul pe economie. Un studiu recent (Sursă) indică spre exemplu că 48,14% dintre contractele de muncă cu normă întreagă înregistrate în România (dintr-un total de 5.417.716 contracte) corespundeau unui salariu mediu brut aflat în zona salariului minim pe economie.

”Scutire de impozit pe venit până la un salariu minim pentru toți angajații”

Aplicarea acestei prevederi înseamnă că 48,14% din salariații din România nu vor plăti impozit pe venit:

  • Dacă scutirea s-ar aplica doar în cazul salariaților care câștigă minimul pe economie impactul ar fi de 232.119.875 RON (5.417.716 contracte x 48,14% x 89 RON impozit)
  • Dacă scutirea s-ar aplica până la salariul minim pe economie pentru toți salariații impactul ar fi de 482.176.724 RON (5.417.716 contracte x 89 RON impozit)

La nivel de salariat însă scutirea de impozit pe venit va avea un impact marginal având în vedere că impozitul pe venit plătit la nivel de salariu minim e de 89 RON / lună. Cu asta s-ar alege angajatul, în timp ce bugetul de stat ar fi privat de câteva sute de milioane de lei.

Extras Policy Brief:

Scutire de impozite și contribuții pentru al doilea job

O regulă foarte ușor de abuzat care va duce la apariția angajaților cu două contracte de muncă cu timp partial pe două firme diferite aparținând aceluiași patron. Impozitele și contribuțiile pentru al doilea job ar fi scutite.

Extras Policy Brief:

Măsuri fiscale ”țintite” pentru a încuraja investițiile productive și repatrierea diasporei

Reducere taxe pe muncă și TVA în special pentru IMM-uri din sectoarele cu evaziune ridicată și procent mare de angajați temporari (de ex. construcții, horeca, turism, agricultură de dimensiuni mici)

Comentarii:

  • Sectorul construcțiilor are deja o scutire pe partea de impozit pe venit (detaliat mai sus). Pe lângă asta cota de TVA la vânzarea de apartamente a fost redusă la 5% recent pentru mai multe categorii de vânzări ( 291 alin. (3) lit. C) din Codul Fiscal). Livrarea de construcții vechi e scutită de TVA (art. 292 alin. (2) lit. f) din Codul Fiscal).
  • HORECA beneficiază de un sistem de impozitare special pe bază de suprafață, nu de profit obținut. De asemenea cota de TVA e de 5% sau 9% la marea majoritate a bunurilor și serviciilor pe care le furnizează (art. 291 din Codul Fiscal).
  • Chiar luna asta a fost extinsă aplicarea cotei de TVA de 5% la anumite servicii turistice. Cazarea e un serviciu care beneficiază de cotă redusă, la fel și transportul în scopuri turistice (art. 291 din Codul Fiscal).
  • Agricultura beneficiază de un regim special de impozitare care duce cota efectivă de TVA considerabil sub cota standard de TVA (art. 315^1 din Codul Fiscal)

Nu este clar ce impozite s-ar mai putea reduce în aceste sectoare de activitate având în vedere nivelul foarte redus de impozitare la care sunt deja supuse.

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, TVA și profit pentru firmele active în inovație tehnologică – obligația fiind de a păstra management-ul și proprietatea intelectuală în România și de a o monetiza din România (model olandez atractiv fiscal)

Comentarii:

  • Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.
  • România are de mulți ani o scutire de impozit pe venit (16% mult timp, acum 10%) pentru angajații din sectorul IT. Scutirea e explicată în detaliu aici.
  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.
  • Impozitul pe profit e deja la 16% la nivelul întregii economii. E una din cele mai reduse cote de impozitare din Europa.
  • La nivel de sector de construcții a fost introdusă în România o scutire pentru angajați (detalii aici)

Extras Policy Brief:

Eliminarea taxării profitului re-investit (model Estonia)

Comentarii:

  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, TVA și profit pentru firmele care au majoritatea veniturilor din exporturi (excludem însă exporturile intra-grup)

Comentarii:

  • Exporturile și livrările intra-comunitare de bunuri au fost întotdeauna scutite de TVA (art. 294 alin. 1 din Codul Fiscal).
  • Nu se pot reduce taxele pe muncă și profit pentru astfel de firme având în vedere că majoritatea comerțului României se face în raport cu UE. În 2018 au fost exportate bunuri și servicii în valoare de 83,9 miliarde EUR (sursă). O astfel de măsură ar ruina bugetul de stat.

Finanțarea măsurilor propuse

Extras Policy Brief:

Reducerea drastică a evaziunii fiscale. Ținta este de a impozita veniturile „gri” a cel puțin 500.000 angajați suplimentari (4.2 miliarde RON ) și de a transparentiza venituri ale firmelor ne-declarate de cel puțin 10 miliarde RON, cu un impact bugetar de 1.5 miliarde RON

Comentarii:

Nu e clar cine sunt acei 500,000 salariați din zona gri și cum s-a ajuns la acest număr având în vedere lipsa de studii cu privire la numărul concret de angajați din sectorul informal.

Extras Policy Brief:

Taxe pe consumul suplimentar generat prin reducerea taxelor de 3.4 miliarde RON

Comentarii:

E puțin probabil ca nivelul de fiscalizare al economiei (i.e. unul redus) să permită transferul:

  1. excedentului rezultat către consum (e.g. banii pot acoperi cheltuieli financiare precum rate bancare)
  2. Din sumele ajunse în consum e puțin probabil ca acestea să ajungă în totalitate în economia fiscalizată.

Apoi trebuie avut în vedere că o mare parte din consumul din România merge spre coșul alimentar, taxat cu 5% sau 9%, nu cu 15%, media pe care se bazează calculele USR.

Comentariu general:

Calculele menționate în raport par a fi extrem de optimiste având în vedere cifrele istorice privind colectarea taxelor și impozitelor menționate de-a lungul timpului în execuțiile bugetare și rapoartele Consiliului Fiscal.




PNL vrea rescrierea Codului Fiscal…din nou

Ziceam într-o postare mai veche că am să vă spun mai multe despre propunerea lui Florin Cîțu / PNL de a rescrie de la zero Codul Fiscal.

– rescrierea de la zero a codului fiscal – cel mult 7 taxe, eliminarea majoritatii deductibilitatilor (principiul TMBM- taxe mici baza mare)

Am să insist asupra subiectului pentru că explică perfect problema PNL și / sau a lui Florin Cîțu: nu sunt conectați la realitatea din teren!

O rescriere de la zero a Codului Fiscal, așa cum vrea PNL / Cîțu, e o aberație crâncenă din două multe motive mari și late:

  1. Jumătate din Codul Fiscal provine din directive europene sau legislație internațională: Avem directivă pe TVA, directivă pe accize, legislație pe dividende și taxare internațională (BEPS), legislația pe unele chestii de contribuții sociale și de pensii și altele. Astea nu se pot elimina sau schimba pentru că nu sunt opționale. De asta spun că PNL Florin Cîțu aberează. Nu se poate rescrie de la zero fără a scrie fix același lucru în cel puțin 50% din cazuri! Adevărul dureros pentru politicienii români e că apartenența la UE vine la pachet cu niște obligații și restricții, inclusiv de a urma directivele și legislația europeană și internațională. Nu poți avea libertate totală și să fii parte din cel mai bogat club de țări din lume în același timp. PNL și dl. Cîțu par să nu știe sau să ignore chestia asta.

  2. Codul a fost schimbat masiv prin 2015 sub mandatul USL, adică PSD și PNL. Brusc, ce au zis liberalii în 2015 nu mai e bun pentru liberalii din 2018. Florin Cîțu ar putea să se trezească contestat puternic chiar de proprii colegi. Și îmi aduc aminte perfect câte discuții au avut loc în perioada respectivă cu reprezentanți de la Ministerul Finanțelor (inclusiv secretari de stat și miniștri), mediul de afaceri și alte grupuri pentru a putea ajunge la o formă a prevederilor din Codul Fiscal care să fie ok pentru toată lumea. A spune acum că vrei rescrierea lor, în condițiile în care reprezentanți PNL au fost în acele grupuri de discuții, e nu doar absurd ci și periculos. Ce garanție avem că după dl. Cîțu nu va apărea alt membru PNL care să vrea și el o rescriere a Codului Fiscal.

De fapt chestia asta cu rescrisul e simptomatică pentru politica românească: toată lumea crede că predecesorii săi au fost incapabili și, prin urmare, tot ce au făcut e greșit. Evident că ei au idei mai bune, dar e nevoie de o rescriere ”de la zero” a legilor. Nu glumesc și nici nu exagerez când spun că fiecare nou guvern a avut pe cineva care a vrut să modifice din temelii legislația fiscală.

Haideți să vă arăt o discuție halucinantă între mine și Florin Cîțu, în care îi spun fix lucrurile de mai sus:

E imposibil să ai un cod nou și să ții cont de directive? Da…e imposibil, exceptând cazul în care prin nou înțelegi fix același lucru în minim 50% din cazuri. Dar cine știe, poate dl. Cîțu are de gând să schimbe și definiția cuvântului ”nou” în DEX. ”Așteptați să vedeți varianta de cod și pe urmă vorbim”. Așa cum ziceam mai sus, dl. Cîțu cântă la pian, nu îl și cară. El doar anunță că vrea să schimbe tot, nu se deranjează să ne explice și cum va face asta. Ceea ce mă face să mă întreb: cu ce e diferită abordarea PNL / Cîțu de heirupismul PSD?

Haideți să mai vedem un dialog halucinant, de data asta între Florin Cîțu și Gabriel Sincu, un tip care face taxe de mai bine de 20 de ani:

Deci un om care nu a lucrat niciodată în taxe îi spune altui om care lucrează de mai bine de 20 de ani în taxe că actualul Cod Fiscal e inaplicabil. Are sens, nu? 

Hai să o mai zic odată: Florin Cîțu, un om care nu a lucrat niciodată în taxe sau contabilitate se plânge că actualul Cod Fiscal e prea stufos. Da dl. Cîțu, e stufos pentru că sunt 9 tipuri diferite de taxe acolo. Nu 9 taxe, ci 9 tipuri diferite de taxe, fiecare cu regulile diferite și fiecare aplicându-se în situații diferite: de la impozit pe profit, la impozit pe jocurile de noroc, accize pentru produse de lux sau impozit pe case. De aia îi zice ”Cod”, pentru că reunește legislația fiscală din zeci sau sute de legi diferite într-un singur loc. Asta e definiția unui ”Cod”. La fel e și Codul Penal, la fel e și Codul Muncii.

Așa că, prin definiție, un ”Cod” va fi stufos și unele părți vor fi greu de înțeles pentru cineva care nu lucrează în domeniu. Dacă toată ziua lucrezi în tâmplărie, ai pretenția să înțelegi legislația de accize, care mai e reglementată și de o directivă europeană? Dar dacă ești doctor și ai făcut 5 ani de medicină, ar trebui să înțelegi TVA-ul, și el reglementat de o directivă europeană? Ori dacă lucrezi în logistică ar trebui să știi cum stă treaba cu BEPS? Domnul Cîțu are impresia că da deși tu, în calitate de persoană fizică, nu ai contact cu mai mult de 5% din prevederile Codului Fiscal.

Întrebarea mea e: A întrebat domnul Cîțu sau PNL pe cineva dacă vor o schimbare a Codului Fiscal?

Ce vor antreprenorii și investitorii de fapt?

Mă uimește de asemenea cât de puțină atenție acordă Florin Cîțu consultărilor cu antreprenorii și investitorii deși se declară liberal și suporter al antreprenorilor, pe care îi consideră eroi într-o economie: 

Foarte important: retorica pozitiva la adresa antreprenorilor si a investitorilor (adevarati eroi intr-o economie)

Adică ne zice că antreprenorii sunt eroi, dar nu se obosește să îi întrebe ce vor. Cum vine asta? Repet: cum e diferit PNL de PSD?

Haideți că vă spun eu ce vor investitorii și antreprenorii care nu fac evaziune fiscală: vor PREDICTIBILITATE! În 8 ani de făcut taxe și vorbit cu oameni care fac business în România (români și străini) am primit consistent același răspuns la întrebarea ”ce ar trebui să facă mai bine guvernul?”: ”să fie mai predictibil și să NU mai schimbe așa des legislația”.

Ce face Florin Cîțu și PNL? Vrea să schimbe tot, din nou, după ce tot PNL cu PSD schimbaseră oricum o grămadă de chestii în 2015! Repet: cu ce e diferit heirupismul PNL de heirupismul PSD?

Eliminarea majoritatii deductibilitatilor (principiul TMBM- taxe mici baza mare)

Eliminarea deductibilităților e o altă aberație care nu are ce căuta în politica fiscală a unui partid din secolul XXI. Deductibilitate înseamnă că atunci când faci anumite tipuri de cheltuieli, impozitul de plată se reduce.

Un exemplu clasic e atunci când un investitor se apucă să investească în echipamente sau linii de producție noi:

  • Echipamentele noi sunt în general scumpe așa că necesită un efort financiar considerabil. Compania aia trebuie să se împrumute pe la bănci și să bage mâna adânc în buzunar pentru a putea face chestia asta. Asta înseamnă că îi va crește în mod considerabil și partea de cheltuieli, fie prin cheltuieli înregistrate în conturile de cheltuieli fie printr-o cheltuială cu amortizarea mai mare.
  • Pe de altă parte compania aia trebuie să plătească taxe și impozite în continuare pe profit și TVA de exemplu.

În prezent, o cheltuială mai mare cu investițiile va fi deductibilă, adică acea cheltuială rezultată din investiție poate fi scăzută din veniturile înregistrate de companie, astfel încât să plătească mai puțin impozit. Datorită noilor echipamente compania va produce mai mult așa că această reducere a impozitului e temporară, impozitul crescând odată cu veniturile suplimentare generate de noul echipament.

TVA-ul asociat achiziției echipamentelor poate fi și el scăzut din TVA-ul facturat clienților, astfel încât acea companie să nu fie nevoită să suporte și costul TVA. Deductibilitatea acestor cheltuieli încurajează companiile să investească în unități de producție și să devină mai eficiente pentru că amănă, pe termen scurt și mediu, plata unui impozit mai mare.

În plus, un sistem eficient de deduceri e vital pentru companiile noi, startupuri și oricine vrea să își deschidă un business pentru că astfel de companii vor avea venituri foarte mici la început, dar cheltuieli mari cu deschiderea unui business.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Ce vrea domnul Cîțu și PNL? Să elimine beneficiul acesta și să oblige companiile abia deschise și cele care investesc în linii noi de producție să plătească impozite. El spune: ”taxe mici, bază mare”, dar adevărul e că în actualul sistem de impozitare cu deduceri impozitul de plată e foarte mic sau chiar zero, până când aceste companii se pun pe picioare sau reușesc să treacă peste hopul financiar adus de cumpărarea unor echipamente noi. Pentru astfel de companii schimbarea adusă de dl. Cîțu ar însemna o creștere a taxelor de plată, deși vor fi oricum sub presiune financiară. 

Am deveni o țară extrem de neatractivă pentru investițiile de la zero. Nu avem autostrăzi, nu avem forță de muncă înalt calificată în cantitate suficientă, infrastructura e sub ce au vecinii noștri, dacă adăugăm și zero deductibilitate pentru investiții pe listă atunci nu mai vine nimeni să bage bani în țara asta.

Ar mai fi o problemă aici: deja există un impozit pe sistem ”zero deductibilitate, taxă mică și bază mare”! Se numește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și mai toată lumea îl urăște pentru că îi obligă pe antreprenori să plătească impozite pe cifră de afaceri (asta înseamnă de fapt eliminarea deductibilității) chiar și atunci când sunt pe pierdere din cauza investițiilor mari făcute la început de business de exemplu.

Inovația dl. Cîțu există deja și cam toată lumea (cu mici excepții) o cam urăște și știu asta pentru că am lucrat cu acești antreprenori și am avut ocazia de a discuta cu ei despre subiectul acesta. Știți pe cine ar ajuta în schimb chestia asta? Pe companiile mari care deja au în România o prezență puternică și acces la resurse aproape nelimitat venind de la grup. 

Știți cine are profituri uriașe și nu ar avea o problemă cu eliminarea deductibilității? Pe cei din lumea financiar-bancară, unde a lucrat dl. Cîțu înainte de a deveni parlamentar. Are rost să mai spun că fix categoria asta de firme e explicit exclusă de la aplicarea impozitului pe microîntreprinderi tocmai pentru că acolo e mai ok pentru stat să taxeze profitul?

Repet: a întrebat dl. Cîțu pe antreprenori ce probleme au și dacă eliminarea deductibilității îi ajută?

Câteva concluzii

  • Fiecare nou guvern din 2010 încoace a avut pe cineva care a vrut să revoluționeze fiscalitate. Toți au eșuat pentru că nu au înțeles cum funcționează taxele.
  • Codul Fiscal românesc nu poate fi rescris de la zero pentru că o mare parte din el vine din legislație internațională care nu poate fi modificată unilateral.
  • PNL a fost oricum implicat în ultima modificare majoră a Codului Fiscal, în 2015. Cum va explica dl. Cîțu că tot ce au făcut colegii lui atunci e greșit?
  • Eliminarea sistemului de deductibilități ar descuraja investițiile și ar face România mult mai neatractivă pentru investitori
  • Există deja un impozit pe sistemul descris de dl. Cîțu și toată lumea îl urăște
  • Antreprenorii și investitorii își doresc predicitibilitate, nu modificări fundamentale a legislației ori de câte ori se schimbă guvernul



USR o dă în bară când vine vorba de taxe…iar

O să mă acuze lumea iar că sunt PSD-ist dacă public două articole critice la adresa USR într-un interval atât de scurt. Ei bine, nu mă pot abține să nu remarc că USR, unul din partidele speranță din opoziție are serioase carențe când vine vorba de specialiști.

Acum ceva vreme Claudiu Năsui, parlamentar USR făcea o prostie și încerca să blocheze procedurile de modificare a legii privind split TVA printr-un filibuster, fără să știe că legea veche era mai proastă decât cea pe care încerca să o blocheze. Cineva l-a tras atunci de urechi și a renunțat la a mai susține cele 5.000 de amendamente pe care le pregătise. Credeam că s-a potolit de atunci, dar văd că ține morțiș să se evidențieze (via G4media):

USR a depus un proiect de lege care vrea să limitează ”măsurile abuzive ale ANAF asupra antreprenorilor și firmelor”, potrivit unui comunicat de presă. Proiectul USR prevede că autoritățile vor putea începe executarea silită a românilor care nu-şi achită de bunăvoie obligațiile fiscale, numai după obținerea unei încuviințări judecătorești.

Ce e în neregulă cu un astfel de proiect? Cam totul!

ANAF trimite în fiecare zi nu 1, nu 10, nu 100 ci mii de decizii poprire și executare silită. Știți ce ar însemna ca un judecător să aprobe fiecare decizie de executare silită? Vă spun eu:

  1. Blocarea completă a sistemului juridic românesc. Iar cei care au avut treabă în ultimii ani pe la judecătorie știu că atunci când vine vorba de procese cu ANAF-ul sau litigii comerciale întârzierile în a da sentințe se numără deja în ani. De ce? Pentru că sistemul judecătoresc din România are oricum deficit de personal. A îi pune pe judecători să citească și să aprobe zeci de mii de decizii de executare silită ar bloca complet sistemul.
  2. Încasările la buget ar scădea vizibil pentru că nu vorbim despre o procedură marginală ci despre recuperarea creanțelor inclusiv de la companii uriașe care au datorii la stat. USR vorbește despre micul întreprinzător, dar cei mai mari beneficiari ai măsurii ar fi companiile cu mari datorii la stat, care ar putea bine mersi să lichideze tot ce au iar acționarii să dispară cu banii înainte ca ANAF să îi poată atinge.
  3. Recuperarea creanțelor sau prejudiciilor datorate statului de evazioniști sau afaceri care au avut un comportament fiscal inadecvat va fi considerabil îngreunată. USR are o campanie numită ”Fără penali în funcții publice”, dar face tot posibilul ca evazioniștii să își continue nestingheriți activitatea. Pentru că da, pe lângă contribuabili cinstiți care au activitatea blocată aiurea de ANAF sunt foarte foarte multe companii care fac evaziune, care nu își plătesc taxele la stat și în cazul cărora executarea silită e cât se poate de justificată! Propunerea USR îi bagă pe toți în aceeași găleată și va favoriza acele companii care nu își plătesc la timp datoriile.

Dacă propunerea USR ar intra în vigoare totuși, realist vorbind s-ar întâmpla unul din următoarele lucruri:

  1. Instanțele s-ar bloca complet și Guvernul ar veni cu un OUG care ar anula legea asta rapid;
  2. Procesul ar fi automatizat iar ok-ul pentru executare ar veni automatizat fără ca judecătorul să vadă sau să înțeleagă ce se întâmplă acolo.

În ambele situații rezultatul ar fi același: ne-am întoarce de unde am plecat. Până s-ar întâmpla unul din cele două lucruri de mai sus ar domni haosul însă.

De ce face USR asta?

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții și indiferent dacă USR și Claudiu Năsui s-au gândit sau nu la consecințele de mai sus, ar trebui să înțeleagă că o lege de genul acesta nu e o jucărie electorală. De  ce au făcut chestia asta totuși?

Păi, aparent USR a preluat mantra PSD-ului și o bagă pe aia cu abuzurile:

Executările silite şi, în special popririle puse de ANAF, în mod strict administrativ şi fără încuviințarea instanțelor, au condus în practică la abuzuri care au sabotat firmele româneşti, arată USR, adăugând că popririle afectează în mod special firmele mici, deoarece acestea pot face apel mai greu la avocați şi la surse alternative de finanțare.

Da, adevărat, executările silite și popririle sunt nasoale și îți pot pune business-ul în cap, dar haideți să nu blocăm complet activitatea instanțelor din România cu hârtii. Nici un judecător din țara asta nu va avea timp să citească zeci sau sute de astfel de decizii zilnic, să le înțeleagă și apoi să ia o decizie. În plus, dacă era preocupat de micile afaceri, de ce nu a propus un mecanism special doar pentru firmele mici și a formulat propunerea de așa natură încât se aplică și firmelor mari care își permit avocați?

Ce mă enervează mai tare însă e că în expunerea de motive a proiectului de lege pentru propunerea asta e făcută la mișto. Iată ce zice inițiatorul propunerii la ”impact macroeconomic”:

Doar ce am explicat mai sus că măsura asta s-ar aplica pentru toate companiile care datorează bani la buget și că impactul asupra încasărilor ANAF ar fi unul negativ și potențial considerabil. USR spune însă că impactul macroecnomic ar fi pozitiv fără să explice de ce! În accepțiunea lor faptul că bugetul statului nu ar mai încasa sume de bari din executări silite și popriri nu merită menționat la capitolul ”impact macroecomic”. Iarăși nu îmi e clar cum măsoară ei acel impact ca să ajungă la concluzia că va fi pozitiv, din moment ce acele firme nu plătesc impozite și taxe (că de aia vine executarea silită sau poprirea, nu?).

Halal propunere! Halal justificare!

Oamenii de la USR ar trebui să înțeleagă faptul că politica fiscală a unei țări nu e o jucărie și că o măsură de genul celei de mai sus poate avea un impact de miliarde de lei la nivel de economie.

Nu e greu să pună mâna pe un telefon sau să dea un mail unor consultanți fiscali și să ceară sfaturi înainte de a veni cu propuneri de genul ăsta.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!

Una dintre caracteristicile regimurilor totalitare e că au tendința să spună că țara pe care o conduc merge din succes în succes, indiferent cât de prost o duc cetățenii ei. De regulă, mesajele care spun că țara o duce din ce în ce mai bine se întețesc în perioada când lucrurile merg din ce în ce mai prost.

Fără nici un fel de legătură cu ce am zis mai sus vă mai spun că săptămâna trecută, coaliția de guvernare a ratificat Programul de Guvernare, s-a angajat să îl respecte cu sfințenie și, Mega Bonus, ne-a mai anunțat, încă o dată, că nu va depăși deficitul de 3%.

Și ca înțelegeți cât de mult trebuie să puneți preț pe programul de guvernare, am făcut o selecție a chestiilor mișto scrise în program, pe care guvernul le-a respectat cu sfințenie:

”Nevoia de a ieși din capcana modelului economic bazat pe avantajul unei forțe de muncă ieftine și trecerea la forța de muncă calificată reprezintă principala provocare a următorilor ani.”

Ce face guvernul Grindeanu? Elimină plafonarea CAS. Consecința? Companiile care plătesc salarii mari angajaților (peste aproximativ 2.000 de euro brut) se trezesc că trebuie să plătească taxe considerabil mai mari. Sectorul de activitate cel mai afectat se dovește a fi IT-ul care, de altfel, se și plânge de chestia asta.

Cum înțelege coaliția de guvernare să stimuleze locurile de muncă bine plătite? Prin taxarea lor suplimetară.

”Privim educația ca un factor strategic de dezvoltare. Educaţia a fost şi va rămâne un domeniu de interes major, mereu pe agenda publică. Educaţia trebuie să fie captivantă, continuă și coerentă.”

Atât de mult interes pentru educație și-a dat guvernul, încât a decis ca directorii care nu au promovat examenul anual să fie numiți oricum în funcție.

[…]prin stimularea natalității putem asigura noilor generații un viitor aici, acasa, în România.

Între timp aflăm însă Olguța Vasilescu spune că mamele care primesc mai mult de 10.000 RON înșeală statul român și va plafona sumă primită de mame. Are rost să mai spunem că Parlamentul dominat de PSD anul trecut a votat pentru introducerea acestei măsuri, în timp ce guvernul tehnocrat s-a opus spunând că nu sunt resurse la buget?

Astfel, rămânerea în grupul țărilor membre cu fiscalitate redusă va fi importantă ca ancoră de convergență.

Probabil de aceea a fost introdus impozitul forfetar pentru firmele din sectorul HORECA. Așa înțelege guvernul să reducă fiscalitatea. Scăderea TVA de la 24% la 19% e irelevantă pentru micile companii atâta timp cât sunt lovite de impozite pe suprafață, fără vreo legătură cu cât de profitabil e afacerea.

Are rost să mai amintesc faptul că eliminarea plafonului la CAS nu e diminuare de taxe și crește povara fiscală pe partea de salarizare?

Sau să amintim de planul guvernului de a crește accizele?

Sustenabilitatea creșterii economice nu poate fi menținută fără a implementa o diseminare echitabilă a beneficiilor creșterii economice. Și aici trebuie să ne rupem de modelul actual – mult la puțini și puțin la mulți. Trebuie să prevenim polarizarea societății – astăzi 15% din populație câștigă 85% din venituri și 85% din populație 15% din venituri. Vrem să creștem și să consolidăm clasa de mijloc.

Cum creștem clasa de mijloc? Introducând impozitul pe gospodărie, care îi îmbogățește pe cei deja bogați, chestie despre care am scris și eu și care a fost excelent ilustrată de Gabriel Biriș printr-un calcul pe propriile venituri.

Mai nou, guvernul vrea și impozitarea ajutoarelor de înmormântare. Oare cei foarte bogați primesc ajutor de înmormântare sau cei săraci?

În scopul realizării graduale a capabilităţilor asumate, politica de apărare trebuie să conducă la asigurarea condiţiilor pentru implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026. Din perspectiva resurselor financiare alocate apărării, începând cu anul 2017, vom susține asigurarea nivelului de 2% din PIB.

Probabil de aceea au fost anulate cam toate licitațiile importante din sectorul militar. Cât despre acel 2%, bugetul actual e departe de ținta respectivă, așa cum au explicat foarte bine cei de la Rumanian Military.

Cum zice o vorbă din popor: Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Impozitul pe gospodării îi va îmbogății pe cei deja bogați

Am mai scris despre impozitului pe gospodărie, minim 12 miliarde de euro gaură în buget și multe necunoscute. Pe lângă toate neajunsurile semnalate până acum putem adăugă încă o problemă cu impozitul pe gospodărie:

Impozitul pe gospodărie îi favorizează pe cei bogați și asta nu ar trebui să mire pe nimeni

 În fond vorbim despre PSD, partidul cu cele mai agresive tăieri de taxe din istoria post decembristă. De ce ne-ar mira faptul că iau măsuri care îi dezavantajează pe cei săraci și bagă bani în buzunar celor bogați, nu?

Nu vrea să fiu înțeles greșit, un sistem de impozitare echitabil trebuie să ofere posibilitatea de a deduce anumite cheltuieli, dar sistemul deducerilor, așa cum e gândit acum, îi va favoriza pe cei bogați. Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor și consultant fiscal a făcut un calcul al noului impozit pe gospodărie bazat pe veniturile sale obținute în 2015 și l-a calculat cu impozitul efectiv plătit în acea perioadă.

Concluzia, deloc surprinzătoare e că noul sistem de impozitare i-ar reduce impozitele plătite către stat într-un an cu 54%, de la 309.300 RON la 167.000 RON.

Asta se întâmplă în primul rând pentru că impozitul se reduce de la 16% la 10%. Apoi ar mai fi de luat în calcul și faptul că, pe lângă venitul neimpozabil de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană) se mai acordă și o posibilitatea de a deduce cheltuieli de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană).

Dar știi ce? Cei cu salariul minim pe economie probabil nu se vor mai încadra pentru nici o deducere pentru că nu vor mai plăti impozit. Cei care au însă venituri mari (cum e cazul de mai sus), vor putea deduce cheltuieli de minim 2.000 RON pe lună. Și nu orice fel de cheltuieli. Iată lista propusă:

a) contribuția de asigurări sociale și contributia de asigurări sociale de sănătate datorate și plătite de către persoanele fizice în baza art. 148 si 170 din Codul fiscal;

b) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească nivelul unui salariu minim pentru un muncitor necalificat pe gospodărie

c) fonduri de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare sau cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;

d) prime de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament;

e) asigurările obligatorii pentru casa și masina (RCA).

f) programe educationale si recreere pentru copiii aflati in intretinere: gradinite particulare, programe tip before/after school, taxe școlare, tabere sau excursii școlare, cursuri: limbi straine, arte, sport, cursuri de pregatire tip meditatii;

g) alimentarea contului pentru educaţie permanentă, înființat în baza Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale;

h) activități educaționale pentru tineri/adulți (ex. taxe școlare, etc)

i) activitati sportive pentru adulti (ex. abonamente sala fitness, gimnastica, dans, alte activitati sportive);

j) achizitii de carti si produse de papetarie;

k) activitati culturale (ex: bilete/abonamente la teatru, cinema, spectacole);

l) servicii balneo-climaterice, fiziterapeutice, kinetoterapeutice;

m) medicamente pentru boli cronice si grave;

n) întreținere și reparații gospodărie;

m) susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.

Se oferă deducere pentru abonamentele de sală, fitness, bilete la teatru sau cinema, donații, taxe școlare, grădinițe și școli private, activități de recreere și altele. Bucuria oricărui corporatist doar că oamenii cu venituri reduse nu prea au astfel de cheltuieli. De acord, au cheltuieli cu reparații în gospodărie, dar de regulă și le cam fac singuri. Copiii oamenilor săraci merg la școală de stat, nu la școală privată și nu prea își permit abonamente la sală sau bilete la cinema.

Nu zic că nu sunt de dorit astfel de deduceri, dar stau și mă întreb dacă nu cumva ar fi mai bine să folosim acei bani pentru a ajuta săracii să nu mai fie săraci, finanțând învățământul rural, oferind bani profesorilor să predea la țară, sau plătind doctorii să meargă la țară și să aibă grijă de bunicii noștri.

În plus, nu se întreabă nimeni cât va fi nota de plată pentru paradisul fiscal din grădina carpatică? Eu am calculat minim 12 miliarde RON fără a ține cont de impactul deducerilor care e mai greu de cuantificat.

Cine va controla sumele declarate?

Pe de o parte angajatorii vor declara în continuare în REVISAL câștigurile salariale ale angajaților, dar cum se vor verifica sumele menționate cu titlu de deduceri? Va trimite ANAF inspectori care să verifice zeci, sute sau mii de bonuri, chitanțe sau facturi? Se vor lua resurse importante de la combaterea evaziunii mari, aia de milioane de euro, pentru a verifica dacă familia Popescu și-a declarat corect deducerile? Hai să luăm altfel lucrurile, dacă nu se va face nici un fel de control, nu își va pune toată lumea deducerea maximă în declarație pentru că oricum nu verifică nimeni?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


ANAF nu are capacitatea de a administra acest impozit

Cu sau fără ajutorul consultanților, ANAF nu are oameni suficienți pentru a administra taxele din prezent. Pentru a te înscrie ca gospodărie trebuie să trimiți o cerere către ANAF. Asta înseamnă că ANAF va primi în jur de 8-9 milioane de cereri pe care va trebui să le procese. Cine va introduce 8-9 milioane de CNP-uri în baza de date ANAF pentru înregistrare? Cine va introduce de mână cifrele aferente impozitului ori de câte ori se va depune declarația?

Ce se întâmplă în acea perioadă, ANAF renunță la a mai face orice altceva pentru a procesa declarațiile? Chiar dacă se vor putea depune declarații în format electronic, majoritatea românilor vor sta la ghișee în ultimele 2-3 zile pentru că așa suntem învățați.

Nu înțeleg de ce guvernul insistă la faza cu consultanții

Nu există 35,000 de consultanți și nici nu se va putea ajunge la un număr apropiat prea curând. Sunt 4.121 consultanți activi în momentul de față. Și mulți dintre ei nu vor vrea să își asume răspunderea pentru niște deduceri care presupun parcurgerea a zeci, sute sau mii de chitanțe, bonuri fiscale ori facturi. Alternativa ar fi să nu fie ținuți răspunzători pentru completarea declarației, situație în care consultantul nu mai e consultant, e doar o persoană care completează declarația fără să își bată capul cu ce scrie efectiv acolo.

Contribuabilul trebuie să își plătească impozitul

Asta e o aberație pentru că oamenii nu vor plăti întotdeauna banii datorați. Abia aștept reportajele lacrimogene cu săraca familie care e executată silit pentru că nu a plătit statului 100 de RON. Ni se va explica cum au cumpărat o mașină sau un apartament sau altceva și acum nu mai au bani de taxe. Apoi va veni Dragnea, Grindeanu sau altcineva și va da un OUG prin care va șterge cu buretele zeci sau sute de milioane de euro taxe neplătite pentru că e an electoral.




Va fi sau nu recesiune in 2017?

Agitatie mare în mica lume a economiștilor zilele astea ca urmare a unor declarații venite de la BNR vis-a-vis de posibilitatea ca România să intre în recesiune în 2017.

Mai întâi Daniel Daianu (sursa Economica.net):

“Schimbarea politicii fiscale şi perspectiva creşterii dobânzilor de către Rezerva Federală Americană ar putea strânge lichidităţile din pieţele emergente probabil şi din România şi ar putea declanşa o recesiune economică în perioada imediat următoare”, spune Daniel Dăianu, membru al Consiliului de administraţie al BNR.

De vreo 2-3 ani se tot vehiculează că FED-ul (BNR-ul americanilor) va crește rata dobânzii de politică monetară abrupt. Până acum însă nu s-a întamplat acest lucru dat fiind că economia lor, deși e în stare mai bună, nu arată încă suficient de puternică pentru a face față unei creștere substanțiale a ratei dobânzii de politică monetară. De regulă o creștere a dobânzilor în SUA înseamnă că foarte mulți investitori vor dori să cumpere certificate de trezorerie americane (datoria statului american) considerând că este o investiție sigură și brusc, mai profitabilă.

Dar, foarte important, asta nu înseamnă neaparat recesiune. Înseamnă doar că statul roman se va împrumuta la dobânzi mai mari, dat fiind că investitorii vor avea o dobândă atractivă la datoria SUA.

Dacă România, ca țară, arată imaginea unei economii stabile, atunci o astfel de temere este nefundamentată. Capitalul a plecat din Romania în 2009 nu pentru că a crescut SUA dobânzile ci pentru că noi am dat impresia unei țări bananiere care ar putea intra în faliment, lucru care s-ar fi întamplat de altfel în lipsa împrumutului de la FMI.

Deci, da, e posibil ca FED-ul să crească rata dobânzii; da ne va afecta chestia asta, dar nu, doar chestia asta nu ne va arunca în recesiune. Haideti să vedem ce alte motive mai vede dl. Daianu:

Principalele riscuri economice în condiţii de recesiune sunt legate de saltul din ultimii doi ani al deficitului bugetar şi legea salarizării care vor pune în continuare presiuni. “Dacă am avea venituri fiscale nu la media Uniunii Europene, ci măcar de 31% – 32% cât este media ţărilor emergente din UE, şi nu 27% din PIB cât sunt veniturile fiscale la noi acum, dacă sistemul redevenţelor ar fi bine pus la punct, dacă jaful de la exploatarea resurselor naturale ar fi puse la punct, ar fi mai uşor să facem faţă unei recesiuni”, precizează Dăianu. De aceea, un control al deficitelor, bugetar şi de cont curent, devine important şi poate contribui la încetinirea creşterii economice care până la urmă se poate dovedi de bun augur: mai avem nevoie şi de investiţii nu doar de consum care să contribuie la creşterea economică.

Ce nu îmi e mie clar e de ce Daniel Dăianu, de la BNR, vorbește despre orice altceva în afară de politică monetară, adică atribuția nr. 1 a BNR? Și dacă tot veni vorba de atribuții, BNR se apropie de o performanță unică între băncile centrale din Europa: 11/12 rateuri ale singurului obiectiv asumat prin lege: țintirea inflației.

Daniel Dăianu nu vede ca potențială problemă pentru economia României faptul că ne confruntăm cu semne clare de deflație (inflatie negativa) de ceva timp și că deflația are consecințe negative asupra economiei. Nici nu vorbește despre faptul că BNR-ul are instrumentele necesare pentru a menține rata inflației la un nivel asumat. Nu, problema BNR e “jaful de la exploatarea resurselor”, nu faptul că în lipsa măsurilor de stimulare a consumului este posibil ca România să fi intrat oricum în recesiune.

El semnalează niște probleme de care știe toată lumea, dar uită că BNR are alta misiune și BNR, prin deciziile sale de politică monetare influențează economia și o poate scoate sau băga în recesiune.

Haideți să vedem ce spune și Lucian Croitoru, tot de la BNR despre treaba asta (boldul e al meu):

Dacă gap-ul PIB s-a închis acum aproape trei ani și de atunci a devenit tot mai stimulativ, înseamnă că suntem în plin boom. Aceasta mai înseamnă și că politica monetară este mai relaxată decât intenționează să fie, iar politica fiscală relaxată a generat un impuls fiscal, ceteris paribusi>, mai stimulativ la adresa economiei decât ar fi fost implicat de valoarea alternativă (negativă) a gap-ului PIB. În sfârșit, aceasta ar mai putea înseamnă și că suntem mai aproproape decât am putea crede, fie de o ajustare care să aducă producția spre potențial, fie de o recesiune, dacă ajustările nu se fac la timp.

Sursa este blogul BNR-ului, dar atenție, articolul este lung și destul de tehnic. Ce spune omul de fapt e că, e posibil, ca economia României să fie supraîncălzită, ceea ce conduce la o creștere nesustenabilă și posibile probleme în viitor.

Ce nu imi e mie clar aici e de ce BNR, dacă observă că politica monetara e prea relaxată, nu face nimic pentru a o corecta. Și cum se împacă deflația cu politica monetară relaxată? Cumva faptul că scăderea ratei dobânzii de politică monetară nu se vede în inflație are legătură cu euroizarea economiei ori cu blocarea canalelor de transmisie a politicii monetare (creditarea spre exemplu)? Și dacă acestea sunt cauzele, cine e de vine? Cumva tot BNR prin politicile sale?

Haideți să vedem ce zice și Consiliul Fiscal pe tema asta, într-un raport privind riscurile cu care se va confrunta România în perioada urmatoare (sursa aici):

venituri-bugetare

Păi se pare că anul viitor e posibil să avem cele mai mici venituri bugetare (calculate ca procent din PIB) din ultimii 20 de ani. De ce? Păi în principiu pentru că economia noastră a crescut destul de mult pe consum iar guvernele României din ultimi ani (Guvernul Ponta și Guvernul Cioloș) au diminuat principala taxă pe consum (TVA) cu 5%, de la 24% (în 2015) la 19% (în 2017) iar contribuțiile sociale ale angajatorului cu alte 5%. Și surpriză, după diminuarea contribuțiilor sociale a crescut deficitul bugetului de pensii:

deficit-pensii

Haideți să vedem ce alte probleme mai are România în 2017:

investitii-publice

Și la capitolul investiții publice situația se prezintă dezastruos, România fiind sub media regiunii și sub Polonia, țara pe care, în momentul de față o considerăm etalon de comparație. De ce stăm atât de prost? Pe scurt, pentru că 2016 e an electoral, iar banii din investiții au mers în scăderea taxelor, în fonduri pentru baroni locali și altele asemenea.

Părerea mea?

Nu cred că România va intra în recesiune în 2017, exceptând cazul în care se petrec turbulențe serioase pe piețele internaționale (spre exemplu să pornească o recesiune economică în China). Când spun asta mă bazez pe faptul că, deși poziția bugetară a României se deteriorează în mod vizibil, nu anul 2017 va marca o scădere ci probabil 2018. Un factor foarte important va fi cine câștigă alegerile și de unde va decide acel partid ori coaliție că trebuie scoși banii necesari.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]