De ce încă lucrăm 8 ore pe zi?

Ocazional mai apar discuții despre viitorul locului de muncă și cum ar trebui să ne îndepărtăm de un model de lucru bazat pe altceva decât valoarea muncii. Un exemplu aici despre cum Facebook vrea să nu mai plătească salarii de San Francisco.

Astfel de discuții sunt acompaniate de asemenea de eterna dilemă: de ce muncim în continuare 8 ore? De partea firmelor și antreprenorilor există dorința asta de a plăti doar pe bază de proiect, gândindu-se că în felul ăsta nu vor plăti și pentru timpii morți ai angajaților.

Dar de fiecare dată când văd astfel de discuții observ că oamenii care spun că nu avem nevoie de 8 ore de lucru nu înțeleg concret ce reprezintă acele 8 ore. Așa că las aici o idee care trebuie rumegată bine.

Un loc de muncă în care salariatul primește o sumă fixă de bani pentru un număr fix de ore e o înțelegere între părți din care și unii și alții câștigă ceva.

Angajatul spre exemplu are următoarele beneficii:

  • salariul e stabil și nu oscilează mult de la o lună la alta. Asta ajută la planificarea cheltuielilor, obținerea de credite și așa mai departe.
  • faptul că nu trebuie să își caute altceva de muncă atunci când angajatorul are o perioadă cu mai puțină muncă îi oferă stabilitate la nivel mental și securitate în muncă.
  • faptul că lucrează un număr fix de ore (8 să zicem) îi oferă posibilitatea de a-și planifica viața personală.

Angajatorul are însă și el parte de beneficii de pe urma unui contract cu plata fixă la numărul de ore:

  • are un cost fix (salariul angajatului) și nu trebuie să țină cont de fluctuații pe piața muncii. Dacă angajatul ar lucra pe bază de proiect atunci costul muncii sale ar crește și scădea în funcție de cererea și oferta de pe piață. Dacă e cerere mare pe piață atunci cei mai performanți oameni își vor crește mult suma cerută. Angajatorul evită asta oferind un salariu fix indiferent de volumul efectiv al muncii.
  •  angajatorul nu trebuie să caute oameni cu care să lucreze ori de câte ori are un proiect nou. A recruta oameni de pe o zi pe alta are costuri destul de mari iar proiectele urgente nu se pot face dacă îți pierzi zile întregi să găsești oameni și apoi să negociezi cu ei.
  • cele 8 ore (sau câte sunt agreate) lucrate de angajat sunt ore în care angajatul e efectiv la dispoziția angajatorului. Angajatorul nu plătește angajatul doar pentru munca efectiv prestată ci și pentru a avea acel angajat la dispoziția lui oricând în acel interval de 8 ore / zi, 5 zile / săptămână. Costul de oportunitate al recrutării de oameni noi la fiecare nou proiect e de regulă mult mai mare decât costul de a plăti un angajat să fie la dispoziția ta. Ca să nu spun că un colaborator extern nu va livra la fel de repede ca un angajat pentru că mai are și alte proiecte de care trebuie să se ocupe. Ăsta e dezavantajul colaboratorilor externi: vor avea și alte chestii de făcut iar proiectul tău e unul din mai multe.

Așadar cele 8 ore pe zi lucrate în zilele noastre nu sunt neapărat rezultatul faptului că lumea nu ar vrea să lucreze pe bază de proiect ci a faptului că angajatorii au nevoie de oameni la dispoziția lor.

Chestia asta cu lucratul pe bază de proiecte nu prea are sens atât timp cât lucrezi în servicii și vrei să te diferențiezi prin calitate.

Platformele și flexibilitatea muncii

Îmi aduc aminte cum apăruseră tot felul de articole acum mulți ani care proclamau moartea locului de muncă tradițional odată cu apariția firmelor care oferă servicii prin platforme. E vorba despre platformele din Silicon Valley, de genul UBER, Lyft, Deliveroo, Food Panda șamd care promiteau să transforme felul în care muncim prin creșterea flexibilității relației dintre angajat și angajator. Vrei să faci taximetrie 1 oră pe zi, după job? Fain, bagă-te pe UBER. Vrei sp livrezi mâncare? La fel, hop pe Deliveroo sau Glovo sau ce o mai fi.

Firmele astea au încercat să schimbe paradigma asta. Cum?

Considerând că toți oamenii de pe platforma lor sunt colaboratori independenți, nu angajați. Problema e că aceste platforme nu prea respectau nimic în materie de ce înseamnă ”independență”. Adică aproape toate chestiile de care v-am vorbit mai sus erau bifate de către UBER de exemplu. Și nu o spun eu ci curțile de justiție din California, Marea Britanie, Franța și multe alte țări.

Practic firme de genul UBER se ascundeau sub umbrela tehnologiei pentru a nu își îndeplini partea lor din înțelegerea de mai sus, dar în principiu aveau cam toate beneficiile de mai sus. Costurile de intrare pe platforma lor erau modice, dar odată intrat toată stimulentele erau orientate în jurul ideii de a face persoana respectivă să conducă cât mai mult pentru UBER.

Așadar a trece de la un model de business bazat pe angajați la unul bazat pe ”proiecte” nu e ușor deși există tehnologie pentru așa ceva. Motivul? Firmele, pentru a fi competitive, au nevoie de oameni care să fie la dispoziția lor imediat și de multi ori chiar exclusiv.

Cum ar fi ca un inginer de la Tesla să lucreze și pentru Volkswagen? Dar nici nu trebuie să mergem atât de departe, nici măcar UBER nu prea vrea ca oamenii care conduc pentru ei să fie și pe alte platforme deși îi consideră independenți. La fel cum UBER oferă stimulente pentru a avea acces la acei oameni cât se poate de repede (prin ”surge price”).

Adevărații liber profesioniști nu sunt pe platforme

Cred că de mai sus se poate înțelege deja că piața menține ideea de angajat cu program de X ore și plată fixă în viață, nu angajații sau tribunalele.

Dar există și oameni care sunt liber profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, oameni care tradițional au fost considerați independenți, chiar și din punct de vedere juridic. E vorba despre avocați, doctori, contabili, consultanți fiscali, actori, instalatori, electricieni șamd.

De ce nu există platforme de succes pentru ei? Puteți numi 3 platforme care să ofere serviciile acestor categorii de persoane fără să căutați pe google? Nope! Dar culmea e că fix genul ăsta de meserii s-ar fi pretat cel mai bine la modelul de business introdus de platformele din Silicon Valley, bazat pe punerea în legătură a liber profesioniștilor cu publicul lor. Și totuși treaba asta nu s-a întâmplat.

De ce? Din mai multe motive, dar cele mai importante mi se par astea:

  • Modularizarea și apoi agregarea acestor servicii e mult mai dificilă decât în cazul șoferilor. Nu poți pune prețuri pe o platformă pentru serviciul de ”mi s-a luat lumina, nu știu ce s-a întâmplat, dar am nevoie de un electrician să repare”. Poți în schimb pentru ”vreau să ajung din punctul X în punctul Y”.
  • Platformele astea, pentru că nu pot modulariza, nu oferă nimic diferit față de ce ar oferi un site tradițional de anunțuri, de genul OLX.

Cine ar putea schimba relația dintre angajat și angajator?

Pandemia?

Nu cred. Cu pandemia asta s-ar putea să lucrăm mai mult de acasă (sper). Poate cu un pic de noroc ne alegem și cu program ceva mai flexibil, nu neapărat 9 – 18, dar relația dintre angajat și angajator nu se va schimba prea curând având în vedere felul în care e structurată economia modernă. Dar asta nu e o problemă, ambele părți au de câștigat momentan.

Tehnologia?

Da și nu.

Începem cu ”Nu”: Nu tehnologia pe care o avem în prezent. Problema cu tehnologia nu e lucrul la distanță, putem face asta de când calculatoarele au ajuns cam prin toate casele (adică de când desktop-urile au ajuns să nu mai coste cât jumătate din prețul unei mașini).

Adevăratul motiv e nevoia de stabilitate atât a angajatului cât și angajatorului. Angajatul are nevoie de stabilitate financiară, angajatorul de stabilitate în accesul la resurse.

Atunci când una din părți nu va mai avea nevoie de stabilitate relația dintre angajat și angajator se va schimba.

Stabilitatea financiară a angajatului

Pentru angajat stabilitatea financiară ar putea să apară odată cu:

  • introducerea Venitului de Bază Universal (UBI – Universal Basic Income). Din păcate suntem încă departe de acel punct în care UBI e o opțiune viabilă din punct de vedere politic și social. Spania a făcut un pas în direcția aia, dar ei au introdus un ajutor social mai generos și mai extins, nu UBI. Ar fi nevoie de un șoc mult mai puternic decât 2 luni de carantină pentru asta.
  • apariția și răspândirea unei tehnologii similare cu replicatoarele din Star Trek, care puteau produce orice, de la mâncare până la haine sau alte obiecte. Avem imprimante 3D, dar tehnologia e încă departe de acel punct. Poate odată cu explorarea spațiului mai mulți bani vor fi alocați cercetării unei astfel de tehnologii. Atât timp cât există lanțuri logistice eficiente, nu există motiv pentru a dezvolta o astfel de tehnologie. Chestia asta nu ar fi posibilă însă pe Lună, pe Marte sau pe alte planete.

După cum vedeți se pare că suntem încă departe de soluții pe partea asta. UBI e un concept perfect fezabil în Vest chiar și în momentul acesta, dar nu există suficientă susținere politică sau socială pentru el. Ca să nu spun că UBI nu poate funcționa într-o societate cu diferențe mari de nivel de educație sau socio-economice între populații.

Ca o paranteză, există și conceptul de ”Fully Automated Luxury Communism”, o societate în care toată lumea are de toate și prin urmare nu mai e nevoie de muncă sau de capitalism. Aia e societatea descrisă în Star Trek apropo. În pop-culture-ul românesc ideea asta am văzut-o în melodia ”Globul de Cristal al lui Vlad Dobrescu cu Delirici și Doc:

Accesul la resurse al angajatorului

Pe partea angajatorului stabilitatea accesului la resurse pare mai aproape și a câștigat ceva avans în ultimele 2-3 decenii. Numele ei? Automatizarea muncii.

Automatizarea poate schimba fundamental relația dintre angajat și angajator pentru că va reduce mult din dependența angajatorului de asigurare a unui flux stabil de resurse. Teoretic roboții sunt acolo oricând, zi și noapte, nu doar 24 de ore (în ideea că acei roboți sunt proprietatea firmei).

Automatizarea nu va elimina complet nevoia de muncitori, nici măcar în cazul automatizării complete. Motivul e explicat foarte bine în cartea lui Yanis Varoufakis – Economia pe înțelesul fiicei mele: pe măsură ce se va automatiza munca, din ce în ce mai mulți oameni vor rămâne fără loc de muncă. În absența altor măsuri, asta va duce la o scădere a plății acceptate pentru munca lor. Prin urmare munca oamenilor ar putea ajunge să fie mai ieftină decât cea a roboților.

Problema și mai mare însă e că în lipsa unor venituri suficient de mari, cine va cheltui ce produc companiile?

Deci până și automatizarea asta nu poate elimina complet nevoia de angajați. Dar e de menționat că automatizarea va schimba fundamental această relație pentru că o va înclina puternic în favoarea angajatorului.

Concluzii

Angajații continuă să muncească un număr de 8 ore / zi pentru că angajatorii au nevoie ca ei să fie disponibili oricând în acel interval. Nu pentru că ar trebui să muncească neîntrerupt 8 ore ci pentru că, atunci când e nevoie de ei, angajatorul să se poată baza pe prezența lor.

Relația asta e reciproc benefică momentan. În viitor e posibil să vedem niște schimbări majore. Cea mai probabilă și care se petrece deja de ceva timp e în favoarea angajatorului, ca urmare a răspândirii soluțiilor de automatizare. Dar și UBI e perfect fezabil deși pare improbabilă pentru moment (nu e exclus să o vedem implementată mai rapid însă).




De ce pleacă muncitorii români în străinătate

Se vorbește mult despre cum Românii pleacă din țară pentru mai mulți bani, după ce statul român i-a educat și a investit în ei. Ce nu se prea spune e că România e o țară incredibil de nesigură pentru oamenii care muncesc în ea. Cât de nesigură? Păi se pare că cea mai nesigură din Uniunea Europeană cel puțin dacă e să ne luăm după datele Eurostat:

Cifrele arată numărul de accidente de muncă raportat la 100.000 de lucrători și se pare că suntem în frunte detașat cu 5,72 accidente, adică de aproximativ 2,5 ori mai mult decât media UE (coloana albastră).

Nu știu câte știți voi despre subiect, dar eu din ce mai aud de pe la alții, de multe ori în România se raportează doar cazurile care se lasă cu spitalizare, uneori nici alea. Asta înseamnă că numărul real e posibil să fie mult mai mare.

Revenind la ideea cu emigratul, am auzit de multe ori imigranți spunând că preferă să muncească în alte țări nu doar pentru bani ci și pentru că condițiile de muncă sunt mai bune. Dar dacă vă uitați la discursul politic al partidelor românești (toate) și al patronatelor din diverse domenii, toată lumea vorbește doar despre salarii. Cumva lor le-a rămas în cap ideea că românii ar face orice pentru bani fără să prindă ideea că un șantier nesigur din Germania e mai sigur decât unul din România.

Banii sunt buni, dar accidentele de muncă în construcții nu sunt de glumit pentru că se lasă de multe ori cu morți. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, accidente au loc și în UK și în Germania și în România. Nu am chef să mă cert cu nimeni pe tema asta. Diferența e la cât de des se întâmplă asta și cât de strict sunt urmate regulile de siguranță.

Așa că înainte să vă gândiți că 200 de lei în plus la salariu îi vor convinge pe români să revină în țară vă înșelați. Îndrăznesc să spun că și dacă li s-ar oferi aceleași venituri, dar cu condițiile de muncă actuale, majoritatea românilor vor alege în continuare Vestul.

Și apropo, asta cu condițiile mai bune nu se aplică doar muncitorilor de pe șantier ci și celor din birouri. Calitatea vieții mele s-a îmbunătățit considerabil prin simplul fapt că angajatorul meu de aici nu își permite să facă măgării cu timpul meu liber.




Cât de ieftin e muncitorul român față de cel din Vest?

România e o țară cu forță de muncă ieftină, în ciuda a ce spun antreprenorii români. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, e suficient să vă uitați la ce zic cifrele (via Eurostat):

Unde e România? Păi când vă uitați la un grafic de la Eurostat (agenția de statistică a UE), cel mai adesea Românie e la unul din capete, mai rar pe la mijloc. De regulă e la capătul nașpa. Graficul de mai sus nu face excepție din păcate, România fiind a doua țară, după Bulgaria, în privința celor mai mici costuri cu forța de muncă.

Cifrele exacte le găsiți într-o publicație a Eurostat, ocazie cu care aflăm că în 2008 costul era de 4,2 euro / oră, în timp ce în 2019 ajusese la 7,7 euro / oră. În RON asta se traduce printr-un cost de 15,5 RON / oră în 2008 și 36,6 RON / oră în 2019. Dacă vă uitați la valorile în cele două monede puteți observa că în RON salariile au crescut cu 136%, în timp ce în EUR creșterea e de 83,3%. Diferența dintre cele două ”s-a pierdut” în cursul de schimb care s-a depreciat considerabil din 2008 până în 2019.

Cât e media la nivel de UE? 27,7 EUR / oră, adică de aproape 4 ori mai mult decât costul din România. Așadar muncitorul român e de 4 ori mai ieftini decât cel din UE.

Dar Daniel, de ce e rău că România are forță de muncă ieftină?

Ați putea crede că e un lucru bun, că putem produce bunuri și servicii mai ieftin decât în Vest, deci avantaj pentru firmele din România. Păi…da și nu. Da, suntem ieftini și putem produce lucruri la un cost mai mic. Dar problema e că firmele care produc și exportă sunt preponderent firme românești cu capital străin.

Apoi mai e o problemă, salarii mici înseamnă consum mic și mutarea la noi a unor industrii care se bazează pe costuri mici de personal, cum ar fi textilele, subansamble și produse semifinite. Țări precum România, care se bazează pe forță de muncă ieftină ajung să cadă în capcana veniturilor medii (”middle income trap”). Pe scurt, țările care se bazează pe forță de muncă ieftină pot crește până la punctul la care costurile cu forța de muncă ieftină nu mai reprezintă un avantaj. Dacă nu se face trecerea spre o economie bazată pe inovație, tehnologie și forță de muncă înalt calificată atunci țara respectivă rămâne blocată la un nivel de venituri (și de trai) mediu. Adică nu suficient de mare încât să fie bine, dar nici suficient de rău încât economia să devină iarăși competitivă prin forța de muncă ieftină.

La nivel politic (pe partea de economie), lumea nu prea vorbește despre capcana veniturilor medii deși România pare să fi atins acel punct în 2018-2019. De ce spun că a atins acel punct? Pentru că România a început să importe masiv forță de muncă ieftină din Asia deși, cu excepția Bulgariei, are cel mai redus cost al forței de muncă din UE.

Se poate face ceva în privința asta?

Trebuie să recunoaștem așadar că România e, din păcate, o țară care nu știe să crească fără forță de muncă ieftină.

Singura persoană cu ceva profil public care a vorbit despre middle income trap în România și a încercat să facă ceva în sensul ăsta e Cristian Socol, care a făcut parte din echipa PSD. Probabil îl știți drept omul care a propus și implementat într-o oarecare măsură conceptul de wage-led growth. Când a părăsit echipa PSD scriam:

E ”wage led growth” o chestie reală? Da, wage led growth nu e o teorie de mâna a treia,e cât se poate de reală, fiind discutată în cercurile academice de ceva timp.  Sunt studii care susțin că funcționează, dar și alte lucrări care spun că efectul ar fi unul marginal asupra productivității. Nu veți găsi așa ceva în discuțiile publice din România din păcate.

Ce e de apreciat aici e că PSD, prin Cristian Socol, a venit cu o motivație coerentă pentru a explica necesitatea acelor creșteri. Și, cu toate că nimeni din Opoziție nu vrea să admită, acele creșteri nu au afectat productivitatea economiei românești. Iar criticii sunt în mare parte aceiași oameni care urlau prin 2014 că o creștere a salariului minim ar ruina economia sunt tot acolo însă.

Pe de altă parte productivitatea muncii în România era cam cea mai ridicată dintre economiile dezvoltate sau în curs de dezvoltare în anul 2017.

Cristian Socol are motive să spună că wage led growth a funcționat. Ba mai mult, îndrăznesc să spun că acele creșteri de salarii făcute în cazul medicilor sunt cam cea mai bună chestie făcută de un guvern după 2009.

Ca o paranteză, vă imaginați cum ar fi arătat pandemia asta cu medicii plătiți la salariile din 2016? O altă chestie de reținut e că nimeni altcineva din România nu a venit cu idei coerente legate de cum să nu mai fim o economie bazată pe muncă ieftină.

Tot ce auzim sună în genul: facem reconversie profesională, îmbunătățim sistemul educațional și creștem numărul de muncitori înalt calificați. Asta din gură, că pe fapte ministrul educației, doamna Anisie, declară că nu e îngrijorată de rezultatele testelor PISA pentru că oricum sunt doar chestii practice acolo. Și nici nu e deranjată când îi scade bugetul de educație. Așa înțeleg oamenii ăștia să ajute România să nu mai fie competitivă doar prin forță de muncă ieftină.

Așa că da, PSD s-a gândit la chestia asta complicată cu middle income trap și a încercat să facă ceva. Pare că a fost puțin, dar măcar a fost ceva. Din direcția opusă se aud doar greieri.




Firmele românești din IT au cele mai mari probleme la recrutare din UE

Nu o zic eu, o zice Eurostat într-un comunicat recent:

România e în cap de listă, fiind țara cu cele mai mari dificultăți în recrutare a IT-iștilor se pare. Conform Eurostat însă doar 3% dintre firmele IT românești au încercat să recruteze:

Among the EU Member States, enterprises in Romania found it most difficult to recruit ICT specialists. Although only 3% of Romanian enterprises recruited or tried to recruit ICT specialists during 2018, 90% of them found it hard to fill these vacancies.

Procentul de 3% este foarte mic având în vedere cât de multe firme de IT recrutează. Nu îmi e foarte clar cum au ajuns la acel 3%. Scormonind prin metodologia Eurostat pentru interviuri am găsit însă o posibilă explicație: partea de recrutare în IT e opțională în chestionar, deci sunt șanse mari să fi trecut peste ea intervievații. În afară de asta interviul în sine (găsiți totul în manualul pe 2019 – metodologie & întrebările) are doar 2 întrebări simple:

Problema e reală, însă acel 3% (și probabil și acel 90%) sunt o anomalie, procentele fiind probabil diferite.

O idee controversată

Problema scutirii de impozit a IT-iștilor e cunoscută în mediul consultanților fiscali de ani buni de zile. Eu scriam despre chestia în februarie 2018, înainte să fie adusă în discuție de Ludovic Orban, și aminteam că nu sunt dovezi care să indice că această scutire a ajutat sectorul IT din România.

Am explicat de ce argumentele aduse în favoarea scutirii nu au sens economic și, dacă ne-am lua după ele atunci nu ar mai plăti nimeni impozit.

Ei bine, având în vedere faptul că e foarte dificil pentru firmele din IT să recruteze uite o idee controversată:

Cum ar fi dacă am elimina scutirea pentru programatori și cei aprox. 200 milioane EUR care vor ajunge la buget din aplicarea impozitului să se ducă spre programe de reconversie profesională (pentru a oferi posibilitatea mai multor oameni să învețe programare) sau spre extinderea numărului de locuri din universități pe filiera IT?

Ăla io, ăla io?! Vedeți voi, asta înseamnă politică de stimulare a activității economice: investiții în educație și recalificare profesională. Dar e mai simplu să dai scutirea. Te întreabă apoi careva din IT de sănătate îi zici: ”aaa, păi dacă vrei asta sau alaltă, atunci trebuie să îți tai scutirea”. I-ai închis gura și l-ai trimis la plimbare, iar tu te poți întoarce la jocurile de putere care sunt mult mai interesante decât guvernatul țării.




Românii se sabotează singuri

Haideți să vă spun un secret pe care puțini români îl știu: Românilor nu le place de alți români!

Nu, nu sunt sarcastic și nici nu am descoperit apa caldă. Că oamenii sunt invidioși pe succesul altora, e o trăsătură umană. Că românilor le place să fie cârcotași e iarăși știut. Dar nu realizezi cât de mult disprețuiesc românii alți români până nu te muți în altă țară și vezi de la distanță, total neimplicat, cum se comportă românii cu alți români.

Vreau să vă dau doar câteva exemple recente:

Patriotism, dar doar pe banii statului

Ion Țiriac e o legendă a tenisului românesc. Nu e însă doar o legendă de pus în vitrină ca amicul și fostul său coleg Ilie Năstase ci și un om de afaceri de succes.

Și dl. Țiriac a făcut atât de mult succes încât a construit un patinoar privat în nordul Bucureștiului pentru români. Ba a ajuns și președintele Federației Române de Tenis. Mare patriot, mare român!

Dar dl. Țiriac e în același timp și un om care face afaceri cu statul: vrea să contruiască grădinițe private pe banii statului român, pentru că de ce nu!

Recent, tot omul de afaceri Țiriac a fost printre cei care au blocat construcția căii ferate care ar trebui să lege Aeroportul Henri Coandă de București (via Money.ro):

Proiectul construcției liniei de cale ferată care va uni Gara de Nord de Aeroportul Otopeni a fost întrerupt, au declarat pentru Money.ro surse judiciare. Curtea de Apel București a decis vineri, 11 octombrie, oprirea imediată a lucrărilor la acest proiect. Decizia este executorie, însă poate fi contestată la instanța superioară.

Ce îl deranjează pe Ion Țiriac? Păi iată ce zice (tot Money.ro):

Recent, Ion Țiriac, cel care a investit 3 milioane de euro în patinoarul de la Otopeni, a anunțat că va fi nevoit să demoleze construcția, pusă în funcțiune în 2016, pentru că este situată foarte aproape de noua cale ferată. ”Nu pot lăsa copiii cu trenul pe deasupra. Pe mine mă stupefiază infantilitatea organelor care sunt responsabile pentru așa ceva. Faptul că încă nu se știe proiectul. Dacă trenul trece printr-un butoi sau se fac doar două garduri fonice. Am fost la Minister, fără niciun rezultat. Dacă e așa și se face acest tren, tot acest proiect cade. Trebuia să fie o piscină olimpică, apoi sala Nadiei de gimnastică. Apoi un centru de tenis cu 30 de terenuri. Cu cămin de 40-50 de camere. Așa voiam. Acum patinoarul e închis. Nu pot da drumul în aceste condiții! Unde mergem? Nu știu!”,

Aparent nu poate lăsa copiii cu trenul pe deasupra. Ce înseamnă asta? Habar nu am. În Marea Britanie trece trenul la 5 metrii distanță de case, în debleu-uri special pregătite sau cu garduri fonice. În schimb dl. Țiriac știe sigur că acel tren ar fi o problemă. Ba mai mult, toate acele investiții pe care plănuia să le facă…evident că nu le va mai face din cauza trenului.

Ce anume e așa nasol la trenul acesta de nu poate să mai construiască piscina aia olimpică? Sau terenurile de tenis? Probabil dl. Țiriac se teme că va scădea valoarea terenului pentru că trece trenul pe acolo. Sau poate vrea despăgubiri pentru scăderea valorii terenului.

Ei bine, când mai ziceți că PSD e de vină că nu avem tren aeroport – București…mai citiți presa.

Vrem să se întoarcă românii în țară…dar nu pe voi

Mai țineți minte când se făcea mișto de oamenii plecați la muncă în Italia sau Spania? ”Căpșunari” dacă mergeau în Spania sau ”Spălători de funduri” ori ”La cules de portofele” în Italia.

Ei bine, în ultimii 2-3 ani piața muncii a cam rămas fără oameni așa că ar fi buni românii ăia de care se făcea mișto la greu înainte. Doar că atunci când ești politician crescut într-un anumit spirit e mai greu să accepți că ai nevoie de toată lumea. Gen băieții de la USR (via Mihai Vasile)

În cazul în care nu aveți chef să citiți ce e mai sus atunci faza e cam așa: postarea celor de la USR făcea referință la faptul că România are nevoie doar de absolvenții cu studii superioare care au emigrat pentru a ”reconstrui România”.

Știți ce e ciudat? Că băieții ăia deștepții cu doctoratele belea sunt în România, nu în afară. Și că economia României are la fel de multă nevoie de oameni cu studii superioare cum are nevoie de instalatori și electricieni. Dar vorba aia…atât s-a putut…

Marș la muncă

Și acum că tot a trecut moțiunea au reapărut articolele alea cu ”j” de milioane de români nu au lucrat niciodată, gen ăsta de la Digi24:

În România sunt 12.300.000 de oameni cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani, adică persoane care ar putea, cel puțin teoretic, să muncească.

13% dintre ei, adică 1.680.000 nu au lucrat niciodată, arată datele Eurostat. Dintre cei care nu au avut vreodată un loc de muncă cei mai mulți, 900.000, au studii medii.

Știți ce e jenant aici? Că sunt oameni plătiți să producă știri de genul ăsta. De la un algoritm dubios m-aș aștepta să producă astfel de chestii, dar literalmente o persoană care respiră. vorbește și gândește s-a gândit să scrie chestie asta în condițiile în care:

  • România e o țară cunoscută pentru munca la negru
  • Din România s-a emigrat și se emigreză în continuare în draci
  • De ce aducem filipinezi dacă există 1,68 milioane de români care nu au muncit niciodată?

Nu trebuie să ai diplomă de facultate să știi chestia asta. Cu toate astea oamenii din presă nu fac legătură între emigrație și oameni care există doar pe hârtie. Hai să o mai zic odată:

NU EXISTĂ 1,68 MILIOANE DE ROMÂNI CARE NU AU LUCRAT NICIODATĂ ÎN ROMÂNIA!!!!!!!!! ĂIA SUNT OAMENI CARE AU LUCRAT LA NEGRU SAU EMIGRAT ȘI APAR DOAR PE HÂRTIE!!!!!

Dracu, probabil și eu figurez în continuare pe vreo listă ca om care ar putea să lucreze și nu o face.

Ce mă râcâie cel mai tare e că deștepții României vor folosi cifrele astea ca să ne explice ei cum trebuie să fie mai duri împotriva asistaților sociali, pentru că de aia nu se găsesc muncitori.

Români bravi ideologic contra români imaginari leneși!

De ce facem asta?

Toată lumea face chestia asta: americanii mai trag o revoltă zdravănă ocazional, francezii dau foc la mașini și ghilotinează nobilii și așa mai departe.

Dar e ceva special la românii care încearcă să pună bețe în roate altor români. Noi nu avem istoria, banii sau norocul francezilor sau americanilor. În loc să încercăm să ne punem rapid pe picioare până nu se trezesc iar rușii că ei sunt a 3a Romă sau mai știu eu ce alte vise umede geopolitice noi ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Și da, știu povestea, fiecare are o scuză bună pentru ce face:

  • Țiriac poate vrea să își protejeze investițiile sau să mai negocieze ceva,
  • USR targetează doar publicul de care îi pasă,
  • Digi24 încearcă să vândă publicitate publicului de dreapta.

Toată lumea are tot timpul o scuză foarte bună pentru ceea ce fac. Și dacă ar fi vorba de români obișnuiți aș înțelege. Dar toți se bat cu pumnul în piept că ei sunt români adevărați și vor binele țării!

  • Țiriac salvează de unul singur tenisul deși se țigănește cu BNR pentru câteva terenuri de ani de zile și nu se contruiește nimic altceva
  • USR o arde cu ”Fericiți în România”, dar vrea doar românii cu studii superioare
  • Digi24 o dau cu imparțialitate și alte manele din astea.

Toată lumea are interesul public în gură până trebuie să facă efectiv ceva. Apoi încep să curgele scuzele…




Despre programul de guvernare al PLUS

După cum știți acest blog se mândrește cu o lungă tradiție (3 ani) de băgat bățul în rahat și analizat ce e pe acolo. Am făcut asta cu programul economic al PSD (aici și aici), al PNL (mă rog, versiune Cîțu aici și aici) și al USR (cât hate mi-am luat pentru ăsta).

Așa că vrând În buna tradiție a acestui blog trebuie să mă uit și la programul PLUS.

Ce vrea documentul

USR ne-a zis că ei au ”policy papers”, dar erau de fapt ”intention papers”. Poate pentru mulți nu contează diferența, dar pentru mine e relevantă. Cât despre PLUS, ei nu își botează documentul în nici un fel.

Ce vor să spună însă prin acest document? Păi:

PLUS își propune să acționeze strategic, plecând de la o viziune bine definită pentru România.
Atingerea viziunii necesită mai multe guvernări care să urmărească obiective coerente, planificate strategic. Acest document prezintă:

  • măsuri urgente absolut necesare, critice, pentru a reașeza România pe un făgaș normal;
  • câteva exemple de măsuri importante și urgente care considerăm că trebuie să intre, în
    perioada imediat următoare, în atenția cetățenilor prin inițierea unor dezbateri cu specialiști și cu factorii interesați.

Bun, documentul prezintă așadar ”măsuri urgente absolut necesare, critice”. Ok…am prins ideea, nu era nevoie să spuneți de 3 ori același lucru.

Haideți să vedem ce avem pe partea economică în materie de măsuri urgente absolut necesare, critice:

Care sunt măsurile urgente?

Cei de la PLUS spun că urgențele României ar fi următoarele:

  • Detensionarea pieței muncii
  • Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării.
  • Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)
  • Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor
  • Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Ok…se supără cineva dacă spun că astea nu sunt urgențe? Chestiile astea trebuie făcute, de acord, dar a le numi urgențe e exagerat. De ce spun asta? Pentru că ele nu sunt chestii care pot fi făcute de pe o zi pe alta și pentru că efectul lor asupra economiei e unul difuz:

  • Dacă mâine apar noi stimulente pentru cercetare dezvoltare efectul lor se va vedea abia peste câțiva ani (într-un caz fericit). Care e deci urgența?
  • Legislație stabilă? La fel, efectul se va vedea peste niște ani.
  • Facilități de finanțare? Iarăși niște ani pentru efecte

Singura chestie unde e ceva de lucrat rapid e ”Detensionarea pieței muncii”, dar după cum o să vedeți din motive diferite.

Și ca să nu spuneți că sunt Gică Contra, la finalul articolul am lăsat o listă cu chestii care chiar sunt urgențe, ca să nu ziceți că știu doar să mă plâng.

Una peste alta chestia asta nu e nici program, nici listă de măsuri urgente. E un fel de struțo cămilă care pare încropită pentru a spune că au și ei program de măsuri. Multe dintre măsurile lor sunt formulate într-un limbaj de lemn foarte vag și criptic din care nu se înțelege nimic. Sunt de asemenea situații în care vor să reformeze sau să schimbe ceva, dar nu spun concret ce e în neregulă cu actuala legislație sau instituție.

Ba chiar uneori vorbesc despre introducerea unor măsuri care există deja în legislație.

Dar ca să nu ziceți că bat câmpii aiurea, haideți să le luăm pe rând:

Detensionarea pieței muncii

Șomaj în rândul categoriilor vulnerabile

PLUS vrea să facă următoarele chestii:

Reformarea Serviciului Public de Ocupare (SPO – ANOFM) și concentrarea prioritară pe măsuri active de ocupare și pe consiliere, în special pentru categoriile vulnerabile (e.g. tineri, persoane cu dizabilități etc).

Ok, reformare reformare, dar ce presupune? Ce anume e în neregulă cu actualul ANOFM și cum ar trebui el schimbat?

Altfel, da, de acord, e nevoie de măsuri pentru a ajuta categoriile vulnerabile să intre în câmpul muncii. Dar pentru ca asta să se întâmple e nevoie ca angajatorii să îi accepte. Ce anume poate face ANOFM mai bine?

ANOFM nu poate sancționa angajatorii care refuză oameni cu handicap, oameni în vârstă și așa mai departe. Cum îi va ajuta consilierea să treacă peste bariera asta?

O altă problemă e legată de impactul acestor măsuri. Câți oameni cu dizabilități pot fi angajați? Vor face ei diferența?

Legat de șomajul în rândul tinerilor, nu e clar care e concret problema identificată de PLUS. E normal ca rata șomajului în rândul tinerilor să fie mai mare decât media, având în vedere că le trebuie mai mult timp să își găsească un loc de muncă neavând experiență anterioară. Dar cât ar trebui să fie șomajul în rândul tinerilor ca să nu fie o problemă? Care e valoarea optimă? La nivelul lunii august 2019 era de 16%. E mult, e puțin?

Nu vreau să par răutăcios, dar măsura asta pare un copy paste din ceva program mai vechi.

Vreți o urgență? Mi-ar fi plăcut să spună concrect că îi vor ajuta pe tinerii care nu dau / nu iau bacul să își găsească locuri de muncă mai bune decât muncitor necalificat pe șantier. Dar na…prea greu.

Apoi aș vrea să spună cineva public că datele INS pe problema asta nu țin cont de imigrație, mulți tineri mergând după liceu în țară la muncă la negru sau în afara României ca muncitori necalificați. Ei figurează însă ca șomeri în România.

Formare pe parcursul vieții

Investiții în calificare și recalificare, în formarea pe tot parcursul vieții, în impulsionarea învățământului profesional și tehnic (IPT) și a formei de învățământ dual în special, susținerea
educației antreprenoriale și financiare.

Zău că nu înțeleg ce vor să spună prin chestia asta. Cine face investițiile în calificare și recalificare ? Statul? Privații? Privații cu banii statului? Nu e o chichiță, e o chestie importantă! Cât despre învățământ pe tot parcursul vieții, e un concept frumos, dar mult prea vag și lipsit de substanță pentru a putea fi transformat în politică publică. Repet: cine bagă bani în asta?

Încă ceva: Chestiile astea se fac de ani de zile sub o formă sau alta atât la stat cât și la privat. Atât statul român (prin diverse instituții) cât și privații au sifonat bani la greu prin POSDRU fix pentru treaba asta, până la punctul la care UE a blocat fondurile complet.

Cât despre educația antreprenorială și financiară, care e urgența aici? Dacă mâine îi învățăm pe elevi ce e ăla antreprenoriat își vor face firmă în secunda 2?

Dacă vorbim de adulți, își vor da demisia imediat de la job și se vor face antreprenori? Măsura e ok, dar nu e urgentă iar impactul ei e greu spre imposibil de măsurat.

Implementarea urgentă și eficientă a Garanției pentru Tineret.

Ce e în neregulă cu actuala implementare a Garanției pentru Tineret, un program al Uniunii Europene? Ce ar trebui schimbat? De ce e urgent?

Flexibilizarea politicilor și procedurilor legate de atragerea de talent din afara granițelor

Prin talent vreți să spuneți muncitori necalificați din Filipine? Că nu e nevoie de cine știe ce politică în privința asta, avem deja legislație care se bazează pe cote. Pe românește se stabilește un număr de muncitori non-EU care pot fi aduși într-un an. În 2018 au fost 15.000 muncitori, în 2019 au fost inițial 20.000, dar apoi numărul lor a fost crescut la 30.000.

Ce înseamnă flexibilizare? Dispar cotele? Se dă liber la muncitori necalificați?

Am explicat de ce importul masiv de forță de muncă ieftină în România e problematic și nu mi-am schimbat părerea. E prea multă sărăcie și inegalitate socială în România pentru a aduce masiv muncitori străini.

Sau vă refereați la programatori din Ucraina? Programatorii și doctorii sirienii sunt ok?

Măsura asta e pusă acolo ca să dea bine, pentru că are zero detalii concrete care să spună efectiv care e menirea ei.

Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării

Următoarea chestie pe listă e stimularea exporturilor și investițiilor românești. Sună bine, sună patriotic și ai zice că e fix ce ne trebuie. Haideți să vedem despre ce e vorba:

Demararea unui proces de tranziție de la măsuri tradiționale de promovare (exemplu: târguri și expoziții) la crearea de capete de pod în țări destinație și la match-making țintit pe priorități sectoriale strategice pentru dezvoltarea economiei românești în context internațional.

Recalibrarea Invest Romania și a rețelei de consilieri de comerț exterior (diplomația economică) pentru a susține cu adevărat și în mod eficient internaționalizarea companiilor românești.

Jur că fraza de mai sus sună exact ca manualele de management din facultate: cuvinte multe și pompoase, dar care spun puțin. Ok, ce a vrut să spună autorul:

Trecem de la promovarea exporturilor românești prin târguri și expoziții la folosirea MAE și a ambasadelor pentru promovarea exporturilor.

Sună mai uman formularea mea, nu? Și spune efectiv ceva, nu sunt doar cuvinte pompoase.

Bun, prima întrebare: ce e în neregulă cu exporturile românești de trebuie statul român să le stimuleze? Nu se descurcă firmele și singure? Ia haideți să vedem cum stăm la capitolul exporturi (informații de la INS):

Câteva idei din graficul de mai sus:

  • Exceptând anul 2009 (oarecum și 2012), exporturile au crescut în permanență
  • Exporturile din 2018 sunt de 67,73 miliarde EUR, duble față de anul 2008 când erau la valoarea de 33,72 miliarde EUR. În 10 ani exporturile României s-au dublat!

Mediul privat pare că se descurcă și singur să crească exporturile, de ce e nevoie de intervenția statului român? De ce ar trebui să investească statul acolo unde firmele private par a se descurcă de minune? De ce e asta o urgență?

Echipa domnului Cioloș a rămas cu impresia că exporturile merg prost, când de fapt ele au crescut puternic. Bănuiala mea e că persoanele care au scris chestia asta au dat copy paste de la ceva materiale de prin 2015 și nu s-au mai obosit să verifice cifrele. Nici nu s-a mai obosit să explice care e problema.

Dar hai să fac un pustiu de bine și vă explic eu unde stă cu adevărat problema României la capitolul exporturi. Nu de alta, dar poate ajunge mesajul și la PLUS, ca să poată spune: ”De fapt noi asta am vrut să zicem”.

Adevărata problemă a exporturilor românești e că sunt făcute într-o prea mică măsură de companii cu capital românesc! Am să explic problema într-o postare separată pentru că e ceva mai complicat!

Dar strict referitor la măsurile PLUS, ele nu au nici un sens în contextul creșterii puternice a exporturilor românești în ultimii ani.

Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)

Programul PLUS zice așa:

Crearea unei baze naționale de date cu acces deschis, inclusiv pentru investitori potențiali, care să centralizeze produsele și serviciile disruptive, precum și tehnologiile cheie (KET) emergente în România care să ducă la investiții private strategice (consorții internaționale).

Care e definiția unui ”produs disruptiv”? Uber de exemplu e un produs disruptiv care afectează piața de taximetrie. Vom avea o bază de date cu aplicații de taximetrie? Glovo încearcă să ”disrupă” (sună cretin, dar ei au folosit disruptiv, nu eu) piața de livrare de mâncare. Băgăm și Glovo în baza aia de date? O să râdeți și să spuneți că nu. Dar atunci ce băgăm acolo? Umplem baza de date cu aplicații de livrat mâncare?

Cine le numără? Trebuie să fie dezvoltate de companii din România? Atunci băgăm aplicația Clever Taxi, dar nu aplicația UBER? Cu ce ajută pe un potențial investitor lista asta?

Avem institute de cercetare, poate băgăm chestiile pe care le fac ei în lista asta. Dacă da, atunci cercetare obținută din bani publici devine disponibilă privaților contra cost sau gratis? Vinde statul drepturile de proprietate intelectuală sau cum ar funcționa lista asta?

Și e băgată la categoria urgențe, deși nu e clar care e urgența, care e scopul, ce include, cui i se adresează și așa mai departe.

Altceva la capitolul ăsta:

Creșterea finanțării publice (GERD) pentru cofinanțarea inovării în sectorul privat.
Impulsionarea activității de valorificare a cercetării la nivelul universităților și a institutelor de cercetare.

Zău că sunt sătul de bani publici pentru inovare în sectorul privat. Cum scriam și aici, există deja facilități fiscale în sensul ăsta:

Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.

Deja există facilități, dar nu e suficient zice PLUS, haideți să le dăm și bani. De ce? Care e logica? Cu toate facilitățile astea economia României e tot una predominant de outsourcing și prelucrare a materiei prime pentru alții. Nu mai bine ne întrebăm de ce se întâmplă asta înainte să facem altceva?

Haideți să eviscerăm mai întâi cancerul din universitățile românești, apoi să începem să le finanțăm. Ba mai mult, ne putem gândi cum să ajutăm universitățile să facă parteneriate cu mediul privat.

Dar haideți să nu mai aruncăm cu bani publici în mediul privat aiurea. Vreau să văd și eu un raport al guvernului cu banii alocați pentru cercetare dezvoltare și rezultatele obținute.

Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor

Programul PLUS zice așa:

Folosirea instrumentelor de garantare a creditelor disponibile cu sprijin european (BEI, BERD) și reformarea Fondului Național de Garantare a Creditelor IMM (FNGCIMM).

BEI și BERD deja operează în România și finanțează proiecte. Ce nu spun cei de la PLUS e că BEI și BERD își aleg proiectele pe care le finanțează.

Cât despre reformarea FNGCIMM, nu e clar ce e în neregulă cu actuala structură. Ce nu face bine? Cum ar face PLUS lucrurile mai bine la FNGCIMM?

Altceva:

Finanțarea instrumentelor financiare prin fonduri europene și fructificarea cadrului InvestEU, inclusiv prin consolidarea unei Bănci de Dezvoltare (National Promotional Bank).

Ha ha, ce bună e asta! Culmea, asta e o idee foarte bună DAR DAR DAR…țineți-vă bine: E deja propusă și în curs de implementare de către actuala guvernare PSD! E o măsură bună? Da, cu siguranță, dar e deja în curs de implementare de PSD. Cum poți ignora acest ”mic” detaliu?

Dacă nu știau e cam nasol, dacă știau, dar tot au pus asta în program e și mai nasol!

Altceva:

Promovarea instrumentelor de tip capital de risc (venture capital) și a finanțării alternative (de exemplu, equity crowdfunding, business angels etc.).

Promovare cum? Unele din ele există deja și sunt folosite în România. Altele nu sunt de interes pentru investitori.

Spre exemplu equity crowdfunding (oameni simpli dau bani pentru a dezvolta un produs al unei firme și primesc la schimb acțiuni în companie) prezintă zero interes în momentul acesta. De ce? Pentru că lumea încă își amintește de țeapa numită FNI. În timp poate noile generații vor recăpăta curaj, dar momentan equity crowdfunding nu e atractiv în România deși e folosit în Vest. Dar nimeni nu pare interesat să înțeleagă treaba asta așa că ne aruncăm în propuneri din astea.

Iarăși, ce va face PLUS să ”promoveze” aceste instrumente care există deja și sunt folosite? De ce se bagă statul în folosirea unor astfel de instrumente?

Dezvoltarea pieței de capital și susținerea cotării la bursă a IMM.

Ok, știe cineva de la PLUS de ce nu se listează IMM-urile pe bursă? Vă zic eu:

  • Trebuie să fie total transparente cu situațiile financiare și patronii nu mai pot sifona bani fără să plătească impozite cum fac acum.
  • Trebuie să plătească auditori care s-ar putea să arate că business-ul e șubred (aici e o discuție întreagă legată de independența auditorilor, dar nu intru în ea).
  • Foarte multe firme românești au capital negativ, ceea ce face listarea lor la absurdă inutilă, pentru că investitorii ar cumpăra efectiv datorie, nu capital.

Ministerul Finanțelor condus de PSD are în momentul de față în vedere niște măsuri care încearcă să rezolve problema firmelor cu capital propriu negativ. Dacă reușesc, atunci se rezolvă de la sine problema cotării la bursă. Din punctul ăsta de vedere PLUS nu propune nimic.

Regândirea schemelor de ajutor de stat pe principiul coinvestirii și nu al banilor gratis.

Gen, ați zis mai sus că vreți să aruncați cu bani publici gratis în mediul privat pentru cercetare dezvoltare. Chestia asta se face prin scheme de ajutor de stat. Acum ziceți fix invers? Gen, a citit cineva tot programul ăsta? Cum se pupă chestiile astea două?

Crearea Business 360 – un birou unic de contact și sprijin pentru accesul la finanțare pe tot ciclul de dezvoltare a afacerilor.

”Sprijin pentru accesul la finanțare” – haideți să vă traduc eu problema: IMM-urile românești nu prea reușesc să acceseze fonduri. De ce? Pentru că prea multe dintre ele nu sunt bancabile, adică băncile se uită la situația lor financiară și zic: ”prea riscant, nu pot să îți dau credit”.

De ce? Pentru că în majoritatea cazurilor IMM-urile au capital negativ.

Asta înseamnă că în cazul în care firma ar da faliment băncile nu ar reuși să recupereze absolut nimic de la ele.

Sprijin pentru investitorii români din afară care se întorc și deschid o afacere în țară prin mărirea programului Diaspora Start-Up ca buget, condiții de finanțare și crearea de cofinanțări pentru microproiecte.

Mai sus zice: nu dăm bani gratis. Apoi aici, din nou, aflăm că dacă ești din Diaspora poți primi bani gratis.

Repetați după mine:

  1. Românii nu au plecat din țară pentru că nu se puteau face antreprenori!
  2. Românii nu se vor întoarce în România în numere mari pentru că li se oferă programul ăsta!

Sunt bani cheltuiți aiurea! Am mai scris despre facilitățile pentru Diaspora și concluzia e una simplă:

Românii din Diaspora vor spitale în care să nu moară din cauza infecțiilor, parcuri mai multe, să fie plătiți bine și să le fie respectate drepturile de angajatori și civilizație în interacțiunea cu instituțiile statului.

Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Am rețineri ori de câte ori citesc despre ”legislație stabilă” de la oameni care au guvernat prin OUG-uri și HG-uri, cum a fost cu Guvernul tehnocrat al domnului Cioloș. Dar în fine, haideți să trecem peste asta:

Introducerea obligativității unei analize de impact ex-ante (RIA) și a consultării adecvate cu sectorul privat pentru reglementare sau modificări.

Există deja obligația de a prezenta analiză de impact a măsurilor propuse de Guvern. Intrați pe siteul Ministerului Finanțelor spre exemplu, la secțiunea Transparență Decizională și apoi aruncați o privire peste ”nota de fundamentare” care vine la pachet cu fiecare propunere.

Orice măsură propusă trebuie însoțită de o notă de fundamentare care include, între altele și o analiză de impact. Obligația asta există deja, deci nu îmi e clar ce propune PLUS aici.

Introducerea unor criterii de paritate stat-cetățean/antreprenor în privința consecințelor ce decurg din neîndeplinirea obligațiilor.

Despre ce obligații vorbim concret? Care sunt obligațiile pe care statul nu le îndeplinește și cum sancționezi statul? Îl pui să își dea singur amendă? Zău că nu înțeleg despre ce vorbim concret.

Să vă dau un exemplu concret: dacă aveți bani de recuperat de la stat și statul se trage pe fund și îi rambursează cu întârziere aveți dreptul să cereți statului să plătească dobândă pentru acei bani.

Cei de la PLUS la ce se referă concret? Care e urgența?

Revigorarea rolului Consiliului Economic și Social și a Consiliului Fiscal.

Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Economic și Social? Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Fiscal? Ambele sunt organe consultative și nu au putere decizională propriu zisă. Ce anume trebuie schimbat? Care e urgența?

Adoptarea de măsuri urgente pentru combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru. Acestea nu sunt doar o problemă a statului (diminuarea resurselor financiare), ci și a antreprenorilor cinstiți care trebuie să performeze într-un mediu competitiv distorsionat și neetic.

Nu înțeleg ce vor să spună, zău: ”combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru”. Există combatere mai puțin fermă? Există combatere a evaziunii fiscale în mod discriminatoriu? Care sunt situațiile acelea? Vine ANAF peste covrigăria lui Gigel, dar pe Ionel nu îl verifică? Ce vor să spună concret cei de la PLUS?

Cum combați evaziunea fiscală nediscriminatoriu? Dacă ai 150 de firme care vând covrigi în București le verifici pe toate ca să nu discriminezi? E stupid, există deja proceduri și se fac analize de risc pentru combaterea evaziunii fiscale. Propunerea asta nu are sens!

Crearea unui mecanism judiciar rapid și eficient de rezolvare a diferendelor contractuale și de executare a hotărârilor judecătorești.

Există deja o procedură de mediere care ar trebui să se ocupe fix de medierea disputelor înainte de a ajunge la tribunal. Cât despre executarea hotărârilor judecătorești…pentru asta există executor judecătoresc?!

Adică treburile astea există deja. Cum adică ”crearea”? Creăm ceva ce există deja? Îmbunătățirea actualului sistem o înțeleg, dar ce anume vor să creeze?

Flexibilizarea legislației muncii și a contractelor de muncă pentru adaptarea la o piață a muncii fluidă și dinamică.

Mor când aud de ”flexibilizarea legislației muncii”. Ce anume vor să flexibilizeze? Ce e în neregulă cu actualul sistem? Există contracte de muncă temporară, posibilitatea de a ține pe cineva în perioadă de probă (chiar 2 intervale consecutive) și așa mai departe. Ce anume vor să flexibilizeze?

Adevăratele urgențe

Haideți să vă zic eu câteva urgențe:

  • Restructurarea companiilor de stat de importanță strategică: TAROM, CFR, CNC Oltenia sunt doar câteva exemple. Companiile astea sunt bombe cu ceas și suntem doar la o recesiune distanță de a le vedea în colaps. Nu mă credeți? E suficient să vă uitați la ce se întâmplă cu ELCEN – RADET în București.
  • Combaterea evaziunii fiscale – problema e reală, dar se poate rezolva printr-o combinație de creștere a numărului de inspectori pe teren, digitalizare și folosire inteligentă a datelor culese de la contribuabili. Nu sunt SF-uri, Polonia a avut un succes răsunător făcând fix asta, chestie care se poate observa în felul în care și-au redus ”VAT gap-ul
  • Problema tinerilor fără BAC: e una din cele mai grave probleme ale României în momentul de față. Acești tineri nici nu urmează o formă de pregătire superioară, care să le permită să lucreze în domenii cu valoare adăugată ridicată, dar nici nu au o pregătire concretă, având doar educație de bază teoretică. Prin urmare ajung să facă muncă necalificată în România sau afară. Ei sunt o vulnerabilitate atât economică cât și socială. Pe ei se vor baza partidele extremiste în viitor.
  • Prea multe firme nebancabile – cum scriam și mai sus: prea multe firme cu capital românesc au capital propriu negativ din cauza patronilor care sifonează profitul. Practica asta trebuie să înceteze iar aceste companii fie să se restructureze fie să dispară. De menționat că PSD încearcă să facă ceva în sensul ăsta, chestie despre care voi vorbi într-un articol viitor.
  • Firmele cu capital românesc nu exportă suficient – O altă vulnerabilitate majoră a economiei românești, dar care e îngropată de statisticile privind exportul general. Mai multe detalii asupra problemei într-un viitor articol.



Ce trebuie să știi despre eliminarea scutirii de impozit pentru IT-iști

Știu, poate ești IT-ist și citești asta. Știu, ai să rămâi dezamăgit și ai să te simți atacat la nivel personal. Nu e nimic personal, crede-mă, e doar economie.

Am mai făcut exercițiul ăsta în Februarie 2018 când am scris că scutirea din IT nu a ajutat piața de IT din România. Spuneam asta pentru că atunci când comparam România cu celelalte țări din regiune, rezulta că noi stăm mai prost deși eram singurii cu scutire.

Reiau subiectul acum pentru că Ludovic Orban a zis aproape mot-a-mot ce am zis și eu, anume că scutirea din IT nu își are locul și distorsionează economia via Hotnews:

“Mie nu mi se pare normal ca IT-iștii să fie scutiți de plata impozitului pe venit. IT-iștii câștigă cel mai bine în România. A fost o perioadă în care să stimulezi, ca oamenii să se ducă spre zona de IT, acuma nu mi se pare normal, vă spun sincer. De ce? Păi un angajat dintr-o forjă sau un șofer de TIR care muncesc în condiții extrem de grele trebuie să plătească impozit pe venit și altul care încasează venituri semnificative, venituri dintr-o muncă mai mult intelectuală, mentală fără discuție, de ce să nu plătească impozit? Neutralitatea fiscală e un principiu fundamental. Orice venit trebuie impozitat”, a spus Orban.

De ce scriu din nou?

Pentru că a trecut aproape un 1 an și jumătate de la articolul anterior și m-am săturat să văd aceleași discuții la nesfârșit pe tema asta.

Așa că m-am gândit să fac un FAQ (Frequently Asked Questions) sau nu Mith Busters pe subiectul ăsta:

Cât pierd IT-iștii prin eliminarea impozitului?

Văd că se tot aruncă în discuție eliminarea scutirii ca și când ar fi un fel de apocalipsă economică. Haideți să vedem concret cât ar pierde la salariu un IT-ist prin eliminarea scutirii:

Plecăm de la ipoteza unui salariu net de 10.000 RON pentru un angajat fără persoane în întreținere.

  • Un salariu net de 10.000 RON în IT corespunde unui venit brut de 15.400 RON.
  • Dacă dispare scutirea de impozit pentru programatori iar angajatorul nu vrea să compenseze pierderea, atunci salariul persoanei respective va scădea la 9.000 RON
  • Pentru a menține salariul la nivelul de 10.000 RON angajatorul din sectorul IT ar trebui să crească salariul brut cu 1.700 RON până la nivelul de 17.100 RON / lună.

Angajatorul ar trebui să crească salariile cu aproximativ 11% pentru ca salariul să rămână la același nivel.

Puteți face calculul ăsta pentru orice salariu cu un calculator online de salarii. Eu l-am folosit pe acesta. Ca să vedeți diferența între cu scutire vs. fără scutire căutați în dreapta ”Programator / salariat cu handicap?” și bifați da / nu.

În lipsa scutirii vor dispărea joburile

Asta e una dintre chestiile aruncate în spațiul public ca argument împotriva eliminării scutirii. Niciuna dintre țările din regiunea noastră NU au scutire de impozit. Așa că întrebarea mea: unde se vor duce acele joburi?

Se vor duce în țări în care impozitarea e mai mare? Păi atunci de ce au mai plecat din România? De ce te-ai duce în Ungaria sau în Slovacia dacă acolo sunt impozitele mai mari? Ca să nu spun că și țările astea au aceeași problemă ca România: cererea de forță de muncă e mult peste ofertă și angajatorii nu prea găsesc programatori.

Dispare scutirea, emigrează IT-iști

Aici logică e următoarea: în lipsa scutirii IT-iștii se vor muta în alte țări. Aici întrebarea mea e din nou: unde se vor duce acei programatori?

Haideți să vedem: În Marea Britanie impozitul pe venit la nivelul la care sunt salariile programatorilor e de 40%! În România ar fi 10% dacă ar fi eliminată scutirea! Deci programatorii români ar emigra în UK de exemplu, fugind de un impozit de 10% ca să plătească un impozit de 40% – 45%?

Are sens?

Dar apoi vin celelalte argumente: da, dar în UK ar fi plătiți mai bine în România. Dacă aveți curiozități puteți să vă uitați pe Glassdoor ce salarii sunt în Londra de exemplu. Apoi încercați să calculați cu câți bani rămâne în mână un programator în UK.

Haideți să vă ajut eu cu Londra la partea de costuri (via Numbeo):

Consumer Prices in Bucharest are 51.70% lower than in London
Consumer Prices Including Rent in Bucharest are 64.72% lower than in London
Rent Prices in Bucharest are 81.27% lower than in London
Restaurant Prices in Bucharest are 53.11% lower than in London
Groceries Prices in Bucharest are 46.63% lower than in London
Local Purchasing Power in Bucharest is 30.47% lower than in London

Atenție în special la chirii: ”rent prices in Bucharest are 81.27% lower than in London”.

Iar comentariile astea sunt valabile pentru toate marile orașe din Vestul Europei, nu doar Londra.

S-ar muta IT-iștii români la Bratislava? sau la Sofia? În Varșovia? Budapesta? Clar, imediat după ce învață slovacă, poloneză sau maghiară și trăiesc în acele orașe departe de familie și prieteni.

Nu s-ar mai investi în IT-ul românesc fără scutirea asta

De ce? Zice lumea că România ar fi prea scumpă pentru a investi. Prea scumpă în comparație cu cine? Cu zona Europa Centrală și de Est?

Haideți să vedem cum stau lucrurile la nivel de taxare a muncii în zona asta:

Imaginea provine dintr-un studiu al Comisiei Europene. Ia aruncați o privire pe cifrele alea referitoare la impozitarea salarială în țările alea:

  • O singură țară are nivelul de impozitare mai mic: Bulgaria
  • Toate celelalte țări din zona Europe Centrală și de Est au nivelul de impozitare mai mare

Repetați după mine: chiar și cu impozitarea aia nivelul de taxare din România e mai mic decât în restul zonei! Ca să nu spun că datele alea sunt din 2016 (cele mai recente disponibile), iar între timp impozitul pe venit a scăzut de la 16% la 10%.

Și alții au scutiri, de ce să le taie pe cele din IT?

În momentul de față sunt mai multe scutiri de la impozitul pe venit (art. 60 din Codul Fiscal), între care:

  • salariile din sectorul construcțiilor
  • veniturile persoanelor cu handicap
  • salariile celor care lucrează în cercetare-dezvoltare

Singura scutire din acea listă de care nu aș scăpa e cea pentru persoane cu handicap. Și asta pentru că statul român și angajatorii români sunt total nepăsători când vine vorba de persoane cu handicap.

Celelalte două scutiri ar trebui și ele eliminate pentru că nu rezolvă problemele din sectorul de construcții sau cercetare-dezvoltare.

Nici una din aceste scutiri nu ar trebui să existe. Putem găsi argumente pentru cea pentru persoane cu handicap. Nu putem găsi argumente economice sănătoase pentru celalalte. 

Faptul că există alte scutiri în alte domenii nu fac din scutirea pentru programatori o scutire bună. Sunt toate la fel de proaste și produc distorsiuni în economie (din nou, minus cea pentru persoane cu handicap).

Scutirea asta lasă bani în economia privată și e mai bine decât la stat

Păi stai…în cazul ăsta de ce nu eliminăm complet impozitul pe venit? Orice ban în plus la privat nu ajunge la stat și merge în economie în consum sau în economii.

De ce să lăsăm pe cei din IT cu mai mulți bani și nu pe cei din medicină? Sau pe cei din inginerie? De ce un sector trebuie să consume mai mult, dar alții trebuie să plătească bani la stat?

IT-istul consumă mai mult sau mai bine? Și dacă o face ce relevanță are asta pentru ceilalți oameni din economie? Cel care lucrează pe minimul pe economie ar trebui să se bucure că o persoană care lucrează în IT și-a mai cumpărat încă o excursie în Vietnam luna asta? Sau și-a schimbat și anul ăsta smartphone-ul? De ce? Cum ajută pe altcineva consumul ăsta?

Oamenii cu venituri mici consumă o proporție mai mare din venituri raportat la cei cu venituri mari. De ce?

Un om cu un salariu de 1.260 RON net (Cât e minimul acum) va consuma tot salariul pe mâncare, chirie și alte cheltuieli. Nu va rămâne cu mare lucru pentru a pune deoparte pentru zile negre.

Un om cu un salariu de 10.000 RON va cheltui va economisi o parte din acei bani.

Acum haideți să ne gândim un pic ce s-ar întâmpla dacă și unul și celălalt ar primi o scutire de 10% de impozit. Teoria economică zice că:

  • Persoana cu minimul pe economie va folosi tot venitul pentru consum.
  • Persoana cu venit mare va folosi doar o mică parte din acea creștere pentru consum, restul va fi economisit.

Chestia asta se numește Marginal Propensity to Consume în economie și se învață la micro-economie în anul 1 la ASE.

Dar oamenii din țara asta nu știu sau nu vor să știe chestia asta! Dacă vreți să stimulați consumul în economie, teoria economică spune că eficient e să tai taxele celor cu venituri mici, pentru că vor merge în mare parte în consum. Nu se taie taxele celor bogați pentru a stimula consumul!

Zău că argumentul ăsta nu are nici un sens oricum ai pune problema!

Concluzii

Nu există motiv economic pentru ca scutirea din programare (sau din construcții sau din cercetare-dezvoltare) să existe!

E doar o risipă de bani publici, bani care ar putea merge spre școli, spitale și ce vă mai place vouă!




De ce nu se întorc Românii în țară: e periculos

Sunt sătul de planuri de repatriere a muncitorilor români. Eugen Teodorovici ar vrea să îi aducă înapoi forțat, Opoziția crede că Românii au plecat pentru că e corupție în țară.

Eu cred că motivele sunt ceva mai puțin filozofice. De exemplu România e o țară considerabil mai periculoasă pentru oamenii care muncesc. Și nu o zic eu, o zic statisticile europene (via Digi24

În 2016, în ţara noastră a fost înregistrată o rată de 6,11 accidente mortale la suta de mii de lucrători, mai mult decât dublu faţă de media din Uniunea Europeană, care a fost de 2,21 de accidente mortale la suta de mii de angajaţi.

Și atenție! astea sunt accidente mortale! Nu vorbim aici de toate chestiile nasoale care se întâmplă pe șantiere și nu duc la moarte. Sunt enorm de multe accidente de muncă ce au ca rezultat mâine sau picioare rupte, capete sparte și așa mai departe. Ca să nu mai spun aici că de multe ori angajatorii nu raportează astfel de incidente de teama amenzilor.

Iar consecința firească e că România e plină de oameni care muncesc, dar a căror sănătate se deteriorează datorită muncii. Mai mult salariile sunt mici, medicina e proastă și scumpă așa că nici nu se pot trata, nici nu se pot lăsa de muncă.

De ce pleacă Românii?

Pentru că e al dracului de greu să muncești pe un șantier din România. Dacă la asta adaugi picioare și mâine rupte sau capete sparte devine și mai nasol. Risc mare pe bani puțini.

În Vest regulile de protecție a muncii sunt respectate mult mai bine. În același timp, dacă Doamne ferește pățești ceva, ai șanse mai mari să scapi cu bine.

Ah…și se plătește mai bine.

Poate dl. Teodorovici, dl. Orban, Cioloș sau Barna ciulesc și ei un pic urechile și înțeleg lucrurile astea. Nu sunt SF-uri, sunt motive concrete pentru care Românii pleacă și nu vor să se întoarcă!




Statistica aia cu numărul de ani lucrați de români e aiurea

Nu știu dacă ați văzut, dar circulă zilele astea un articol și niște statistici pe net despre cum România ar fi singura țară din UE în care numărul anilor lucrați a scăzut raportat la anul 2000 (via Cursdeguvernare.ro):

Durata de muncă în România s-a redus cu aproape trei ani în perioada 2000  – 2017, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru statele membre.

Practic, raportul dintre situaţia de la noi şi media UE s-a inversat de la începutul secolului. Atunci, noi aveam o durată de muncă aşteptată a fi de 36 de ani faţă de doar 32,9 ani media europeană. Anul trecut, noi am coborât la 33,4 ani, pe contrasens cu media UE, majorată la 35,9 ani.

Și evident că știri și statistici de genul ăsta sunt postate pe rețele de socializare și între prieteni cu comentarii de genul: ”românii sunt leneși”, ”avem prea mulți asistați sociali” și așa mai departe. Și nici nu se deranjează oamenii să explice evoluția asta ciudată. De ce ai face asta dacă generezi trafic cu un titlu de cancan?

Ce influențează media anilor lucrați în România?

România e o țară atipică nu pentru că suntem noi speciali ci în principal din cauza a ce s-a întâmplat în tranziția dintre comunism și capitalism:

Emigrația

Haideți să ne imaginăm că analizăm 100 de oameni care merg la muncă în România. La un moment dat, 20 dintre ei pleacă din țară, ce credeți că se întâmplă cu media anilor lucrați în România? Altfel spus avem 20 de oameni care au muncit 10 – 15 ani în România apoi pleacă și lucrează în Italia.

Crește sau scade media anilor lucrați în România? Evident că în România media scade.

Crește sau scade media anilor lucrați în Italia? Evident că în Italia va crește.

Ce spun datele alea statistice? Că în Vest media a crescut, în România a scăzut.

Munca la negru

Ne uităm acum la cei 80 de oameni rămași în România (au fost 100). Vedem că 10 dintre ei merg în fiecare zi la muncă, dar nu apar ca salariați. De ce? Pentru că patronul îi plătește la negru.

Crește sau scade media anilor lucrați în România? Scade.

Pensionări anticipate

Regimurile politice ale anilor 90 s-au trezit în situația în care trebuiau să facă ceva cu companiile de stat neprofitabile. Aveau opțiunea de reforma economia și a crea noi locuri de muncă, dar asta era prea greu, erau prea preocupați să devalizeze Bancorex.

Așa că au preferat varianta mai ușoară: cam toată lumea care avea în jur de 50 de ani a primit posibilitatea de a se pensiona anticipat. Ăsta e unul din motivele pentru care avem un număr disproporționat de mare de pensionari raportat la oameni activi.

Practica asta a continuat și în 2000, doar că nu prin pensionări din companii de stat ci prin pensionări pe caz de boală. Mulți dintre cei pensionați anticipat sau pe caz de boală s-au întors în câmpul muncii, dar la negru.

Crește sau scade media anilor lucrați în România în cazul ăsta? Scade, clar.

Cherry picking

Cherry picking e un termen anglo-saxon folosit pentru a descrie situații în care oamenii își aleg informațiile convenabile și le ignoră pe celelalte. Ceva de genul ăsta se întâmplă și cu știrea asta.

Cursdeguvernare.ro nu dă link spre Eurostat, locul de unde sunt luate știrile deși cam au obligația asta. Dacă o făceau puteați vedea că și-au ales datele care le-au convenit pentru știre. Iată cum arată evoluția indicatorului de când suntem membri UE(via Eurostat):

Deci dacă luăm ca referință anul 2008 și comparăm cu 2017 se poate observa că de fapt numărul de ani lucrați e în creștere. Nu întâmplător cam tot ce v-am zis eu mai sus ca motive s-au petrecut în perioada tranziției, adică până la aderarea la UE.

Concluzii

Românii nu sunt mai leneși, nu lucrează mai puțin decât alți europeni, pur și simplu jurnaliștilor noștri le plac știrile senzaționale, scoase din context, nu alea cu cifre și explicații.




Ne vor lua roboții toate locurile de muncă?

Tocmai am dat peste un articol referitor la viitorul locurilor de muncă și nu pot să nu mă întreb dacă autorul înțelege în ce fel de lume trăiește. Atenție, nu e un articol de pe vreun site dubios românesc ci de pe hbr.org, siteul Harvard Business Review.

Articolul cu pricina se numește: ”The Future of Human Work Is Imagination, Creativity, and Strategy” și ne explică faptul că roboții ne vor lua locul. Acum nu vreau să fiu înțeles greșit, sunt de acord că roboții ne vor lua locul de muncă, problema mea cu articole de genul ăsta e că autorii nu au un minim de gândire critică cu privire la felul în care va arăta un viitor automatizat.

Ei spun de exemplu: Vor dispărea locuri de muncă, dar asta e ok, pentru că acele locuri de muncă sunt oricum nașpa. Acei roboți vor trebui supravegheați și asta va genera mai multe locuri de muncă decât avem acum și mult mai bune. Mai mult, vom deveni cu toții super creativi și vom avea o grămadă de timp liber pentru a ne dezvola imaginația și creativitatea și altele asemenea.

Urăsc articolele astea pentru că mereu fac aceleași greșeli pe care o să le punctez mai pe scurt aici:

1) Ni se spune ca roboții vor fi atât de deștepți încât vor înlocui tot! Adică nu doar meseriile repetitive ci tot! Nu contează că ești avocat, economist, finanțist sau altceva…Roboții te vor înlocui! În același timp însă vor apărea alte locuri de muncă pentru că…uite așa, de aia!

Între timp Google, compania cu cel mai puternic AI din lume nu e în stare să oprească reclame dubioase pe clipurile lor de pe Youtube. Dacă aveți curiozități legate de stadiul în care ne aflăm din punct de vedere al inteligenței artificiale atunci aflați de la mine că suntem încă departe de o inteligență apropiată măcar de cea a unui câine mai deștept.

Asa ca povesti din astea cu: robotii vor inlocui tot sunt inca departe de adevar. Mai vorbim peste 20-30 de ani daca se vede ceva la orizont.

2) Cica vom avea meserii mult mai faine in viitor create de robotii acestia. Problema e ca acei oameni care vor fi înlocuiți de roboți nu au aptitudinile necesare pentru a deveni ”data scientist”, programator, machine learning engineer, business inteligence developer sau altele asemenea. Trecând peste aberația tip: ”Automatizarea va afecta pe toată lumea, dar vor apărea locuri noi de muncă”. Acei oameni care își pierd locurile de muncă vor deveni șomeri pe termen lung și majoritatea își vor petrece restul vieții în sărăcie lucrând temporar pe unde apucă. Dacă ar avea aptitudinile necesare ar migra singuri către acele joburi, nu ar aștepta să fie înlocuiți, ce dracu! Nimeni nu are chef să își bată capul cu ei așa că, pentru a nu speria lumea se aruncă osul ăsta: ”Stați liniștiți, veți deveni cu toții data scientists după ce roboții vă vor lua locul la supermarket!”

3) Vor dispărea joburi, dar vor apărea mult mai multe! De ce? Pentru că așa a fost și în trecut! Ok și dacă de data asta e diferit? Roboții ăștia se spune că ar fi atât de deștepți încât ar urma să înlocuiască și inginerii, programatorii, juriștii, avocații, finanțiști și…cam pe toată lumea! Revoluția industriașă din secolul XVIII – XIX a înlocuit munca făcută cu mâna, nu și pe cea cu capul. Ori dacă cineva îmi va lua locul mie și se va chinui în locul meu să înțeleagă ce a vrut să spună un jurist de la Bruxelles acum 20 de ani atunci cu siguranță poate înlocui orice data scientist, machine learning engineer și ce alte meserii pompoase vom avea când roboții vin peste noi.

Așa că dacă automatizarea va fi atât de puternică atunci suntem cu toții în rahat!

4) Roboții și automatizarea ne vor face viața mai bună iar noi vom fi mai creativi! 

În primul rând, ori de câte ori citiți chestii de genul: ”Vom avea mai mult timp liber”, ”va trebui să fim mai creativi”, ”Imaginația va fi cea care va conta” gândiți-vă la un singur cuvânt: ”ȘOMER”. Când ai timp liber iar imaginația zburdă liberă? Când ești șomer! Pentru că doar atunci te gândești obsesiv la cum dracu vei face mâine de bani!. Dar știți care e faza? Dacă o companie care te va înlocui ar încerca să te liniștească în timp ce lucrează la robotul care îți va lua locul de muncă, crezi că îți va spune: ”Hei, stai liniștit, vei, când vei fi șomer vei avea mai mult timp pentru tine!”?

Nu! va băga in schimb placa aia cu creativitatea și imaginația.

Umanitatea trece printr-un proces de automatizare fantastic de vreo 30 – 40 de ani, de când avem calculatoare. Și cu toate astea încă lucrăm 8 ore / zi. De ce? Poate pentru ca nu ii pasa nimanui de creativitatea noastra?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Pe de altă parte, presupunând că ne va da cineva mai mult timp liber, ce facem cu el? Pe vremuri oamenii se uitau la TV în timpul liber. Odată cu apariția calculatoarelor se uită pe youtube și pe facebook. Oamenii nu devin mai creativi ci rămân fix la fel. Dacă roboții vor face totul pentru noi, majoritatea covârșitoare a omenirii se va uita la adolescenți cretini pe youtube, clipuri cu pisici și va da citate emoționale din Dan Puric.

Acum haideți să punctăm care sunt de fapt problemele cu roboții ăștia:

  • În primul rând sunt îngrozitor de proști! Sunt foarte buni în a face calcule rapide, dar nu au capacitatea de a face lucruri extrem de simple, cum ar fi să recunoască obiecte, decât dacă le sunt date milioane de fotografii pe care să le proceseze. IBM Watson, unul din cele mai avansate AI-uri din lume nu e în stare să dea diagnostice pe care medici le dau în mod curent.
  • E vorba despre bani! Nu există interes pentru AI decât în zone în care costurile sunt mai mici decât beneficiile aduse companiilor. De ce nici un AI nu e băgat la înaintare pentru a găsi un leac pentru cancer? Pentru că e prea complicat și implicit prea scump. E mai ieftin să faci un robot care să conducă o mașină decât unul care să analizeze miliarde de variațiuni ale ADN-ului uman. Regulile după care se conduce o mașină încap într-o cărticică de câteva zeci de pagini așa că nu e de mirare că Google, Tesla și Uber aleargă după mașini care se conduc singure. Acolo sunt bani de făcuți!

  • Nu vom fi înlocuiți complet! Asta e altă chestie pe care nimeni nu o spune: De multe ori e mai ieftin să angajezi un om să facă o chestie decât o mașină. Teoretic o grămadă de companii ar putea să dezvolte o mașinărie industrială care să facă haine de la cap la coadă. Dar de ce să bagi atâția bani în astfel de lucruri când sunt oameni în Bangladesh dispuși să facă asta pentru 40 – 50 de euro pe lună?
  • Automatizarea vine și ar trebui să ne fie teamă de ea, dar va merge în acele sectoare de activitate ușor de automatizat. Taximetriștii din București pot sta liniștiți, în următorii 20 de ani nimeni nu îi va înlocui! Camionagii din SUA sau Marea Britanie în schimb s-ar putea să aibă probleme.
  • Încă nu știm ce înseamnă inteligența! Pentru a crea un robot cu adevărat inteligent, care să facă niște chestii foarte complexe ar trebui să înțelegem și noi propriul proces de creație și gândire. Momentan nu e foarte clar cum funcționează inteligența umană deci slabe șanse să reușim să facem un robot deștept.
  • Tehnologia din prezent nu e prea grozavă. Tehnologia pe care o avem în prezent e ok pentru calcule repetitive, dar nu foarte grozavă când vine vorba de adaptare la orice iese din tipar. Pentru a crea inteligență artificială care să ne ia toate locurile de muncă trebuie ceva mai mult decât chip-urile din silicon de azi.

Ești confuz și nu mai înțelegi dacă roboții ne vor lua sau nu locuri de muncă? Așa ar și trebui să fii! Pe scurt, eu zic așa:

Nu ne vor lua toate joburile ci doar cele ușor de automatizat și la costuri minime. Nu vom deveni mai creativi sau mai buni ci doar vom sta mai mult cu telefonul în mână. Momentan nu sunt șanse să vedem roboți atât de inteligenți încât să ne înlocuiască complet și chiar dacă ar exista ar fi mai ieftin să pui oameni să facă chestii decât să bagi o căruță de bani în software.


Câteva linkuri utile pentru cei curioși:

Questioning the Hype About Artificial Intelligence