1

Un exemplu de cum să nu îți dai cu părerea

Am mai multe surse pe care le urmăresc pentru știri zilnice. Una din acele surse e blogger-ul Zoso, care publică o listă de știri în zilele lucrătoare. Azi am dat peste un articol care se anunța promițător numit ”BBC are un articol similar”. Zic ”ok, s-ar putea să fie interesant” așa că dau click și ajung aici:

Sursă screenshot: blogul https://cuvintecuvintila.blog

Ok, un blog românesc, perfect, mai găsesc pe cineva cu pasiune pentru geopolitică. Ăsta nu e un lucru rău. Dar o regulă de bun simț în privința politicii internaționale spune că domeniul ăsta e al dracului de complicat și plin de propagandă și interpretări subiective ale realității. Fix de asta e important ca persoana respectivă să își menționeze sursele, ca să poată vedea și cititorul de unde își ia informațiile și apoi să judece singur acele fapte.

Am atras atenția și în trecut asupra acestei practici des întâlnite în media românească: subiecte complicate cu zero trimiteri sau referințe.

Din păcate nici textul de aici nu e excepție de la această practică: subiect complicat cu ZERO trimiteri relevante în text către sursele de unde sunt preluate informațiile. Și vorbim despre:

  • acuzații de colaborare cu naziștii la adresa familiei Bush
  • acuzații de rasism: ”De altfel pînă la Trump, acesta a fost considerat cel mai rasist mesaj promovat vreodată de un candidat la președinție după 1945.
  • exprimări de genul: ”În paranteză avem lista cu asemănările și deosebirile dintre CIA și KGB, exceptînd limba de predare a cursurilor. ( )

Nici o referință, nici o trimitere la o sursă pentru informațiile astea…nimic. Poate informațiile sunt adevărate, poate nu, cititorul obișnuit nu se va deranja să le verifice sau să înțeleagă nuanțele.

Și totuși textul e shareuit și oamenii preiau opinii din el, deși nu e foarte clar de unde provin informațiile, cât din ele sunt opinii și cât sunt fapte ce nu pot fi contestate. Sunt informațiile preluate de pe wikipedia? Atunci ar trebui spus că provin de acolo. Sunt preluate din altă parte, atunci dă sursa! Dacă sunt luate de pe Russia Today e una, dacă sunt de pe BBC e altceva.

Și dacă tot veni vorba de BBC, să vezi chestie și BBC are un articol similar:

Nici tipul de la BBC nu dă linkuri (boală grea și prezentă și la case mai mari văd), dar măcar spune de unde a luat informațiile: ”conform biografului lui Bush”, ”conform unui interviu din The Atlantic” și așa mai departe.

Sunt mulți care spun că schimbarea începe cu noi, dar puțini care o și fac. Nu trebuie să fie schimbări mari, ajută și cele mici, cum ar fi să refuzi să iei în considerare articolele complicate fără sursă.

Și ca o ultimă remarcă, autorul articolului de pe blogul românesc zice la un moment asa:

Cam asta ar fi trebuit să vedem noi la TV despre George H.W. Bush, sau să fi citit pe site-ul Știrile ProTV, în loc de https://stirileprotv.ro/stiri/international/sua-in-doliu-dupa-moartea-lui-george-bush-sr-cariera-remarcabila-a-celui-de-al-41-lea-presedinte-american.html, dacă acolo ar fi lucrat oameni care să își respecte publicul și meseria de jurnalist.

Nu știu cine e tipul sau cu ce se ocupă, știu însă că nu poți să te plângi că Știrile Pro TV nu își respectă publicul și meseria de jurnalist într-un articol cu ZERO referințe către sursele informației. Mai ales când faci afirmații atât de categorice și lipsite de nuanță precum cele de mai sus. Nu de alta, dar ironia situației e prea puternică, pentru a o putea ignora.




Nici G4Media nu citează sursele

Îl știți pe Dan Tăpălagă, tipul care tot spune că PSD fură, că Dragnea e un penal, că PSD sunt hoți? Ei bine el a plecat de la Hotnews și scrie pe propria sa platformă. Toate bune și frumoase până aici, doar că e un pic aiurea să țipi cât poți de tare: ”Hoții!”, în condițiile în care multe dintre articolele de pe platforma sa nu citează sursele. De ce spun asta? Pentru că am mai zis treaba asta și am să o tot repet: a te folosi de informațiile altcuiva înseamnă încălcarea drepturilor de autor și implicit furt intelectual. Câteva exemple:

La finalul articolului autorul a scris ”Surse” și a enumerat sursele, dar nu a dat nici link și nici nu a spus care sunt articolele de unde a preluat informația:

Cu albastru sus se vede linkul spre G4MEdia. Jos se vede cum sursele sunt citate fără link și se face trimitere spre numele organizației, nicidecum articolul de unde a fost preluată informația.

Dar chestiile astea nu se întâmplă doar în articolele unor oarecare oameni care scriu pe platformă ci și la Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi:


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Câteva concluzii

A început să mă preocupe subiectul ăsta după ce am observat că în mod sistematic presa românească nu citează sursa. Și nu vorbim de Antena 3 sau Romania TV aici ci de platforme care se vor respectabile. În cazul G4media lucrurile sunt destul de clare:

  • Politica editorială e de a nu cita sursele în general. Sunt articole întregi preluate de pe siteuri din afară și traduse sistematic în limba română fără a menționa sursa. Când vine vorba de surse românești, nici ele nu sunt citate, dar măcar sunt menționate (deși fără link).
  • Se citează în general ca sursă propriile articole, ori de câte ori se poate, deci oamenii știu să folosească linkurile și nu e o întâmplare că fac asta.
  • Sunt menționate ca sursă numele ziarelor de unde sunt preluate articolele (uneori), dar niciodată nu se menționează concret articolul preluat și NU se dă link.

De ce fac asta?

Faptul că citează doar numele ziarului spune că nu vor să trimită cititorii spre acel articol. De ce? Nu știu, dar bănuiesc că au preluat atât de multă informație de acolo încât ar arăta că au  făcut copy și paste. Pe lângă asta probabil nu vor ca ziarele respective să știe că articolele le sunt preluate dincolo de cât permite ”fair usage”. Și ar mai fi o chestie, dar credeam că a murit și nu o mai ia nimeni în serios numită ”Pagerank”. Pe vremuri Google calcula relevanța unui site comparând câte linkuri trimit către un site cu câte linkuri trimite siteul respectiv spre alte siteuri. Adică: Blogul Economie 101 trimite linkuri spre 1,000 de surse. Alte siteuri citează și trimit cu link spre blogul Economie 101 de 200 de ori. Google calculează raportul și trage concluzia că blogul Economie101 nu are o relevanță foarte mare pentru că linkurile care ”ies din site” sunt mai multe decât linkurile care ”trimit spre site”. Consecința ar fi că articolele de pe blogul meu nu sunt considerate foarte relevante așa că vor apărea pe pagina 5 sau 10 sau 200 într-o căutare. Ce ar trebui să fac eu în situația asta ar fi să nu mai citez nici o sursă, să șterg toate trimiterile spre exterior și atunci mă aleg cu 200 de linkuri spre blogul Economie 101 vs. 0 linkuri care ies din site. Brusc Google va considera că sunt o sursă citată des și implicit va pune articolele mele mai sus în căutările lor. Google a spus în repetate rânduri că nu prea mai ține cont de chestia asta și Pagerankul a murit oficial în 2014, în prezent algoritmul ținând cont de vreo 200 de factori diferiți pentru a calcula relevanța unui site. Faza e că poți obține același efect adăugând atributul ”nofollow” linkurilor. Nu există așadar scuză legitimă pentru a face treaba asta! Dar văd că treaba asta încă ține și cred că G4Media nu pune linkuri intenționat ca strategie de SEO. Iar asta sincer e o chestie de rahat pentru că încalcă legea drepturilor de autor din România, Marea Britanie și SUA în mod flagrant. De ce îmi pasă mie? Pentru că aș vrea că măcar cititorii mei să înțeleagă problemele aduse de necitarea sursei:

  1. Omoară presa liberă pentru că oamenii care au generat acea informație trebuie plătiți. A prelua informația lor fără citare înseamnă că ei muncesc și alții beneficiază GRATIS de pe munca lor.
  2. Nu e etic pentru un jurnalist să preia informațiile altor jurnaliști fără să le dea credit. Ca să nu mai spun că e aiurea să strigi ”Hoții!” la Dragnea și PSD, dar tu să îți însușești ideile și informațiile altora la modul sistematic (de asta am enumerat atâtea exemple mai sus).
  3. Necitarea surselor înseamnă că articolul respectiv poate spune chestii false. Cum pot verifica dacă G4Media spune adevărul despre revolta din Irak de exemplu dacă nu dau sursa informației.

Cât despre blogul meu, am câteva mii de linkuri care ”ies” din blog citând surse sau trimițând spre articole interesante. Mi se rupe de Pagerank și dacă Google mă crede sursă de încredere. Prefer să indic sursa și să vă ofer posibilitatea de a descoperi lucruri interesante atunci când pot.




De ce moare presa din România: citarea surselor la Adevărul

Una din cele mai enervante chestii din presa românească e faptul că nu are obiceiul să citeze sursele. E o situație mult prea comună pentru gusturile mele, pe care o vezi la televiuni, ziare, siteuri și tot așa. 

Chestia asta nu ar fi o problemă pentru Antena 3 sau Trinitas, ambele propovăduind iertarea păcatelor și implicit a furtului (primii legal, ceilalți spiritual), dar e al dracului de ironic când o face și presa ”serioasă”, aia care cataloghează politicienii drept ”hoți” și care vrea independență pentru justiție.

De ce spun asta?

Pentru că atunci când nu citezi o sursă înseamnă că acele lucruri spuse / scrise îți aparțin. Ori dacă nu tu le-ai gândit, dar ți le atribui (indirect prin necitarea sursei), se numește tot furt.

Un al doilea motiv pentru care mă irită necitarea sursei e faptul că face foarte dificilă urmărirea acurateței informației. La o lucrare de beletristică acuratețea e irelevantă, dar când scrii pe subiecte complicate e necesar să indici și sursa, altfel informația respectivă nu poate fi verificată. Și asta în epoca ce a consacrat termenul de ”fake news”.

În sensul ăsta cred că merită amintit ce spunea H. J. Simpson, un statistician american celebru:

Politica externă la Adevărul

Îmi place să citesc chestii pe politică externă. De regulă o fac de pe siteuri și/sau ziare străine din motive evidente. Ocazional însă mai frunzăresc și onlineul românesc pentru vreo 2-3 oameni care scriu ocazional.

Cred că suntem de acord cu toții că politica externă e unul din subiectele complicate care ar merita citarea sursei. Ei bine, iată cum stau lucrurile la Adevărul.ro, site / ziar ”quality”:

  • De ce arde Basra? – Un articol despre problemele etnice și religioase din Basra, un important oraș irakian. Sună a subiect complex, nu? Surse citate: ZERO! Autor: Radu Ghelmez.

Cine e Radu Ghelmez? Conform profilului de pe Adevărul Radu Ghelmez este contabil ”și un autointitulat „poet de facebook“.

Poeții sunt exceptați de la regulile de citare a sursei, mai ales când scriu pe politică internațională, deci e ok în cazul lui bănuiesc.

E autorul un amator naiv care a uitat sau nu e obișnuit cu citarea surselor? Nu, în nici un caz. Omul e inclusiv profesor deci știe foarte bine cât de importantă e citarea sursei. 

  • Republica Moldova, încotro? – Tema articolului e situația din Republica Moldova și direcția politicii din țara aceasta. Surse citate? ZERO! Autor: Sebastian Rusu, care este jurnalist, expert colaborator al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I.  Brătianu” și doctor în ştiinţe sociale.

Cu un doctorat în științe sociale îmi vine greu să cred că nu știe cum e cu citarea surselor. Ca jurnalist cu atât mai mult.

  • Se mişcă Balcanii. Încotro? – Articol despre situația politică din Balcani cu referințe spre Bosnia, Kosovo, Serbia. Surse citate? ZERO! Autor: Cristian Preda, despre care probabil ați mai auzit și despre care profilul de pe adevărul.ro spune că este profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, fost consilier al lui Emil Constantinescu şi al lui Traian Băsescu, secretar de stat la Externe și eurodeputat.

Cu atâta panoplia de funcții, între care și cea de profesor, autorul nu știe să citeze sursa în articolele sale. Fain! De asemenea, nu pot să nu observ că toată lumea se întreabă: ”Încotro?” Chiar atât de lipsită de imaginația e lumea pe siteul ăsta?

  • De ce ar trebui să ne pese de Intermarium? (I) – Un articol despre ”Intermarium” un concept din geopolitică destul de complex (link pentru cei curioși, că sunt gratis linkurile). Surse citate: ZERO! Mai sunt și 2 hărți în articol care bănuiesc că sunt făcute cu mâna autorului, pentru că nu au nici ele sursă. Autor: Dan Sultănescu, despre care aflăm că este analist politic și director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală.

Wow, numai oameni mari la Adevărul, ”director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală”. Păcat că nu știe să citeze sursa informației dom director.

  • Un nou război în Golf? Retorica Iranului privind închiderea Strâmtorii Hormuz – Un articol despre un posibil război în Orientul Mijlociu (alt război). Sună a subiect complicat. Surse citate: ZERO! Autor: Răzvan Munteanu, care este directorul general al publicației NewsInt, președintele think-tankului Chamber of Excellence in Internațional Affairs și Strategic Analyst în cadrul Middle East Political and Economic Institute. Mai aflăm și că este doctorand în relații internaționale la SNSPA, dar și ”autorul sau co-autorul mai multor cărți, studii și articole de specialitate și colaboratul unor publicații media naționale și internaționale”.

Încă un director, dar și doctorand pe relații internaționale. Oare și lucrarea de doctorat e la fel de plină de referințe și surse citate? În articolele din presa internațională face oare la fel?

Cine citează sursa pe Adevărul.ro?

Sunt și autori care citează sursă la Adevărul, deși pare greu de crezut, cum ar fi de exemplu domnul Constantin Pârvulescu, în articolul De ce se fumează atât de mult în filmul românesc?

De apreciat că omul trimite către sursă ori de câte ori nu își exprimă o opinie. Pe de altă parte însă Constantin Pârvulescu nu e profesor universitar în România, director la vreun think tank de geopolitică, fost consilier guvernamental sau poet de facebook, astfel încât să fie nevoie de citare a sursei. Apropo, articolul ăsta e mai interesant decât cele de mai sus.

Ce încerc să spun?

E ironic cum subiecte grele precum situația tensionată din Siria, Irak, Balcani sau Moldova au zero trimiteri către surse, în schimb un articol despre fumatul în filmul românesc are fix atâtea câte erau necesare. Asta îmi spune că s-ar putea să nu fie vina Adevărului pentru lipsa citării ci a autorilor. 

Ori autorii de mai sus, prin necitarea sursei declară că afirmațiile în cauză le aparțin și au fost obținute de mintea lor strălucită, ceea ce e uimitor, pentru că implicit trebuie să fii fost prezenți la atâtea întâlniri la înalt nivel încât să nu fie nevoiți să citească nimic. 

E de reținut de asemenea că subiectele de mai sus sunt notorii pentru propaganda și dezinformarea care circulă de prin toată direcțiile. De unde știu că autorul îmi relatează informație corectă și nu propagandă reprodusă din altă parte dacă nu pot nici măcar să verific sursa informației? Dincolo de problema drepturilor de autor încălcate de autori avem așadar problema răspândirii de informații care e posibil să fie propagandă. Probabil ar trebui să fiu impresionat de cât de impresionante sunt titulaturile autorilor și să nu îmi fac griji, sigur știu ei ce știu.

Altă chestie mișto e că Radu Ghelmez, tipul care se autorintitulează ”poet de facebook” mai sus, e membru USR, vrea să candideze la europarlamentare și a strâns semnături pentru inițiativa ”fără penali” a USR, ceea ce e ironic având în vedere că își însușește munca altora de documentare, oameni care chiar au fost în zonele de conflict, riscându-și viața, pentru a obține acele informații. Adică pe de o parte se dă de fund în sus că PSD fură, pe de altă parte își însușește munca altora. Frumos viitor are politica românească! 

Și da, ăsta e încă un motiv pentru care presa din România moare: pentru că nu știe să se țină de niște standarde minime. Nu vorbesc aici de chestii super complexe ci de a cere autorilor să citeze sursa! Toate acele texte sunt pasibile de a fi date jos pentru încălcarea drepturilor de autor iar Adevărul poate fi acționat în instanță alături de autori.

Dar îi pasă cuiva atât timp cât vine traficul pe site iar autorii își dau pun articolele în CV?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]