1

Why Nationalism de Yael Tamir: Recenzie

Naționalismul a scos părți mari din populația globului din sărăcie, dar același naționalism a dus la numeroase războaie. Atacat atât de stânga modernă cât și de dreapta neoliberală, naționalismul pare un concept căruia deja i s-a rezervat un loc în coșul de gunoi al istoriei.

Cu toate astea, naționalismul refuză să moară și scoate capul din ce în ce mai des. Oare lumea a înțeles naționalismul greșit? Yael Tamir, academician și fost Ministru al Imigrării și apoi al Educației în Israel oferă o altă perspectivă asupra naționalismului într-o carte echilibrată, dar și provocatoare.

Pentru cine e cartea

Why Nationalism e genul acela de carte pe care trebuie să o citești indiferent de ideologia căreia subscrii. Poate vei rezona cu ideile din carte și vei putea să le justifici mai bine în discuții politice, poate vei înțelege mai bine cum gândesc adversarii tăi politici sau poate te va ajuta să găsești acele chestii care vor duce la un compromis cu ”celălalt”.

Dar cum românii sunt de regulă împărțiți pe principiul clasic stânga vs. dreaptă, cartea asta probabil va reuși să îi enerveze și pe unii și pe alții. Cu toate astea, dacă vreți să înțelegeți de ce a apărut AUR, de ce a câștigat alegerile în SUA Trump, de ce a avut loc Brexit, de ce ieșirea din decor a lui Trump nu va rezolva problemele americanilor și așa mai departe, atunci trebuie să citiți cartea asta.

Despre ce e cartea

Să începem cu cuprinsul:

Why Nationalism e o carte care ridică foarte multe întrebări interesante și propune o serie de idei care atacă ceea ce am putea numi singurul consens politic al ”lumii bune”, anume că naționalismul e o chestie nasoală.

Stânga modernă vede în naționalism un drum care invariabil duce spre fascism și discriminarea minorităților. Dreapta modernă vede naționalismul ca pe o doctrină depășită având în vedere că promovează o orientare spre probleme interne și nu spre exterior. Dreapta e îndrăgostită în schimb de globalism și neoliberalism, iar asta nu de ieri de azi ci de prin anii 70.

Renegat de toată lumea, naționalismul apare cel mai des asociat cu partidele extremiste sau cele conservatoare ori ultraconservatoare. Cumva aceste curente ideologice par singurele interesate de naționalism.

Impresia generală prin majoritatea colțurilor civilizate ale lumii e că naționalismul e o doctrină înapoiată ce nu își are rostul în secolul XXI.

Yael Tamir vine însă cu o serie de contra-argumente convingătoare la ideile astea.

În primul rând, ne amintește autoarea, lumea uită însă că naționalismul e doctrina care a dat startul modernismului în multe părți ale lumii. Dacă ne gândim la România, atunci într-adevăr independența noastră, intrarea în modernitate, unirea istorică a provinciilor României, toate astea nu ar fi fost posibile în absența naționalismului.

Un alt argument interesant e că naționalismul a fost în principal o creație a elitelor menit să aducă sub umbrela unui discurs comun întreaga populație a unei țări. Chestia asta e valabilă și pentru România, naționalismul nostru având rădăcinile în pașoptismul promovat de elitele întoarse de la studii din Vest. Iar România nu e un caz excepțional, elitele politice au fost cele care au construit ideea de națiune și naționalism inclusiv în Vest.

Majoritatea argumentelor autoarei converg în jurul ideii că naționalismul nu e forță a binelui sau a răului ci, la fel ca multe alte doctrine, o unealtă. Cum folosești acea unealtă poate fi bun sau rău, dar ideile și doctrina în sine nu au neapărat ceva bun sau rău în ele. Spre deosebire de alte idei însă, naționalismul e o unealtă teribil de puternică, motiv pentru care nu ar trebui lăsată în mâinile extremiștilor, a iliberalilor. Dimpotrivă, cei care țin la ideile liberalismului iluminist ar trebui să facă tot posibilul pentru a recupera naționalismul și a-l folosi în slujba binelui comun.

De ce avem nevoie de naționalism

Naționalismul a fost una din numeroasele victime ale neoliberalismului, care a cuprins lumea vestică de prin anii 70. Neoliberalismul a vrut dispariția barierelor din fața comerțului global și a liberei circulații a capitalului și oamenilor. A reușit să facă asta în mare parte, dar schimbările masive petrecute, aduse de comerțul global și globalizare în general au avut efecte negative puternice asupra populației sărace și clasei de mijloc.

Plecarea locurilor de muncă spre Asia și imigranții calificați dispuși să muncească pe mai puțin au dus la o scădere a statutului social și economic al clasei sărace. Au beneficiat în schimb cei cu înalte calificări și cei bogați. Ani la rând de joburi nesigure și prost plătite au adus la putere oameni precum Trump și au cauzat Brexitul spre exemplu.

Neoliberalismul e în mare parte o creație a dreptei, dar și stânga a contribuit la problemele actuale.

Stânga modernă preferă discursul identitar în locul celui de clasă, într-o încercare de a nu fi catalogați drept comuniști sau socialiști. În discursul identitar nu au însă loc albii săraci, motiv pentru care nici stânga nici dreapta nu pare teribil de apropiată sau interesată de problemele economice ale albilor săraci din Vest.

Aceștia au ajuns să fie lipsiți de oportunități economice de dreapta, dar și ponegriți de stânga pe motiv că sunt privilegiați făcând parte din majoritate. Însă albii săraci nu prea văd aceste beneficii din moment ce trăiesc în sărăcie.

De ce avem nevoie de naționalism? În accepțiunea autoarei, doar naționalismul poate repune pe masă un contract social care să lege păturile sociale ale unei țări (oricare ar fi ea). Săracii au nevoie de oportunități economice, iar acolo unde mediul privat nu vrea sau nu poate intervei o poate face statul. Cei bogați au nevoie de un loc pe care să îl poată numi casă și nu pot fi ”cetățeni ai nimănui” cum îi numea Theresa May. Cetățenia, zice Yael Tamir, vine la pachet nu doar cu beneficii (pentru cei bogați) ci și cu obligații, inclusiv obligația de a contribui la dezvoltarea națiunii din care și ei fac parte.

E nevoie de naționalism pentru a reda coerența națiunilor și a putea reduce pericolul extremismului. Atractivitatea actuală a discursurilor extremiste e mare nu doar din cauza crizelor economice ci și a lipsei unui discurs care să unească diferitele clase sociale sub un set de idei comune. Ori acel discurs comun e naționalismul și ideea de națiune stat cu o limbă comună, istorie comună și un viitor comun.

Ironia sorții

Fac o paranteză pentru mine aici: eu sunt un imigrant român care locuiește în Marea Britanie și citește o carte scrisă de un cetățean al Israelului, dar publicată de o editură americană și care vorbește despre cum globalismul nu e chiar ok și e nevoie de schimbări.

Sunt șanse mici să fi citit cartea asta în România pentru că ea nu se găsește în librării. Și dacă s-ar fi găsit sau aș fi auzit de ea din alte părți mi-ar fi fost greu să dau 136 RON sau 83 RON pe ea având în vedere cât e de subțire (181 de pagini format caiet mic). Eu sunt unul din oamenii calificați care a beneficiat de pe urma globalizării.

În același timp însă, poate nu aș fi plecat din România dacă aș fi avut oportunități mai bune acolo. Oare ar trebui să mă bucur că globalismul mi-a dat ocazia de a avea o viață mai bună în Vest sau să mă întreb dacă nu cumva același globalism s-ar putea să îmi fi distrus șansa la o viață bună și în România. Din păcate nu voi afla niciodată.

Cum arată cartea 

Cine e autorul?

Yael Tamir e o doamnă din Israel care de formație e profesor universitar, dar care a servit și două mandate parlamentare în Parlamentul Israelului. A fost politician doar 8 ani de zile (2003 – 2010), dar în timpul acesta a ocupat și poziția de Ministru al Imigrației și Ministru al Educației.

În Israel și femeile fac armata, ceea ce a făcut ca ea să fie pe front în timpul Războiul de Yom Kippur. Are un doctorat în filozofie politică la Oxford, acolo unde a fost puternic influențată de ideile lui Isaiah Berlin, care i-a fost și coordonator al tezei de doctorat.

Din 2015 e ”adjunct professor” (nu știu echivalentul în limba română) la Blavatnik School of Government din Oxford. Între 1989 și 1999 a fost research fellow la Shalom Hartman Institute din Ierusalim, Princeton University și Harvard University.

Ce mi-a plăcut?

Why Nationalism e o pledoarie la obiect și foarte convingătoare a cauzei naționalismului. În același timp, cartea e echilibrată iar autoarea discută și părțile negative ale naționalismului și felul în care acesta poate scăpa de sub control.

Mi-a plăcut de asemenea că nu e o carte scrisă pentru a acționa ca o cameră de ecou. Limbajul e accesibil iar autoarea nu bate câmpii așa cum tind să facă alți profesori universitari când vorbesc despre subiecte abstracte. Sunt 181 de pagini de text în format de caiet mic (fără bibliografie, note și alte chestii), dar e în același densă în idei.

Ce nu mi-a plăcut

Nu cred că am ce să reproșez sincer. Când am văzut titlul cărții mi-am imaginat că va fi o pledoarie în favoarea naționalismului. Titlul a promis, cartea a livrat fix asta. Mă așteptam la ceva bine argumentat din partea unui om care a fost în guvernul uneia din puținele țări dezvoltate care încă mai face nationbuilding (Israel). Și a livrat fix asta.

Cred că mi-ar fi plăcut să văd mai multe exemple în carte (sunt exemple, nu e doar teorie). Cele care sunt prezentate în carte sunt excelente, unul din ele m-a făcut chiar să cumpăr o altă carte citată pe acolo. Pe de altă parte dacă ar fi lungit discuția poate că m-aș fi plâns că putea fi concisă.

Ce spun alți critici?

Nu multe din păcate. Autoarea nu e britanică sau americană pentru a beneficia de expunere media extraordinară. Nici subiectul nu o ajută. Am dat peste o mini-recenzie neutră în Foreign Affairs, o recenzie ceva mai elaborată și pozitivă în National Review, o altă mini-recenzie pozitivă în Kirkus Reviews și o recenzie făcută la mișto în The Guardian.

Pe spatele cărții puteți găsi și alte comentarii (evident pozitive) despre carte:

Unde găsiți cartea

Exemplarul citit de mine e o variantă copertată publicată în 2019 de Princeton University Press. Eu am cumpărat cartea de la librăria Waterstones din UK. E o carte pe care o găsiți ascunsă de regulă în secțiunea de politică a librăriilor și atunci doar în 1-2 exemplare chiar și în librăriile mari. Îmi era teamă că nu se va găsi deloc în România, dar se pare că o puteți găsi online la Elefant: Versiunea copertată costă 136,99 RON în timp ce versiunea necopertată e 82,99 RON.

Dacă nu sunteți în România o puteți găsi la Book Depository care livrează global (inclusiv în România dacă dispare de pe Elefant.ro).

Verdictul

Una peste alta, Why Nationalism e o pledoarie echilibrată, convingătoare, dar și provocatoare (ciudată alăturare de termeni, știu) în favoarea naționalismului.

Are un 10 / 10 din partea mea și o recomand oricui pasionat de filozofie politică, sociologie, politică, geopolitică sau în general care vrea să privească o problemă și din altă perspectivă.

Dacă v-a plăcut recenzia sau căutați și alte cărți interesante puteți să aruncați o privire pe pagina de recenzii a blogului.




PSD lovește mai rău în firmele românești decât în multinaționale

E foarte mișto cum PSD latră la multinaționale, dar mușcă din firmele românești. Caz concret (via Profit.ro):

În domeniul finanțărilor imobiliare a apărut un apetit pentru acordarea de credite din alte state membre UE, mai ales de la băncile care fac parte din grupuri internaționale. Pentru credite cu valoare mare sunt discuții intense de acordare a lor direct de către banca-mamă, situație în care nu s-ar mai aplica această taxă“, 

Așadar companiile din sectorul imobiliar aranjează cu băncile ca împrumuturile să fie acordate direct de către banca mamă și nu de cea din România. De ce? Pentru că taxa pe active introdusă de OUG 114 nu se aplică decât băncilor din România, nu și celor străine care dau împrumuturi firmelor românești.

O întrebare aici însă: Care sunt acele companii care își permit să ia împrumuturi direct de la banca mamă? Haideți să vă dau variante:

  1. Orice firmă din România
  2. Doar firmele mari și foarte mari
  3. Doar IMM-urile

Iar răspunsul corect este…ați ghicit, nr. 2, doar firmele mari și foarte mari. Firmele mici și mijlocii se chinuie să ia împrumuturi în general, pentru ele împrumut în euro de la firma mamă de exemplu e doar un vis frumos.

Bun, acum altă întrebare: majoritatea firmelor mari și foarte mari din România au:

  1. Majoritar capital românesc
  2. Majoritar capital străin

Iar răspunsul corect este…ați ghicit din nou, ”b) Majoritar capital străin”

Recapitulând:

  • firmele mari, cu capital majoritar străin se pot împrumuta mai ieftin pentru că se duc direct la băncile mamă.
  • Firmele mici și mijlocii, cu capital majoritar românesc se vor împrumuta mai scump pentru că trebuie să meargă la băncile românești.

PSD și naționalismul de carton

”România mai întâi” e sloganul celor de la PSD la europarlamentare. Cu toate astea ia o măsură care apasă mai greu asupra IMM-urile, majoritar deținute de români.

De fapt, nu ar trebui să ne surprindă, nu e primul caz de naționalism de carton:

Așa că nu ar trebui să ne mai mire astfel de chestii. Iar antreprenorii români ar trebui să se gândească bine la a cui campanie electorală cotizează. Nu de alta, dar PSD pare că încearcă să le pună piedici la orice pas și în favoarea celor mari.




Naționalism de carton: micii fermieri și subvenția de la UE

Noi nu ne vindem la țara la străini! urlau oamenii acum niște ani de zile când venea vorba de privatizări.

Multinaționalele distrug România urlau alții anul trecut pe vremea asta.

Te-ai fi așteptat ca guvernul PSD, atât de naționalist în declarații, să facă ceva, măcar de ochii lumii pentru români, nu? Cum ar fi de exemplu să ajute micii fermieri români să ia subvenții mai mari de la UE pentru că în cazul în care nu știați e o mare discuție acum la Bruxelles vis-a-vis de nivelul subvențiilor.

Comisia Europeană (ăia răi în accepțiunea PSD) vrea să reducă banii pe care îi primesc marii producători agricoli și diferența de bani să o dea fermelor mici. Nu e nici un secret că fermele din România sunt printre cele mai mici din UE deci redistribuirea asta ar favoriza micii agricultori români:

Aproape 75% dintre fermele din România au sub 2 hectare iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din total suprafaţă agricolă utilizată. 

Ar trebui ca PSD să voteze cu două mâini măsura asta la Bruxelles, nu? Păi nu prea, aparent Viorica Dăncilă i-a spus comisarului european pentru agricultură că România nu va susține măsura asta:

Șeful Executivului a precizat că România nu este de acord cu plafonarea, care va afecta grav cele mai competitive ferme din țara noastră

Vedeți ce elegant a zis? ”va afecta grav cele mai competitive ferme din țara noastră”. Altfel spus e irelevant că micii fermieri ar primi bani de care chiar au nevoie, important e ca marile ferme, cele “competitive” să primească în continuare bani.

Și ca să înțelegeți de ce vorbesc de naționalism de carton: un șeic arab a cumpărat cea mai mare fermă agricolă din România pe 200 milioane de euro. Acel șeic va primi bani de la Uniunea Europeană care ar fi putut ajuta micii fermieri români să se dezvolte și să devină competitivi. Haideți să vedem cine sunt câțiva dintre cei mari proprietari de terenuri agricole din România care primesc subvenții agricole de la UE:

  • Constantin Duluțe, omul care a vândut ferma din insula Brăilei șeicului și care a preluat insula cu cântec
  • Ioan Nicolae, știți voi, cel care a făcut pușcărie și amenința statul cu proteste în stradă ori de câte ori nu putea să mai cumpere gaz la preț preferențial
  • Martini Luciano, proprietarul firmei Emiliana West Rom din judeţul Timiş
  • Laoun Youssef şi Sarkis Sarkis, prin firma Maria Trading din Călăraşi

Și știți care e faza? Nu mă deranjează că acele firme sau oameni iau subvenție de la UE, mă deranjează ci faptul că PSD se bate cu pumnul în piept că străinii ne fură, că ei trag pentru cei mici și oropsiți, dar susțin măsuri care îi favorizează fix pe cei pe care ei ne zic să îi urâm.

Și știți ce e poate cel mai trist: Guvernul român arată că nu înțelege scopul subvenției de la UE: NU de a băga bani în buzunarul celor care oricum fac profit din agricultură ci PENTRU A AJUTA sectorul agricol să se dezvolte.




Cum îți dai seama că ai naționalism de carton în România – motivul nr. 2: Basarabia

Pe 28 iunie, adică ieri, s-au împlinit 78 de ani de la cedarea Basarabiei către URSS în 1940. Un moment de trista amintire din istoria noastră care a trecut în mare parte neobservat în presa românească generalistă.

Nici nu exista PSD în vremea aia ca să scrie influencerii despre subiect, pentru că orice nu e despre Dragnea, Viorica Dăncilă sau PSD nu e relevant zilele astea.

Și uite așa revin la o idee mai veche de-a mea: În România nici măcar naționalism ca lumea nu avem ci o versiune de carton care se activează doar în anumite circumstance:

  • Când e vorba de ungurii care vor să ne fure Ardealul – Basarabia nu contează în mintea multora;
  • Când străinii ne fură rezervele de mici și muștar prin intermediul multinaționalelor;
  • Când aflăm că un român care și-a petrecut toată viața prin străinătate a scris sau inventat ceva;
  • Când e vorba de daco-geți și civilizația lor extraordinară bazată pe lasere și tunele prin Carpați;
  • Când la concertul organizat de primărie se cântă ”noi suntem români”;

Când vine vorba despre Basarabia și momentul 1940 suferim de amnezie. De ce? Bănuiala mea e că lipsa de naționalism când vine vorba de Basarabia se datorează faptului că actualii naționaliști au fost crescuți în acest spirit de România ceaușistă. Partidul Comunist Român din acea perioadă era și el unul naționalist care preamărea realizările eroice ale neamului, dar, pentru că doctrina comunistă venea din URSS, nu se putea dezice de momentul 1940 sau 23 august 1944.

Asta înseamnă că PCR era naționalist când venea vorba de Ardeal, dar nu putea fi naționalist cu Basarabia cedată ”țării prietene” URSS. Așa că ne-am ales cu multă ură naționalistă împotriva ungurilor, dar nu suntem naționaliști când vine vorba de un teritoriu rupt din țara mamă acum 78 de ani.

În final vă las cu un articol foarte bun despre firul evenimentelor din 28 iunie 1940, atunci când o parte din români au încetat să mai fie români și au început să fie basarabeni sau moldoveni.

28 iunie, 78 de ani de când URSS a rupt Basarabia de România




Cum îți dai seama că ai naționalism de carton în România

Îmi place cum PSD a ales o linie ideologică naționalistă dând vina în repetate rânduri pe multinaționale și străini (exemplul 1, exemplul 2, exemplul 3, exemplul 4) pentru tot ce merge prost în România. În paralel în România se dezvoltă un puternic curent naționalist cu accent pe măreața civilizație dacă, apoi românească medievală, urcând până în prezent când aflăm că românii au inventat cam tot ce se putea inventa (suntem pe aceeași linie cu China, apropo, care și ea susține că a inventat cam tot în lumea asta).

În unele țări se poate găsi justificare pentru acest naționalism: Marea Britanie a stăpânit jumătate din glob și a fost locul din care progresul tehnologic din secolul XVIII și XIX a plecat (revoluția industrială adică), Franța a cucerit Europa cu armatele lui Napoleon și cu mințile iluminiștilor, Germania era cât pe aci să cucerească întreaga Europă…de două ori.

În țările astea naționalismul se bazează pe un trecut glorios din punct de vedere militar sau filozofic. Pe ce se bazează însă naționalismul românesc? Pe fantezii și pseudo istorie în mare parte, chestii greu de combătut în practică, oricât de ridicole ar fi.

Cu toate astea există momente în  care îți dai seama că naționalismul nostru e de carton, momente în care, de exemplu, dai peste știri de genul ăsta:

Avioanele de vânătoare Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale Britanice (RAF) staționate la baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, au decolat și au interceptat vineri un avion militar ruses IL-20 deasupra Mării Negre, aproape de spațiul aerian NATO. Avioanele RAF Eurofighter Typhoon abia ce și-au început misiunea NATO de poliție aeriană  întărită, alături de MiG-urile 21 ale Forțelor Aeriene Române. 

România e atât de măreață încât trebuie să vină britanicii cu avioane pentru a intercepta avioane de spionaj ale Rusiei.

Orice discuție despre naționalism trebuie să se încheie în momentul în care vine vorba de cine apără cerul României: britanicii, ăia cu multinaționalele trimit avioane să ne apere de ruși pentru că bravii români cu strămoși daci care au inventat laserul de sub Dunăre se apără cu avioane care au zburat prima dată înainte de a se naște Președintele, Premierul sau Prim Ministrul țării noastre.