Un exemplu de cum declarațiile și jocurile politice ale PSD ne iau bani din buzunar

Știm cu toții că atunci când un guvern ia o măsură politică proastă acea măsură poate să se întoarcă împotriva politicienilor care au introdus-o prin scăderea popularității, voturi mai puține la următoarele alegeri sau alte chestii similare. De exemplu OUG 13 care a cauzat proteste masive în stradă.

Știm cu toții de asemenea cã atunci când un guvern ia o măsură economică proastă chiar dacã acea măsură se întoarce împotriva initiatorului din punct de vedere politic, din punct de vedere economic factura o vor plăti cetățenii și mediul de afaceri, adică acele categorii grupate sub denumirea de contribuabilii. Aici aș aminti gafele lui Tăriceanu din 2008, care a reușit performanța unică în istoria României de a băga o economie ce creștea cu aproape 8% în recesiune în anul următor.

Ei bine, astăzi vreau să vă vorbesc despre o a treia modalitate de a da vu bata in balta, cea în care declarațiile iresponsabile ale unor politicieni (atenție, nu acțiuni, doar declarații) duc la o notă de plată mai mare pentru cetățeni.

Iata ce zice hotnews.ro:

Finantele intentioneaza sa imprumute anul viitor circa 4,5-5 miliarde euro (echivalent) de pe pietele externe, in functie de conditii si oportunitati, cu peste 60% fata de nivelul atras in 2017, iar de la bancile din Romania vrea sa se finanteze cu 48-50 miliarde lei, nivel similar cu cel propus pentru anul in curs, arata Programul indicativ de emisiuni de titluri de stat pentru 2018, potrivit News.ro.

Încă una din aceeași sursă:

Pentru primul trimestru din 2018, Ministerul Finantelor vrea sa imprumute intre 12 si 14 miliarde de lei de la bancile locale, prin emisiuni de titluri de stat.

Deci statul român, prin Ministerul de Finanțe trebuie să se împrumute o căruță de bani. De unde va lua banii? Păi cea mai mare parte de la băncile din România.

Așa, acum haideți să ne amintim ce zicea actualul Prim Ministru Tudose despre băncile din România acum doar cateva luni (Sursă Adevărul):

„Iertaţi-mă, dar Terente era copil pe lângă voi! Chiar era băiat bun“

În cazul în care nu știți cine este Terente, ei bine a fost un celebru bandit de la început de secol XX.

Altă declarație (Sursă Evenimentul zilei):

”Felicitari, dle ministru Mișa pentru alocuțiunea de la început. Tocmai am aflat acum că niște sucursale ale unor bănci au dat liber angajaților pentru a participa la mitingul din față. Deci sunteți pe drumul cel bun. Dacă băncile sunt nervoase, eu vă felicit”

Încă una (sursă Pro TV):

”Am refuzat să-mi pun leafa pe card ca să-i dau băncii câte doi bani de câte ori folosesc cardul. Nu vreau să-i dau. Consider că nu-i merită”

Atenție, nu am făcut referire la declarațiile care vizau faptul că băncile nu ar plăti taxe, acele afirmații au măcar o urmă de decență sau motivație economică, aici mă refer strict la acele declarații făcute cu unicul scop de a demoniza băncile.

Bun, acum haideți să înțelegem ce se întâmplă:

Mai întâi Mihai Tudose, Primul Ministru al României, zice că băncile fură bani de la români (a se vedea declarația cu Terente).

Apoi Guvernul condus de Mihai Tudose se duce la bănci și zice: am nevoie să îmi împrumuți niște bani!

Acum întrebare: credeți că băncile vor împrumuta Guvernul Tudose la o dobândă:

  • mai mică decât dacă n-ar fi făcut declarațiile
  • neschimbată pentru că băncile nu se supără pe declarațiile lui Tudose
  • mai mare pentru că Tudose e iresponsabil?

Dacă dobânzile la împrumuturile acestea cresc, credeți că Guvernul:

  1. va tăia lefurile parlamentarilor,
  2. va face bani prin recuperarea prejudiciilor din corupție ale lui Voiculescu și altor politicieni corupți sau
  3. va crește taxele și impozitele?

Și iată cum nu doar faptele politicienilor ci și cuvintele lor pot să ne ia bani din buzunar.




Pe cine vom da vina când ratele la bancă vor crește iarăși?

Într-o postare anterioară explicam că tendința pe termen lung a dobânzilor la lei este de a crește pentru că, în prezent, acele dobânzi sunt la minime istorice iar inflația începe să se facă simțită din nou. Problema e că odată cu creșterea ROBOR cresc și ratele la credite în lei ale românilor.

În plus deprecierea cursului de schimb a monedei naționale față de euro sau dolar pune deja presiune pe creditele luate în valută.

Bineînțeles că tot românul va căuta un țap ispășitor pentru creșterea asta, iar soluția cea mai la îndemână va fi bineînțeles de a da vina pe partidul aflat la guvernare, adică pe PSD.

Așa cum am argumentat într-o altă postare, PSD nu a făcut până acum tâmpenii atât de mari încât să fie responsabilă pentru o creștere a inflației, o depreciere a cursului ori o înrăutățire a perspectivelor macro-economice atât de mare încât să fie de vină pentru creșterea asta. Dar chestia asta e irelevantă pentru românul de rând care nu are chef de explicații ci vrea să își verse furia pe cineva.

Sursă foto: Poorly Drawn Lines.

Guvernul Boc și PDL au fost profund detestate și și-au luat multă ură pentru măsurile nepopulare din perioada 2009 – 2012 deși criza economică nu a fost provocată de ei ci (parțial) de domnul acela care nu știe să stea la coadă și are numărul de neveste peste media națională. Dar asta nu a contat pentru românii care și-au văzut salariile tăiate și ratele urcând vertiginos.

Așadar, dacă nivelul de trai al românilor se deteriorează drastic sub guvernul PSD, oamenii nu îi vor ierta, indiferent de cine e vinovat. PSD nu e însă un partid de oameni naivi și poți fi sigur că sunt și ei perfect conștienți de potențialul distructiv al creșterii ratelor bancare în mandatul lor. În contextul ăsta trebuie analizată și reacția premierului Tudose care a simțit nevoia de a-l apostrofa pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Practic, BNR a primit astfel un avertisment public clar că ROBOR trebuie să rămână la valori mici.

Cu toate astea cei de la PSD nu înțeleg o chestie: creșterea ROBOR e inevitabilă!

Și asta pentru că nici o bancă nu vrea să ofere împrumuturi știind că valoarea reală a banilor pe care îi vor recupera la finalul creditului e mai mică decât valoarea inițială a sumei împrumutate.

De ce crește însă inflația? Raportul asupra inflației publicat de BNR vorbește despre următoarele cauze:

  • Dispar efectele diminuării cotei de TVA de la 24% la 20%, respectiv 19%, chestie care a dus la scăderea generală a prețurilor
  • Creșterea prețurilor factorilor de producție (bunuri), dar și creșterea salariilor
  • Creșterea prețurilor la energie (electricitate, gaze) odată cu liberalizarea pieței.

Conform previziunilor actuale, iată cum ar trebui să evolueze inflația în următorii câțiva ani:

Așadar, în 2019 inflația ar putea ajunge undeva la 3,5%, deși merită spus că prognozele acestea pot fi cu ușurință date peste cap. Chiar și așa însă, o inflație de 3,5% înseamnă o valoare ROBOR de minim 3,5%, față de valoarea de 1,7% – 1,8% din prezent.

Partea proastă e că și gradul de îndatorare al populației e la valori ridicate și o creștere de 1% a ROBOR înseamnă o creștere de 10% a gradului de îndatorare pentru majoritatea românilor. Nu se anunță deci vremuri bune așa că sper ca BNR să nu repete eroarea din 2008 așa cum pare a avea în intenție.

În fine, ce încerc să spun e că factorii care duc la creșterea ROBOR nu sunt temporari, deci PSD are o problemă pe termen mai lung cu creșterea dobânzilor. Tocmai de aceea presimt că va crește presiunea pusă pe BNR pentru a menține dobânzile cât mai jos posibil. Problema e că pentru a face asta e nevoie de multă lichiditate. Dar prea multă lichiditate de RON pe piața interbancară va duce la deprecierea cursului EUR / RON sau USD / RON, chestia care va lovi în românii cu credite în monedele acestea. Și bonus, statul român are o parte considerabilă din datorie în EUR și USD.

Așadar BNR va merge pe sârmă încercând să țină și cursul sub control, dar și ROBOR-ul iar o greșeală în sensul acesta poate duce la schimbări în structura consiliul de administrație, dacă e să ne luăm după oameni care cunosc lumea financiar bancară:

Revenind însă la subiectul principal: PSD are un cartof fierbinte în mână și trebuie să vadă ce face cu el:

  • fie îl înghite, adică înfruntă perioada de creștere a ratelor, dar nu văd cum ar putea să iasă cu capitalul politic neafectat
  • fie îl aruncă altcuiva, spre exemplu iese de la guvernare și așteaptă să apară un guvern tehnocrat și să dea vina pe el ori dă vina pe bănci.

Cea mai probabilă strategie însă va fi o combinație între cele două: Mă aștept să încerce prin orice mijloace să încerce să amâne creșterile (într-o primă fază), apoi să încerce să atenueze efectele ei. Pentru asta însă PSD va trebui să țină sub control BNR sau să poată să convingă BNR să urmeze politica dictată de ei (chestie care nu m-ar surprinde).

În paralel mă aștept la o strategie de demonizare a băncilor (cu Piperea în prim plan eventual), care vor fi făcute principalele responsabile pentru creșterea dobânzilor alături de străini, UE, multinaționale și Soroș (nu glumesc). Dacă lucrurile devin periculoase politic pentru PSD (pe probleme de justiție de exemplu sau ca urmare a nemulțumirii populare pe alte teme), se poate forța ieșirea de la guvernare, dar nu îi văd făcând asta mai devreme de mijlocul lui 2019 pentru a activa din opoziție în vederea noilor alegeri. Până atunci însă inflația (și ROBOR) vor fi ajuns la 3,5%.

Toate chestiile astea se pot schimba însă într-o clipă având în vedere situația politică complicată în care ne aflăm.

Un lucru îmi e clar însă, românii vor da vina pe PSD pentru creșterea ratelor la bancă, indiferent dacă ei sunt sau nu adevăratul vinovat, iar PSD vrea să evite asta cu orice preț.

 


Un Post Scriptum ceva mai lung și care va enerva multă lume:

Datorită PSD românii au plătit, o perioadă, rate mai mici la bancă.

Scăderea TVA la alimente (de la 24% la 9%) și apoi a cotei generale de TVA (de la 24% la 20% apoi la 19%) a dus la scăderea ratei inflației cu mult sub prognoza BNR. Indicatorul ROBOR a mers și el în jos pe fondul inflației scăzute.

Chestia asta se vede foarte bine pe graficul de mai jos, acolo unde, pe lângă rata inflației efectiv înregistrată, avem și o rată a inflației calculată plecând de la premiza că taxele nu s-ar fi modificat.

Inflația efectivă e marcată cu o linie roșie continuă în timp ce inflația cu taxe nemodificate e marcată cu o linie punctată. Dacă inflația cu taxe nemodificate e deasupra liniei continue înseamnă că datorită unor modificări de taxe inflația a scăzut. Dacă e sub ea înseamnă că modificări de taxe au dus la o creștere a inflației. Am marcat cu albastru zona care ne interesează:

Iată și un al doilea grafic în care impactul scăderii TVA se vede în inflație:

Parcă e un pic deprimant să știi că ai plătit rate mai mici datorită guvernului Ponta, dar universului nu îi pasă dacă noi ne simțim sau nu confortabil cu adevărul.




Tudose și vizita FMI la București

Știrea zilei sau a săptămânii e că FMI e la București. Premierul Tudose spune însă că FMI e aici în concediu și nu ar trebui să ne  facem griji. Ce ar trebui să înțelegem din chestia asta?

Iată declarația premierului:

”De asemenea am chemat la discuții FMI tot nu pentru a lua bani, cum deja am înțeles că se aude, ci pentru a vorbi cu domniile lor, împreună cu ministrul de Finanțe să facă o vizită la Ministerul Finanțelor să vadă exact cifrele, fiindcă domniile lor în octombrie fac previziunea de sfârșit de an pe partea financiară a României.”

Așadar conform premierului FMI a venit aici pentru premierul să îi tragă un pic de urechi că nu sunt capabili să facă o prognoză ca lumea.

Ca să fie clar pentru toată lumea hai să vă explic un pic cum funcționează treaba cu FMI:

  1. FMI nu își schimbă metodologia de calcul a prognozelor pentru că României nu îi convine chestia asta. Prognozele lor sunt notorii pentru pesimism, chestia care e știută cam de toată lumea din lumea financiară. Mai mult, ele nu sunt nimic altceva decât prognoze, adică estimări mai mult sau mai puțin bune.
  2. FMI nu vine niciodată într-o țară pentru a i se flutura hârtii în față, așa cum susține premierul Tudose. FMI vine dacă e chemată pentru discuții referitoare la:
    1. un împrumut SAU
    2. asistență tehnică oferită României

Acum, nu vreau să par pesimist, dar care variantă pare mai fezabilă? Aia în care FMI a venit să își ia o urecheală de la premier pentru că nu a nimerit o prognoză de creștere economică sau au venit aici pentru discuții ori asistență tehnică?

Ca să răspundem la întrebarea asta eu zic să ne uităm la execuția bugetară la 7 luni, să vedem cum veniturile sunt în scădere față de anul trecut, dar cheltuielile în creștere. Apoi să ne uităm la graba cu care guvernul încearcă să facă rost de bani aruncând tot felul de variante în media: impozit pe gospodărie, taxa asupra sistemului financiar, plăți defalcate de TVA, taxa de solidaritate, creșterea accizei la carburanți. Așa arată un guvern care nu are probleme cu banii?

Uite un alt detaliu interesant, conform FMI, România e pe locul 4 în clasamentul sumelor accesate prin programele lor:

Since 1991, a total of ten programs have been approved with Romania and, at the time of the 2013 SBA request, Romania was the fourth largest Fund borrower.

Nu locul 4 în UE sau Europa ci în clasamentul lor global! Asta cred că spune destule despre cât de bine își gestionează România finanțele și de ce, eu cel puțin, nu îl pot crede pe premierul Tudose.

Apoi mai e și acel avertisment de deficit primit de la Comisia Europeană care spune că, în baza prognozelor de la acea vreme, România are șanse mari de a sări de limita de 3% cerută de legislația europeană.

Și în cazul în care aveți chef, vă recomand să citiți concluziile vizitei FMI în România din martie 2017 și apoi să vă gândiți ce s-a schimbat în bine și ce s-a schimbat în rău de atunci.

Încep să se adune nori negrii deasupra României…

 




Legătura dintre impozitarea sectorului financiar, PSD și trișatul în afaceri

Citeam zilele trecute un articol interesant despre cum percepția pe care o au oamenii vis-a-vis de trișat poate să îi transforme din libertarieni în socialiști. Ideea a fost testată de niște economiști într-o serie de experimente care presupuneau următoarele:

Subiecții erau puși să redistribuie banii pe care două persoane îi aveau. Banii erau obținuți de către respectivele persoane în două feluri: fie puteau să aleagă să ia o sumă modică de bani, fără nici un alt efort, fie să plaseze banii într-o investiție și să câștige considerabil mai mult, dar cu riscul de a pierde toți banii. Pentru a putea determina rezultatul investiției persoana care alesese investiția trebuia să dea cu banul și în funcție de rezultat (cap sau pajură) putea câștiga sau pierde. Experimentul a avut 2 faze:

  1. În prima fază a experimentului oamenilor care redistribuiau banii li se explica că participanți dădeau cu banul știind că rezultatul (cap sau pajură) va fi verificat, pentru a descuraja trișatul.
  2. În a doua fază a experimentului oamenilor care redistribuiau li s-a explicat că nimeni nu verifică dacă rezultatul datului cu banul (cap sau pajură) era adevărat, deci era imposibil de știut dacă persoana care a dat cu banul și a câștigat a trișat sau nu.

Cea mai mare parte a oamenilor care trebuiau sa redistribuie bani nu s-au atins de banii celor care au ales investiția riscantă și au câștigat, dar al căror rezultat era verificat (faza 1 a experimentului).

Nr. de oameni care au redistribuit resurse de la cei care au câștigat bani din investiții riscante către ceilalți s-a triplat însă în faza 2, în care se știa că nimeni nu verifică dacă acei oameni au trișat sau nu la datul cu banul.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că oamenii devin considerabil mai predispuși să redistribuie resurse (adică să aibă o atitudine mai de grabă socialistă / egalitariană) atunci când există percepția că cei bogați au trișat. Practic, în acel experiment nu exista posibilitatea de a dovedi că cei care au dat cu banul în cazul 2 au trișat. Cu toate acestea, simpla suspiciune că ar fi putut trișa a triplat numărul de persoane care au redistribuit resurse.

Tudose, băncile, multinaționalele și fondurile de pensii

Ei bine, în ultimele luni am avut parte de o adevărată tiradă de atacuri ale PSD și primului ministru Tudose la adresa multinaționalelor, băncilor și fondurilor de investiții.

Unul dintre motivele pentru care PSD face treaba asta e pentru că vrea să creeze impresia că multinaționalele, băncile, fondurile de investiții și în general străinii au făcut averi pe spinarea românilor în mod incorect (exact ca în faza 2 a experimentului de mai sus). Făcând treaba asta împușcă doi iepuri:

  • obțin sprijin popular pentru măsurile lor
  • mută frustrarea românilor de la ”din cauza corupției suntem săraci” la ”din cauza străinilor suntem săraci”.

Și apropo de asta, ei nu au neapărat nevoie de susținere populară pentru a trece legile prin parlament, pot face asta lejer pentru ca au majoritate. Toată mascarada asta e făcută însă pentru a crește nr. de oameni care sunt de acord cu redistribuirea resursele de la cei percepuți a se fi îmbogățit trișând (bănci, multinaționale etc) către stat.

Tot show-ul acesta mediatic nu e destinat maselor care oricum votau cu PSD pentru că depindeau de banii lor ci maselor și mai mari de oameni nehotărâți care, așa cum demonstrează experimentul de mai sus vor avea o atitudine ok față de anumite politici în comparație cu altele.

Haideți să reformulez: sunt puțini oameni în afara celor care votează PSD care să fie de acord cu masacrarea justiției. Sunt însă considerabil mai mulți oameni în afara celor care votează PSD care vor susține o măsură de impozitare a băncilor (toată lumea are credite și urăște băncile), multinaționalelor (ne-au transformat în colonie și ne vând produse mai proaste decât în vest) sau fondurilor de pensii (își iau comisioane din pensiile noastre degeaba).

Și știți care e miza finală a acestor declarații? Conform Hotnews:

Guvernul pregateste o taxa de 0.5% pe activele firmelor din sectorul financiar bancar – banci, IFN-uri, asiguratori, a anuntat miercuri senatorul liberal Florin Citu, vicepresedintele Comisiei de Buget din Senat in cadrul emisiunii ZF Live. 

[…]

Surse din zona bancara au confirmat pentru HotNews.ro ca la nivel informal, discutiile se refereau la un nivel de 0.2-0.3%, nivelul anuntat de senatorul PNL fiind considerat ridicat. Deocamdata nu se stie concret cum va arata noua taxa si nici daca ea se va aplica intregului sector financiar bancar sau doar acelor companii care nu fac profit.

Aștept să se reia discuțiile despre impozitarea cifrei de afaceri (sau alte taxe similare) sau alte măsuri menite să distorsioneze cota unică de impozitare (așa cum a fost cea referitoare la eliminarea dreptului de deducere a 30% din cheltuiala cu provizioanele constituite de bănci pentru creanțe neperformante).

Partea proastă pentru PSD e însă că percepția referitoare la îmbogățirea nemeritată e o veritabilă cutie a pandorei: odată deschisă va fi greu ca ei înșiși să se apere de ea. Altfel spus, va fi greu ca PSD să spună multinaționalele s-au îmbogățit nemeritat, dar averile noaste sunt muncite.




De ce nu tratează premierul TAROM ca pe băncile fără profit?

Am și eu o curiozitate: Premierul Tudose vrea să trimită ANAF peste bănci pentru că nu au profit. Mergând pe logica asta, de ce nu trimite ANAF și la TAROM? Adică vorbim de o companie care de 10 ani nu a mai văzut cum arată profitul.

În tot acest timp concurența directă a TAROM (mă gândesc la Blue Air, Wizz Air), înregistrează profituri sau își extind cota de piață substantial.

Despre cele 2 mari probleme ale TAROM am mai scris:

În tot acest timp directorul interimar al TAROM spune că firma pe care o conduce nu are pierdere ci ”lipsă de venituri”:

În altă ordine de idei, cele 104 milioane de lei pierdere sunt de fapt o lipsă de venituri. Costurile acestei campanii sunt la fel ca în anul 2016, la fel ca în anul 2015, adică avem tot 2000 de salariaţi aproape, plătim aceleaşi state către stat şi către celelalte autorităţi aeronautice, cum sunt taxele de survol şi aşa mai departe.

Ba mai mult, se laudă că a achiziționat 2 aeronave noi:

Ce am făcut pentru acest lucru? Am adus două avioane noi, pe care le-a văzut toată lumea, printr-o pocedură publică, printr-o procedură transparentă, avioane care în luna iulie au făcut ca această companie să fie pe profit două milioane de euro, pentru că aceste avioane au operat la sfârşitul lunii iunie 2017.

Blue Air, în schimb a bătut palma cu Boeing pentru a cumpăra 6 avioane noi, la care se vor mai adăuga încă 12 luate în leasing.

Mă întreb, de ce aplică premierul Tudose aceeași logică și în lumea aeronauticii și nu trimite ANAF la TAROM pentru a verifica de ce, de 10 ani de zile,  compania nu înregistrează profit? E ok pentru firmele de stat să nu aibă profit, dar la bănci e musai în fiecare an?




Ghiță ar trebui să plătească taxa de solidaritate nu salariații

Așa cum probabil știți deja de la știri, toți chiaburii angajații cu salarii mai mari de 10 salarii minime pe economie, adică 14,500 RON (brut, net?) s-ar putea trezi că trebuie să plătească o taxă de solidaritate.

Momentan nu se știe exact cât va fi acea taxă sau cum va arăta concret, dar aparent va veni peste 1-2 ani.

Mi-a atras însă atenția o declarație a premierului Tudose, care, zic eu e sugestivă pentru felul în care e privită această taxă de actuala clasă politică:

Încă se întâmplă să se lucreze, sunt simulări. Probabil că va fi cumva, nu am stabilit încă de la ce prag în sus. (…) Va fi aplicată persoanelor fizice, persoane care câştigă foarte mult, care beneficiază de o mulţime de lucruri din partea statului şi care înţelegem că funcţionează în toată lumea, să plătească peste un anumit prag valoric o taxă în plus de solidaritate cu statul, care i-a oferit prilejul să câştige atâţia bani
Știți ce e ciudat la declarația de mai sus? Că acea taxă nu e de solidaritate cu săracii ci cu statul. Și cred că aici e cheia în a înțelege logica PSD: nu e nevoie de bani pentru a ajuta pe cei săraci, e nevoie de bani pentru stat.
Haideți să luăm declarația asta un pic altfel, dacă e să luăm de bună exprimarea de mai sus, oare cu cât ar trebui să cotizeze Sebastian Ghiță la bugetul de stat în contul acestei taxe de solidaritate? Nu de alta, dar în România nu știu de altă persoană căreia statul să îi fii oferit mai multe posibilități de câștig decât lui.
 Apropo de asta, voi reveni cu câteva precizări referitoare la taxa de solidaritate ca să înțelegeți mai bine cum funcționează logica politicienilor români.