Cum e cu corupția la britanici

Apropo de toate discuțiile din România despre corupție, dacă vă încălzește cu ceva și Marea Britanie o ia ușor ușor pe urmele României.

Matt Hancock, echivalentul britanic al Ministrului Sănătății a ”uitat” să publice niște contracte acordate prin atribuire directă (nu prin licitație) în timpul pandemiei. Niște ONG-uri au dat în judecată Guvernul și au obținut publicarea acelor contracte. Când s-au publicat ce să vezi: firmele care primiseră contractele erau ale unor prieteni ai dl. Hancock sau prieteni ai Partidului Conservator, partid aflat la guvernare. Valoarea contractelor ar fi de aproximativ 2 miliarde de lire.

Astăzi a apărut în presă o declarație la care m-aș fi așteptat în România, dar nu în Marea Britanie:

There are plenty of times when the government acts unlawfully, the justice secretary has admitted, but “getting something wrong is not the same as deliberately flouting the law”.

What mattered, said Robert Buckland, was that the government did not break the same law twice. (sursă)

Cine e Robert Buckland mă întrebați? Ei bine, el e echivalentul britanic al Ministrului Justiției. Așadar, ”Ministrul Justiției” britanic a zis că nu e așa nasol că Guvernul a încălcat legea prin faptul că nu a publicat acele contracte, ce e important e că nu a încălcat aceeași lege de două ori.

Așa că nu mai râdeți de ai noștri, când vine vorba de găsit scuze penibile se pare ca avem concurenta buna.

Apropo de corupție, am văzut în presă că cică dosarul ”10 august” e cam îngropat. Ce bine ar fi dacă ar există o instituție care să verifice cum funcționează justiția, gen dacă cineva nu și-a făcut treaba cu dosarul ăsta. Ah, stai…

Și evident că acum descoperă lumea că există și nuanțe în dezbaterea privind justiția și parcă nu e totul chiar alb negru.




Efectele Brexitului încep să devină vizibile pentru britanici

A trecut un pic mai bine de 1 lună de când Marea Britanie a părăsit efectiv Uniunea Europeană. Efectele nu au fost vizibile încă de la început pentru că majoritatea firmelor mari și-au făcut stocuri de bunuri în ultimele luni ale 2020. De asemenea Marea Britanie e într-o carantină prelungită de dinainte de Crăciun (se fac 2 luni în curând) cu majoritatea magazinelor închise.

Bun, acum stocurile încep să se termine și lumea începe să vadă concret efectul Brexitului. În ciuda știrilor panicarde de prin România în majoritatea UK-ului nu sunt probleme cu lipsa mâncării sau alte chestii din astea.

În schimb anumite sectoare economice par să fie lovite mai puternic decât altele. Unul din ele e cel al pescuitului, adică fix cel din cauza căruia negocierile au fost blocate de mai multe ori. Ascultați la ce zice tipul ăsta:

Deci tipul ăsta și alții ca el au votat pentru Brexit crezând că nu se va schimba nimic pentru el și industria lui. Sunt în UK din 2017 și urmăresc presa lor de atunci pe subiectul acesta. Îmi aduc aminte câte discuții au fost pe tema accesului liber la piața UE și de câte ori cei care au spus că vor fi probleme au fost numiți lași, lipsiți de patriotism sau eurofili (”Remoaners” li se spune acum).

Apropo de problema tipului de mai sus, motivul pentru care nu poate vinde moluște în UE e pentru că acum 10 ani Marea Britanie a cerut interzicerea importului de așa ceva din afara UE. Principalul beneficiar al acestei interdicții a fost…ați ghicit?…sectorul de pescuit britanic. Ironic, nu?

În afară de pescuit britanicii încep să vadă cum multe firme sunt nevoite fie să nu mai livreze către UE fie să își mute logistica în UE, chestie care va duce la pierderea de venituri și locuri de muncă în UK. Asta e o problemă de competitivitate a economiei britanice pe termen mai lung și lumea nu se prinde de ea momentan.

Cea mai dureroasă chestie însă e legată de Irlanda de Nord. Lanțurile logistice în momentul de față presupun mișcarea bunurilor dinspre Marea Britanie spre Irlanda de Nord. Irlanda de Nord în momentul de față face parte din teritoriul vamal al UE, ceea ce înseamnă că bunurile care vin dinspre Marea Britanie trebuie vămuite și trebuie să fie în linie cu cerințele UE.

Va mai dura ceva până se vor așeza lucrurile iar până atunci va fi un pic dificil pentru populație și mediul de afaceri. Sunt chestii care se pot face pentru a ameliora situația pe termen scurt, însă pe termen mai lung ieșirea Marii Britanii din UE (dar rămânerea Irlandei de Nord în UE) va schimba comertul britanic iremediabil.

Aici e o chestie amuzantă pe care trebuie să o precizez pentru că e puțin cunoscută în România: Boris Johnson nu a fost niciodată pro-business, ba chiar se pare că a zis ”Fuck business” într-o discuție despre Brexit. Era vorba însă de firme în general, nu de anumite firme care o duc bine de când cu criza provocată de Covid.

Așa că iată-ne ajunși (într-un final) la momentul la care unul din cele mai pro-Brexit ziare din UK are chestia asta:

Poate părea ceva superficial, doar un ziar care publică un articol între alte o mie. Dar nu e așa, de fapt chestia asta marchează ceea ce unii oameni spuneau de acum ceva vreme și pare că începe să se adeverească: Brexit va duce la ”eterne negocieri cu UE”:

P.S: o altă chestie ironică e felul în care politicienii pro-Brexit britanici încearcă să îi convingă pe scoțieni să nu se rupă de Marea Britanie folosind fix argumentele pe care tabăra anti-Brexit le-a folosit pentru a convinge pe britanici să nu se rupa de UE.




Ce a pierdut Marea Britanie ca urmare a Brexitului

Imediat după ce s-a anunțat acordul privind Brexit-ul, cei de la UE au publicat un rezumat referitor la ce a obținut Marea Britanie din acord față de ce avea înainte de acord în calitate de membru UE. Puteți vedea exact detaliile mai jos.

Chestia asta e evident un pic de PR venind de la UE. Vor să arate clar că Marea Britanie nu a primit ceea ce ar fi avut în calitate de membru al UE. Chiar și așa e un rezumat foarte bun al lucrurilor pe care le-a pierdut UK în ciuda acordului.

Cele mai importante chestii:

  • Călătoriile între UK și UE nu se vor mai putea face fără existența unor controale. Pentru oameni asta înseamnă verificatul vizei de exemplu, al scopului călătoriei în țară și așa mai departe. Nu va fi nevoie de viză pentru călătorii scurte, de sub 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

Vor reveni costurile cu roamingul la călătoriile între cele două țări. E posibil ca unele companii de telefonie să păstreze beneficiul acesta, dar sunt șanse mici să vedeți asta la operatorii din România.

  • Mărfurile care se mișcă între UK și UE, inclusiv mâncarea, vor trebui să treacă prin controale vamale. UK și UE au agreat că nu vor impune tarife asupra bunurilor care au originea în UK și UE, dar tot se vor face controale la graniță. Asta e o problemă ceva mai mare pentru mâncarea trimisă din UE către UK pentru că vorbim de bunuri perisabile, care nu pot sta blocate prin vamă zile întregi fără să se strice.
  • Atât firmele din UE cât și cele din UK vor trebui să analizeze originea bunurilor pe care le vând pentru a vedea dacă vor fi supuse unor tarife vamale sau nu. Măslinele cultivate în Italia cresc în copaci din Italia, acolo e simplu de determinat originea bunurilor. Dar ce ne facem când o mașină din UK e exportată către UE? Dacă motorul provine din SUA, caroseria din Turcia, plasticul din Norvegia iar interioarele din alte 21 de țări, dar totul e asamblat în UK se va considera că originea mașinii e UK? Sunt reguli complexe în privința asta pe care firmele care exportă trebuie să le înțeleagă și să le aplice. Aruncați o privire aici dacă sunteți curioși cu ce se mănâncă regulile astea.
  • Bunurile exportate de firmele din UK sau UE către cealaltă țară vor trebui să se supună regulile SPS (reguli fito-sanitare) pentru a putea fi introduse în cealaltă țară. Regulile fito-sanitare sunt importante pentru anumite tipuri de produse. Spre exemplu ați fi de acord să mâncați pui tratat cu antibiotice și spălat cu soluție pe bază de clor? Probabil că nu, iar UE nu acceptă importul de astfel de produse. În schimb asta nu e o problemă în Statele Unite, unde chestiile astea sunt permise. UK nu trebuie să urmeze regulile fito-sanitare ale UE astfel că dacă va încheia un acord cu Statele Unite, UK va accepta importul de astfel de pui. Ce nu va putea să facă însă va fi să exporte acest pui către UE. Regulile fito-sanitare sunt foarte importante pentru industria agricolă și cea de retail alimentar, motiv pentru care au fost ample discuții pe tema asta în Marea Britanie. Brexitul se anunță destul de nasol pentru locuitorii Marii Britanii (între care mă număr și eu), dacă Guvernul Britanic va decide să scadă standardele fito sanitare.

  • Pe partea de servicii cea mai nasoală chestie pentru UK e legată de posibilitatea firmelor de servicii financiare din City-ul londonez de a accesa piața financiară a UE. Asta nu înseamnă că acele firme rămân pe dinafară însă ci faptul că le va fi mult mai dificil să opereze în UE dacă nu își mută serviciile acolo. Pentru a putea lucra din UK și a vinde serviciile lor către UE va fi nevoie de acorduri cu statele membre sau de folosirea conceptului de passporting. Problema e că ambele situații presupun costuri mai mari, ceea ce va face acele firme mai puțin competitive comparativ cu cele din UE. Situația e explicată foarte bine aici în cazul în care sunteți curioși iar terminologia e detaliată aici. Dar ca fapt divers majoritatea acestor firme deja și-au deschis birouri în UE de unde probabil vor presta acele servicii. De asemenea atât UE cât și UK au oferit acestor firme o perioadă de tranziție înainte de aplicarea acestor reguli.
  • Transportul aerian și cel rutier vor fi la rândul lor supuse unor reguli și autorizații diferite în UK și UE.

  • Marea Britanie și UE se vor despărți și pe piața de energie, chestie care momentan poate lăsa UK descoperit. Problema nu e legată însă doar de importul de energie din UE ci și de faptul că UK nu va mai putea beneficia de suport financiar de la UE pentru cercetare și dezvoltare a unor tehnologii noi pe partea de energie regenerabilă sau surse mai eficiente de generare a energiei. Dacă sunteți curioși cum arată comerțul între UK și UE pe partea de produse energetice (petrol, gaz etc.) aruncați o privire aici.
  • Poate cea mai dureroasa chestie însă e retragerea UK din Programul Erasmus. Programul Erasmus e un program prin care studenților din program li se oferă posibilitatea de a studia pentru un semestru sau mai mult în altă țară. UK era parte din proiect iar UE le-a oferit posibilitatea să continue să fie parte din el și după Brexit, dar cu condiția să nu se retragă din el în următorii 7 ani. UK a refuzat însă. Studenții de la universități din Irlanda de Nord vor continua să beneficieze de program însă pentru că guvernul din Irlanda (țara independentă) a zis că vor plăti ei costurile. Pentru cei din restul UK guvernul britanic vrea să introducă un alt program (numit ”Programul Turing”, după Alan Turing) care să ofere posibilitatea studenților britanici de a studia în afara UK-ului. Nu e clar însă dacă asta va include și țări UE sau nu.

 

Una peste alta UK s-a retras din UE și odată cu asta a pierdut accesul la numeroase beneficii oferite de UE. Au câștigat în schimb un oarecare grad de independență (nu totală cum spun ei). Ce vor face cu această libertate? O vor folosi în  feluri care să ajute poporul britanic și economia țării? Nu știm încă, pentru că singurul lucru pe care l-am auzit până acum sunt promisiuni vagi. Timpul va decide însă dacă Brexitul a fost sau nu o idee bună.




Și autoritățile britanice umflă cifrele ca să dea bine

Credeați că doar Guvernul Român dă măști și echipamente de protecție medicală doar din pix? Ei bine, Guvernul Britanic face și el nasoale. Încă din aprilie apăruseră voci care spuneau că nu au primit numărul de echipamente sanitare care erau puse pe hârtie. Guvernul în schimb spunea că s-a ținut de cuvânt și a trimis echipamentele necesare în cantitățile necesare.

Și se pare că și unii și alții aveau dreptate. Cum? Ei bine, uite așa (sursă)

Downing Street said gloves are sometimes counted individually, meaning an order of 100 would actually be 50 pairs – but stressed this is not always the case

Adică o pereche de mănuși = 2 echipamente de protecție. Când guvernul zicea că a dat 100 de echipamente de protecție, erau probabil 50 de perechi de mănuși.
Dar asta nu e tot, ghici ce altceva se mai consideră echipament de protecție (sursă):

The government says paper towels count as PPE

Adică prosoapele de hârtie (din alea de aveți și voi prin bucătărie poate) erau numărate tot ca echipamente de protecție.

Poate înțelegeți acum de ce Marea Britanie are cel mai mare număr de morți din Europa și e momentan nr. 4 mondial cu mai bine de 44.200 de morți confirmați, în timp ce Franța, cu o populație apropiată are 29,800.




No comment: Responsabilitățile lui Boris Johnson

Sursă




Ce e Gardul lui Chesterton și de ce e important

Un om vrea să ajungă undeva și, în timp ce merge pe drum dă la un moment dat peste un gard care îi blochează drumul.

Se uită la gard și vede că nu e nimic dincolo de el, dar îi blochează drumul.

Situația asta și-a imaginat-o Gilbert K. Chesterton un filozof britanic, care spunea că un om normal s-ar gândi probabil:

”Nu îmi dau seama de ce e gardul ăsta în drum, dar îmi blochează calea. Prin urmare îl voi demola ca să nu mai blocheze drumul.”

Dar un om cu capul pe umeri i-ar spune însă acelei persoane:

”Dacă nu reușești să îți dai seama care era scopul gardului, atunci cu siguranță nu ar trebui să îi dărâmi. Mai bine du-te înapoi și gândește-te. Când ai să te întorci și ai să îmi spui care era motivul pentru care acel gard a fost pus acolo, atunci am să te las, poate, să îl dărâmi”.

Chesterton folosea anecdota gardului pentru a explica felul în care politicienii și oamenii vremii sale abordează diverse probleme și vin cu legi noi sau vor să anuleze legi vechi.

El credea că e important să nu distrugi ceva (sau să anulezi o lege) doar pentru că ți se pare inutilă. Dimpotrivă, dacă nu înțelegi care e scopul ei ar trebui să te gândești în primul rând că poate îți scapă ție ceva, nu că acel lucru (sau lege) e inutilă.

”Second order thinking” (nu știu dacă există expresie echivalentă în limba română) numea Chesterton modalitatea asta de a privi lucrurile și presupune să te gândești la care ar fi rezultatele acțiunilor tale ipotetice (dărâmarea gardului) înainte de a lua efectiv decizia.

Ideea gardului lui Chesterton nu spune să nu dărâmi gardul ci să te asiguri că înțelegi de ce e acolo. Sunt garduri bune și garduri rele, unele trebuie dărâmate, altele nu. Dar toate au avut un scop la un moment.

Mă rog, dacă cei de la Cards Against Humanity ar face un gard probabil că nu ar avea nici un scop (ca atunci când au săpat o groapă doar pentru că puteau să sape o groapă). Dar ați prins ideea…

Gardul lui Chesterton și legile 

Cel mai evident loc unde gardul lui Chesterton poate fi folosit e în politică. Vine politicianul Cutărescu să îți explice cum vrea el să desființeze nush ce instituție? Ar trebui întrebat: de ce există instituția asta de la bun început?

E simplu să spui: aia e o instituție politizată, trebuie să o desființăm! Dar dacă îi provocați să treacă dincolo de explicația asta încep să dea din colț în colț. Același lucru se aplică și pentru abrogarea unei legi: nu o anula până nu îți dai seama ce a avut în minte cel care a scris legea aia.

Când vine vorba despre sisteme juridice sau legislative complexe, acel gard e probabil doar o parte dintr-un sistem mai mare de garduri. E posibil ca prin distrugerea lui (adică desființarea instituției sau abrogarea legii) să te trezești cu o turmă de oi în mijlocul drumului.

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la gardul lui Chesterton nu e paradoxal din politica românească ci din cea britanică (sursă):

Boris Johnson scrapped a team of Cabinet ministers tasked with protecting the UK from a pandemic six months before coronavirus arrived, a Mail investigation has found.

The Government’s ‘anti-pandemic committee’, which included senior ministers Michael GoveMatt Hancock and Gavin Williamson, was disbanded without discussing virus control plans.

The group, officially known as the Threats, Hazards, Resilience and Contingency Committee (THRCC), was supposed to ensure the UK was ready to cope with a pandemic.

But it was mothballed by former prime minister Theresa May on the advice of Cabinet Secretary Sir Mark Sedwill so ministers and officials could focus on Brexit. 

It was abolished by Mr Johnson days after he entered No10 last July as part of a vow to streamline Whitehall.

Six months later Covid-19 arrived.

Deci Theresa May și Boris Johnson au dezmembrat respectiv desființat o instituție care trebuia să se ocupe de pandemii cu 6 luni înainte de începerea pandemiei de coronavirus.

Nu vorbim așadar de concepte filozofice ci de o decizie care a făcut din Marea Britanie țara cu cel mai mare număr de morți din Europa, deși nu are cea mai mare populație:

  • 41.662 morți raportat oficial față de 34.301 în Italia.
  • peste 60.000 de morți dacă avem în vedere mortalitatea în exces.

De ce se repetă istoria

”Cei ce nu își cunosc istoria sunt sortiți să îi repete greșelile” zic niște oameni înțelepți. În spatele acestui aforism se află oameni care au renunțat la concepte, legi și instituții ale vechii generații considerându-le inutile, dar fără a își pune problema dacă nu cumva renunțând la ele își fac un mare deserviciu.

În 1996 a ajuns la putere CDR (ăia de dreapta), luând locul PSD-ului de atunci. Ei bine, acea coaliție au reușit performanța de a băga economia României în gard atât de rău încât 3 ani la rând am avut recesiune economică. Principala problemă a fost austeritatea bugetară impusă de Guvern. Iar oamenii au votat pe cale de consecință: PSD și PRM au luat împreună 2/3 din totalul voturilor iar PNȚCD a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei.

În 2009, în plină criză economică Guvernul de dreapta al lui Boc a impus fix aceleași măsuri de austeritate bugetară. Consecința?

Cum ar fi fost dacă oamenii de la PDL s-ar fi întrebat: nu cumva cheltuielile astea bugetare ajută economia? Nu cumva dacă eliminăm cheltuiala asta economia va fi afectată mult mai rău decât banii economisiți?

Ar fi fost bine dacă s-a întâmplat asta, dar știm cu toții cum au decurs lucrurile. Cea mai adâncă criză economică de după 89 și PDL, partidul lui Boc, aruncat la coșul de gunoi al istoriei (prin ”fuziunea” cu PNL). Plus 8 ani pentru PSD la conducerea României.

Gardul lui Chesterton și stima de sine

De ce a fost luată decizia de a desființa acea instituție care se ocupa de pandemii? Probabil pentru că oamenii de la conducere s-au uitat la ea și nu au înțeles ce scop are din moment ce nu am avut pandemii de nu știu cât timp.

Dar eu cred că e vorba și de altceva: prea mult încredere de sine.

Stați un pic și vă gândiți la următorul scenariu: dacă ați fi prim-ministru (voi cititorilor) și ar trebui să luați decizia de a desființa o instituție care se ocupă de pandemii, ce ați face?

Eu dacă aș fi în situația asta mi s-ar face teamă. Nu sunt neapărat fricos de fel, dar mi-ar fi frică să fac să dispară din pix o instituție care se va ocupa de pandemii. Am fost atent la orele de biologie din liceu, știu ce sunt virușii și cum funcționează, dar de atunci nu am studiat domeniul. Nu aș ști ce să fac în cazul unei pandemii dacă aș fi prim-ministru.

Dar oamenii care ajung prim-miniștri nu gândesc așa (de aia eu nu o să ajung niciodată în poziția asta). Oamenii ăștia au atât de multă încredere în ei înșiși încât cred că s-ar putea descurca în astfel de situații. Iar rezultatul e fără echivoc: toții marii bărbați ai politicii ultimilor ani au dat chix în pandemie. Dacă vă uitați pe numărul de decese la nivel mondial puteți constata cum Trump, Bolsonaro și Johnson sunt lideri la momentul acesta. Macron e și el pe acolo.

Politica modernă și gardul lui Chesterton

Gardul lui Chesterton e un concept care ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie. Dar când eziți și ai dubii asupra propriilor tale idei riști să lași impresia unui om indecis. Iar oamenii indeciși nu au ce căuta în politica modernă. Acolo totul e clar, alb-negru, ori ești cu noi ori împotriva noastră. În politica modernă nu are nimeni timp să se gândească de 2 ori.

Ce s-ar întâmpla dacă un politician de la Partidul Albastru ar merge pe drum și ar da peste un gard? Probabil ar privi acel gard ca pe o oportunitate. Imediat ar scoate telefonul și ar face un live pe Facebook în fața lui. Ar explica doct că acel gard este un simbol al oprimării cetățeanului născut liber de către Partidul Roșu. Ba mai mult gardul blochează drumul și îngrădește creșterea economică. Politicianul albastru va promite o autostradă care să treacă prin acel gard și să lege cele două provincii istorice separate de gard.

Apoi va dărâma acel gard în aplauzele fanilor săi fără să se întrebe sau să verifice dacă Partidul Roșu chiar a pus acel gard și de ce. Însă nimeni nu are timp să verifice, dincolo de gard se află alte cauze politice aducătoare de voturi.

Dar în politica modernă e loc pentru toată lumea. În spatele politicianului albastru se află un alt politician, de data asta de la Partidul Roșu. Partidul Roșu zice și face fix pe dos ce zice și face partidul Albastru. Politicianul roșu va ajunge în dreptul gardului dărâmat și le arată fanilor ce dezastru a rămas după politicianul anterior. Va explica apoi cât de complicat este pentru Partidul Roșu să curețee  mizerie și cum vor aloca resurse din alte părți (spitale, educație etc.). Greaua moștenire nu e invenție românească, dar politicienii români au dus conceptul ăsta la nivel de artă.

Apoi politicianul roșu va explica faptul că acel gard e un simbol, dar și un instrument eficient de apărare pentru că ținea imigranții musulmani mâncători de copii și icoane departe de cetățenii onești. El ca politician și reprezentant al poporului va ridica un nou gard acolo, mai bun, mai trainic. Se va apuca de treabă și va da contractul unei firme de partid care va ridica doar 1/3 din gard până să rămână fără bani. Iar în loc să folosească beton și fier va folosi borduri, rămase de la alt contract.

Dar și Politicianul roșu va merge mai departe, pentru că în lume sunt alte cauze care trebuie dezbătute și unde trebuie să își exprime părerea.

La final nu îi va păsa nimănui ce era cu gardul acela, cine l-a ridicat prima oară și de ce. Scandalul a trecut, lumea și-a mutat atenția în altă direcție.

Stau și mă întreb dacă un astfel de concept are sens în politica modernă sau e ceva pentru alte vremuri.

Educația

Știu că toate problemele României s-ar rezolva prin mai multă educație, dar niciodată nu se rezolvă în realitate. Însă privind la anii petrecuți în școală îmi dau seama că ar ajuta mult dacă astfel de instrumente de gândire critică ar fi predate.

În școala generală se face cultură civică, prin liceu se studiază logică și filozofie la un moment dat. Dar de cele mai multe ori materiile astea sunt făcute la mișto pentru că sfânta matematică și limba română au prioritate.

De aia România e o țară plină de oameni care știu reguli obscure de gramatică, dar cred că vaccinul injectează în oameni nanoboți controlați prin turnuri 5G sau că țara e plină de asistați sociali pentru că au văzut ieri un cerșetor pe stradă.

Așa că da, vreau Gardul lui Chesterton predat în școală. Și cu ocazia asta educăm și copiii și profesorii.




Boris Johnson vrea europenii înapoi în UK

Am trăit să o văd și pe asta: Boris Johnson vrea europenii înapoi în UK:

Vorbim de omul care a susținut campania Brexit cu ardoare și a spus că va fi super mega simplu să obțină un acord cu UE. Iată-l acum spunând europenilor să se întoarcă în UK la muncă. Oare a rãmas fãrã imigranti pe care sã poatã da vina?

O parte din cei care au părăsit Marea Britanie se vor întoarce, dar mulți alții nu o vor mai face fie de teama coronovirusului fie din cauza incertitudinii aduse de Brexit.

Trăim cu adevărat vremuri nebune.




Presa britanică e și ea plină de dubioși

Ați crede că presa britanică, considerabil mai bogată decât cea românească, e ferită de oameni dubioși. E adevărat, ziare precum The Economist sau Financial Times sunt printre cele mai bune din lume. Dar aceeași presă scoate și perle de genul ăsta (sursă):

Boris Johnson și cabinetul său au folosit termeni militari când au vorbit despre coronavirus. Chestii de genul ”luptă împotriva coronavirusului”, ”război împotriva coronavirusului” și alte variații pe temă.

Ei bine, ce zic oamenii ăștia de la Daily Mail e că nemții nu folosesc limbajul ăsta pentru că au pierdut al Doilea Război Mondial. Știu, știu, parcă nu e așa dubios, poate părea că are un pic de adevăr acolo, nu? Ei bine articolul se continuă așa:

Autorul articolului continuă prin a ne spune că nemții sunt atât de rușinați de faptul că au pierdut al Doilea Război Mondial încât folosesc limbaj științific când vorbesc despre virus.

Vă dați seama că Daily Mail crede că niște politicieni germani se oftică de faptul că nu pot folosi metafore de război în discursul privind coronavirusul? Și fraierii trebuie să se mulțumească să folosească un limbaj științific, că au pierdut războiul!

M-am mai plâns eu pe aici că presa din România se ia de non-subiecte și ar trebui să dispară, dar uite că nici britanicii nu dezamăgesc.

Acum trebuie să înțelegeți că în Marea Britanie sentimentul de victorie în al Doilea Război Mondial e încă foarte viu. România a îngropat partea aia a istoriei noaste sub preș pentru că e unul din cele mai proaste momente ale noastre ca națiune. E greu să înțelegi cât de puternic e impregnat sentimentul ăsta la britanici până nu vezi cu ochii tăi. Sentimentul ăsta mai e prezent la fel de puternic doar la americani și la ruși. Și sunt mulți care spun că Brexitul are ca și substrat (unul dintre substraturi) fix faptul că Marea Britanie a fost în tabăra învingătoare în al Doilea Război Mondial. Asta le-ar da britanicilor, zic acele voci, un sentiment de superioritate față de restul europenilor.

Eu văd un pic diferit lucrurile, impresia mea e că britanicii, fiind învingători și având teritoriul în mare parte neafectat de război, au uitat ororile războiului și importanța păcii și a cooperării în Europa.




Toți bărbații duri ai politicii au dat chix în pandemie

Ultimii ani au readus pe scena mondială tipul politicianului populist, dar lipsit de substanță. Îl avem pe Trump în SUA, pe Johnson în Marea Britanie, Bolsonaro în Brazilia, Salvini în Italia și, evident, șeful șefilor însuși Vladimir Putin.

Niște țări conduse de politicieni bad ass ca ei ar trebui să o ducă mai bine decât celelalte țări conduse de politicieni care nu au cojones ca băieții ăștia, nu?

Ia să vedem clasamentul cu țările cu cel mai mare număr de persoane infectate (sursa informațiilor):

Sau asa (sursa):

SUA lui Trump e pe primul loc, pe locul 3 e Marea Britanie a lui Johnson, pe 4 e Rusia lui Putin, pe 5 Italia condusă până nu de mult de Salvini (nu a prins pandemia e drept, dar moștenirea lui e încă acolo). L-aș aminti și pe Macron, bad boy-ul mai fashionable și pro-european al politicii franceze și el un politician umflat mult peste ce a arătat până acum. Și iată că în top10 avem și Brazilia lui Bolsonaro și Turcia lui Erdogan.

Așadar, toții oamenii duri ai politicii ultimilor ani se află în topul infectărilor. Cum o fi cu morții?

În mare parte la fel: Trump a dus SUA pe primul loc deși probabil nu în clasamentul care trebuie. Pe doi UK-ul lui Johnson, pe trei Italia condusă de populiști ani buni, Franța lui Macron și Brazilia lui Bolsonaro în top.

Apropo de Bolsonaro, a participat la un meeting anti-carantină și…a început să tușească minute în șir.

Cum pot oamenii ăștia să spună că ei știu mai bine și pot conduce o țară mai bine decât alții din moment ce domină clasamentul infectărilor și al morților?

Cam așa stau lucrurile cu politicienii de genul ăsta: vorbe multe, discursuri aprinse și acțiuni puține. Cu cât un politician promite mai mult cu atât va face mai puțin. Asta e o lecție pe care noi românii o știm teribil de bine, dar restul lumii pare că abia o (re)descoperă.

Ce au în comun însă toți cei de mai sus? Vă spun eu: dezmembrarea unor bucăți importante din instituțiile statelor pe care le conduc, urmat de impunerea unor oameni complet incapabili la conducerea acelor instituții cheie deja private de personal calificat.

E ca și cum nu ai hrăni intenționat un cal pe care apoi circumstanțele te obligă să îl călărești.




Nu ar trebui stimulat consumul în economie în perioada pandemiei

Știu că lumea probabil nu prea are chef să se gândească la economie în perioada asta, dar uite că trebuie să o facem.

Pandemia de CoVid-19 ar putea să afecteze puternic economia mondială dacă nu se stinge în câteva săptămâni. Efectele se văd deja în unele sectoare:

Problemele vor crește și mai mult dacă va trebui ca o mare parte a forței de muncă să rămână acasă. Sunt oameni care pot lucra de la birou, dar sunt încă mulți care nu vor putea face asta.

Nu ar trebui stimulată economia în timpul unei pandemii

Instrumentele clasice de stimulare a economiei în vremea unei pandemii nu prea funcționează. De fapt, cred că e nevoie de o explicație ceva mai lungă: instrumentele funcționează, dar efectele nu sunt cele dorite.

În mod normal, când o economie intră în recesiune, decidenții au la dispoziție două tipuri de instrumente:

  • monetare – de regulă Banca națională scade rata dobânzii
  • fiscale – tăieri de taxe

Prin scăderea ratei dobânzii băncile pot acorda credite la dobânzi mici. Asta înseamnă că firmele se pot împrumuta mai ieftin de la bănci ceea ce duce, în condiții normale, la o creștere a activității economice pentru că firmele au mai mulți bani de investit. Zic în condiții normale pentru că sunt și excepții de la situația asta, dar nu vorbim despre ele momentan.

Creșterea activității economice înseamnă că firmele bagă acei bani în a cumpăra mai multă marfă, a produce mai multe bunuri în fabrici, a deschide noi magazine poate, angajează mai mulți oameni și așa mai departe.

Prin tăieri de taxe se dorește, în condiții economice normale, același efect: taxele mai mici, spun unii economiști, vor stimula firmele să investească în expansiune. La fel ca și mai sus, asta înseamnă că vor cumpăra mai multă marfă, vor produce mai mult în fabrici, vor angaja mai mulți oameni și așa mai departe.

Acum întrebare: vrem să creștem numărul de oameni din fabrici, birouri și magazine în perioada unei pandemii? Vrem să facem bunurile și serviciile mai ieftine și să facem oamenii să iasă din case și să călătoarească sau să consume în perioada unei pandemii?

NU! Clar nu!

Ce poate face totuși un guvern?

Zic un guvern, nu neapărat guvernul român pentru că unele țări au înțeles că instrumentele normale nu ar trebui folosite în situația asta. Un exemplu destul de bun pare la o primă vedere cel al Guvernului Britanic al lui Boris Johnson. Zic ”la primă vedere” pentru că ieri a fost publicat și nu am avut timp să mă uit în detaliu prin el.

Pentru a ajuta economia în perioada coronavirusului Guvernul lui Johnson vrea să facă următoarele chestii:

  • se poate lua concediu medical mult mai ușor, inclusiv pentru cei care se află în auto-izolare, fără să aibă vreo hârtie de la doctor
  • decontarea concediului medical către angajatori se face mult mai rapid
  • un fond de garantare a creditelor va fi creat prin care IMM-urile britanice afectate de coronavirus vor putea accesa finanțare la dobânzi mult mai mici
  • există posibilitatea de a agrea cu Fiscul britanic prelungirea termenelor de plată a taxelor datorate statului.
  • extinderea unor scheme de ajutor social pentru cei care lucrează în ”gig economy” adică șoferii de Uber, Deliveroo (echivalentul Glovo) și așa mai departe. Aceștia nu au statut de ”salariați” deci nu pot beneficia de concediu medical.
  • extinderea temporară a unei reduceri a taxelor pe clădiri plătite de baruri, restaurante, cinemauri și alte afaceri care sunt legate de turism și ceea ce britanicii numesc ”high street”.

Lista de mai sus nu e completă, puteți citi și alte măsuri în documentul prezentat de guvernul britanic. Nu sunt fan al conservatorilor britanici, și nici nu sunt 100% de acord cu ce e în lista de mai sus, dar la nivel principial măsurile sunt în linie cu ideea de a nu stimula consumul în perioada pandemiei. Ajutoarele acordate companiilor sunt pentru a le ajuta să treacă peste o problemă temporară.

Ce va face Guvernul român?

Guvernul României se sfătuiește cu diverse instituții ale statului și cu patronatele în legătură cu ce măsuri economice să ia pentru a contracara efectele coronovarisului. Cineva remarca bine că din întâlnirea aia lipsesc sindicatele. Credeți că va ieși ceva bun pentru românii simpli din întâlnirea asta? Vom vedea…

Pe de altă parte, sper să mă înșel, dar am o bănuială că mințile luminate de la Guvern nu vor ține cont de tot ce am scris mai sus despre stimularea consumului în perioada asta. Iată de exemplu ce ne anunță Florin Cîțu:

”În acest moment este foarte imporatant să creștem puterea de cumpărare a românilor.”

Nu boss, nu e ăsta momentul! Din toate momentele posibile fix ăsta e cel mai prost să crești puterea de cumpărare a românilor! Și atenție, postarea lui nu e de acum 2 săptămâni ci de pe 11 martie 2020!

Și fără supărare, dar nu îți trebuie doctorat în economie să îți dai seama că ce spun e corect. E de manual de economie de anul 1!

Dar există se pare destul de multe voci care cer stimulente economice de la guvern, așa că sunt șanse mari să nu scăpăm. Inclusiv în rândul ”influencerilor” au apărut îndemnuri la revenirea la normalitate (văzută la Alexandru Evanghelidis):

Cum dracu să le zici oamenilor să facă turism și să iasă în restaurante acum? Postarea lui Mândruță și Mandachi e de pe 10 martie, nu de acum 2 săptămâni! Cum poți spune asta având în vedere tot ce s-a întâmplat zilele astea?

Concluzii

Eu știu că unele chestii de economie sunt complicate, dar a NU stimula consumul în perioada unei pandemii globale e la mintea cocoșului! Nu îți trebuie doctorat în economie la Oxford ca să îți dai seama de asta! Trebuie ajutați atât salariații cât și firmele să treacă peste acest șoc, dar nu prin stimularea consumului ci prin măsuri menite să facă viața mai ușoară tuturor în perioada asta.

Concret e vorba despre:

  • amânarea unor termene de plată a impozitelor și taxelor acolo unde pandemia a avut un impact major
  • credite la dobânzi preferențiale pentru a ajuta firmele cu cash în perioada asta
  • simplificarea legislației privind concediul medical pe perioada pandemiei atât la nivel de angajat cât și angajator.
  • extinderea ajutoarelor sociale și celor care nu sunt salariați pe perioada pandemiei.
  • înghețarea plății creditelor (ipotecare cel puțin) pe perioada pandemiei având în vedere că mulți oameni s-ar putea să nu își mai primească salariilor în întregime sau să le primească cu întârziere (Italia a făcut deja asta)

Se pot face multe lucruri în privința asta, important e să nu se stimuleze consumul ci ajutorarea oamenilor și a companiilor temporar.