Lupta PNL cu inflația și logica electorală

Că politicienii români nu sunt întotdeauna sinceri, cred că știe toată lumea. Că politicienii români zic una azi și mâine fac exact invers cred că nu e surpriză. Dar cumva (nu știu de ce) mă așteptam ca în era internetului, când orice chestie pe care o zici rămâne salvată undeva, politicienii să fie ceva mai rezervați. Sau dacă nu rezervați, poate mai discreți în felul în care declară și fac lucruri.

Dar nu e cazul și de ce ar fi până la urmă dacă poți face asta fără să se întâmple nimic?

Să luăm cazul concret al PNL-ului și domnului Florin Cîțu pe subiectul inflației.

Ce zicea Florin Cîțu de inflație

Dictatura PSD-istă care crește inflația

Acum vreo 3 luni când PSD se afla încă la putere Florin Cîțu ne spunea următoarea chestie pe pagina dânsului de Facebook:

Ca regulă de bun simț: într-o dictatură reală nu poți urla ”Dictatură” în gura mare, în public (Facebook e spațiu public). Apoi nu poți să pui o poză cu inflația din luna august 2019 și să spui ”doi ani de cea mai mare inflație din UE” pentru că nu are sens.

Câștigul salarial

Dar nu a fost singura postare de genul acesta. Iată încă una, tot de pe Facebook:

 

Iar pentru a dovedi cele spuse domnul Cîțu vine și cu un grafic:

La fel ca și în prima postare domnul Cîțu trage concluzii pe baza unui grafic care se întinde pe 8 luni. În afară de asta Florin Cîțu nu știe sau nu spune (nu știu cum e mai nasol), că evoluția indicatorilor respectivi e influențată de factori sezonieri. Spre exemplu în martie se obișnuiește să se dea o primă femeilor de 8 martie (sau vouchere).

În lunile de vară apar angajații sezonieri part-time iar mulți angajați merg în concediu ceea ce le reduce salariile. Ați putea crede că poate mănânc eu rahat, așa că nu e nevoie să mă credeți. Dar puteți să îi credeți pe cei de la INS, de unde zice Florin Cîțu că a luat graficul. Iată în primul rând graficul complet:

Cumva avem fix aceleași oscilații și în 2018 și în 2017? Wow! Ce surpriză! Deci acele creșteri și scăderi sunt sezoniere și se petrec în fiecare an. Oare de ce nu a postat dl. Cîțu și restul graficului?

Haideți să vedem și ce explicații ne dau cei de la INS legat de aceste oscilații:

În cursul anului se înregistrează fluctuaţii ale câştigului salarial determinate, în principal, de acordarea premiilor anuale şi a primelor de sărbători (decembrie, martie/aprilie). Acestea influenţează creşterile sau scăderile în funcţie de perioada în care sunt acordate, conducând, în cele din urmă, la estomparea fluctuaţiilor câştigului salarial lunar la nivelul întregului an.

Aha, adică acordarea primelor mișcă linia aia atât de drastic în sus sau în jos. Mai vreți? Mai avem, tot din explicațiile INS:

În luna august 2019, în majoritatea activităţilor din sectorul economic2, nivelul câştigului salarial mediu net a fost mai mic decât în luna iulie 2019 ca urmare a acordării în lunile precedente de premii ocazionale (prime trimestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost cauzate de nerealizările de producţie ori încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă tichete de masă şi alte drepturi salariale).

Aha, deci lumea merge în concediu și nu mai primește bonuri de masă sau bonusuri…ce surpriză! Ba INS ne spune și care sunt sectoarele cu cele mai mari scăderi:

În sectorul bugetar s-au înregistrat scăderi ale câştigului salarial mediu net ca urmare a acordării în lunile precedente a biletelor de valoare (tichete de vacanţă), ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă anumite drepturi salariale, astfel: învăţământ (-3,2%, inclusiv reducerea sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice pe perioada vacanţei şcolare), administraţie publică (-3,1%), respectiv sănătate şi asistenţă socială (-2,0%).

Bun, acum că am stabilit că Florin Cîțu nu spunea adevărul (intenționat sau din neștiință), cred că putem trage concluzia că au făcut din inflație un subiect politic. PNL și Florin Cîțu au folosit subiectul împotriva PSD evident.

Acum haideți să vedem ce s-a întâmplat cu inflația de când a preluat PNL puterea:

Cum e inflația sub guvernarea PNL

PNL a preluat guvernarea în octombrie 2019, adică la începutul trimestrului 4 2019. Florin Cîțu vorbea despre consolidare fiscală sau dobânzi mai mari pentru a diminua inflația în postarea de mai sus.

Haideți să vedem cum a evoluat inflația în trimestrul 4 2019 (de la BNR):

Inflația e linia roșie continuă dintre liniile verticale de mai sus. Așadar, sub guvernarea PNL inflația a început iarăși să crească!

Iată și varianta cu cifre dacă nu vă plac graficele.

T1 2019 T2 2019 T3 2019 T4 2019 T1 2020 T2 2020
Ţinta 2,5
Efectiv/
Prognoză**(%)
4,0 3,8 3,5 3,8 2,8 2,7
taxe constante* (%) 3,6 3,5 3,1 3,4 2,7 2,5
Interval de incertitudine (%) ±0,5 ±0,9 ±1,2

Am putea crede că această creștere a inflației nu e vina PNL, pur și simplu ”s-a întâmplat”, nu? Ei bine, dacă mergem pe varianta asta atunci trebuie să admitem că poate și în timpul guvernelor PSD nu a fost întotdeauna vina lor, nu?

Trecând peste asta, ce a cauzat totuși acea creștere a inflației? Ei bine, scriam acum ceva timp despre subiectul acesta:

 

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă

 

Impactul guvernării PNL asupra inflației

Așadar PNL prin Florin Cîțu, actualul Ministru al Finanțelor, spunea că PSD e motivul pentru care inflația e mare. Apoi vine PNL la guvernare cu o majoritate subțire. Consecința? Cursul se duce la vale atât de rău încât BNR trebuie să cheltuie 1 miliard de euro pentru ține lucrurile sub control.

Dar consecințele sunt clare:

  • slăbirea monedei se vede în inflație mai mare în trimestrul 4 2019.
  • inflația mai mare va duce la un ROBOR mai mare.

Așadar, în afară de bani mai mulți dați pe mâncare românii cu rate vor plăti și dobânzi mai mari băncilor (via economica.net):

ROBOR la trei luni a crescut la 3,22%, faţă de 3,16%, nivelul din şedinţa precedentă şi atinge cea mai ridicată valoare din 3 iulie 2019. ROBOR la şase luni a crescut la 3,27%, faţă de 3,21%, nivelul şedinţei precedente şi atinge cel mai ridicat nivel din 18 iulie 2019.

Așadar guvernarea super competentă a PNL a reușit să ne facă pe toți mai săraci într-un timp foarte scurt.

Cât despre domnul Cîțu, acum că e ministru al finanțelor, brusc inflația nu îl mai deranjează. Nu a mai zis nimic de câștigurile salariale nete sau de faptul că ROBOR crește sub guvernarea PNL. Acum totul e bine!




Inflația a reînceput să crească sub Guvernul PNL

Mai țineți minte cum urla PNL-ul și USR-ul acum ceva vreme că inflația distruge România și face totul mai scump? Zbârnaia feed-ul meu de Facebook de specialiști care explicau cum inflația e cauzată de politicile iresponsabile ale PSD care a crescut salariul minim pe economie și așa mai departe.

Ei bine, au apărut cifrele privind inflația pe noiembrie, lună în care am avut un guvern galben nu unul roșu la conducerea țării (via profit.ro)

Rata anuală a inflației, care măsoară evoluția prețurilor de consum în ultimul an, a crescut în noiembrie până la 3,77%, după ce a coborât în octombrie la 3,4%, în condițiile în care alimentele s-au scumpit cu 4,9% în ultimul an, potrivit datelor publicate, miercuri, de Institutul Național de Statistică (INS).

De ce cresc prețurile

Problema cu prețurile în România e legată de euroizarea puternică a economiei. Altfel spus, o parte mare din contractele încheiate de firme (aproape din orice sector de activitate) nu sunt în RON ci în altă monedă (de regulă EUR). Problema asta e foarte vizibilă în cazul alimentelor, pentru că mare parte din ele sunt importate din alte țări. Și producătorii români însă au prețuri negociate de multe ori tot în EUR cu marile lanțuri de magazine.

Prețurile de vânzare către populație însă vor fi întotdeauna stabilite în RON (cerință legală). Ce se întâmplă așadar când EUR se întărește iar RON slăbește? Păi ceea ce înainte costa 1 EUR, adică 4,50 RON, acum costă 4,77 RON, fără ca prețul din contractul dintre firme să se fi modificat.

Dar populația plătește prețul în RON așa că va plăti prețul mai mare în RON. De notat aici că dacă are loc o apreciere a monedei naționale, prețurile nu scad. Altfel spus, un curs de schimb care scade de la 4,50 RON la 4,00 RON nu va duce la o scădere a prețurile. ”Prices are sticky” spun economiștii, un fenomen care explică de ce, spre exemplu, prețul benzinei nu scade când se ieftinește petrolul la nivel internațional, dar crește ori de câte ori crește prețul internațional o ia în sus.

Cum a evoluat cursul de schimb?

Nu în favoarea consumatorului român, asta e clar. Iată cum arată grafic (via XE.com):

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă:

La 30 noiembrie 2019, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 33,81 miliarde euro, față de 34,90 miliarde euro la 31octombrie 2019, în scădere cu 1,09 miliarde de euro, arată un comunicat de presă al BNR.

Altfel spus instabilitatea politică cauzată de căderea guvernului PSD și preluarea guvernării de un guvern liberal fără majoritate în Parlament a costat România 1 miliard de EUR!

Iar acum aceeași instabilitate duce la scumpirea alimentelor pentru populație. Asta ca să înțelegeți cum se face politica.




Când piața nu le dă dreptate, libertarienii o ignoră

Florin Cîțu tot prezice apocalipsa de prin 2016 și tot spune că România se împrumută mai scump decât Grecia. Iar ăsta evident e un semn al dezastrului!

Ei bine, uneori mai apar și știri de genul ăsta (via Profit.ro):

Băncile comerciale s-au oferit să împrumute statul cu 2,53 miliarde de lei la licitația de titluri de stat de luni, prin care Ministerul Finanțelor dorea să împrumute doar 600 milioane de lei pe termen de cinci ani. Emisiunea, la care cererea băncilor a depășit de peste patru ori oferta statului, s-a adjudecat la o rată medie a cuponului de 4,5%. 

Ce spune asta? Spune că statul român s-a dus să se împrumute 600 milioane, dar a primit oferte pentru 2,53 miliarde. Asta înseamnă că dobânda propusă de 4,5% era foarte atractivă.

Conform BNR însă, undeva la 3% sau mai mult din acel 4,5% e inflație:

Așadar dobânda reală la care s-a împrumutat statul e undeva între 1% și 1,5%. Și pentru asta oferta a depășit cererea de 4 ori cererea! Așa arată un stat în care s-a instaurat apocalipsa economică? Așa arată un stat despre care piața crede că e aproape de a intra în faliment?

Și atenție, asta e vocea pieței, adică acel zeu venerat de libertarieni. Dar, ca orice altă religie, preoții acestei religii aud și aplică selectiv învățămintele zeului lor.

Piața zice că România nu se împrumută scump. Preoții ei se fac însă că nu aud! Dar dacă libertarienii nici de piață nu ascultă, atunci de cine ascultă?

Răspunsul e simplu: de mantra ”Statul e nașpa și ineficient așa că trebuie privatizat”. Atât! Nu de piață, nu de legile economiei sau altceva!




Banca Centrală a SUA reduce dobânda de politică monetară pentru prima oară de la criză

Cam asta ar fi cea mai importantă știre economică din vara asta: Banca Centrală a SUA (FED) a decis să reducă rata dobânzii de politică monetară (via The Guardian):

The US central bank cut its key benchmark interest rate by a quarter of a percentage point, to a range of 2%-2.25%, in the first reduction in borrowing costs since immediately after the financial crisis a decade ago.

De ce FED-ul a redus rata dobânzii de politică monetară?

Păi conform lui Jerome Powel, președinte FED decizia a avut în vedere mai mult situația externă (via The Guardian):

Jerome Powell, the Fed chairman, said weak global growth and the US-China trade war had been disruptive for the world economy and had an impact on growth in America, despite the US labour market remaining strong with the lowest unemployment rate since the late 1960s.

Așadar principala problemă a SUA rămâne războiul comercial cu China. Vorba prin târg e însă că o altă problemă, poate chiar mai mare, e faptul că inflația rămâne în continuare sub așteptări, în ciuda șomajului aflat la un nivel nemaiîntâlnit de mic în perioada de pace.

De ce e inflația importantă?

Românii au oroare de inflație din cauza episoadelor de hiper inflație din anii 90. Dar prea puțină inflație e la fel de rea ca prea multă inflație. Prea puțină inflație sau, mai rău, deflație (inflație negativă, adică o scădere a prețurilor) conduce de regulă la recesiune.

De ce? Pentru că bunuri care azi se vând cu 100 de lei, mâine se vând cu 95 de lei. E bine pentru cumpărător, dar vânzătorul nu are nici un fel de motiv să mai vândă sau să aducă noi produse pe piață. Așa că activitatea economică încetinește.

Așa că majoritatea băncilor centrale încearcă să țină inflația pe la un 2%, nivel la care inflație nu e nici prea mare, nici prea mică. Cum stă SUA?

În context istoric lucrurile nu arată așa rău:


sursă tradingeconomics.com

Problema devine evidentă dacă ne uităm la cifrele pe ultimul an:


sursă: tradingeconomics.com

Se vede clar o scădere a inflației, ceea ce crește riscul unei recesiuni economice în SUA. Așa că FED-ul a decis să intervină și să scadă rata dobânzii cu 0,25%.

Ce efect va avea această reducere?

Atunci când o bancă centrală simte că o paște o recesiune principalul instrument pe care îl are la îndemână e rata dobânzii. O diminuare a ratei dobânzii de politică monetară face creditele mai ieftine și diminuează dobânzile la depozite. Banii sunt stimulați să circule în felul ăsta.

În același timp însă, o astfel de reducere a dobânzii marchează și un potențial risc de recesiune. Așa cum explica și Yannis Varoufakis în ”Talking to my daughter” (recenzia e pe vine), orice antreprenor cu capul pe umeri va citi într-o astfel de măsură o problemă. Pe românește, dacă e nevoie de o astfel de măsură, înseamnă că economia nu o duce prea grozav.

Ei bine, fix asta au gândit și americanii. Iată indicele Dow Jones (Industrial) după anunțarea deciziei FED:

Apropo de asta, prin iunie 2019, geniul stabil de Donald Trump zicea asta pe Twitter:

În tweetul ăla era supărat că FED-ul nu reduce rata dobânzii. Mii de puncte în sus Dow Jones…doar că nu.

Ce înseamnă decizia asta pentru SUA?

SUA trece prin cea mai lungă perioadă fără recesiune de după al Doilea Război Mondial. Așa că mai toată lumea se aștepta la o recesiune să vină la un moment dat. Cumva chestia asta nu e ceva neașteptat sau neobișnuit. Dimpotrivă, e semnalul că se petrece o decelerare a economiei americane.

Cu toate astea economia nu și-a revenit, în ciuda numerelor frumoase:

O economie a SUA în recesiune va trage după ea și restul lumii. O nouă recesiune nu înseamnă neapărat și o nouă criză economică însă. E nevoie de alte lucruri să se întâmple pentru ca o nouă criză să apară.

Decizia e binevenită în cazul ăsta, dar semnalul pe care îl transmite s-ar putea să îi facă pe investitori să vrea să se pună la adăpost, adică fix rezultatul opus.

Ce înseamnă decizia asta pentru România?

Dacă SUA intră într-adevăr în recesiune, chestia asta va marca finalul unui ciclu economic. E de așteptat ca și economia Uniunii Europene și în special a Germaniei să scadă în tandem. China la rândul ei va fi afectată de o încetinire a economiei americane.

În ciuda declarațiilor belicoase UE, China și SUA fac mult comerț. Așa că o recesiune de o parte a Atlanticului sau Pacificului are șanse mari să tragă în recesiune și cealaltă parte a Atlanticului sau Pacificului. Comerțul României cu SUA nu e atât de mare încât să ne bage pe noi în recesiune direct. Dar dacă UE (și în special Germania și Franța) sunt afectate de recesiunea din SUA și noi vom fi la rândul nostru.

De ce? Pentru că mare parte din producția de bunuri și servicii a României merge spre UE și apoi spre SUA și China. Așadar o recesiune în SUA poate atrage după sine și România în recesiune. Propagarea ei se va face mai încet, dar probabil în 3-6 luni s-ar face resimțită și în România, iar în 9 – 12 luni s-ar vedea și în cifrele oficiale și încasările la buget.




De ce dezinformează Florin Cîțu – episodul cu inflația

Încep să mă satur să tot scriu despre afirmațiile politicienilor români. Pe de altă parte dacă nu o fac eu văd că nu prea o face nimeni.

Am avut acum ceva timp o discuție halucinantă cu Florin Cîțu pe Facebook și mă gândesc că merită lăsată aici pentru posteritate.

Totul a început de la una din postările sale tipice de pe Facebook în care zice că PSD a mințit, manipulat și distrus economia:

Acum faza e așa: dacă urmăriți știrile economice sau aveți credit la bancă ar trebui să știți în principiu că inflația nu e la 6%.

Seria de date cu valoarea inflației pe anul 2018 poate fi consultată pe siteul BNR:

Data IPC IPC – medie CORE2 ajustat
ian.18 4.32 1.7 2.9
feb.18 4.72 2.1 2.9
mar.18 4.95 2.5 3.1
apr.18 5.22 2.8 3.1
mai.18 5.41 3.3 3.0
iun.18 5.40 3.6 2.9
iul.18 4.56 3.9 2.9
aug.18 5.06 4.2 2.9
sep.18 5.03 4.5 2.8
oct.18 4.25 4.6 2.8
nov.18 3.43 4.6 2.6
dec.18 3.27 4.6 2.5

Maximul de inflație a fost atins în mai 2018, după care inflația a început să scadă. Pe trimestre arată așa:

Data IPC
T1 2018 4.95
T2 2018 5.40
T3 2018 5.03
T4 2018 3.27

Deci de unde 6%?

Ce era de fapt ”inflația” de 6%?

Eram nedumerit așa că am întrebat:

De fapt ”inflația” nu e inflație, e un alt indicator. Dar dl. Cîțu nu spune asta în postare pentru că nu crede că oamenii înțelegeau alt termen.

Ce e și ce nu intră în categoria ”inflație”

Inflația, sau Indicele Prețurilor de Consum (IPC) e un indicator care arată cu cât au crescut, în medie, prețurile la bunurile/serviciile de consum pentru populație. IPC arată cum te afectează pe tine, cititorule, creșterea prețurilor.

Ce spune Florin Cîțu e că acel 6% se referă de fapt la creșterea prețurilor în întreaga economie. Ori asta înseamnă creșterea prețurilor nu doar la populație ci și la bunurile și serviciile vândute între companii.

E relevantă creșterea prețurilor în întreaga economie pentru românul tipic? Păi să vedem, dacă mâine crește prețul oțelului cu 20%, cum va fi afectat un cetățean român oarecare?

Cât tone de oțel cumpără un român într-un an? Are vreo relevanță?

Sau dacă mâine crește prețul paladiului cu 50%, cum va fi afectat românul obișnuit?

Dacă vrem să măsurăm creșterea prețurilor la bunuri și servicii folosim ”Indicele prețurilor industriale” (IPI). Diferența dintre IPI și IPC e următoarea:

  • IPC măsoară inflația la bunuri și servicii consumate de populație
  • IPI măsoară inflația la bunuri și servicii între companii.

De ce avem așadar doi indicatori? Pentru că lui nea Ion i se fâlfâie că a crescut prețul la paladiu. La fel cum și societății Sidex Galați i se fâlfâie că a crescut prețul cartofilor din piață.

Creșterile de prețuri din zona industrială sunt relevante atunci când calculăm PIB-ul în schimb. PIB-ul măsoară valoarea totală a bunurilor și serviciilor create într-o economie. Acea valoare poate crește:

  1. pentru că au crescut prețurile în întreaga economie (lumea spune ”din pix” la creșterea asta) sau
  2. pentru că acea economie a produs fie mai mult, fie a vândut mai bine.

Pentru a putea vedea dacă PIB-ul a crescut ”doar din pix” sau dacă într-adevăr economia a produs mai mult și/sau mai bun trebuie scos din calculul PIB-ului creșterea generalizată a prețurilor. Această creștere a prețurilor se referă atât la consumul populației (IPC) cât și din producția companiilor (IPI). În limbaj tehnic creșterea asta a prețurilor din întreaga economie (adică o combinație de IPC și IPI) se numește ”deflator PIB”.

De ce mă deranjează atât de tare chestia asta

Ați înțeles ce e IPC, IPI și deflatorul PIB? A fost greu?

Bun, acum vă rog să vă gândiți că Florin Cîțu e trimis în Parlament să reprezinte niște oameni. Nu o face pro-bono ci e și plătit pentru asta. Ba mai mult dacă își ia consilieri acei consilieri sunt plătiți din banii statului.

Cu toate astea dl. Cîțu nu crede că oamenii care îl urmăresc (și bănuiesc că sunt și din cei care l-au votat) pot înțelege chestiile pe care vi le-am explicat eu mai sus. Zău, haideți să facem un experiment, dați textul de mai sus cuiva apropiat vouă și întrebați-l dacă a înțeles ce e IPC, IPI și deflatorul. Pun pariu cu voi că 9/10 vor înțelege din prima.

Așa că da, mă deranjează răspunsul lui Florin Cîțu pentru inflația nu a fost 6% în 2018! E fakenews.

Dar cea mai urâtă treabă dintre toate e că justifică fake news-ul prin faptul că altfel nu ar înțelege lumea ce zice. Ori răspunsul ăsta e halucinant!

Voi cum reacționați când citiți un titlu de știre care sună așa:

Agricultorii din Înfundata din Vale folosesc automobile pentru a ara câmpul.

Apoi când dai click și citești poveste afli că de fapt automobilele erau tractoare. Așa că îl întrebați pe autor:

”Boss, de ce nu ai scris automobile în titlu și nu tractoare?”

Iar el îți răspunde:

”Tu crezi că înțelegeau ce e ăla tractor?”

Oare a scris automobile pentru a face niscai clickbait sau pentru că nu credea că ai săi cititori știu ce e ăla tractor?

Și până la urmă are dreptate omul, nu? Și tractorul e un automobil: are roți, motor, poți merge cu el în oraș să îți iei țigări și așa mai departe.




Cum explici inflația oamenilor simpli: cazul Banca Centrală a Jamaicăi

Banca Jamaicăi a decis că trebuie să explice poporului că inflația și țintirea inflației sunt chestii necesare. Dar cum explici un concept atât de complicat oamenilor simpli?

Păi, având în vedere că Jamaica e țara care l-a dat lumii pe Bob Marley…evident că prin reggae!

Clipul de mai jos e o adevărată bijuterie!

Și bineînțeles că voi profita de ocazie pentru a spune că, în România, genul ăsta de educație se poate face cu maneliști. De  ce să nu cânte Salam despre corelația dintre creșterea salariilor în economie și inflație? Vă garantez că în 2-3 săptămâni jumătate din țara asta ar înțelege mai bine economia!




Scutiri și reduceri de taxe: soluția românilor pentru orice problemă economică

Tăiatul taxelor pare să fie visul umed al oricărui politician în țara asta:

  • Nu merge economia? Hai să le tăiem taxele!
  • Nu merge sectorul construcțiilor? Hai să tăiem taxele!
  • Vrem să avem mai mulți IT-iști! Hai să tăiem taxele!
  • Evaziunea e prea mare? Hai să tăiem taxele!

Principala politică economică a ultimelor 5 ani a fost în permanență aceeași: tăierea de taxe! Și din păcate, după ce m-am uitat peste lista de intenții a PNL și USR (urmează) se pare că lucrurile nu se vor schimba.

Ca economist chestia asta mă frustrează pentru că tăierea taxelor, în momentul de față, nu e nimic mai mult decât o soluție temporară la o problemă cronică. Dacă vreți e ca și cum ai pune un lighean sub țeava spartă de sub chiuvetă ca să nu se mai scurgă apa pe jos. Vrei nu vrei tot trebuie reparată țeava, nu faci altceva decât să amâni inevitabilul.

Și ca să nu credeți că bat câmpii haideți să vă dau câteva exemple concrete de lighean și țeavă spartă ca să înțelegeți:

Scutirea pentru IT-iști

Prin 2004 a fost introdusă o scutire de impozit pe venit pentru programatori. Până în ziua de azi nimeni nu știe dacă scutirea asta a avut un efect pozitiv sau nu.

Ce știm e că dacă ne uităm câți IT-iști sunt la 100 de angajați și comparăm apoi cu țările din zona Centrală și Est Europeană suntem în coada clasamentului:

Am explicat mai multe despre problema asta într-un articol dedicat subiectului, dar am să reiau concluzia aici: Țările cu mai mulți IT-iști în clasamentul de mai sus nu au scutiri de taxe. Ceea ce mie îmi spune că acea scutire este în momentul de față inutilă. Poate a fost cândva utilă, cert e că acum nu funcționează.

Scutirea e ligheanul care a dat de mult peste. Țeava care trebuie reparată e sistemul educațional care nu produce suficiență oameni având în vedere cererea pieței.

Problema aici e că schimbările necesare în educație ar deranja prea multă lume. Și de ce să fie deranjați dacă pot face bani fără efort?

TVA redus la alimente

Guvernul Ponta a scăzut cota de TVA la alimente de la 24% la 9%. A dus această scădere a TVA-ului la o scădere a prețului la alimente?

Nu știm! De ce nu știm? Pentru că nimeni de la Ministerul Finanțelor sau de la PSD nu s-a deranjat să facă o analiză pentru a vedea ce impact a avut această măsură! NIMENI!

Avem ceva informații indirecte în privința asta de la BNR:

Ce arată graficul de mai sus e că diminuarea TVA la alimente a dus la o scădere temporară a ratei de creștere a prețurilor. Altfel spus, nu știm sigur dacă au scăzut prețurile la alimente. Știm că a scăzut viteza de creștere a prețurilor. Cu cât însă? Cota a scăzut de la 24% la 9%. Inflația s-a diminuat cu 2%-3%. Unde s-a restul diferenței?

Păi în buzunarul vânzătorilor evident! Nu în buzunarul consumatorilor.

Ce e și mai interesant e că de la 1 ianuarie 2016 a scăzut cota standard de TVA de la 24% la 20%. Și cu toate astea inflația e o ia în sus în continuare, nu se mai duce în jos. Deci o scădere cu 15% a TVA se traduce prin 2-3% scădere a inflației. O scădere cu 4% a cotei nu s-a văzut deloc însă în buzunarul românilor.

S-a văzut însă în bugetul statului, ale cărui venituri s-au diminuat cu niște miliarde de lei.

Au ajutat la ceva cele două diminuări ale TVA-ului? Datele BNR spun că doar pentru câteva luni. Scăderi de prețuri pentru câteva luni merită pierderile de miliarde de lei?

Dacă ligheanul e clar că e reducerea TVA la alimente, care ar fi țeava sparta? Păi țeava spartă e sistemul de producție și distribuție agricolă. Multe produse agricole merg la export direct pentru că nu există capacitate de stocare pe perioadă mai lungă. La câteva luni după ce se încheie sezonul pentru anumite legume și fructe România importă astfel de produse.

E mult mult mai simplu să reduci TVA-ul la alimente decât să repari sistemul de producție și distribuție a produselor agricole.

TVA redus pentru a doua casă

Recent Guvernul Dăncilă a diminuat cota de TVA aplicabilă pentru achiziția unui al doilea apartament nou de la 19% la 5%. Ba mai mult a fost eliminată restricția privind terenul aferent celei de-a doua locuințe.

Care a fost logica acestei măsuri? Cota de 5% e acordată ca ”politică socială” conform Codului Fiscal. Ce fel de politică socială e aia în care dai o cotă de TVA mai mică celui care are deja o locuință și vrea să își mai cumpere una?

Aici nu e nici o țeavă spartă, nu e nici o problemă. Nu se poate argumenta că există o nevoie la nivel de economie ca oamenii să achiziționeze o a doua locuință nouă. Pur și simplu e o facilitate fiscală oferită vânzătorilor de locuințe noi și atât. Nu există o componentă socială.

TVA redus pentru HORECA

România are cotă de TVA redusă la mâncare, la servicii de restaurant la cazare, la transportul turistic. La dracu, avem cotă redusă de TVA și la bere! Și toate astea pentru ce? A crescut numărul de turiști ca urmare a acestor scăderi?

Păi în Vama Veche și 2 Mai, anul trecut, în plin sezon turistic erau declarați (oficial) 106 turiști / zi. În tot sezonul turistic (aprilie – august) au fost declarați 16.000 de oameni. ÎN TOT ANUL TURISTIC 2018!

Nimănui nu îi pasă de cota de TVA dacă oricum nu declară nimic!

Altă chestie interesantă, chiar și atunci când toate veniturile sunt la vedere, astfel de reduceri de TVA nu ajută economia pe termen scurt și atât! Și nu o spun eu o spun irlandezii, care și ei au redus TVA-ul la o gamă largă de servicii turistice. Spre deosebire de români însă, irlandezii au făcut și studii pe tema asta ca să vadă ce efect a avut reducerea cotei de TVA.

Concluziile unui raport din 2018 pe tema diminuării cotei de TVA în sectorul turistic sună cam așa:

  • impact pozitiv asupra numărului de locuri de muncă în primul an, dar efect zero pe termen lung.
  • de cota redusă de 9% aplicată asupra serviciilor turistice au beneficiat mai mult familiile înstărite decât cele sărace. Taxa a devenit regresivă (efect net mai bun pentru cei cu venituri mai mari).
  • reducerea cotei de TVA în sectorul turistic a dus la o pierdere de venituri de circa 2,6 miliarde euro.
  • trecerea înapoi la o cotă standard nu ar avea un impact negativ major asupra economiei.

Studiul a fost publicat anul trecut, dar cu toate astea guvernul PSD a ținut morțiș să îi dea înainte cu reducerile deși există dovezi că ele nu funcționează și nu fac altceva decât să bage bani în buzunarul mediului de afaceri.

Țeava spartă: sectorul HORECA e plin de evazioniști. Ligheanul: scutirile și reducerile de taxe. Soluția: controale la nivelul operatorilor HORECA și scoaterea de pe piață (temporară sau permanentă) a celor care fac evaziune. Dar soluția e considerabil mai dificilă decât ligheanul.

Scutire de impozit în domeniul construcțiilor

Am tratat subiectul într-un articol separat în care spuneam că:

  • Scutirile oferite o să dea o gaură consistență în buget (2,2 miliarde RON în 2019)
  • Sectorul de construcții a fost afectat în 2018 de investițiile în scădere ale Guvernului și de fonduri mai mici alocate prin programul ”Prima Casă”.
  • Total întâmplător în 2019 primesc ample scutiri de la impozite salariale.
  • Același sector al construcțiilor e unul din cei mai mari importatori de forță de muncă ieftină din Asia.

Țeava spartă: evaziunea fiscală din domeniu. Ligheanul: scutirile și reducerile de taxe. Soluția: La fel ca și în cazul HORECA controale la nivelul operatorilor din sectorul construcțiilor și scoaterea de pe piață (temporară sau permanentă) a celor care fac evaziune. Corelat cu asta se pot crește investițiile în infrastructură. Dar din nou, e mult mai ușor să tai taxele decât să îți pui tot sectorul în cap.

Concluzii

Istoric vorbind scutirile și reducerile de taxe au fost soluții de avarie pentru probleme reale din economie. În loc să reparăm acele probleme însă am petecit în speranța că atunci când țeava va ceda complet noi ne vom fi mutat din apartament (de la guvernare adică) și va fi răspunderea altcuiva.

Și din păcate nici cei care poate vor lua locul PSD (adică PNL și USR) nu par a fi dispuși să repare țeava. Și ei, la fel ca și PSD, vor să înlocuiască ligheanul și cam atât.




Presa română și statistica

O regulă de bun simț spune să nu îți dai cu părerea pe chestii pe care nu le înțelegi. Dacă citiți blogul acesta de ceva timp atunci știți că nu mi-am dat cu părerea niciodată pe legile justiției de exemplu. De ce? Pentru că nu sunt jurist și nu înțeleg acele modificări la un nivel de detaliu care să mă facă să mă simt comfortabil. Fix de aceea evit să îmi dau cu părerea pe tema asta.

Din păcate însă nu multă lume urmează principiul acesta așa că avem articole care nu au sens, sunt incomplete sau care nu transmit nimic. De ce mă iau de ei? Pentru că statistica nu funcționează așa cum cred ei că funcționează.

De exemplu, în medie, eu și Ion Țiriac suntem milionari în euro. Adevărat, el are o avere de sute de milioane de euro, în timp ce eu nu îmi permit nici măcar să cumpăr o oglindă de Ferrari. Cu toate astea, dacă aduni averea mea cu averea lui și apoi împarți la 2, poți spune că, în medie, avem o avere de câteva sute de milioane de euro.

Dar haideți să vedem două exemple recente în sensul acesta:

Profit.ro și statistica nou născuților

Haideți să luăm un exemplu (via Profit.ro):

Anul trecut, România a sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. Dacă ar fi să excludem 1918, an în care România era implicată în Primul Război Mondial, dar și intervalul 1916-1917 și 1941-1945, de asemenea ani de război, dar pentru care nu sunt date disponibile, rata natalității de anul trecut este cea mai scăzută în România (Vechiul Regat și Transilvania) încă din 1871, cel mai din urmă an pentru care dispunem de date.

Care e problema cu articolul Profit.ro? Distorsionează realitatea, asta e problema! Statistica nou născuților e problematică și oricine a studiat subiectul știe de ce: copiii mor repede! De ce?De foame, boli, războiae și o grămadă de alte motive. Sunt multe mai fragili decât adulții și până și o răceală le poate fi fatală. Fix de asta în statistică există conceptul de ”mortalitate infantilă”, un indicator care ne spune câți copii mor înainte de a ajunge la anumite vârste (1 an, 5 ani sau 14 ani).

Asta înseamnă că e complet irelevant câți copii se nasc într-o țară. Ceea ce contează din punct de vedere al statisticii populației e câți din ei ajung la maturitate (sau aproape de maturitate). Adică dacă se nasc 100 de copii, dar 20 mor în primul an și încă 20 până la vârsta de 14 ani, cum mă ajută numărul de nou născuți? Păi nu mă ajută, dimpotrivă, mă va face să cred că populația e mai mare decât e în realitate.

Cum stă România la capitolul mortalitate infantilă? Prost, foarte foarte prost (via Hotnews):

Astfel, Romania era anul trecut tara membra a UE cu cea mai mare mortalitate infantila, de 7,6 decese la 1.000 nascuti-vii, de peste doua ori mai mare fata de media UE, de 3,6 / 1.000 nascuti-vii.

Urmatoarele tari dupa Romania in acest clasament sunt Bulgaria (6,6) si Malta (5,8).

Credeți că lucrurile sunt rele de ieri? Nu…sunt așa de ani de zile așa cum o demonstrează și graficul de mai jos privind evoluția mortalității infantile (via Hotnews):

Haideți să citim graficul: În 1960 din 1.000 de nou născuți 74 mureau în primul an de la naștere. În 2016 mortalitatea scăzuse la 7,6 decese la 1.000 de nou născuți. Asta înseamnă că deși un număr mai mare de copii se năștea în 1960, mortalitatea era de aproape 10 ori mai mare!

Asta înseamnă că degeaba aruncă Profit.ro cu cifre. Din cei 352.241 copii născuți în 1960 undeva la 26.000 erau morți în 1961! Un număr mai mare de copii supraviețuiesc în 2018 comparativ cu anii anteriori deci comparația făcută de ei e inutilă pentru că nu spune nimic. Știm câți din acei copii au supraviețuit? Câți știu să scrie și să citească? Câți lucrează pământul și câți merg la universitate? Nu oferă nici un fel de informație utilă, dar intră cu siguranță în categoria „senzațional”.

Europa FM și scumpirea produselor

Altă bazaconie economică e comparația făcută de Europa FM referitoare la scumpirea produselor alimentare. Credeam că am trecut peste momentul ăla jenant în care punem oameni de pe stradă să facă economie stil Digi24. M-am înșelat!

Concret Europa FM a cumpărat aceleași chestii din supermarket (zic ei) în februarie și acum 2 ani de zile. Și apoi s-au apucat să compare prețurile ajungând la concluzia că au crescut foarte mult prețurile. Ce e în neregulă cu chestia asta? Păi tot:

  1. Există zero dovezi că au cumpărat același produs.
  2. Dacă au cumpărat același produs atunci e posibil ca produsul să se fi scumpit din factori independenți de piață.
  3. Sunt categorii de produse cu prețuri dublate sau triplate în 2 ani, chestie care nu are legătură cu inflația și nici nu reprezintă tendința pieței.
  4. Sunt produse acolo care, mai mult ca sigur sunt aduse din afara României deci acolo nu e inflația ci poate cursul de schimb sau alți factori.
  5. Acum să fim sinceri, am văzut pe bon gel anti-molii și apoi spray anti-molii. WTF?! De câte ori cumpără românii astfel de produse? Hrană umedă de pisic apoi hrană uscată de pisic! Jesus! Facem analiză pe așa ceva și pretindem că e statistic relevant? Praline ciocolată? În țara cu cel mai ridicat risc de sărăcie din UE noi băgăm praline și spunem că e statistic relevant? WTF! Ce dracu caută produsele astea în comparație?

Experimentul Europa FM e praf din perspectiva metodologiei, al informațiilor oferite și oferă fix zero informații inutile! Au crescut prețurile din 2017? Da, sigur că au crescut! Cu cât? Depinde pe cine întrebi! În unele supermarketuri au crescut mai mult, în altele mai puțin! Anumite categorii au crescut, altele nu.

Și cu riscul de a mă repeta: De aia moare presa din România! De aia nu plătesc oamenii bani pe conținutul generat de presă! Pentru că majoritatea conținutului nu ar trebui să vadă lumina zilei!




Presa economică e proastă și pe la americani

Pentru context: economia Turciei a început să se dracului odată cu preluarea puterii de către Erdogan. Pe scurt, pentru a putea controla cât mai bine statul turc Erdogan a pus drept ministru al finanțelor pe ginerele său, Berat Albayrak. Pe lângă incompetență, Erdogan i-a mai enervat și pe americani care l-au pocnit cu niște sancțiuni economice. Așa că lucrurile în Turcia merg atât de bine încât Iar lucrurile merg atât de bine încât în noiembrie 2018 inflația era la un nivel de 21,6%.

Acum că avem contextul haideți să vă arăt un exemplu de monument de prostie la NBC News:

Turkey’s government is hunting for onions as part of efforts to fight crippling inflation, blaming unauthorized stockpiles for pushing up prices for shoppers.

și
A typical bag of onions costing the equivalent of 50 cents in Izmir last month now costs $1, Sol Haber reported, and is on course to sell as much as $2 by the end of the year.

Prima remarcă: Turcii au lira turcească drept monedă, nu dolarul. Prețul cepei crește în lire, dar nu și în dolari pentru că lira se devalorizează în raport cu dolarul. Pe românește, la finalul anului ceapa nu se va vinde cu 2 dolari ci tot cu 50 de cenți. Doar că prețul cepei exprimat în lire turcești va fi crescut probabil până atunci. Raportat la dolar însă, probabil prețul va fi la fel din cauza cursului de schimb.

Un exemplu cu cifre

Concret cu cifre:

  • 1 noiembrie 2018 – Ceapa costa 10.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 20.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2018 – Ceapa costa 20.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 40.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 31 decembrie 2018 – Ceapa costă 40.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 80.000 de lire. Preț în dolar: 0.5 dolari / legătură

Dacă folosim cursul de schimb de la 1 noiembrie 2018 pentru a calcula prețul în dolar atunci avem așa:

  • 1 noiembrie 2019 – Ceapa costă 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2019 – Ceapa costă 1 dolar / legătură
  • 31 decembrie 2019 – Ceapa costă 2 dolari / legătură

Faza e că atunci când crește inflația se depreciază și cursul de schimb, pentru că sunt mai mulți bani locali în circulație (lire turcești), dar aceeași cantitate de valută disponibilă (deși de regulă e chiar mai puțină). De asta în țările cu inflație galopantă toată lumea exprimă prețurile în euro, dolari sau ce altă valută e mai stabilă. Asta s-a întâmplât și cu România în anii 90. Apartamentele și prețurile mașinilor erau exprimate în dolari sau mărci germane. După dispariția mărcii germane se exprimau în euro.

Cei de la NBC au folosit același curs ca să calculeze prețul din trecut și cel din viitor. Doar că asta e o prostie care nu se iartă nici măcar unui student de anul 1 la ASE. Așa că, dragii mei, o regulă pe care Românii o știu din anii 90: când crește inflația în moneda locală, prețurile se exprimă în valută, pentru că sunt stabile.

Cei de la CNBC nu au experimentant niciodată senzația asta, probabil de aia au venit cu aberația asta.




De ce au băncile românești cel mai mare profit din UE

Pe ce se mai revoltă românii zilele astea? Pe bănci aparent, care sunt mult prea profitabile (via Hotnews):

Banca Transilvania, BCR și BRD au înregistrat un randament mediu al capitalurilor de peste 21% la jumătatea anului – cea mai ridicată profitabilitate, de trei ori peste media Uniunii Europene, potrivit datelor Autorității Bancare Europene (ABE), analizate de Profit.ro. 

Interesantă știre, nu? Ce fain ar fi dacă am afla și de ce se întâmplă treaba asta. Putem? Nu, articolul e sec și enumeră cifre, fără să explice sensul lor sau măcar contextul.

Știrea a fost preluată apoi și de alții și rostolită prin online cu înjurăturile de rigoare la adresa băncilor.

Ca și om care a avut cont la fiecare bancă pot să spun că jumătate din acele înjurături sunt meritate. Din păcate însă ele denotă și o profundă neînțelegere a felului în care funcționează capitalismul.

De ce spun asta? Pentru că e normal ca băncile din România să fie mai profitabile decât cele din țările cu apă caldă. Și asta nu pentru că o zic eu ci pentru că așa zice logica economică.

Riscul de a face afaceri în România

Cred că pot exemplifica asta bine printr-o altă știre (via Hotnews):

Eugen Teodorovici a anunțat marți posibilitatea creșterii salariului minim cu 150 de lei de anul acesta, nu din 2019.

Știrea asta e din 10 octombrie, nu de la începutul anului. Deci în octombrie 2018, Ministrul Finanțelor a anunțat că s-ar putea să crească salariul minim cândva în următoarele 2-3 luni.

Ce efect credeți că are știrea asta asupra afacerilor din România. O să le dea peste cap multor firme calculele de bugete? Cu siguranță da. Riscă să ducă la o nouă creștere a inflației? Din nou, da.

Dacă ați fi nevoiți să faceți afaceri în țara asta, ați fi mulțumiți cu un profit mic știind că puteți da faliment după o decizie dubioasă a guvernului?

Logica economică spune că în economiile instabile și cu riscuri ridicate investitorii vor căuta profituri mai mari.

Cine își asumă riscuri mari va vrea profit mare! O bancă va trebui să țină cont de riscul ca un credit acordat unei firme să nu mai fie rambursat pentru că firma respectivă a dat faliment din cauza statului. Sau dacă oferă credit populației trebuie să țină cont de faptul că oamenii aceia s-ar putea să își piardă locul de muncă. Sau pentru că suntem în România s-ar putea să le fie tăiate salariile din lipsă de bani.

Acesta e riscul de a face business în România iar băncile vor profit mare pentru că își asumă riscuri mai mari decât în Franța sau Germania de exemplu.

Inflația din România

România are o rată a inflației de aproximativ 5% (BNR):

Asta înseamnă că dacă o bancă a dat împrumut 100 RON la începutul anului cu scadență 1 an a trebuit să adauge cel puțin 5% dobândă doar ca să se asigure că banii pe care îi primește înapoi ca sumă împrumutată (nu dobânda) au aceeași valoare ca la începutul anului. La asta se mai adaugă dobânda care include costurile băncii și profitul ei.

Contabil însă tot ce e peste suma împrumutată + costuri e profit pentru că sistemul contabil nu ajustează profitul cu inflația.

Statul contribuie la profitul acela uriaș

Comportamentul haotic al statului român contribuie la creșterea riscului nu doar pentru firme ci și pentru statul însuși. De ce?

Vă ziceam mai sus de inflație, acea inflație face ca dobânda la care se împrumută nu doar firmele, ci și statul să fie mai mare. Dar lucrurile nu se opresc aici, toate declarațiile alea cu statul paralel nu fac altceva decât să arate că statul român e instabil politic. Iar instabilitatea politică îi face pe cei care cumpără datorie românească să ceară dobânzi mai mari.

Iar băncile cumpără în mod regulat datorie guvernamentală. Asta înseamnă că o parte din motivul pentru care băncile alea 3 sunt atât de profitabile e faptul că scena politică e riscantă.

Întotdeauna e ușor să demonizezi băncile când ești gigel cu credit la ei. Când ești Prim Ministru al României e mai nasol, că te duci apoi la bănci cu coada între picioare ca să îți cumpere datoria.

Poate ar trebui să îi mai tragem de ureche pe politicienii noștri când mai fac din astea.

Sursă foto: Pixabay