PNL se joacă de-a ”Uite impozitu, nu e impozitu”

Devine obositor să tot scriu despre minunile Guvernului PNL și al Ministrului Finanțelor Florin Cîțu. O fac însă și pe post de jurnal și ca să îmi aduc aminte să nu votez prea curând cu PNL.

Ce s-a mai întâmplat acum? Ei bine, ditamai degringolada cu impozitele care ba nu se declară și nu se plătesc, ba se declară, dar nu se plătesc, ba sună ANAF și amenință cu penalități…a fost haos zilele astea.

Dar haideți să luăm lucrurile pe rând:

Măsură de criză comunicate pe Facebook

Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu are o pasiune pentru comunicarea pe Facebook. Face live-uri, postează update-uri și tot felul de alte chestii. Problema e că lucrurile pe care le spune pe Facebook nu se pupă cu ce se întâmplă în realitate.

Spre exemplu a ieșit pe Facebook să spună că firmele nu vor mai depune declarații fiscale (profit, TVA etc.) în martie:

Totodată, se amană termenul de depunere a declarațiilor fiscale de la 25 martie 2020, până la data de 25 aprilie 2020.

Chestia asta a ajuns apoi și într-un comunicat ANAF. Dar apoi, în cel mai pur stil politicianist s-a schimbat modificarea (sursă):

Având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice a lansat un amplu program de garantare și subvenționare a creditelor pentru IMM-uri, în scopul de a susține mediul privat și în special sectoarele lovite puternic de criza cauzată de virusul COVID-19, dar și măsura de a rambursa cât mai urgent TVA pentru a asigura fluxul de capital, injecții de capital către companii, iar pentru a beneficia de o rambursare companiile trebuie să aibă o situație fiscală actualizată, s-a decis renunțarea la propunerea de prorogare a termenului de depunere a declarațiilor.

Nu încercați să înțelegeți fraza de mai sus, nu are nici un fel de sens. Așadar nu se mai amâna depunerea. Data comunicatului este 21 martie 2020, iar termenul de depunere era de 25 martie pentru majoritatea declarațiilor. Deci și-au schimbat abordarea cu 4 zile înainte de depunere. De fapt, Guvernul și-a schimbat abordarea, se depun declarații, dar nu se sancționează neplata zice OUG-ul guvernului:

– nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și neachitate până la 30 de zile după încetarea stării de urgență;
– aceste obligații fiscale nu sunt considerate obligaţii fiscale restante;

Care e diferența între cele 2 abordări?

Diferența e una enormă și se vede mâna de amator a politicienilor în povestea asta. Depunerea declarațiilor nu are doar rolul de a spune statului ce impozite ai de plată ci și de a servi drept bornă pentru niște evenimente.

Spre exemplu cei care lucrează în taxe știu că, istoric, ANAF a legat termenul de prescriere a obligațiilor fiscale de data declarării acelor obligații (discuție lungă dacă asta e corect sau nu).

Nedepunerea declarațiilor putea însemna foarte bine că o serie de obligații aveau termenul de prescriere amânat cu 1 lună sau un trimestru.

O altă problemă erau rambursările de TVA. Dacă Gigel SRL a cumpărat mult, dar a vândut puțin într-o lună, are dreptul să primească de la stat diferența dintre TVA-ul încasat (puțin) și TVA-ul plătit către furnizori. Ori dacă nu depune declarația de TVA Gigel nu are cum să îi spună ANAF-ului cât trebuie să primească înapoi.

Nedepunerea declarațiilor cu contribuțiile sociale înseamnă că, spre exemplu CASS-ul (contribuția pentru sănătate) nu e declarată pentru angajați. Ori în România îngrijirea medicală generală (nu aia de urgență) e condiționată de existența unei asigurări de sănătate de stat. Pe românește dacă angajatorul tău nu declară (nu e musai să și plătească) CASS atunci tu ca angajat nu beneficiezi de asigurare medicală. Cazurile de Covid-19 probabil intră pe îngrijire de urgență, dar bolile oamenilor nu intră pe pauză în perioada crizei. Diabetul nu dispare, operațiile de apendicită și Dumnezeu mai știe ce alte afecțiuni sunt în continuare acolo și trebuie tratate.

Ori dacă nu se declară CASS-ul, bolnavul nu e asigurat și ar trebui să își plătească toate investigațiile și consultațiile de la stat.

Cotizația la CAS (pensie) se ia tot din declarațiile fiscale. Oameni care trebuiau să iasă la pensie și aveau februarie 2020 ca ultimă lună se trezeau cu stagiu de cotizare incomplet.

Iar astea sunt doar câteva exemple legate de felul în care informațiile din declarațiile fiscale ajung în alte sisteme ale statului și afectează viața de zi cu zi.

Acum nu știu dacă realizați asta, dar eu, neica nimeni care scriu aiurea pe un blog știu chestia asta. Cei de la PNL în frunte cu dl. Cîțu care au venit cu ideea creață de amânare a depunerii declarațiilor se pare că nu știau.

Așadar e bine că nu s-a amânat depunerea declarațiilor. Și ar trebui să știți că declarațiile fiscale pentru firme se depun cam toate online. Problemele sunt la omuleți, dar și acolo Spațiul Virtual a început să facă destul de multe chestii.

Dacă există așadar posibilitatea de a declarațiile online de ce să nu se depună? Ar fi mult mai dificil atât pentru firme cât și pentru angajați și stat dacă s-ar lua pauză.

Guvernul nu ar fi trebuit să facă plata impozitelor opțională pentru toată lumea

Asta a fost una din primele măsuri luate de Guvernul Liberal: liber la neplată. Știu că vă gândiți probabil că e un mediu dificil și asta e o măsură bună, dar sunt câteva lucruri care vă scapă dacă aveți impresia asta.

Pe 25 martie se depun multe declarații. Poate cea mai importantă e declarația finală de impozit pe profit. Explicam într-un articol precedent care e treaba cu declarația asta:

 Pe 25 martie se plătește impozitul pe profit aferent calculului final pentru anul 2019. Impozitul se plătește în mod normal trimestrial pe baza unui calcul provizoriu (profitul înregistrat la trimestru). Dar sunt anumite cheltuieli care apar abia la final de an (de exemplu costurile cu auditul, facturi de abonamente anuale, cheltuieli cu managementul, cheltuieli venind de la firma mamă șamd). Asta înseamnă că o firmă care plătește impozit pe profit plătește 3 tranșe de impozit pe profit aferent trimestrelor 1 până la 3, apoi calculul pentru trimestru 4 e de fapt calculul final care include toate veniturile și cheltuielile aferente anului, din care se scade ce s-a plătit deja. Acest impozit se plătește luna asta pe 25 martie.

Declarația de acum urma să fie însoțită de plata impozitului aferent Trimestrului 4 + regularizarea situației contabile de final de an. În același articol menționam și următoarea chestie:

Acea plată va pune ceva presiune pe finanțele firmelor mici și mijlocii în special.

Acum întrebare, cine credeți că este afectat cel mai puternic de coronavirus:

  • multinaționalele cu access la finanțare bancare, venture capital și ajutoare de stat?
  • IMM-urile nebancabile?

Presiunea de care vorbeam eu e mai mare pe IMM-uri și mai puțin pe multinaționale. Ori Guvernul PNL a dat liber la toată lumea la neplată! Te cheamă Petrom și ai avut anul trecut profit de 3,63 miliarde RON și cifră de afaceri de 25,5 miliarde RON? E ok, nu trebuie să plătești. Nici tu Gigel SRL cu 3 angajați și cifră de afaceri de 100.000 RON și profit 10.000 RON.

Multe dintre marile companii sunt mai rezistente la șocuri decât IMM-urile. Iar asta nu e o chestie specifică României ci universal valabilă.

În afară de asta eu mai am 2 probleme cu abordarea asta:

  1. Sunt companii care fac bani din pandemia asta: producătorii de măști, echipamente sanitare, lanțurile de supermarketuri șamd. Companiile astea vor face o gălăgie de bani, dar sunt tratate la fel ca acele firme care au zero clienți în perioada asta. Poate am să scriu mai pe larg despre subiect, dar îmi e teamă că ne îndreptăm spre o lume unde profitul rămâne în buzunarele celor care au făcut bani în perioada asta în timp ce pierderile firmelor afectate vor fi suportate de stat.
  2. Companiile aveau deja banii ăștia puși deoparte. Impozitul pe Trimestrul 4 + regularizarea aferentă impozitului pe profit reprezentau o sumă măricică. Banii ăștia erau deja puși deoparte de ceva timp pentru plata. E o idee bună să lași banii ăștia unor firme, dar nu e o idee prea grozavă să îi lași altora. Repet: supermarketurile fac bani în perioada asta. Ce sens are să rămână cu banii ăștia în buzunar când ei deja erau puși deoparte și gata să fie plătiți?

Care vor fi consecințele acestor decizii

Prin faptul că a dat posibilitatea tuturor de a nu plăti impozite, statul român se sabotează singur și pune presiune aiurea pe finanțele publice. Nu era nevoie să lase acei bani băncilor. Nu era nevoie să lase acei bani supermarketurilor și altor companii.

Gaura din buget ar putea declanșa o criză bugetară și va fi folosită ca justificare pentru tot felul de decizii de politică fiscală. Pe de o parte ne vom alege cu taxe mai mari. Pe de altă parte vor fi tăieri drastice și iar voi auzi discursul cu asistații sociali.

Prin chestia asta Guvernul PNL și Ministrul Finanțelor Florin Cîțu au deschis ușa larg unei crize a datoriei guvernamentale. Să sperăm că nu se va ajunge acolo deși germenii ei existau încă de dinaintea epidemiei de coronavirus.




Profit.ro face fake news cu impozitul pe profit

Mulți ziariști se plâng că românii sunt nașpa și nu vor să dea bani pe ziare. Au dreptate, dacă mai mulți români ar plăti pentru informație am avea o presă de calitate mai bună.

În același timp însă și mulți românii se plâng că ar da bani pe presă, însă nu au pe ce. Și îi înțeleg perfect, și eu cumpăr 1-2 numere din The Economist pe lună, dar nu aș da bani pentru presa economică din România.

De ce? Pentru că e incapabilă să proceseze informații. Se pricepe la a reda informații, dar nu le înțelege și nu le poate analiza.

Cota de impozit pe profit

Haideți să vă dau un exemplu concret de la Profit.ro care are titlu de articol așa:

ANALIZĂ Impozitarea companiilor – România percepe un impozit peste Bulgaria, Ungaria, Serbia, Republica Moldova. Cota nu mai este una redusă nici în Europa Centrală și de Est, fiind și peste Germania 

Ce se înțelege de aici:

  • Că România are un impozit mai mare decât Bulgaria și Ungaria (din UE) și Serbia și Republica Moldova (din afara UE)
  • Că Germania are cota de impozitare mai mică decât România.

Ca o paranteză autorul nu precizează despre ce impozit e vorba pentru că ”jurnalism de calitate”. Citind mai departe aflăm că:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Ca referință, între statele din Europa Centrală și de Est am inclus Germania, cu o cotă de 15%. 

Ok, probabil e vorba de impozitul pe profit și aflăm că România are cota de impozitare mai ridicată decât alte țări. Bun, înțeleg să compari România cu țările vecine, dar ce caută Germania băgată la grămadă cu Republica Moldova, Serbia, Bulgaria și Ungaria? Păi e pusă acolo pentru efect dramatic: Dacă până și nemții au impozitul mai mic decât noi înseamnă că la noi e mare. Nu?

Doar că…

Impozitul pe profit și Germania

Orice om cu o conexiune la internet își poate dedica 1 minut din viață căutând dacă informația asta cu Germania e adevărată sau nu. Eu am făcut asta, am pierdut 1 minut din viață făcând factchecking. În acel minut am intrat pe IBFD, o bază de date cu informații de fiscalitate și am verificat informația. Ei bine, informația e falsă! Apoi mi-am mai dedicat încă 1 minut din viață căutând o bază de date cu informația asta, dar care să fie accesibilă publicului (vă trebuie abonament pentru IBFD).

Iată de exemplu un studiu făcut de Deloitte care compară cotele de impozitare aplicabile în anul 2019. În cazul Germaniei zice așa:

”Solidarity surcharge of 5,5% also levied on corporate tax income. Municipal trade tax imposed at rates between 14% și 17% with rates determined by municipalities. Combined rate (i.e. corporate income tax, trade tax, solidarity surcharge) approximately 30% to 33%. 

Adică o firmă în Germania nu plătește impozit pe profit de 15%! Ea plătește:

  • impozit pe profit de 15% către statul federal German
  • taxă de solidaritate de 5,5%
  • impozit pe profit la nivel municipal între 14% și 17%.

În total, în funcție de localitate unde își desfășoară activitatea o firmă din Germania va plăti impozit pe profit între 30% și 33%.

De unde și-a luat Profit.ro informația? Ei zic așa:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Evident că nu a dat linkuri către sursa acelor date, ceea ce e o mare problemă dacă te numești jurnalist. Și nu vorbim doar de principii ci de chestii concrete, dacă intru pe siteul PwC menționat de Profit.ro mai sus dau de următoarea informație:

If the basis for the two taxes is identical (unlikely in practice), the overall burden on corporate profits earned in Munich would be approximately 33%. In Frankfurt, the burden would be 32%. In Berlin, it would be 30%.

Adică și PwC zice la fel ca Deloitte. Mai sunt și alte siteuri care spun fix același lucru.

Cota de impozitare a profitului în Germania e între 30% și 33%, nu 15% cum zice Profit.ro. Informația asta putea fi verificată în 1 minut de persoana care a scris acel articol. Ăsta e un fake news grosolan.

Impozitul pe profit în Ungaria

Altă problemă pe care o am cu articolul ăsta e legată de Ungaria. Conform PwC, Ungaria are într-adevăr o cotă de impozitare de 9%, dar nu pentru toată lumea. Anumite sectoare de activitate au cota de impozitare considerabil mai mare:

  • De exemplu companiile din sectorul de energie sunt impozitate cu o cotă de 31%!
  • Companiile de publicitate sunt impozitate în funcție de veniturile obținute, nu de profit

Ba mai mult, există un impozit de 2% foarte similar cu impozitul pe profit aplicat de municipalități (LBT) care se adaugă la impozitul pe profit.

Deci nici Ungaria nu e prea are cota de impozitare de 9%.

Impozitul pe profit în România

Chiar și România are problemele ei când vine vorba de acea cotă unică de impozitare. De ce spun asta? Pentru că, la fel ca Ungaria, cota unică de impozitare de 16% nu prea e unică. Asta pentru că în România avem următoarele impozite directe:

Deci iar nu prea putem compara mare lucru pentru că cele 3 tipuri de impozit se exclud reciproc. Astea sunt chestii de bază de fiscalitate. O persoană care scrie pe subiectul ăsta ar cam trebui să le știe.

Și știți ce e și mai nasol? Că Profit.ro a scris despre încasările la bugetul de stat din fiecare din cele 3 impozite de mai sus pe 19 mai 2019. Alt autor, dar același subiect! Concluzia articolului acesta din mai e că veniturile statului au scăzut ca urmare a extinderii acestor 2 tipuri de impozit. Altfel spus, cota efectivă de impozitare a companiilor din aceste sectoare e mai mică decât dacă ar fi plătit impozit pe profit!

Concluzii

  • Germania nu are cota de impozitare de 15% ci de 30% – 33%
  • Ungaria nu are cota de impozitare de 9% ci are mai multe cote, în unele domenii impozitul ajungând și la 31%
  • România nu mai are de mult o singură cotă de impozit de 16% ci unele mai mici!

Și ca o concluzie generală articolul de la Profit.ro e plin de greșeli și reprezintă un fake news grosolan!




Viziunea USR pe fiscalitate e plină de greșeli elementare

UPDATE 2: Țin să precizez că aceste comentarii sunt în ordinea în care apar în policy brieful USR, nu în ordinea importanței. Așa că nu mă luați cu faze de genul: ”hur, dur, am citit prima critică și m-am lăsat” că nu demonstrați nimic altceva decât că nu sunteți capabili să citiți un text mai lung decât un SMS.

UPDATE 1: Nu vă aruncați cu capul înainte să dați share la articol înainte de a înțelege 2 chestii importante:

  • Simplul fapt că măsurile de mai jos există nu înseamnă și că au avut un impact pozitiv. Dimpotrivă, majoritatea măsurilor menționate mai jos și care sunt deja aplicabile nu par să fi funcționat așa cum am explicat aici, apoi și aici și încă odată aici.
  • Nu mă interesează cine a introdus prima dată o măsură proastă! De ce? Pentru că o măsură proastă rămâne proastă indiferent de cine o promovează (că e USR, PNL sau PSD e irelevant).

USR a publicat viziunea sa pe partea de fiscalitate într-un policy brief. Știu că un policy brief nu e egal cu o strategie sau o viziune, dar USR a transformat documentul fix în asta.

Partea bună: fiscalitatea e un subiect de interes.

Partea proastă: cei care au scris acel document nu cunosc și nu înțeleg chestii elementare de fiscalitate. Și asta mă sperie!

Din punct de vedere tehnic documentul e la fel de slab cum era și planul celor de la PNL de anul trecut, despre care am scris la momentul respectiv.

De ce spun asta? Pentru că dacă aveți răbdare să citiți chestiile de mai jos o să aflați că:

  • USR vrea introducerea unor măsuri care există de ani buni de zile (ex: neimpozitarea profitului reinvestit) sau au existat dintotdeauna (ex: scutirea de TVA pentru exporturi)
  • USR vrea reducerea taxelor în unele domenii unde taxele sunt deja reduse (ex: HORECA)
  • USR nu știe să calculeze profitul impozabil într-un exemplu dat tot de ei
  • USR folosește greșit cote de impozitare în document
  • USR folosește surse de informații din studii Deloitte care le cântă în strună, deși există studii de la Comisia Europeană mai bune, dar care îi contrazic.

Și îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar Opoziția nu pare că înțelege cum funcționează taxele sau economia. Și în lista de mai jos (și detaliile de mai jos) nu sunt exprimate opinii vis-a-vis de filozofia lor fiscală. Nu m-am luat de felul în care privesc ei lumea (ex: are sens să reducem taxa Z în domeniul X?) ci de greșelile factuale pe care le fac (ex: nu poți acorda o scutire acolo unde există deja scutirea respectivă).

Ca și idee generală: dacă USR defilează cu planul acesta pe fiscalitate va fi tocată mărunt și aruncată la coșul de gunoi.

Mulțumesc prietenului meu Adrian pentru ajutorul acordat în analiza policy brief-ului USR.

Greșeli în raport

  1. Politica fiscală expansionistă

Extras Policy Brief:

Politica fiscală expansionistă a acestui Guvern, încă de la instaurare, distruge sistematic mediul privat și va avea efecte grave asupra consumului gospodăriilor în acest an”

Pe aceeași pagină, mai jos:

”USR propune o viziune complet diferită a politicii fiscale, care să urmărească creșterea economică sustenabilă prin reducerea taxării muncii și a impozitului pe profitul reinvestit,”

Comentarii:

Dacă luăm un manual de anul 1 de economie de la ASE putem afla că politica expansionistă e cea care presupune creșterea cheltuielilor, scăderea taxelor. Un simplu Google search va returna același răspuns.

Reducerea taxelor propusă de USR intră tot în categoria politică expansionistă. Deci USR critică politica PSD apoi spune că va face fix același lucru. Și asta în aceeași pagină.

  1. Neimpozitarea profitului reinvestit

Extras Policy Brief:

USR propune o viziune complet diferită a politicii fiscale, care să urmărească creșterea economică sustenabilă prin reducerea taxării muncii și a impozitului pe profitul reinvestit, încurajarea investițiilor productive și restructurarea din temelii a ANAF, probabil una dintre cele mai corupte instituții din România, de la bază până la vârf

Comentarii:

Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.

Greșeala este reluată la pagina 6 din policy brief.

Cine a gândit acest policy brief nu s-a deranjat să citească Codul Fiscal sau să întrebe un fiscalist dacă o astfel de scutire există deja. Ei bine: DA, EXISTĂ DEJA!

  1. Studiul de caz cu IMM-uri

Extras Policy Brief:

Comentarii:

Exemplul de mai sus e incorect pentru că:

  1. Taxele pe muncă se includ din punct de vedere contabil în secțiunea ”costuri cu angajații”
  2. TVA-ul e o taxă neutră care nu afectează profitabilitatea unei firme. Conturile de TVA nu au corespondent în conturile de profit și pierdere atât timp cât toate cheltuielile firmei sunt în scop de business (adică în 99% din situații). La o cifra de afaceri de 250.000 EUR IMM-ul e cu siguranță înregistrat în scopuri de TVA. Prim urmare TVA net nu poate fi inclus ca și cost întrucât TVA-ul nu afectează profitabilitatea firmei în exemplul de mai sus.

Cele două erori de mai sus sunt elementare la un nivel la care un absolvent de finanțe sau contabilitate ar putea să vă spună lucrul acesta.

  1. Taxarea aproape dublă

Extras Policy Brief:

În România, salariul minim brut are cea mai ridicată rată de taxare efectivă dintre statele din Europa Centrală și de Est, de peste 40%. Aceeași situație este valabilă și pentru salariile echivalente cu 1.000 euro brut/lună, pentru care taxarea este aproape dublă față de media din regiune, de 27%.

Comentarii:

Dacă media regiunii e de 27% și impozitarea în România e aproape dublă atunci impozitarea ar trebui să fie la un nivel de 54% (27% * 2).

Cifrele spun că impozitarea efectivă în România e undeva la 41.5%. Acest procent poate fi verificat folosind calculatoare de salarii online (vezi mai jos două exemple). De la 41.5% până la 54% e o diferență mare.

Un raport al Comisiei Europene oferă cifre similare. De asemenea estimarea de 27% a regiunii nu pare realistă conform cifrelor care vin de la Comisia Europeană (a se vedea pagina 15 din raport).

  1. Exemplul cu chelnerul

Extras Policy Brief:

De exemplu – dacă un restaurant ar plăti un chelner cu 800 EUR/ lună net (cheltuielile totale ale angajatorului fiind de 1.600 EUR), ar fi mai mult decât costul unui chelner în Europa de Vest (unde cheltuielile angajatorului ar fi de aproximativ 1.200 EUR/ lună și netul de 1.000 EUR).

Comentarii:

La un salariu net de 800 EUR / lună, total cheltuieli angajator (salariu + contribuții angajat + contribuții angajator) ajunge la aproximativ 1.400 EUR, nu 1.600 EUR.

Calculele pot fi verificate prin două surse independente:

  1. Politici fiscale sectoriale

Extras Policy Brief:

Nu avem politici fiscale sectoriale unde pentru o firmă activă în inovație tehnologică: în Olanda, de exemplu, taxa pe profit este sub 8%, taxa pe dividende 0% și, în plus, 30% din taxele pe muncă sunt eliminate (cu condiția ca proprietatea intelectuală și management-ul să rămână in țară).

Comentarii:

  • Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.
  • România are de mulți ani o scutire de impozit pe venit (16% mult timp, acum 10%) pentru angajații din sectorul IT. Scutirea e explicată în detaliu aici.
  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.
  • Impozitul pe profit e deja la 16% la nivelul întregii economii. E una din cele mai reduse cote de impozitare din Europa.
  • La nivel de sector de construcții a fost introdusă în România o scutire pentru angajați (detalii aici)

Nu în ultimul rând mențiunea că în Olanda „taxa” pe dividende este 0% este parțial falsă și dezinformează întrucât induce cititorului necunoscător ideea că în Olanda legislația este din acest punct de vedere mai favorabilă decât în România. În fapt:

  • Olanda are într-adevăr scutire de impozit pe dividente (așa numita „participation exemption” atunci cand dividendele sunt distribuite unei alte companii care îndeplinește niște condiții). Dar și România are de mulți ani o astfel de scutire de impozit pe dividende în condiții aproape identice ca în Olanda. Scutirea este menționată la art. 43 alin. (4) din Codul fiscal. De asemenea, sunt aplicabile prevederile directivei nr. 2011/96/EU care prevede scutirea de impozit pe dividende, în anumite condiții, atunci când beneficiarul dividendelor este o companie din alt stat membru UE.
  • Olanda, la fel ca și România, nu are scutire de impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice. (atasat un extras din European Tax Handbook 2018, pag. 816, publicată de IBFD din care reiese acest lucru, dar și faptul că în Olanda cotele de impozitare sunt mai mari decât în România).

Erori conceptuale:

  1. Reducerea CAS, pe termen mediu, la 20%

Extras Policy Brief:

Reducerea CAS, pe termen mediu, la 20%

Comentarii

  • Bugetul de pensii este în deficit de ani de zile și din cauza îmbătrânirii populației și a emigrării toate studiile arată că deficitul bugetului de pensii va crește și mai mult în perioada următoare. Afirmații de genul celei de mai sus, fără să mențiuni referitoare la măsuri de echilibrare a bugetului de pensii par iresponsabile, populiste și pot crea și mai multă incertitudine în mediul de afaceri și în rândul populației care deja în mare măsură consideră că nu se poate baza pe pensia pe care o va primi de la stat.
  • Situația sistemului național de pensii nu e una tocmai bună, aspect menționat constant inclusiv de Comisia Europeană. Cel mai recent raport pe tema asta poate fi citit aici: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8085&furtherPubs=yes cu mai multe informații pe temă aici: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=752
  1. De ce se folosesc studii făcute de Deloitte?

Studiile făcute de Deloitte nu au o metodologie controlată și nu pot fi folosite pentru a fundamenta politici publice atât timp cât ele nu sunt tehnice corect pe un caz foarte specific. Sunt studii pur informative și nimic mai mult.

Studiul citat de USR este realizat ala pe salariul minim brut (SMB) dar nu ține cont de faptul că:

  • SMB are valori diferite în țări diferite
  • diferite beneficii/avantaje/ajutoare sunt impozitate diferit – poate Romania are cotă de impozitare mai mare decât alte țări a SMB, dar dacă luăm în calcul și tichetele de masă, la acelasi venit se ajunge la un nivel de taxare mai mic în România decât în alte țări sau viceversa.
  • nu s-a ținut cont de persoana care realizează venitul respectiv: SMB obținut de diferite persoane poate fi impozitat diferit pentru că există deduceri personale, deduceri pentru persoane aflate în întreținere, există scutiri pentru unele persoane (e.g. persoane cu handicap).
  • SMB poate fi diferit în funcție de persoană, spre exemplu dacă are studii superioare.
  • nu s-a ținut cont de domeniul în care se obține venitul: programatorii, angajații din cercetare dezvoltare, construcții spre exemplu nu plătesc impozit pe venit. Prin urmare în funcție de domeniul de activitate, poate să varieze și nivelul SMB.

Prin urmare din cauza regulilor foarte complicate de calcul a impozitelor și contribuțiilor sociale pentru salarii (care presupun scutiri, deduceri, excepții, plafoane etc.) e extrem de dificil de comparat nivelul de impozitare între diferite țări. Din acest motiv astfel de studii trebuie făcute conform unei metodologii extrem de riguroase și cu informații oficiale nu din chestionare (metoda folosită de Deloitte).

Pentru fundamentarea unor politici fiscale e mai prudent să se folosească studii ale Comisiei Europene, unde există mai multă siguranță privind respectarea metodologiei și folosirea unor informații oficiale: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/dp084_en_labour_taxation_0.pdf

Chiar și acest studiu însă are limitările sale și se bazează în multe situații pe extrapolări, ceea ce îi reduce acuratețea.

Comentarii privind propunerile USR

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, pentru a crește salariile nete fără a impune costuri suplimentare angajatorilor

Comentarii:

Este recunoscut că un procent îngrijorător de mare din contractele de muncă cu normă întreagă înregistrate în România sunt pe minimul pe economie. Un studiu recent (Sursă) indică spre exemplu că 48,14% dintre contractele de muncă cu normă întreagă înregistrate în România (dintr-un total de 5.417.716 contracte) corespundeau unui salariu mediu brut aflat în zona salariului minim pe economie.

”Scutire de impozit pe venit până la un salariu minim pentru toți angajații”

Aplicarea acestei prevederi înseamnă că 48,14% din salariații din România nu vor plăti impozit pe venit:

  • Dacă scutirea s-ar aplica doar în cazul salariaților care câștigă minimul pe economie impactul ar fi de 232.119.875 RON (5.417.716 contracte x 48,14% x 89 RON impozit)
  • Dacă scutirea s-ar aplica până la salariul minim pe economie pentru toți salariații impactul ar fi de 482.176.724 RON (5.417.716 contracte x 89 RON impozit)

La nivel de salariat însă scutirea de impozit pe venit va avea un impact marginal având în vedere că impozitul pe venit plătit la nivel de salariu minim e de 89 RON / lună. Cu asta s-ar alege angajatul, în timp ce bugetul de stat ar fi privat de câteva sute de milioane de lei.

Extras Policy Brief:

Scutire de impozite și contribuții pentru al doilea job

O regulă foarte ușor de abuzat care va duce la apariția angajaților cu două contracte de muncă cu timp partial pe două firme diferite aparținând aceluiași patron. Impozitele și contribuțiile pentru al doilea job ar fi scutite.

Extras Policy Brief:

Măsuri fiscale ”țintite” pentru a încuraja investițiile productive și repatrierea diasporei

Reducere taxe pe muncă și TVA în special pentru IMM-uri din sectoarele cu evaziune ridicată și procent mare de angajați temporari (de ex. construcții, horeca, turism, agricultură de dimensiuni mici)

Comentarii:

  • Sectorul construcțiilor are deja o scutire pe partea de impozit pe venit (detaliat mai sus). Pe lângă asta cota de TVA la vânzarea de apartamente a fost redusă la 5% recent pentru mai multe categorii de vânzări ( 291 alin. (3) lit. C) din Codul Fiscal). Livrarea de construcții vechi e scutită de TVA (art. 292 alin. (2) lit. f) din Codul Fiscal).
  • HORECA beneficiază de un sistem de impozitare special pe bază de suprafață, nu de profit obținut. De asemenea cota de TVA e de 5% sau 9% la marea majoritate a bunurilor și serviciilor pe care le furnizează (art. 291 din Codul Fiscal).
  • Chiar luna asta a fost extinsă aplicarea cotei de TVA de 5% la anumite servicii turistice. Cazarea e un serviciu care beneficiază de cotă redusă, la fel și transportul în scopuri turistice (art. 291 din Codul Fiscal).
  • Agricultura beneficiază de un regim special de impozitare care duce cota efectivă de TVA considerabil sub cota standard de TVA (art. 315^1 din Codul Fiscal)

Nu este clar ce impozite s-ar mai putea reduce în aceste sectoare de activitate având în vedere nivelul foarte redus de impozitare la care sunt deja supuse.

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, TVA și profit pentru firmele active în inovație tehnologică – obligația fiind de a păstra management-ul și proprietatea intelectuală în România și de a o monetiza din România (model olandez atractiv fiscal)

Comentarii:

  • Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.
  • România are de mulți ani o scutire de impozit pe venit (16% mult timp, acum 10%) pentru angajații din sectorul IT. Scutirea e explicată în detaliu aici.
  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.
  • Impozitul pe profit e deja la 16% la nivelul întregii economii. E una din cele mai reduse cote de impozitare din Europa.
  • La nivel de sector de construcții a fost introdusă în România o scutire pentru angajați (detalii aici)

Extras Policy Brief:

Eliminarea taxării profitului re-investit (model Estonia)

Comentarii:

  • Există deja o scutire de impozit pe profitul reinvestit, aplicabilă de la 1 iulie 2014. Scutirea a fost inclusă prin OUG 19/2014 și se regăsește la art 22 din Codul Fiscal.

Extras Policy Brief:

Reducerea taxelor pe muncă, TVA și profit pentru firmele care au majoritatea veniturilor din exporturi (excludem însă exporturile intra-grup)

Comentarii:

  • Exporturile și livrările intra-comunitare de bunuri au fost întotdeauna scutite de TVA (art. 294 alin. 1 din Codul Fiscal).
  • Nu se pot reduce taxele pe muncă și profit pentru astfel de firme având în vedere că majoritatea comerțului României se face în raport cu UE. În 2018 au fost exportate bunuri și servicii în valoare de 83,9 miliarde EUR (sursă). O astfel de măsură ar ruina bugetul de stat.

Finanțarea măsurilor propuse

Extras Policy Brief:

Reducerea drastică a evaziunii fiscale. Ținta este de a impozita veniturile „gri” a cel puțin 500.000 angajați suplimentari (4.2 miliarde RON ) și de a transparentiza venituri ale firmelor ne-declarate de cel puțin 10 miliarde RON, cu un impact bugetar de 1.5 miliarde RON

Comentarii:

Nu e clar cine sunt acei 500,000 salariați din zona gri și cum s-a ajuns la acest număr având în vedere lipsa de studii cu privire la numărul concret de angajați din sectorul informal.

Extras Policy Brief:

Taxe pe consumul suplimentar generat prin reducerea taxelor de 3.4 miliarde RON

Comentarii:

E puțin probabil ca nivelul de fiscalizare al economiei (i.e. unul redus) să permită transferul:

  1. excedentului rezultat către consum (e.g. banii pot acoperi cheltuieli financiare precum rate bancare)
  2. Din sumele ajunse în consum e puțin probabil ca acestea să ajungă în totalitate în economia fiscalizată.

Apoi trebuie avut în vedere că o mare parte din consumul din România merge spre coșul alimentar, taxat cu 5% sau 9%, nu cu 15%, media pe care se bazează calculele USR.

Comentariu general:

Calculele menționate în raport par a fi extrem de optimiste având în vedere cifrele istorice privind colectarea taxelor și impozitelor menționate de-a lungul timpului în execuțiile bugetare și rapoartele Consiliului Fiscal.




Impozitul pe Cifra de Afaceri defavorizează mai ales antreprenorii români

O regulă de bun simț atunci când vine vorba de taxe și impozite spune că un impozit simplu nu are cum să fie echitabil, iar un impozit echitabil nu are cum să fie simplu.

Cred că cel mai bun exemplu pentru a exemplifica diferența asta e impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (denumirea oficială) sau Impozitul pe Cifra de Afaceri cum ar trebui să i se spună (eu o să îi zic ICA pentru că îmi e lene să scriu atât de mult). Ei bine ICA asta e o găselniță rudimentară a guvernelor care s-au perindat pe la conducerea țării de prin 1999 încoace, împachetată de-a lungul timpului în fel și chip doar doar cineva o să înghită gălușca cu facilitatea fiscală.

Cam toată lumea plătea inițial impozit pe profit, un impozit mai complicat, dar echitabil pentru că ținea cont de cheltuielile firmei și impozita doar ceea ce firma reușea să aducă antreprenorului ca profit. Problema e că mulți au abuzat de prevederile impozitului pe profit și au umflat artificial cheltuielile pentru a fi pe pierdere și a nu plăti impozit. Vorbim de mii sau zeci de mii de firme în România care în ultimii 5 – 10 ani nu au avut niciodată profit și nu au plătit niciodată impozit.

Bun, dar dacă abuzau de sistem, de ce nu le-a pedepsit nimeni? Pentru că asta însemna ca ANAF să le și verifice efectiv, adică să trimită oameni să se uite prin facturi, înregistrări contabile și declarații. ANAF nu a avut suficienți oameni pentru a face asta, așa că acele firme au scăpat (și scapă în continuare) basma curată. Ei bine, dacă tot nu pot (sau nu vor) să le verifice, ce s-au gândit politicienii noștri? Hai mai bine să le impozităm în funcție de cât vând, astfel încât să sufere toată lumea, nu doar cei care încalcă legea. Și uite așa, din 2003 încoace a tot fost un dute vino din ăsta cu diverși miniștrii care s-au jucat cu impozitul acesta pe cifra de afaceri vs. impozit pe profit.

Spuneam mai sus că ICA e exemplul perfect pentru a ilustra vorba înțeleaptă de care ziceam mai devreme pentru că orice persoană cu un minim de bun simț economic poate să vadă cât de puțin echitabil pentru antreprenorul român obișnuit, chiar dacă el aduce bani la buget.

Cum funcționează ICA?

ICA, așa cum îi spune și numele impozitează cifra de afaceri a acelor firme care au vânzări totale sub 1 milion de euro. Firmele care depășesc 1 milion de euro calculează impozit pe profit, nu pe cifră de afaceri.

Un impozit pe cifra de afaceri înseamnă că e irelevant cât profit faci ori dacă ești pe pierdere, tot ce contează e cât de mare e cifra de afaceri (adică valoarea totală a vânzărilor). Practic, se trage linie, se calculează valoarea totală a vânzărilor și se aplică un impozit de 1% asupra lor. Asta e tot și, în comparație cu impozitul pe profit e incredibil de simplu de calculat. Dar, după cum vă spuneam, doar pentru că e un impozit simplu, nu înseamnă și că e un impozit echitabil, pentru că lovește destul de rău în antreprenoriatul român.

Practic, principala problemă cu acest tip de impozit e că nu diferențiază între companii și aplică uniform același impozit indiferent de tipul de business, marja de profit sau perioada din viața companiei. Haideți să luăm câteva exemple:

 

Cazul 1: De ce e nasol când o ai mică (marja)

O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 950 RON.

Acea companie a făcut un profit de 50 RON.

ICA de plată e de 10 RON.

Dacă acea firmă ar fi plătit impozit pe profit, ar fi datorat: 8 RON = 16% x 50 RON

Altfel spus, acea companie plătește mai mult impozit la stat prin ICA decât plătind prin impozit pe profit.

Cine e în situația asta? Acele domenii de activitate unde se lucrează cu marje de profit relativ mici, cum ar fi clasica covrigărie, brutării mici sau vânzători en gross.

Practic, e vorba de cei care cumpără cu 9 RON și vând cu 10 RON. Profitul pe unitate nu e mare, dar dacă vând suficient de mult ajung la niște cifre bune. Ei bine, ICA nu ține cont de costul de achiziție sau producție pentru că se aplică asupra venitului din vânzări, nu asupra profitului.

 

Cazul 2: De ce fain să o ai mare (tot marja) 

O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 100 RON.

Acea companie a făcut un profit de 900 RON.

ICA de plată: 10 RON

Dacă ar fi plătit impozit pe profit, acea firmă ar datora 144 RON.

Cine e în situația asta? Acele domenii de activitate unde se lucrează cu marje de profit mari. Guvernul a știut să intervină și să spună că acele firme care fac consultanță sau management (minim 20% din cifra de afaceri) trec la impozit pe profit și nu pot aplica ICA. Noua legislație elimină această excepție însă, astfel încât, mai nou, cei care fac management și consultanță vor plăti 1% impozit pe cifra de afaceri și nu impozit pe profit. Cu siguranță că pentru mulți asta va fi o măsură extrem de binevenită, deși nu îmi e clar cât de afectat va fi bugetul de stat de derogarea asta.

Haideți să vă spun însă o altă chestie interesantă: dacă vrei să ciupești și tu niște contracte cu statul (nu sume mari, chestii micuțe), atunci ICA e perfect pentru că în astfel de cazuri costurile cu achiziția sunt mici, iar prețul de vânzare către stat e uriaș, deci marjă bună.

ICA avantajează așadar acele companii care au marje de profit mari, printre care exemple bune sunt cele care fac management, consultanță (adică venituri considerabil mai mari decât cheltuielile), dar și toate acele firme care câștigă licitații publice deși au zero angajați și adresă într-un apartament. Sunt destul de rare cazurile de companii care vând bunuri și care au marje de profit mari astfel încât o astfel de măsură să le avantaje.

 

Cazul 3: Doar fraierii au pierderi

O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 1.100 RON.

Acea companie are o pierdere de 100 RON.

ICA de plată 10 RON.

Dacă ar fi plătit impozit pe profit, acea firmă ar datora 0 (zero) RON.

Cine e în situația asta? Cam toate companiile, indiferent de domeniul de activitate aflate la început de drum. Practic, dacă mâine te apuci de business trebuie să cumperi echipamente (fie că e o mașinărie industrială sau un laptop), trebuie să închiriezi un birou sau o hală, să plătești curent și mulți alți furnizori. Firmele care plătesc impozit pe profit își pot folosi pierderea fiscală pentru a offseta profitul de plată. În cazul ICA posibilitatea asta nu există până nu sari de 1 milion de euro cifră de afaceri.

Asta înseamnă că mai toate companiile proaspăt înființate trebuie să adauge la costuri, pe lângă furnizori și ICA, ceea ce le face mai puțin competitive decât firmele deja aflate pe piață și cu o cifră de afaceri mai mare de 1 milion de euro, care își pot deduce cheltuielile.

Acum haideți să vă spun care e cireașa de pe tort:

ICA lovește mai mult în business-urile românești decât în cele străine.

Iar asta e o chestie de-a dreptul ironică având în vedere că vine de la un partid care are o problemă cu multinaționalele și străinii și își trâmbițează patriotismul pe unde apucă.

De ce spun însă că ICA lovește mai mult în business-urile românilor?

Pentru că, spre deosebire de companiile străine care investesc în România, majoritatea antreprenorilor români nu pleacă la drum cu sume uriașe de bani astfel că firmele lor vor sta mai mult sub plafonul de 1 milion de euro decât stau companiile străine care se pot baza pe bani de la firma mamă.

Gândiți-vă că o companie străină nu vine în România pentru afaceri de 200.000 de euro pe an. Cu astfel de vânzări de regulă nu merită bătaia de cap să îți deschizi o firmă în România. Pentru un mic antreprenor român 250.000 euro pe an e foarte mult, iar multe business-uri ajung să stea mult timp sub plafonul de 1 milion euro cifră de afaceri sau poate să nu treacă niciodată de baremul ăsta.

Unii cu impozit pe profit alții cu impozit pe cifră de afaceri

Depășind plafonul de 1 milion de euro o companie străină își poate deduce cheltuieli și beneficia de pe urma pierderii fiscale, chestie foarte utilă atunci când ești în plină expansiune. Un business românesc care crește mai greu s-ar putea să piardă destul de multe facilități fiscale oferite de impozitul pe profit pentru simplul motiv că nu are puterea financiară de a ieși mai repede din sistemul acesta de impozitare. Automat majoritatea business-urilor românești vor fi dezavantajate de această măsură comparativ cu business-urile străinilor.

Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu e totul gri și urât, vor fi și antreprenori favorizați de măsura asta, exemplul cel mai la îndemână fiind cei care fac consultanță și management, dar nu toată lumea poate să facă management și consultanță. Majoritatea antreprenorilor își vor înființa magazine care vând haine sau pantofi ori își vor face ateliere de reparat mașini, ori vor vinde pâine și suc în cartier.

Știu la ce vă gândiți unii dintre voi: dacă astfel de firme au profit atât de mic încât 1% impozit pe cifră de afaceri reprezintă un cost prea mare, poate că e mai bine dacă nu există sau pot da faliment liniștite. Și  eu sunt de acord cu gândirea asta.

Dar chiar și așa, mi se pare doar mie sau e o ipocrizie imensă între dintre discursul PSD și felul în care înțeleg ei să încurajeze antreprenoriatul românesc?

 


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să știi când mai postez chestii noi, dar ești o persoană ocupată (știu cum e!), îți pot trimite un newsletter săptămânal, pe mail, cu ce articole am mai scris. Tot ce trebuie să faci e să introduci emailul în căsuța de mai jos. Dacă vrei să îți pot spune ”Bună Mihai/Mihaela” și nu ”Dragă utilizator” adaugă și un nume în căsuță, deși nu e obligatoriu.

Imediat după abonare vrei primi un mail de confirmare (dacă nu apare nimic vezi și în Spam).

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




De ce lista cu băncile fără profit e înșelătoare

O nouă zi o nouă manipulare mizerabilă: de data s-a scurs în presă o listă cu băncile care nu ar fi plătit impozit pe profit în ultimii 5 ani. Lista poate fi consultată pe mai toate site-urile de știri din România, dar dacă vă e lene să o cautați vă las un link aici.

Lista asta are însă 3 probleme, din care două mai mici și una mare de tot. Începem cu cele două probleme mai mici pentru că sunt ușor de explicat și terminăm cu cea mare care necesită și un exemplu:

1) O parte din băncile de pe lista aia nu mai există

Și nu de ieri de azi ci de mulți ani (ex: Banca Internationala a Religiilor, Credit Bank, Banca Romana de Scont, Bankoop). Asta ridică serioase semne de întrebare vis-a-vis de calitatea informațiilor furnizate. E scuzabil să îți scape o bancă recent desființată ori care și-a pierdut licența de funcționare, dar există în continuare din punct de vedere juridic. Problema e însă că băncile acelea nu mai există sub nici o formă de foarte mulți ani de zile, dar aparent cei de la Minister nu știu treaba asta sau dacă știu nu le prea pasă.

2) Situația fiscală a unei companii reprezintă secret fiscal.

Prin apariția listei cei din Parlament sau de la Ministerul Finanțelor și-au cam băgat picioarele în conceptul de secret fiscal. Iar asta e o chestie gravă pentru că asta înseamnă că Ministerul sau cine a dat publicității lista nu dă o ceapă degerată pe un principiu menit să protejeze informații confidențiale.

3) E normal să NU plătești impozit pe profit când ai pierdere fiscală de recuperat. 

Impozitul pe profit se aplică asupra profitului companiilor. În același timp însă, companiile care înregistrează pierdere nu vor plăti impozit până când profitul firmei nu va acoperi pierderea din ultimii 7 ani.

Un exemplu concret: Compania A înregistrează următoarele rezultate fiscale (profit / pierdere fiscală):

  • 2012: Pierdere 100 milioane RON – NU plătește impozit pentru că e pe pierdere
  • 2013: Profit 70 milioane RON – NU plătește impozit pentru că profitul e mai mic decât pierderea de anul trecut (100 mil – 70 mil = 30 mil pierdere rămasă de recuperat)
  • 2014: Pierdere 20 milioane RON – NU plătește impozit pentru că e pe pierdere
  • 2015: Profit 5 milioane RON – Nu plătește impozit pentru că profitul e mai mic decât pierderea din ultimii 7 ani (30 mil în 2013 + 20 mil în 2014=50 milioane pierdere în ultimii 7 ani). Pierderea reportată în perioada următoare va fi de 50 mil – 5 mil = 45 mil RON.
  • 2016: Profit 55 milioane RON – Compania VA PLĂTI impozit pe profit pe un profit pentru că profitul e mai mare decât pierderea din cei 7 ani anteriori (45 milioane). Dacă facem diferența între profit și pierdere rămânem cu 10 milioane RON (55 mil – 45 mil). La un profit de 16%, compania va plăti 1,6 milioane RON, la un profit de 55 milioane RON.

În loc de Compania A puneți numele unei bănci acolo și veți înțelege manipularea: cei de la guvern vor spune că iată, compania a avut profit, dar nu a plătit deloc impozit și vor arăta cu degetul spre cazuri precum anii 2013 sau 2015. Sau vor spune: ”Iată, Banca X a avut profit uriaș, dar a plătit o sumă foarte mică ca impozit!” și va arăta spre ani precum 2016. În nici unul dintre cazuri nu vor spune că motivul pentru care nu s-a plătit impozit e că respectiva bancă a înregistrat o pierdere, dar se vor grăbi să arunce cu rahat.

Și ar mai fi o poveste de spus aici: Băncile trebuie să fie mult mai prudente decât o companie normală așa că de multe ori BNR sau legislația fiscală le obligă să pună bani separat pentru destul de multe chestii, lucru care se traduce printr-o cheltuială. În unii ani astfel de sume puse deoparte (sub formă de provizioane) pot fi semnificative, ceea ce poate împinge banca spre pierdere. Un exemplu bun în sensul acesta sunt creditele neperformante, care au atârnat destul de greu în bilanțurile contabile ale băncilor și au dus multe bănci pe pierdere.

În loc de încheiere haideți să vă dau și un exemplu concret care exemplifică ceea ce spun eu mai sus:

Exemplul BCR

Cea mai mare bancă de pe lista aia e Banca Comercială Română. Iată cum arată situațiile lor financiare pe ultimii 3 ani:

2016:

2015:

2014:

Informațiile astea sunt publice (spre deosebire de cele fiscale) și pot fi consultate pe siteul Ministerului Finanțelor Publice.

Le-am postat pentru că arată ceva interesant: În 2016 și 2015 BCR a fost pe profit, în timp ce în 2014 a fost pe pierdere. Vă las pe voi să decideți dacă lucrurile sunt ca în exemplul meu de mai sus sau așa cum zice guvernul.




Dividendele la trimestru sunt o invitație la fraudă

Încep să cred că în România are loc un concurs de genul: ”Cine reușește să găsească cea mai rapidă metodă de a distruge mediul de afaceri?”. Și cum PSD a zis că vrea eliminarea impozitului pe profit, PNL nu a vrut să se lase mai prejos și a propus ca firmele să aibă posibilitatea de a repartiza dividende la trimestru și nu anual ca până în prezent.

Ok, probabil te întrebi ce am cu oamenii care vor să scoată dividende la trimestru din firmă. Ei bine problema cu propunerea de mai sus e următoarea: dividendele alea de la trimestru vor fi date în baza unui profit fictiv.

Propunerea îi aparține lui Florin Cîțu, un om care se pricepe foarte bine la politică monetară (fost șef trezorerier la ING), dar care pare a fi praf pe partea fiscal bugetară.

Atenție aici, propunerea de mai sus a fost adoptată de Senat cu 101 voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere. Are rost să mai comentez vis-a-vis de existența unei opoziții reale în Parlament? Cineva de la USR?

De ce spun că profitul la trimestru e fictiv?

Contabilitatea se ține lunar, dar pe lângă acele înregistrările lunare mai sunt o grămadă de evenimente și ajustări ce se petrec la final de an financiar. Să vă dau doar câteva exemple:

  • Inventarul – Majoritatea firmelor își fac inventarul odată pe an, la finalul perioadei de raportare, adică prin decembrie. Cine a lucrat ca auditor știe cum e să fii la client cu 2 zile înainte de Crăciun numărând șuruburi. Dacă se descoperă minusuri la inventar (bunuri furate, distruse, dispărute etc) acestea se înregistrează ca o cheltuială în contabilitate. Bunurile poate au dispărut din inventarul firmei în primul trimestru al anului, dar lipsa a fost descoperită abia cu ocazia inventarului, adică probabil prin decembrie. Ce facem cu aceste minusuri? Stau firmele care distribuie dividende la trimestru să facă inventar înainte de distribuire?
  • Facturi de regularizare sau facturi întârziate – Sunt multe cazuri în care firmele primesc facturi în cursul anului pentru anumite servicii pe care le cumpără, dar, la final de an, se trage linie și se stabilește dacă și cât mai trebuie facturat. Sau, poate fi vorba pur și simplu de facturi emise cu întârziere de furnizori care, în loc să ajungă în trimestrul 1, ajung în trimestrul 2. Aleargă cineva după toți furnizorii să își regularizeze toate facturile la 3 luni sau să se asigure că nu sunt facturi întârziate? Am serioase dubii.
  • Reclasificări contabile – De regulă sunt făcute de auditori și presupun reclasificarea unor înregistrări contabile astfel încât ele ajung să afecteze conturile de profit și pierdere (ex: considerarea unor costuri ca fiind incluse în valoarea unui mijloc fix și amortizate odată cu el și nu considerate drept cheltuieli ale perioadei). Reclasificările contabile se petrec atunci când vine auditul, adică odată pe an.

Toate aceste ajustări pot duce firma de pe profit pe pierdere. Și atunci ne vom trezi că acționarul principal sau asociatul a luat dividende dintr-un profit care la final de an NU EXISTĂ.

Măsura va încuraja evaziunea fiscală

Putem spune că erori se întâmplă tot timpul, dar ce ne facem atunci când acele erori sunt intenționate? Ce îi împiedică pe asociați sau acționari să nu emită facturi fictive pentru a duce firma pe profit în primele 3 trimestru și să scoată bani din firmă sub formă de dividende iar apoi să storneze o parte din facturi pentru a recupera impozitul pe profit plătit? Păi…cam nimic. ANAF nu are oamenii necesari pentru a face verificări asupra unui număr foarte mare de firme mici așa că sunt șanse mari ca multe companii de dimensiuni mici să devină, în fapt, un paravan pentru persoane care lucrează ca salariați, dar nu vor să plătească impozit pe venit și contribuții sociale. Treaba asta s-a mai întâmplat în trecut cu PFA-urile și are șanse mari să se repete acum.

Va conduce la decapitalizarea firmelor

Așa cum vă spuneam mai sus, nu e clar ce se întâmplă cu banii scoși din firmă ca dividende la trimestru, dacă la final de an firma iese pe pierdere sau cu un profit mai mic decât cel distribuit.

Propunerea de lege zice că acționarii / asociații vor datora dobânzi penalizatoare firmei, dar haideți să fim serioși, firma la care sunt eu acționar  majoritar va veni să îmi ceară mie penalități pentru banii pe care tot eu i-am scos din firma mea. E ridicol să crezi că o astfel de prevedere e aplicabilă în practică.

Mai mult, avem o altă prevedere care spune că administratorii sunt pasibili de pușcărie în cazul în care distribuie dividende din profituri fictive. Păi cum demonstrezi că acel profit era fictiv și nu o ”eroare de raportare”? Am explicat mai sus că sunt multe ajustări făcute anual. Acelea pot fi oricând invocate pentru a explica distribuirea de dividente și apoi diminuarea profitului la final de an. În practică iar acea prevedere va fi, cel mai probabil inaplicabilă.

Firmele ajung astfel potențial și cu pierderi contabile și fără bani în casă pentru operațiuni curente, fiind astfel total decapitalizate și lipsite de mijloace pentru a opera.

Ne dorim companii decapitalizate, incapabile să supraviețuiască la primul vânt mai puternic?

Liber la țepe 

Partea proastă însă e că o firmă nu e responsabilă pentru acțiunile sale doar în fața asociatului sau a acționarului, ci și în fața angajaților, a creditorilor, a furnizorilor și alte categorii de stakeholderi. În momentul în care o companie distribuie dividende la trimestru, în baza unui profit care e departe de a fi unul real, afectează și interesele celorlalte grupuri. Mă gândesc în primul rând la salariați, oameni care depinde de acea firmă și de banii care vor fi scoși iresponsabil la trimestru.

Mai e apoi vorba și de furnizori, cei care vând bunuri și servicii azi, dar care de multe ori nu își primesc banii nici măcar la scadență. Ce îi va proteja pe furnizori de firmele care dau țepe dacă orice asociat sau acționar majoritar va putea, după 3 luni de zile, să scoată practic toți banii din firmă, lăsând furnizorii cu facturile neplătite? În cazul în care o firmă este pe punctul de a da faliment, ce o va împiedica să dea o ultimă tranșă de dividende la trimestru și apoi să intre în insolvență ori faliment? Cine va avea de pierdut? Toată lumea din păcate, pentru că furnizorii se vor uita de două ori înainte de a vinde un bun și vor cere plată integrală sau parțială în avans. Creditorii vor dori și mai multe garanții înainte de a da un credit și așa mai departe.

Până la urmă de ce ți-ai făcut firmă?

Cred că asta ar trebui să se întrebe oricine vrea să scoată bani din firmă la trimestru. Dacă nu ești capabil să îți dai singur salariu și să plătește taxe pentru el, la acea firmă, poată că firma nici nu ar trebui să existe.

Așa cum zicea Gabriel Sincu, toată povestea asta ridică destul de multe probleme pe partea de risc, pentru că răspunderea acționarilor / asociaților în cadrul firmelor e de regulă limitată la valoarea capitalului social subscris și vărsat. Atunci când dai posibilitatea de a lua dividende după 3 luni de activitate pe baza unui profit fictiv, acționarii au parte de un avantaj nemeritat în fața creditorilor și a celorlalți stakeholderi pentru că pot ”goli” firma de bani înainte ca oricine să miște un deget.

Practic, cine vrea bani lunar, ar trebui să își facă un contract de salariat pe firmă sau dacă nu să renunțe la firmă și să treacă la un regim de PFA. Aaa…păi stai, că la PFA răspunzi în fața creditorilor cu întreg patrimoniul, nu doar cu capitalul social. Deci antreprenorii români vor și protecție în fața creditorilor și bani la lună.  Păi cu antreprenori din ăștia mai bine pas.

Ce urmează să se întâmple?

Propunerea a fost votată de Senat și va merge la Camera Deputaților pentru a fi dezbătută și acolo. Sper că vor apărea minți mai limpezi pe drum care să înțeleagă riscurile pe care o astfel de propunere le ridică și să o respingă.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




6 motive pentru care impozitul pe profit NU va fi eliminat

Începe să mă exaspereze atitudinea PSD-ului vis-a-vis de taxe. Ditamai partidul și zero oameni care să știe taxe acolo. Serios, oamenii aruncă lucruri în programul de guvernare fără să întrebe pe cineva care efectiv lucrează în taxe. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu am ceva cu PSD, dar ma scoate din sărite amatorismul cu care și-au regândit programul de guvernare pe partea de taxe. Sunt multe de zis, dar voi începe cu gogoașa cea mai mare: Eliminarea impozitului pe profit

Sincer, când am auzit de chestia asta am râs, deși îmi venea să plâng. E de râs pentru că România nu poate elimina impozitul pe profit. E de plâns pentru că treaba asta e luată în considerare la modul serios. Și partea urâtă e că nici nu se oferă explicații. De ce îl eliminăm? Care e impactul bugetar?

Iată ce zice programul de guvernare:

Vom introduce impozitarea veniturilor pentru toate companiile din România, (impozit pe cifra de afaceri) începând cu 01 ianuarie 2018. Acest impozit va înlocui impozitul pe profit și va avea 2 sau 3 trepte de impozitare.

Haideți să vă explic ce e în neregulă cu propunerea de mai sus:

1) Directiva de TVA nu permite impozitarea cifrei de afaceri a unei companii. De ce? Pentru că un impozit pe cifra de afaceri are, in linii mari, aceeași bază de impozitare precum TVA-ul. Altfel spus, se ajunge la dublă impozitare a aceleiași surse de venit. Nu mă credeți, iată ce spune Directiva de TVA:

Fără să contravină altor dispoziții ale legislației comunitare, prezenta directivă nu împiedică niciun stat membru sa păstreze sau sa introducă taxe pe contractele de asigurări, taxe asupra jocurilor de noroc și pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care NU se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiția ca prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe să nu se dea naștere, în comerțul între statele membre, unele formalități legate de trecerea frontierelor.

Din nou, întreb, sunt oameni în PSD care știu TVA? Sau taxe în general?

2) Pentru că România a adoptat niște tratate internaționale. Așa cum observa un bun prieten într-un comentariu pe facebook, pe 30 Mai 2017, cu 2 luni în urmă adică, Camera deputaților, acolo unde Liviu Dragnea e președinte, a adoptat inițiativa UE referitor la CCCTB – Common Consolidated Corporate Tax Base. Pe românește astea sunt un set de reguli comune de calcul a impozitului pe profit, agreate de toate țările UE.

La ce dracu au mai votat asta dacă vor să elimine impozitul? Acum 2 luni nu se hotărâseră? Cei din PSD înțeleg ce votează și propun?

3) La revedere facilități fiscale pe profit pentru atragerea investitorilor. La revedere finanțarea ONG-urilor. La revedere burse private și cheltuieli sociale.

Cum rămâne cu facilitățile fiscale pentru cercetare și dezvoltare oferite firmelor? Cum rămâne cu finanțarea ONG-urilor prin donații? Cum rămâne cu bursele acordate de companii tinerilor? Ajutoare de înmormântare și alte cheltuieli sociale? Toate reprezentau fie deduceri fie credit fiscal pentru firme. Un sistem de impozitare bazat pe cifra de afaceri nu are deduceri sau credit fiscal. Dacă acorzi deduceri sau credit fiscal, nu mai e impozitare a cifrei de afaceri.

Spunem adio acestor finanțări? Practic aceste deduceri, și cheltuieli cu caracter social se vor reduce considerabil ori vor dispărea complet pentru că nu va mai exista nici un stimulent fiscal pentru ele. Mai mult, având în vedere că noul impozit va mușca puternic din cifra de afaceri companiile își vor reduce considerabil orice fel de cheltuieli care nu sunt absolut necesare. Practic, cu mutarea asta, PSD aruncă la gunoi o grămadă de facilități care făceau viața tuturor mai ușoară.

Știți ce e trist? Că pot pune pariu cu oricine că nimeni de la PSD nu s-a gândit la efectele eliminării impozitului pe profit.

4) Dublă impozitare a investițiilor străine. Eliminarea impozitului pe profit va conduce la o diminuare considerabilă a investițiilor străine în România pentru că va dispărea conceptul de profit și investitorii străini vor fi impozitați de două ori. Cum așa? Simplu, așa cum observa Gabriel Biriș, eliminarea impozitului pe profit face inaplicabile pentru companii Tratatele de Evitare a Dublei Impuneri, pe partea de profit.

Ce-s alea? Sunt niște convenții încheiate de între două state prin care venitul obținut de o firmă într-o țară nu se impozitează în ambele țări.

Dacă o companie din Australia are activitate în România (de exemplu câștigă o licitație de renovare a unei căi ferate) și obține profit aici va trebui să plătească impozit pe profit în România și apoi în Australia (ca venit al companiei). Iar asta nu e ok, pentru că plătești de două ori impozit pe aceeași sumă. Așa că România și Australia încheie un tratat și banii aceia se impozitează doar în Australia, nu și în România. Doar că acest tratat nu va mai fi aplicabil pentru că firma din Australia va plăti impozit pe venitul obținut în România și profit în țară la ea. Orice investitor sănătos la cap va evita România dacă se poate duce în Ungaria sau Bulgaria, țări în care nu are loc dublă impozitare.

5) Vor falimenta multe firme cu cifra de afaceri mare, dar profit mic. Sunt companii pentru care profitul se obține printr-un volum mare de vânzări. Acele firme riscă să falimenteze pentru că vor plăti impozit pe cifră de afaceri, nu pe profit.

Exemplu: Cumperi bunuri cu 95 RON și le vinzi cu 100 RON. Profitul tău e de 5 RON. Azi, pentru acel profit ai plăti impozit 0,8 RON. Firma rămâne cu 4,2 RON.

Dacă guvernul introduce un impozit de 5% calculat la cifra de afaceri, întreg profitul firmei se duce la stat. Altfel spus 1 an de zile ai muncit degeaba.

6) Vom fi o țară bananieră. Și nu exagerez când spun asta. Motivul pentru care toate țările dezvoltate folosesc impozitul pe profit și nu impozit pe venit e acela că permite un sistem de impozitare echitabil. Statul poate ”ajusta” comportamentul contribuabililor oferind facilități sub formă de deduceri (exemplu: deducerea pentru cercetare dezvoltare). Poate de asemenea stimula anumite tipuri de cheltuieli bune pentru societate (donații către ONG-uri, burse, ajutoare pentru angajați sau alte tipuri de cheltuieli sociale). Toate acestea dispar și sunt înlocuite cu un sistem de impozitare care îi tratează pe toți la fel, indiferent de comportament.

Știți ce cred eu? Cred că măsura asta nu va fi aplicată și vom rămâne cu impozitul pe profit, pentru că persoanele care au venit cu ideea asta creață nu s-au consultat cu nimeni din economia reală, adică aia care produce bani și nu locuri de muncă pentru rudele politicienilor.

Și ca notă, nu doar PSD are idei crețe, ideea desființări impozitului pe profit era avansată și de Cosmin Marinescu prin 2013, actual consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis. Citind postarea de pe blogul mi-a venit în repetate rânduri să mă iau cu mâinile de păr pentru că omul nu pare a înțelege cum funcționează efectiv impozitul pe profit. Iată cum își începe pledoaria.

Lumea fiscală a zilelor noastre tinde să se instituţionalizeze, informal, într-o realitate simptomatică, în care mulţi contabili îşi întreabă “complice” patronul: “Şefu’, anul ăsta cu ce profit doriţi să ieşim?”

Iar argumentele sale, dacă aveți răbdarea de a le citi pot fi folosite pentru desființarea oricărui impozit, nu doar a celui pe profit. Iar chestia asta nu e ok, pentru că omul e coordonator al Departamentului pentru Politici Economice și Sociale din cadrul Președinției României. Serios?




Semnale de alarmă în execuția bugetară pe trimestrul 1 2017

A apărut într-un final execuția bugetară consolidată pe primele 3 luni ale anului 2017. Lucrurile din păcate nu sunt foarte roz și ar putea fi rezumate în felul următor:

  • Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale
  • Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit
  • Creșteri la încasările din impozitele salariale și taxe locale
  • Ajutoare sociale mai multe
  • Cheltuielile cu proiecte europene nu par a crește
  • Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad
  • Surplusul înregistrat istoric în trimestrul 1 scade și el puternic

Acum să le luăm pe rând:

Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale

Avem, mai exact, o creștere de 7,1% a veniturilor totale, dar veniturile fiscale au crescut cu doar 0,8%. În condițiile în care economia României a crescut cu aproximativ 4,8% anul trecut, ar fi fost de așteptat să avem o creștere a veniturilor cel puțin în linie cu nivelul creșterii economice. Chestia asta nu s-a întâmplat însă. Mai mult, ponderea veniturilor fiscale în total venituri bugetare a scăzut de la 64,3% în Q1 2016 la 60,5% în Q1 2017. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că România se bazează din ce în ce mai mult pe venituri care nu sunt sigure. Veniturile fiscale sunt stabile, sunt predictibile, sunt mai sigure decât orice altă categorie de venit bugetar. Fix veniturile de care e nevoie cel mai mult scad ca proporție în total.

O sinteză a evoluției încasărilor și încasărilor din impozite și taxe ar arăta cam așa:

Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit

S-au înregistrat, așa cum era de așteptat scăderi pe partea de încasări din TVA, impozit pe profit și accize. Dacă în cazul TVA-ului există explicația facilă cum că scăderea se datorează diminuării cotei de TVA de la 20% la 19%, în cazul celorlalte explicația nu mai ține pentru că nu au existat diminuări de cote în ceea ce privește accizele ori impozitul pe profit.

Răspunsul la întrebarea ”de ce au scăzut încasările în acest caz”, așa cum am explicat aici, este acela că anul 2016 a fost o anomalie în materie de încasări din TVA, accize și impozit pe profit pentru că în primul trimestru din 2016 au existat o serie de facilități fiscale care au dus la încasări considerabil mai mari, dar a avut loc și câteva mișcări de bunuri foarte mari în zona de accize. Acele situații însă au dispărut în 2017 așa că asistăm acum la o revenire la trendul obișnuitul.

Creșteri la încasările din impozitele salariale (albastru)

Încasările din impozitul pe venit și contribuțiile sociale au crescut considerabil în primul trimestru din 2017 ca urmare a creșterii salariului minim pe economie în principal. A se observa că ambele au crescut cu aproximativ același procent, în jur de 14%.

Creșteri de taxe și impozite locale (verde sus)

A avut loc o creștere substanțială a încasărilor pe partea de impozite și taxe locale. Acesta ar trebui să fie un motiv îmbucurător pentru că, de regulă, prin creșterea veniturilor la bugetele locale ar trebui să scadă transferurile venind de la bugetul de stat. Dacă acest lucru se va și întâmpla rămâne de văzut cel mai devreme în trimestrul 3 al anului, atunci când primăriile nu vor mai avea bani de încasat de impozite locale pe locuințe de la cetățeni.

Ajutoare sociale mai multe

Transferurile cu titlu de ajutoare sociale (verde) au crescut cu 9,7%  în trimestrul 1 din 2017 . Altfel spus, statul cheltuie considerabil mai mulți bani în 2017 decât o făceau în primul trimestru din 2016 pe ajutoare sociale.

Proiecte cu fonduri europene

Ni s-a promis prin programul de guvernare al PSD că vom obține sume fabuloase de bani din fonduri europene. Alocările de bani pentru a finanța proiecte europene au rămas însă aproximativ la același nivel ca anul trecut în perioada aceasta (roz dubios în imaginea de mai sus).

De observat că o linie scade în timp ce alta crește cu aproximativ aceeași sumă. Guvernul nu alocă mai mulți bani pentru proiecte cu fonduri europene, e de fapt doar o schimbare în raportare pentru că banii au început să vină acum din bugetul alocat pentru perioada 2014 – 2020.

În ceea ce privește încasările din fonduri europene, sumele sunt ridicol de mici: 2,9 miliarde, din care mare parte provin din proiecte derulate în timpul guvernării tehnocrate. Așteptăm cu interes performanțele guvernului Grindeanu însă. Oricum, programul economic al PSD se baza în mare parte pe venituri provenind din fonduri europene pentru a ofseta sumele uriașe pe care intenționa să le cheltuiască (mai multe detalii aici).

Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad

Partea cu adevărat îngrijorătoare e că în primul trimestru s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cheltuielilor cu salariile (aproximativ 2,2 miliarde RON).

E greu e spus dacă întreaga sumă vine din creșterea salariului minim pe economie, chestie care a afectat și multe persoane care lucrează în sectorul public sau dacă o parte din creștere se datorează și altor creșteri salariale ori ca urmare a creșterii numărului de angajați.

Cert e că aceste cheltuieli cresc puternic, în timp ce cheltuielile cu investițiile (bunuri și servicii, dar și cheltuielile de capital) se reduc.

Momentan pe plus

Și nu în ultimul rând, momentan bugetul e pe plus pentru că, istoric vorbind în Q1 se încasează mai mulți bani decât se cheltuie. Dar și surplusul acela e în scădere:

Q1 2017 – 1,5 miliarde RON

Q1 2016 – 3 miliarde RON

Q1 2015 – 4,9 miliarde RON

Să ne pregătim pentru un trimestru doi cu deficit și multe vorbe grele și acuzații.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Misterul execuției bugetare ianuarie 2017 rezolvat

Media românească e un câmp de bătălie în ultimele luni în care pentru fiecare știre se duce un război. Minciuni se aruncă atât din tabăra PSD cât și din tabăra anti-PSD.

Ultimul exemplu e execuția bugetară pe ianuarie 2017, o chestie complicate tehnic, despre care puțini oameni sunt calificați să își dea cu părerea.

Ce s-a scris prin presă?

Update 1: Am lăsat un comentariu la un articol al lui Moise Guran pe tema asta în care îi indicam anomalia din ianuarie 16. Până azi, 6 martie, comentariul nu a fost aprobat. Probabil ar strica articolul alarmist al domnului Guran.

Update 2: Gabriel Biriș, fost secretar de stat în MF are o postare pe blog în care spune același lucru ca și mine, dar cu mențiunea că elaborează pe partea de accize, despre care eu nu știam foarte multe.

Posted by Gabriel Biriș on Sunday, March 5, 2017

Păi datele proaspăt publicate despre execuția bugetară arată o scădere a veniturilor bugetare cu 5,7%, dar în același timp și o creștere a cheltuielilor bugetare cu 3,5%. O scădere drastică de 24,8% a fost înregistrată la încasările din TVA și o scădere de 35,4% la încasările de impozit pe profit.

Unii au raportat aceste cifre ca o dovadă a incompetenței guvernului PSD, ori a pierderii încrederii consumatorului român, în timp ce alții au văzut doar partea plină a paharului, adică faptul că, și în aceste condiții bugetul a fost pe plus.

Ce s-a întâmplat de fapt?

Imediat ce am văzut cifrele mi-au trecut prin cap o serie de întrebări:

  1. La ce perioadă se referă banii încasați în ianuarie 2017? Răspunsul e simplu, în ianuarie 2017 se încasează taxele lunare (TVA, accize, impozit pe venit, contribuții sociale) aferente lunii decembrie 2016. Atenție, nu se încasează impozit pe profit în ianuarie 2017. Și totuși avem o diferență foarte mare la încasările de impozit pe profit. Cheltuielile sunt aferente însă perioadei ianuarie 2017.
  2. A fost vreun eveniment deosebit în perioada respectivă? Decembrie 2016 este unul dintre vârfurile de încasări ale anului pe partea de taxe pe consum, pentru că toată lumea cumpără cadouri, băutură și aruncă în general cu bani peste tot. Dar asta se întâmplă în fiecare an. De ce diferența atât de mare?
  3. Cum arată datele istorice pentru perioada respectivă? Și de fapt aici găsim răspunsul la misterul încasărilor extrem de reduse.

Impozitul pe profit a avut o creștere de 48% în ianuarie 2016 deși, repet, ianuarie nu e lună în care se plătește impozit pe profit.

TVA-ul a avut o creștere de 17% deși economia nu crescuse atât de mult.

Deci motivul pentru care încasările au fost atât de mici pe partea de impozit pe profit și TVA nu este neapărat că ANAF ori PSD sunt incompetenți ci pentru că ianuarie 2016 a fost o anomalie, având încasări uluitoare. Iată cifrele din încasări aferente ianuarie 2015, ianuarie 2016 și ianuarie 2017.

Taxă Ian 15 Ian 16 Ian 17
Impozit pe profit 305.9 452.8 292.4
TVA 5,959.60 6,971.60 5240

Iată și grafic cum arată:

Cred că e destul de clar că încasările din ianuarie 2016 sunt anomalia și nu cele din ianuarie 2017. Ar trebui avut în vedere că încasările de TVA din ianuarie 2016 poartă cota de 24% în timp ce încasările din ianuarie 2017 au o cotă de 20%.

Sunt sigur că te întrebi și tu, la fel cum m-am întrebat și eu: Ce dracu s-a întâmplat în ianuarie 2016 de au crescut încasările? În octombrie 2015 intra în vigoare o lege care oferea contribuabililor cu probleme posibilitatea de a fi iertați de o parte a datoriilor restante dacă plateau o anumite parte din ele până în martie 2016. Pe lângă asta au mai fost niște sume dubios de mari pe partea de accize și TVA ca urmare a unor plăți în avans(din păcate nu cunosc situația au cauza foarte bine). Cel mai probabil acestea au fost cauzele vârfului de încasări din 2016.

Sunt ok totuși încasările pe ianuarie 2017?

Da și nu. Da, pentru că arată o creștere pe partea de impozit pe venit și contribuții sociale. Creșterile sunt cauzate aș spune eu de creșterea salariului minim în cea mai mare parte. Din februarie 2017 a intrat în vigoare și eliminarea plafonului de 5 salarii folosit la calculul CAS, dar impozitul pentru februarie se plătește pe 25 martie, deci abia atunci se va vedea creșterea.

Partea cu nu se referă în primul rând la TVA și accize. Încasările din TVA sunt mult mai reduse decât cele din ianuarie 2016 iar asta se datorează mai multor factori:

  • Scăderea cotei de TVA de la 24% la 20%, o decizie exclusive politică fără o motivație macroeconomică în spate (mai multe despre asta într-o postare la care lucrez)
  • Introducerii taxării inverse pentru mai multe categorii de bunuri și servicii, între care, bănuiesc eu, impactul cel mai puternic l-a avut taxarea inversă la electronice și imobiliare.
  • Incapacității instituționale a ANAF de a administra contribuabili. Atenție, aici nu e vina ANAF ci vina guvernelor care s-au perindat la conducere și a oamenilor numiți la conducerea ANAF. Am scris aici despre problemele tehnologice ale ANAF, dar pe lângă acestea ar mai trebui aduse în discuție și alte cause, mult mai subtile.

La capitolul accize în schimb nu am avut reduceri de cotă ci diferențe în metodologia de calcul. Totuși, accizele au rămas aproximativ pe loc. Aici ar trebui niște investigații suplimentare.

Pe partea de cheltuieli e o problemă în schimb pentru că acelea sunt într-adevăr cheltuieli din ianuarie 2017, adică perioadă în care PSD a fost la butoane. Creșteri mari sunt la capitolele Subvenții, Alte transferuri și Asistență socială. În principiu, vorbim despre bani din sectoare cu o mare incidență de condamnări penale. Cheltuielile cu bunuri și servicii au scăzut

Concluzii

Concluzia e că mulți oameni au strigat hoții fără să înțeleagă cifrele pe care le aveau în față. Din nou, sunt îngrozit de lipsa de interes a ziarelor economice din România pentru orice investigație care nu poate fi rezolvată pe prima pagină a google.

Pe scurt:

  • Scăderile mari în încasări de TVA și impozit pe profit sunt o anomalie cauzată de încasările peste medie (și de natură ocazională) din ianuarie 2016.
  • Adevăratul motiv de îngrijorare ar trebui să fie capacitatea limitată a ANAF de a face față creșterii nivelului de activitate economică din România.
  • Pe partea de cheltuieli lucrurile s-ar putea să fie nasoale (deși nu avem de unde știm). Adevărata bătălie ar trebui dusă pe a afla unde se vor duce acești bani și cum vor fi cheltuiți.