De ce domină Germania economia Uniunii Europene

De la 1 iulie 2020 Președenția Consiliului UE a fost preluată de Germania. Președenția e rotativă (6 luni / țară) și dacă vă aduceți aminte România a avut rândul ei în ianuarie – iunie 2019.

Cu ocazia asta Eurostat a publicat niște date statistici foarte interesante despre Germania:

Câteva chestii care sar rapid în ochi:

  • 8,5% din suprafața UE, dar 18,6% din populație și 24,7% din PIB. Altfel spus un sfert din PIB-ul total al UE e produs pe suprafață de 8.5% din suprafața Uniunii.
  • Densitatea populației în Germania e 235 locuitori / km2 vs 109 locuitori / km2 media UE.
  • 21,7% din oamenii de știință și ingineri ai UE sunt în Germania
  • 32,5% din valoarea adăugată din sectorul manufacturiei provine din Germania.
  • 92,7% din absolvenții de facultate cu vârste între 20 și 34 de ani își găsesc de muncă după terminarea școlii

Ce ne spun chestiile astea despre Germania?

Cifrele astea sumarizează foarte bine de ce Germania joacă un rol disproporționat de important în Europa: Germania e situată în inima Uniunii Europene și fără Germania UE nu ar exista. Dar și Germania beneficiază disproporționat de mult de pe urma UE.

Acel număr de oameni de știință și ingineri menționați mai sus nu sunt toți născuți și educați în Germania, mulți sunt veniți din alte țări UE (în special din Est) pentru oportunități mai multe și mai bune.

Valoarea adăugată creată de sectorul manufacturiei se bazează pe materii prime și produse semifinite care sunt provenite din Europa de Est (Germania e principalul partener comercial al majorității țărilor Est Europene).

Iar succesul economic al Germaniei face țara și mai atractivă pentru investitori și europeni cu calificări înalte. Tocmai de aceea Germania a ajuns cea mai importantă piață de desfacere din UE.

Ar mai fi niște factori care trebuie avuți în vedere pentru a explica actualul succes al Germaniei:

  • Germania e o țară relativ plată cu o rețea densă de orașe. Implicit asta a dus la costuri mai reduse cu transportul și legături mai rapide cu restul Europei. Ca și termen de comparație, Carpații au ajutat poporul român în vremuri de restriște, dar reprezintă și o piedică destul de importantă în dezvoltarea rutelor de transport în România și legarea provinciilor istorice de Vestul Europei.
  • Poziționarea țării în Centrul Europei îi dă acces la piețele Vest Europene și posibilitatea de a exporta direct către SUA ori restul lumii
  • Germania de azi nu ar fi fost posibilă fără banii americanilor pentru reconstrucția jumătății vestice a țării. România și Estul Europei în general nu au avut parte de așa ceva.
  • Germania nu a fost obligată să mai investească masiv în securitatea sa pentru că au avut armata americană staționată pe teritoriul său. Această umbrelă de securitate a cântărit enorm de mult în dezvoltarea economică a țării. Franța și Marea Britanie în schimb cheltuie sume enorme de bani pe propriile armate și arsenale nucleare.

Unii spun că Germania e motorul UE și s-ar putea să aibă dreptate: un motor nu poate funcționa fără resurse, iar acel motor pentru a avea un sens trebuie conectat la un mecanism mai mare…cum ar fi de exemplu o mașină…BMW să zicem.




Presa britanică e și ea plină de dubioși

Ați crede că presa britanică, considerabil mai bogată decât cea românească, e ferită de oameni dubioși. E adevărat, ziare precum The Economist sau Financial Times sunt printre cele mai bune din lume. Dar aceeași presă scoate și perle de genul ăsta (sursă):

Boris Johnson și cabinetul său au folosit termeni militari când au vorbit despre coronavirus. Chestii de genul ”luptă împotriva coronavirusului”, ”război împotriva coronavirusului” și alte variații pe temă.

Ei bine, ce zic oamenii ăștia de la Daily Mail e că nemții nu folosesc limbajul ăsta pentru că au pierdut al Doilea Război Mondial. Știu, știu, parcă nu e așa dubios, poate părea că are un pic de adevăr acolo, nu? Ei bine articolul se continuă așa:

Autorul articolului continuă prin a ne spune că nemții sunt atât de rușinați de faptul că au pierdut al Doilea Război Mondial încât folosesc limbaj științific când vorbesc despre virus.

Vă dați seama că Daily Mail crede că niște politicieni germani se oftică de faptul că nu pot folosi metafore de război în discursul privind coronavirusul? Și fraierii trebuie să se mulțumească să folosească un limbaj științific, că au pierdut războiul!

M-am mai plâns eu pe aici că presa din România se ia de non-subiecte și ar trebui să dispară, dar uite că nici britanicii nu dezamăgesc.

Acum trebuie să înțelegeți că în Marea Britanie sentimentul de victorie în al Doilea Război Mondial e încă foarte viu. România a îngropat partea aia a istoriei noaste sub preș pentru că e unul din cele mai proaste momente ale noastre ca națiune. E greu să înțelegi cât de puternic e impregnat sentimentul ăsta la britanici până nu vezi cu ochii tăi. Sentimentul ăsta mai e prezent la fel de puternic doar la americani și la ruși. Și sunt mulți care spun că Brexitul are ca și substrat (unul dintre substraturi) fix faptul că Marea Britanie a fost în tabăra învingătoare în al Doilea Război Mondial. Asta le-ar da britanicilor, zic acele voci, un sentiment de superioritate față de restul europenilor.

Eu văd un pic diferit lucrurile, impresia mea e că britanicii, fiind învingători și având teritoriul în mare parte neafectat de război, au uitat ororile războiului și importanța păcii și a cooperării în Europa.




Presa din România și atentatul din Germania

Poate ați auzit de atentatul din Germania în care au murit mai mulți oameni. Spre deosebire de alte atentate însă, acesta nu a fost făcut de un atacator de religie musulmană ci de un extremist german împotriva musulmanilor.

Reacția din România a fost pe măsura așteptărilor:

  • reacția inițială a fost de a arunca un ”breaking news”
  • după ce au apărut detalii privind atacator (faptul că e extremist de dreapta, nu musulman) știrea s-a fâsâit.

Ulterior a fost confirmat că una dintre victime este de cetățenie română.

Încercați să găsiți știri despre victimă! Mergeți pe siteul Digi24 și căutați articole sau analize pe temă. Încercați să găsiți o analiză a situației din Germania, a cauzelor care au dus la acest eveniment și a reapariției în spațiul public a extremei dreapta în Germania! în afară de articolul inițial (reacția inițială) nu e nimic.

Singurul loc în care am găsit ceva a fost la Adevărul, care are un articol pe tema asta preluat de la Deutsche Welle (adică nu e scrisă de cineva de acolo, doar preluată). Și ar mai fi un al doilea articol despre tânărul român ucis, asupra căruia am să revin mai jos.

Nu știu de ce s-a lăsat liniștea în halul, dar am câteva ipoteze:

Nu e suficient de senzațional

Frica vinde, știm asta cu toții!

Islamiștii care vin să cotropească Europa, care distrug biserici și omoară creștini! Sunt aici, între noi, iată unul acolo și încă unul în partea cealaltă!

Acum e  fix invers: un neamț pur sânge omoară oameni nevinovați pentru simplul motiv că aveau altă culoare a pielii și îi spuneau lui Dumnezeu ”Alah”. Poți băga frica în români cu germani ucigași? Ziarele din România au decis că nu, așa că au renunțat rapid la subiect. Consideră probabil că:

  1. Dacă nu sunt musulmani nu sperie pe nimeni. Atentatul din Germania a avut un neamț pur sânge.
  2. Nu dă bine să te iei de nemți, niște oameni foarte civilizați de altfel. Dar uite că așa cum arată atentatul din Germania mai au și ei oameni nașpa pe acolo.

Extremismul de dreapta e oarecum ok-ish pentru mulți, dar nu recunosc

Poate că sună urât, dar sunt mulți oameni care nu au o problemă cu faptul că tipul ăla a omorât o grămadă de oameni pentru că victimele erau musulmani. Sunt mulți oameni care gândesc lucrurile la modul:

Nu le convine să se ducă la ei acasă! Ce caută în Europa? 

Dacă vă uitați la cazul Christchurch din Noua Zeelandă, veți observa că există nu doar o susținere destul de puternică pentru astfel de atentate, dar și o întreagă cultură dezvoltată în jurul ideii de cruciadă împotriva musulmanilor. Atacatorul din Christchurch avea înscrise chiar numele lui Ștefan cel Mare și Șerban Cantacuzino pe încărcătoarele cu muniție folosite în timpul atentatului, probabil pentru victoriile lui Ștefan împotriva turcilor și tentativei de cruciadă a lui Cantacuzino.

Și în România extremismul de dreapta începe ușor ușor să iasă la suprafață sub diverse forme, momentan mai voalate, dar cu substratul clar. Și ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, majoritatea celor cu idei de genul ăsta se declară oripilați de ”corectitudinea politică”. Ăla e cam primul semn că gigel vrea să spună ceva nașpa în România.

Nu mai vorbesc de cei care încă neagă existența Holocaustului, atât la nivel internațional cât și / sau în România. Sau de cei care îi minimizează importanța comparând acest eveniment cu chestii triviale. De altfel, dacă vă uitați prin presă o să vedeți că mulți din clasa politică românească nu privesc extremismul de dreapta cu ochi atât de răi.

Câți extremiști comuniști ați văzut în schimb în România?

Era rrom

E o variantă pe care, cu toată tristețea, nu o pot exclude. Gelu Duminică, activist pentru de origină rromă a anunțat pe pagina sa de facebook că victima era de etnie rromă:

Reacția la postarea asta? Multe mesaje de condoleanțe, dar din păcate mai multe mesaje pline de ură. Iată doar câteva:

Sunt multe comentarii de genul ăsta, puteți să vă convingenți și singuri dacă nu mă credeți.

Credeți că a contat și faptul că victima era de etnie rromă la totala lipsă de interes a mass mediei românești pentru subiect? Dacă e să mă iau după comentariile de mai sus atunci aș zice că da. Sper să mă înșel.

În încheiere

În încheiere vă las cu o mâhnire personală: istoria pare să se repete. Așa cum după criza economică din 1929 extremismul de dreapta a prins rădăcini puternici și a început să se manifeste, și astăzi, după criza economică din 2007-2009 avem parte de același extremism de dreapta. Poate vă gândiți că e o coincidență urâtă că astfel de lucruri se întâmplă în Germania. Din păcate nu pare să fie, Germania fiind o societate care, la fel ca și România, nu a eliminat niciodată elementele autoritarismului generației anterioare.

Poate vă gândiți că nu e așa rău. Așa cum am mai scris, extremismul începe întotdeauna de la poziții ceva mai moderate.

Poate vă gândiți că e departe, românii nu sunt așa rasiști. Păi cazul Ditrău a arătat că inclusiv românii de etnie maghiară discriminează. Iar acela este doar primul caz de amploare dintr-o serie mai lungă ce va urma.

Retorica e aceeași, mijloacele de propagandă sunt aceleași, victimele sunt aceleași (minoritățile). Singurul lucru care diferă momentan e numărul victimelor. Să sperăm că nu vom repeta greșelile trecutului.




De unde vine următoarea criză / recesiune în România

Mai toată lumea în ultima vreme vorbește de crize. Mai toată lumea prin PNL și USR urlă de prin decembrie 2016 că PSD va băga România în faliment. Florin Cîțu de exemplu a făcut o pasiune din chestia asta. La fel și colegul său de Opoziție, Claudiu Năsui.

Criza însă nu a venit spre dezamăgirea multora, nici măcar o recesiune. De ce? Pentru că o recesiune sau o criză economică nu vine când au chef politicienii, de aia.

Și totuși cum se va desfășura și care va fi impactul unei astfel de recesiuni asupra României? Să le luăm pe rând: De unde vine criza mai întâi? Economiștii nu sunt Mafalda, să vadă în globul de cristal exact de unde vine o criză. Dar au așa, în mare câteva idei. Să vedem:

  • Potențiale cauze externe: fiind conectați la economia globală, dacă ceva se sparge la nivel mondial, cioburile vor ajunge și la noi.
  • Potențiale cauze interne: adică facem noi românii ceva stupid și ne tăiem craca de sub picioare

Haideți să le luăm pe rând:

Cum va veni criza din afară

În ciuda a ce spun cei din opoziție, în momentul de față, e mai probabil ca o recesiune să lovească România ca urmare a unor probleme economice la nivel global. Circuitul economic global în care e prinsă și România e aproximativ următorul:

  • Asia (fără China), China și SUA reprezintă cele mai importante piețe de desfacere din lume.
  • Uniunea Europeană exportă masiv către aceste două zone, principalele țări ca și pondere în aceste exporturi fiind Franța, Germania, Italia, Olanda și Spania. Puteți vedea cât exportă UE către fiecare din aceste piețe în graficul de mai jos:

Principala sursă de risc pentru economia României e în momentul de față o încetinire a comerțului global, venită pe filiera descrisă mai sus. Concret:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.
  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere
  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește
  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Cine poate provoca recesiunea?

China

Legat de punctul 1 de mai sus ar fi mai niște chestii de spus. China e o piață imensă iar o criză acolo ar lovi puternic economia globală. China e condusă de un regim autoritar cu un obicei prost de a cosmetiza puternic informațiile financiare și economice pe care le publică. E greu spre imposibil să ne dăm seama ce se întâmplă acolo. Momentan economia Chinei pare zdravănă, dar pentru că informațiile de încrede sunt puține situația se poate schimba foarte rapid.

Dar trebuie avut în vedere faptul că în China sunt, spre exemplu, orașe fantomă construite doar pentru că e nevoie de investiții, locuri de muncă și liniște socială. China ar vrea să le populeze, dar nu prea vrea nimeni să stea în mijlocul pustiului.

Dar nu construcțiile goale sunt cea mai mare problemă ci faptul că această infrastructură (care include orașele fantomă) a fost construită pe un munte de datorii private și publice. The Economist descrie situația drept ”o bombă cu ceas” pentru că acele investiții trebuie rambursate la un moment dat. Guvernul Chinez încearcă să facă bomba să se fâsâie, finanțand o parte din acea datorie, dar nu e clar dacă le va reuși.

Dacă acele datorii nu pot fi refinanțate, o criză financiară majoră va lovi China și va trage restul economiei globale prin mecanismul descris mai sus.

Statele Unite ale Americii

Deși abia au ieșit din cea mai mare criză financiară din istoria recentă (mai mare decât cea din 1929 ar zice unii), americanii se joacă iarăși cu focul.

Aproape un deceniu de QE au făcut ca băncile să ofere împrumuturi la dobânzi foarte mici. Multe companii și chiar oameni au împrumutat masiv în perioada asta.

Spre exemplu tinerii americani au datorii de 1,5 trilioane (adică 1.500 miliarde) dolari în credite luate pentru facultate (asta dacă vă mai vine vreo idee creață în a privatiza învățământul). Mulți dintre ei deja au probleme în a rambursa acele credite (aproximativ 20%), dar numărul celor care nu vor reuși să le ramburseze ar putea urca la 40% până în 2023. Datoria asta e garantată de stat aparent, dar ghici ce se întâmplă când ai de dat bani înapoi și nu îți ajunge salariul: tai din costuri. O criză economică va fi accentuată puternic de aceste datorii.

În afară de asta ar mai fi și problema datoriilor de pe cărțile de credit, care sunt în continuă creștere:

Dar poate cea mai nasoală chestie dintre toate e faptul că împrumuturile companiilor au crescut vertiginos în perioada crizei economice și nu dă semne că ar da înapoi, pe fondul dobânzilor foarte mici:


sursă: tradingeconomics.com

Există temeri că o creștere prea rapidă a ratei dobânzii de politică monetară ar face ca o parte considerabilă a acelei datorii să nu mai poată fi plătită.

Italia

Ce? Italia? Huh? Italia e ”bolnavul Europei” în momentul acesta. O economie uriașă, dar care stagnează de aproape 10 ani. Iar acea datorie publică de 132% a Italiei înseamnă că Guvernul Italian are o capacitate limitată de a se împrumuta pentru a putea investi în lucruri care ar ajuta restul economiei să iasă din mlaștina în care se află. O criză a datoriilor în Italia nu ar fi la fel de dificilă precum cea din Grecia, dar magnitudinea datoriilor e cu totul alta iar restructurarea datoriei ar fi teribil de dificilă.


sursă: tradingeconomics.com

Dar dacă temerile legată de datoria de 132% (a doua din UE după cea a Greciei) nu erau suficiente, pentru că Italienii simt că au mâinile legate, mai mulți politicieni Italieni au amenințat că Italia ar putea părăsi Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmpla asta, rezultatul ar fi dezintegrarea UE așa cum o știm și ar provoca mama tuturor crizelor economice. Evenimente politice triviale în alte țări crează deja nervozitate la nivel global atunci când au loc în Italia, așa că vă puteți imagina de ce spun că Italia poate fi sursa unei crize economice de proporții.

Criza provocată de români

Deși finanțele publice sunt ok în momentul de față, România are o problemă majoră pe termen mediu, o ”bombă cu ceas” dacă vreți. Iar acea bombă cu ceas se numește: noua lege a pensiilor. De ce spun că e o bombă cu ceas? Iată cum va crește punctul de pensie în anii următori (via Economica.net):

Valorile punctului de pensie sunt:

  • 1.265 de lei la 1 septembrie 2019;
  • 1.775 de lei la 1 septembrie 2020;
  • 1.875 la 1 septembrie 2021.

În anul 2021, valoarea punctului de referinţă este de 75 de lei. Începând din anul 2022, valoarea punctului de referinţă, în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei, se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

Cred că e destul de clar că o astfel de creștere a punctului de pensie va pune o presiune considerabilă asupra finanțelor publice. Problema nu e anul 2019 ci anul 2021 având în vedere creșterea creșterea de 40% a punctului de pensie. Vor fi bani pentru o astfel de mărire? Conform lui Eugen Teodorovici, da (via Hotnews):

„Tot ceea ce spune legea pensiilor se va aplica aplica fără niciun fel de discuţie. Este o nebunie, dar poate rămâne o nebunie frumoasă dacă vom rămâne în continuare la guvernare. Banii sunt prinşi în buget anul acesta. Anul viitor sunt pentru că am pus în această strategie bugetară acest lucru. Deci se arată foarte clar că banii există. Punctul de maximă provocare este 2021. Şi trebuie s-o spunem, atunci este anul în care impactul pe legea pensiilor este foarte mare. Nu îmi asumam o astfel de lege dacă eram sigur că se poate şi aplica„, a explicat Eugen Teodorovici.

Care e problema cu această lege?

Problema e următoarea: acei bani nu există propriu zis, sunt doar niște calcule bugetare. Iar acele calcule sunt bazate pe o creștere economică cam nerealistă zic mulți, prognoză economică vorbind de 5,5% creștere în 2020. Dar așa cum vă spuneam mai sus:
  1. se pare că trecem printr-o încetinire a economiei la nivel global
  2. Guvernul a cam tăiat taxele pe unde le putea tăia,
  3. venituri pentru investiții bugetare nu prea sunt.
Nu e clar cum ar putea Guvernul să finanțeze acea creștere altfel decât intrând puternic în zona de deficit bugetar. Cei de la BCR, spre exemplu, văd lucrurile cam așa (via Economica.net):

„Din ce estimăm noi, s-ar putea ajunge lejer în 2021 la peste 5% din PIB, undeva la 5,4% (Notă autor: deficit bugetar). Acesta doar din creşterea punctului de pensie. Nici nu am luat în calcul creşterea numărului de pensionari, nu am mai luat în calcul în 2022 schimbarea modului de calcul a pensiilor.

Problema nu e creșterea pensiilor cât finanțarea acelei creșteri în condițiile în care populația României îmbătrânește puternic iar Românii pleacă din țară. Nr. de pensionari va crește, pe fondul scăderii populației.

Pensiile nu sunt teribil de mari, dar creșterea de mai sus nu poate fi realizată fără o creștere a impozitelor și taxelor. Dar nimeni nu pare dispus să crească taxele, ceea ce poate băga România în datorii.

Și totuși

Tot cei de la BCR adaugă următoarele (via Economica.net):

”Nu credem că vom ajunge acolo (Nota autorului: la deficitul de mai sus). În 2021 va fi destul de dificil de gestionat un astfel de deficit bugetar. Chiar în condiţiile în care pentru economia globală nu avem un scenariu de recesiune. Avem un scenariu de evoluţie economică moderată”, a spus Horia Braun, la o conferinţă organizată de Asociaţia Administratorilor de Fonduri.

De remarcat că oamenii de la BCR nu cred că acea creștere a punctului de pensie va avea loc. De ce? Cel mai probabil pentru că atât ei cât și mulți alți analiști consideră că această creștere extravagantă din 2020 a fost introdusă de actualul Guvern știind că nu vor prinde acele vremuri la guvernare.

Concret, e un cadou otrăvit lăsat viitorului guvern din care ei consideră că nu vor face parte. Așa că nu va fi problema lor de unde vin acei bani. Mai mult, dacă Guvernul din 2020 decide să nu crească pensiile atunci actualul partid aflat la conducere, din opoziție atunci (posibil), va câștiga puncte electorale. E o manevră politică destul de cinică, dar și eficientă.

Deficitul de cont curent

România nu are un istoric prea bun când vine vorba de deficitul de cont curent. Am explicat ce e deficitul de cont curent și cum funcționează el într-o altă postare. Tot în acea postare era un grafic cu numărul de dăți când România apărea în top 10 mondial la capitolul deficit:

România e cu roșu, Ungaria e cu verde iar Polonia cu albastru. După 2011 am rămas singuri în acel top10, celelalte 2 țări ieșind. De ce e relevantă chestia asta? Păi, din câte se pare, țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent au mai mereu probleme:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Iar România stă foarte prost la capitolul ăsta. O recesiune în UE sau la nivel mondial ne va prinde iarăși cu chiloții în vin. Și la fel ca data trecută ajustarea deficitului de cont curent va fi dureroasă. Și ca să înțelegeți la ce mă refer, de regulă ea se face prin:

  • devalorizarea monedei, ceea ce duce la inflație
  • creșterea ratei dobânzilor, ceea ce face creditele scumpe, deci mai greu cu refinanțările.

Deficitul fiscal

Asta ar fi o altă problemă pe care Guvernele din România o au în mod repetat. Există un plafon de 3% de deficit impus de UE, dar acel deficit de 3% e complet inutil pentru România și am explicat de ce. Varianta pe scurt e următoarea: putem foarte bine să intrăm în faliment cu mai puțin de atât, la fel cum putem fi bine mersi și cu deficite mai mari.

Problema e alta: din ce acoperim acel deficit? Împrumuturi. Mai rău chiar, conform celui mai recent raport FMI pentru a nu sări de plafonul de 3% în 2018 guvernul s-a jucat de-a alba neagra cu fondurile europene (a luat banii de la UE, dar nu i-a plătit), cu banii din rambursările de TVA și a cerut companiilor de stat să distribuie dividende din rezerve. FMI zice așa:

The deficit was contained by low-quality or one-off measures at year-end, amounting to 0.6 percent of GDP, including utilization of EU funds to retrospectively finance domestic investment projects and extraordinary SOE dividends

Nu sunt unul dintre oamenii care demonizează consumul, dar infrastructura României lasă mult de dorit. Și nu mă refer doar la drumuri, poduri și căi ferate, ci și la infrastructura umană: școli, spitale, biblioteci și așa mai departe. Plus, armata are și ea nevoie de tancuri, avioane, nave de război. De mai bine de 1 an americanii, britanicii și canadienii fac poliție aeriană pentru că România nu are avioane de vânătoare la standarde NATO.

Consumul e necesar, dar investițiile astea sunt și ele necesare. Iar acest deficit, din păcate ia spațiu fiscal de la aceste investiții care chiar sunt necesare.




Cum poate Romania să revină la masa celor puternici

Sigur ați auzit de vizita lui Klaus Iohannis la Washington, ocazie cu care a discutat timp de 1 oră cu Donald Trump. Nu mă bag în analize docte ale momentului pentru că deja îmi e silă de comentariile din social media pe subiect (zău, nu e ok să desconsideri momentul, doar pentru că acum te-ai înscris în alt partid sau susții pe Barna).

Citeam însă în Washington Post că Trump e mai interesat de relația cu Estul Europei decât de cea cu Berlin și Paris:

Ahead of the meeting, a senior administration official said Trump is highlighting “the importance of Central Europe to the United States, both as allies and security partners, and as business and commercial partners for the future.”

The president has met with the leaders of Austria, the Czech Republic, Slovakia, Turkey, Hungary and Poland. Iohannis is the seventh from Central or Eastern Europe.

De ce? Pentru că Trump vrea mai multă implicare militară a Franței și Germaniei, dar sub conducerea SUA. Ba la un moment dat i-a și amenințat pe Germani că retrage trupele SUA de pe teritoriul lor, chestie care s-ar putea întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat. Am scris pe larg despre problema Germaniei cu politica lui Trump dacă sunteți curioși.

De remarcat o chestie aici: Ungaria, Polonia, Austria și Cehia sunt conduse de eurosceptici, oameni cu care axa Berlin / Paris nu sunt în relații nemaipomenite. Turcia e cu un picior out din NATO. Între țările astea din zonă România e cam singura care are relații bune cu Berlinul și Parisul:

  • Cu Berlinul prin Iohannis, sas la origini.
  • Cu Parisul prin Cioloș și afilierea PLUS / USR la ALDE Europa.

Cei dintre voi care știu un pic de istorie înțeleg unde bat:

Rebelul Estului

Pe 21 August 1968 Armata Roșie intra în Praga și punea capăt primei mari rebeliuni împotriva URSS-ului, așa numita ”Primăvară de la Praga”. Alături de Armata Roșie erau și armatele celorlalte țări comuniste aliniate Moscovei, cu o excepție notabilă: România. Ca și paranteză, au mai lipsit Albania și armatele RDG.

Nicolae Ceaușescu, într-un act de sfidare la adresa Moscovei a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei. Ba mai mult a și condamnat evenimentul, chestie care i-a adus o popularitate imensă în Vest. Iar Ceaușescu a știut să se folosească de popularitate, o oportunitate pe care diplomația din România a exploatat-o aproape perfect.

Practic, printr-o strategie diplomatică uluitor de bună (comparativ cu cea din prezent), România a reușit să devină astfel căsuța poștală între Vest și Est. Gândiți-vă la următoarea situație:

Erai un președinte american care vrea să discute o chestie nasoală cu sovieticii? Aveai două posibilități:

  1. Vorbeai personal prin canalele oficiale cu sovieticii. Dar sovieticii erau dușmanii așa că o atitudine prea conciliatoare era privită rău de public și ușor de exploatat de rivalii politici.
  2. Vorbeai cu Ceaușescu, liderul cool al unei țări comuniste, dar care era rebel și nu se dădea în vânt nici el după sovietici. Ceaușescu discuta apoi problema cu sovieticii…așa, ca între comuniști.

Folosindu-se de mecanismul acesta diplomat și de poziția asta unică între țările comuniste, România a ajuns să joace un rol considerabil mai important decât i-ar fi permis armata sa, economia sa ori resursele sale în general.

O nouă oportunitate

România are din nou oportunitatea de juca la masa celor bogați. În momentul de față Washington-ul se concentrează pe Estul Europei. Ori, în momentul de față, România e singura țară din zonă cu relații bune atât cu SUA cât și cu axa Paris / Berlin.

Dacă diplomația românească reușește să mențină echilibrul acesta atunci poate juca din nou rolul de căsuță poștală. Mizele nu sunt la fel de mari, dar oportunitățile sunt în continuare acolo.

Dar e o fereastră de oportunitate care poate dispărea dacă:

  1. Donald Trump pierde președinția sau alegerile din 2020.
  2. În Polonia forțele politice eurosceptice pleacă de la putere. Între România și Polonia Vestul va prefera Polonia.

Sunt sigur că oamenii din staff-ul Președintelui înțeleg oportunitatea asta și probabil încearcă să acționeze pe cale de consecință.

Epoca de aur a comunismului românesc (final de anii 60 și anii 70) nu ar fi fost posibilă fără banii Vestului. Iar acei bani au venit ca urmare a rolului ei în diplomația dintre Est și Vest.

Dacă știm să jucăm bine, putem să ne așezăm iarăși la masă cu marile puteri.

Foto din cover: Official White House Photo by Shealah Craighead




Banca Centrală a SUA reduce dobânda de politică monetară pentru prima oară de la criză

Cam asta ar fi cea mai importantă știre economică din vara asta: Banca Centrală a SUA (FED) a decis să reducă rata dobânzii de politică monetară (via The Guardian):

The US central bank cut its key benchmark interest rate by a quarter of a percentage point, to a range of 2%-2.25%, in the first reduction in borrowing costs since immediately after the financial crisis a decade ago.

De ce FED-ul a redus rata dobânzii de politică monetară?

Păi conform lui Jerome Powel, președinte FED decizia a avut în vedere mai mult situația externă (via The Guardian):

Jerome Powell, the Fed chairman, said weak global growth and the US-China trade war had been disruptive for the world economy and had an impact on growth in America, despite the US labour market remaining strong with the lowest unemployment rate since the late 1960s.

Așadar principala problemă a SUA rămâne războiul comercial cu China. Vorba prin târg e însă că o altă problemă, poate chiar mai mare, e faptul că inflația rămâne în continuare sub așteptări, în ciuda șomajului aflat la un nivel nemaiîntâlnit de mic în perioada de pace.

De ce e inflația importantă?

Românii au oroare de inflație din cauza episoadelor de hiper inflație din anii 90. Dar prea puțină inflație e la fel de rea ca prea multă inflație. Prea puțină inflație sau, mai rău, deflație (inflație negativă, adică o scădere a prețurilor) conduce de regulă la recesiune.

De ce? Pentru că bunuri care azi se vând cu 100 de lei, mâine se vând cu 95 de lei. E bine pentru cumpărător, dar vânzătorul nu are nici un fel de motiv să mai vândă sau să aducă noi produse pe piață. Așa că activitatea economică încetinește.

Așa că majoritatea băncilor centrale încearcă să țină inflația pe la un 2%, nivel la care inflație nu e nici prea mare, nici prea mică. Cum stă SUA?

În context istoric lucrurile nu arată așa rău:


sursă tradingeconomics.com

Problema devine evidentă dacă ne uităm la cifrele pe ultimul an:


sursă: tradingeconomics.com

Se vede clar o scădere a inflației, ceea ce crește riscul unei recesiuni economice în SUA. Așa că FED-ul a decis să intervină și să scadă rata dobânzii cu 0,25%.

Ce efect va avea această reducere?

Atunci când o bancă centrală simte că o paște o recesiune principalul instrument pe care îl are la îndemână e rata dobânzii. O diminuare a ratei dobânzii de politică monetară face creditele mai ieftine și diminuează dobânzile la depozite. Banii sunt stimulați să circule în felul ăsta.

În același timp însă, o astfel de reducere a dobânzii marchează și un potențial risc de recesiune. Așa cum explica și Yannis Varoufakis în ”Talking to my daughter” (recenzia e pe vine), orice antreprenor cu capul pe umeri va citi într-o astfel de măsură o problemă. Pe românește, dacă e nevoie de o astfel de măsură, înseamnă că economia nu o duce prea grozav.

Ei bine, fix asta au gândit și americanii. Iată indicele Dow Jones (Industrial) după anunțarea deciziei FED:

Apropo de asta, prin iunie 2019, geniul stabil de Donald Trump zicea asta pe Twitter:

În tweetul ăla era supărat că FED-ul nu reduce rata dobânzii. Mii de puncte în sus Dow Jones…doar că nu.

Ce înseamnă decizia asta pentru SUA?

SUA trece prin cea mai lungă perioadă fără recesiune de după al Doilea Război Mondial. Așa că mai toată lumea se aștepta la o recesiune să vină la un moment dat. Cumva chestia asta nu e ceva neașteptat sau neobișnuit. Dimpotrivă, e semnalul că se petrece o decelerare a economiei americane.

Cu toate astea economia nu și-a revenit, în ciuda numerelor frumoase:

O economie a SUA în recesiune va trage după ea și restul lumii. O nouă recesiune nu înseamnă neapărat și o nouă criză economică însă. E nevoie de alte lucruri să se întâmple pentru ca o nouă criză să apară.

Decizia e binevenită în cazul ăsta, dar semnalul pe care îl transmite s-ar putea să îi facă pe investitori să vrea să se pună la adăpost, adică fix rezultatul opus.

Ce înseamnă decizia asta pentru România?

Dacă SUA intră într-adevăr în recesiune, chestia asta va marca finalul unui ciclu economic. E de așteptat ca și economia Uniunii Europene și în special a Germaniei să scadă în tandem. China la rândul ei va fi afectată de o încetinire a economiei americane.

În ciuda declarațiilor belicoase UE, China și SUA fac mult comerț. Așa că o recesiune de o parte a Atlanticului sau Pacificului are șanse mari să tragă în recesiune și cealaltă parte a Atlanticului sau Pacificului. Comerțul României cu SUA nu e atât de mare încât să ne bage pe noi în recesiune direct. Dar dacă UE (și în special Germania și Franța) sunt afectate de recesiunea din SUA și noi vom fi la rândul nostru.

De ce? Pentru că mare parte din producția de bunuri și servicii a României merge spre UE și apoi spre SUA și China. Așadar o recesiune în SUA poate atrage după sine și România în recesiune. Propagarea ei se va face mai încet, dar probabil în 3-6 luni s-ar face resimțită și în România, iar în 9 – 12 luni s-ar vedea și în cifrele oficiale și încasările la buget.




Piața și Turnul (The Square and the Tower) – Niall Ferguson: Recenzie

Piața și Turnul e o carte față de care am sentimente amestecate. Am reușit să termin cartea asta abia la a 3a încercare deși e probabil cartea cu cel mai interesant subiect peste care am dat în ultimii 2 ani. Sunt bucăți în cartea asta absolut fabuloase. Sunt altele în schimb scrise teribil de prost și cu documentare la nivel de referate.ro. E straniu, dar nu credeam că o astfel de carte poate exista.

Am decis totuși să o adaug pe lista de Recenzii.

Ce am citit eu

Variantă pe care am citit-o e o versiune cartonată de la Editura Allen Lane (Penguin Books). Cartea a fost scoasă în 2017, în limba engleză, în Marea Britanie.

Eu am cumpărat cartea dintr-o librărie (Waterstones) în Marea Britanie, dar o puteți găsi și în România (în limba română) la ElefantLibrisCărturești și probabil și în alte părți. Dacă nu sunteți în România puteți comanda cartea de la Waterstones (UK) sau Book Depository în engleză.

Despre ce e ”Piața și Turnul”?

Să începem cu Cuprinsul:

 

 

Așa cum spuneam mai sus cartea abordează o temă foarte interesantă: cum au interacționat rețelele cu ierarhiile de-al lungul istoriei.

Titlul cărții este bine ales pentru că reprezintă o imagine vizuală a acestei interacțiuni. Dacă ați călătorit vreodată prin Italia și ați văzut Veneția, Siena sau alte orașe, poate ați remarcat acolo prezența unui turn fix lângă piața centrală.

În piața centrală se strângeau negustorii pentru a face comerț. Ei erau, de regulă organizați în bresle și aveau relații comerciale unii cu alți, de prietenie sau de interes. Aceste legături / prietenii între negustori reprezintă un exemplu clasic de ”rețea” din cartea lui Ferguson, structuri orizontale, fără șefi, dar în care unii oameni au relații mai multe și/sau mai bune decât alții.

Dar negustorii nu conduc cetatea. Negustorii nu comandă armate și nu execută oameni. Treaba asta o face clasa politică a orașului. Puterea politică din aceste orașe supraveghează negustorii pentru a se asigura că aceștia sunt în linie cu interesele lor politice. Ei sunt un exemplu tipic de ”ierarhie”, tot un fel de rețea, dar distribuită vertical, nu orizontal.

Din Turn se poate supraveghea Piața în orașul tipic medieval italian. La fel cum ierarhia (puterea formală statală) supraveghează diversele rețele ce se nasc. De aici și titlul: Piața (rețeaua) și Turnul (ierarhia).

Ce face cartea e să caute și să analizeze situații în care ierarhii au interacționat cu rețele. Uneori rețelele câștigă, alteori ierarhiile. Am să vă povestesc mai jos câteva dintre chestiile mai interesante:

Illuminati

Cartea începe cu Illuminati, acest grup fiind dat ca prim exemplu tocmai datorită asocierii sale cu diverse conspirații. În ciuda reputației sale grupul Illuminati nu pare să fi reușit să aibă vreo influență reală asupra politicii mari. Și atunci de unde reputația? Illuminati era o societate secretă, dar era atât de secretă încât aproape oricine din ”lumea bună” știa de ea și era membră.

Apariția tiparului și Reforma protestantă

Ferguson consideră apariția tiparului drept un moment foarte important pentru rețele întrucât a dus la o răspândiri foarte rapidă a ideilor. Iar ca exemplu în acest sens e dată importanța tiparului în răspândirea ideilor Reformei protestante prin Europa Vestică. În cazul acesta ierarhia era Papalitatea Romană, cea care domina lumea catolică vestică. Reforma în schimb a fost posibilă datorită vitezei cu care ideilor unor oameni precum Marthin Luther, Jan Hus, John Calvin și alții s-au putut împrăștia. Un factor foarte important l-a reprezentat tiparul care a făcut posibilă tipărirea unor cărți mult mai ieftin decât anterior.

În lipsa tiparului Reforma poate nu ar fi avut loc niciodată.

Marile descoperiri

Marile descoperiri geografice au fost finanțate de state precum Portugalia, Spania sau Franța. Dar aceste finanțări nu acopereau de multe ori necesarul pentru o călătorie atât de îndepărtată. Navigatorii trebuiau să găsească bunuri cu care să poată face comerț și care să le permită să își acopere cheltuielile sau poate chiar să facă profit. O adevărată rețea comercială de porturi a fost dezvoltată pe coastele Africii (în special în Est) și în Asia. Rețeaua nu era doar una fizică pentru că navigatorii discutau între ei și schimbau idei. Nu armatele (ierarhii) ci rețelele au făcut explorarea europeană posibilă.

Casa de Saxa – Coburg – Gotha

Casa de Saxa – Coburg-Gotha e dată ca exemplu de rețea care a reușit să domine ierarhiile. Vorbim practic de o familie nobiliară care a reușit să dea mai mulți regi și regine decât orice altă familie din istoria Europei. Regina Maria a României făcea parte din Familia Saxa – Coburg – Gotha. Iată o poză cu întreaga familie:

Aceeași poză la o rezoluție mai bună găsiți aici. Lista de capete regale din poza asta e impresionantă:

  • Grand Duke Vladimir of Russia (1847-1909)
  • Prince Henry of Battenberg (1858-96)
  • Princess Beatrice, wife of Prince Henry of Battenberg (1857-1944)
  • Prince Arthur, 1st Duke of Connaught (1850-1942)
  • Princess Charlotte, Duchess of Saxe-Meiningen, consort of Bernhard III, Duke of Saxe-Meiningen (1860-1919)
  • Princess Louise Margaret, Duchess of Connaught (1860-1917)
  • Princess Feodore, consort of Heinrich XXX Prince of Reuss (1879-1945)
  • Prince Philipp of Saxe-Coburg-Gotha (1844-1921)
  • Princess Louise of Saxe-Coburg-Gotha (1858-1924)
  • Prince Alfred of Edinburgh and Saxe-Coburg & Gotha (1874-99)
  • Queen Victoria, Queen of the United Kingdom (1819-1901)
  • Empress Friedrich, consort of Friedrich III, Emperor of Germany & King of Prussia (1840-1901)
  • Wilhelm II, Emperor of Germany & King of Prussia (1859-1941)
  • Princess Irene of Prussia, consort of Henry, Prince of Prussia (1866-1953)
  • Queen Marie, consort of Ferdinand I, King of Roumania (1875-1938)
  • Ferdinand I, King of Roumania (1865-1927)
  • Grand Duchess Elisabeth Feodorovna (1864-1918)
  • Grand Duke Sergei of Russia (1857-1905)
  • Grand Duke Paul of Russia (1860-1919)
  • Louis Alexander Mountbatten, 1st Marquess of Milford Haven (1854-1921)
  • Victoria Mountbatten, Marchioness of Milford Haven (1863-1950)
  • Empress Alexandra Feodorovna, consort of Nicholas II, Emperor of Russia (1872-1918)
  • Nicholas II, Emperor of Russia (1868-1918)
  • Grand Duchess Maria Pavlovna (1854-1920)
  • Grand Duchess Maria of Russia, Duchess of Saxe-Coburg & Gotha (1853-1920)
  • Prince Alfred, Duke of Edinburgh and Saxe-Coburg & Gotha (1844-1900)
  • King Edward VII, King of the United Kingdom (1841-1910)
  • Princess Beatrice of Orleans & Borbón, consort of Alfonso, Prince of Orleans & Borbón (1884-1966)
  • Princess Alexandra (1878-1942)

S-a spus de multe ori că aceste legături au ținut Europa departe de un mare război. Până când a venit Primul Război Mondial…

Familia Rothschild

O familie celebră prin alăturarea ei cu orice conspirație posibilă și imposibilă. Ferguson încearcă să prezinte în Piața și Turnul o explicație pentru succesul acestei familii. Iar explicația sa e rețeaua de colaboratori foarte puternic dezvoltată și o rețea de curieri atât de bună încât știrile ajungeau la membrii familiei Rotschild uneori înainte de a ajunge la autorități.

Echilibrul Marilor Puteri

Perioada dintre războaiele napoleonice și Primul Război Mondial a fost una de relativă stabilitate și pace (fără conflicte mari) în Europa. Acest lucru s-a datorat, zic mulți și între ei și Ferguson, rețelei de tratate dezvoltate de state. Europa era practic împărțită de 6 mari puteri:

Această rețea de alianțe a funcționat în contextul în care Marea Britanie acționa ca factor decisiv într-o direcție sau alta. Altfel spus, când lucrurile se încingeau pe continent Marea Britanie putea aplana conflictul amenințând că va interveni de o parte sau de alta.

Chestia asta nu s-a întâmplat în 1914, atunci când răspunsul diplomatic britanic a venit prea târziu. Primul Război Mondial a izbucnit în scurt timp.

Germania, comunismul și jihadul

O chestie foarte interesantă pe care am aflat-o din carte e faptul că Germania a încercat activ să convingă pe arabi, sirieni, palestinieni și alte națiuni din Orientul Mijlociu să declare jihad împotriva Marii Britanii și Franței. Eforturile nemților au fost foarte aproape de a avea succes.

O campanie similară a fost dusă de Germania împotriva Rusiei, acolo unde Germania l-a trimis pe Lenin și i-a dat bani pentru a pune de o revoluție. Lenin s-a descurcat foarte bine, scoțând Rusia din război și schimbând profund istoria omenirii în același timp. Pentru Germania însă ieșirea Rusiei a fost tardivă pentru că între timp situația pe frontul de Vest devenise dramatică.

Avem practic o situație în care o ierarhie s-a folosit de rețele pentru a scoate din joc o altă ierarhie. Iar această parte a cărții Piața și Turnul e motivul pentru care am continuat să o citesc.

Spionii de la Cambridge

O altă parte foarte interesantă a cărții e legată de o rețea de spioni a URSS-ului care a activat în Marea Britanie. Nu vorbim de ruși în Marea Britanie ci de oameni din elita Marii Britanii care au spionat pentru URSS. Ce aveau în comun? Faptul că toți erau din familii bune ale britanicilor și că erau parte din aceiași asociație de studenți de la Cambridge. Bazându-se pe relațiile lor au ajuns să ocupe poziții foarte bune în serviciile secrete britanice și să transmită rușilor mii de documente secrete. Chiar îmi aduc aminte că Neagu Djuvara menționează în cartea sa Amintiri din Pribegie faptul că parașutarea unor trupe de gherilă în Carpați în România comunistă a eșuat. Unul din motive, suspecta el, era scurgerea acestor informații de la americani la britanici și apoi la ruși. Sunt șanse mari să fi avut dreptate.

Din păcate cred că acesta a fost ultimul capitol cu adevărat interesant din Piața și Turnul.

Kissinger și rețeaua lui

O secțiune a cărții care promitea multe, dar care s-a fâsăit. Din păcate Ferguson ne spune doar că Kissinger, unul din cei mai importanți strategi ai americanilor avea o rețea importantă de relații și cunoștințe. Acea rețea l-a făcut să scape neatins de scandalul Watergate, deși era consilier al lui Richard Nixon.

Singura chestie mai interesantă pe care o aflăm e că Kissinger a participat la ceva sindrofii între oameni de știință sovietici și americani. SUA și URSS se foloseau de aceste întâlniri pentru a comunica și negocia. De ce așa și nu prin oameni politici? Pentru că nu îi pasă nimănui de un fizician rus care vorbește cu un fizician american. Astfel de întâlniri nu reprezentau probleme de imagine pentru diplomația americană de exemplu.

Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Kissinger și relațiile sale, dar autorul ne promite că scrie carte separată pe tema asta.

Internetul și rețelele sociale

Evident că Piața și Turnul nu era completă fără a vorbi despre rețelele actuale. Dacă partea care vorbește despre dezvoltarea internetului e una decentă, partea legată de rețele sociale modernă e destul de slabă.

Probabil istoria internetului și a supremației americane vă e cunoscută, așa că nu am să insist. Dar cu siguranță merită un pic de atenție asupra tentativei URSS-ului de a construi un internet propriu, despre care am mai scris.

Pe partea de rețele sociale moderne analiza e destul de slăbuță. Autorul pune în aceeași găleată Amazon, Facebook și Google de exemplu deși cele 3 operează fundamental diferit. Nici nu se insistă foarte mult asupra lor. Despre Facebook se vorbește mai mult pentru că a avut o influență puternică în timpul alegerilor din 2016 din SUA și Brexit. Dar cam la asta se rezumă analiza autorului.

Pe de altă parte e oarecum de așteptat, Ferguson e un istoric iar Piața și Turnul e o carte pe care o găsiți în secțiunea ”Istorie”.

Ce nu mi-a plăcut

Nu e o carte ușor de citit, asta vă pot spune cu siguranță. Abia la a 3a tentativă am reușit să o termin. Apoi nici stilul în care e scrisă nu ajută foarte mult: uneori un capitol are 3 pagini și vorbește despre o chestie. Următorul capitol vorbește despre aceeași chestie. De ce 2 capitole atunci?

Sunt alte capitole destul de lungi, dar în care se discută despre chestii care nu au legătură una cu alta. Sunt bucăți lungi din cărți care par să nu se potrivească deloc cu tema cărții. Pur și simplu autorul divagheaza și o ia prin bălării de foarte multe ori. Spre exemplu la un moment dat insistă foarte mult pe faptul că John Maynard Keynes (cel mai influent economist al secolului XX) era gay și nu avea parte de suficient sex. Din câte se pare a repetat chestia asta de mai multe, inclusiv pe la conferințe. Ori nici măcar aici nu și-a făcut temele pentru că, din câte se pare, Keynes a avut o viață sexuală destul de fericită. Acele bucăți din carte par foarte forțate și nelalocul lor în contextul cărții.

O altă chestie bizară în Piața și Turnul e faptul că Ferguson dă vina pe stat în criza economică din 2008. El spune că statul american a pus prea multe reguli în sistemul bancar. Nu explică din păcate cum prea multe reguli au dus la împrumuturilor subprime și la securitizarea și resecuritizarea unor instrumente financiare pe care prea puțină lume le înțelegea.

Cam toți economiștii de bun simț ai planetei au căzut de acord asupra faptului că dereglementarea băncilor și apariția unor instrumente financiare complexe nereglementate au dus la criza asta. Nu trebuie să mă credeți pe mine, puteți citi raportul Senatului American și un alt raport făcut pentru Președinte.

Altă chestie bizară pentru cititorul neexperimentat (dar vezi mai jos explicația) e că profită de orice ocazia pentru a îl acuza pe Barack Obama de orice sub soare. De multe ori te întrebi dacă nu cumva a băgat acel capitol în carte doar ca să arunce cu rahat în Obama.

Și poate mai trist e că sunt bucăți întregi din carte slab documentate. De exemplu menționează că savanții sovietici visau la un Președintele robot cântător la saxofon al Cybertopiei sovietice. Ori asta era doar o glumă apărută pe un pamflet al sovieticilor. Ferguson o dă însă foarte serios în carte.

Ce mi-a plăcut?

Sunt subiecte foarte interesante în carte. O parte din ele (cele mai interesante) le-am povestit mai sus. Atunci când vrea Ferguson poate scrie bine. E păcat că acele capitole bune sunt excepțiile și nu regula.

Aș fi preferat sincer ca în Piața și Turnul Ferguson să trateze mai puține subiecte, dar mai atent.

Ce spun alți critici despre Piața și Turnul?

The Guardian are o părere similară cu a mea în recenzia lor: prea multe exemple, prea puțină atenție la detalii. O a doua recenzie de la The Guardian (persoane diferite) e în aceeași notă. Are parte în schimb de o recenzie pozitivă în Wall Street Journal, deloc o surpriză având în vedere că Ferguson spune clar (Vezi mai sus) că nu a fost vina Wall Street-ului pentru criză. New York Times are și el o recenzie pozitivă, dar foarte vagă.

Tim Harford (scrie pentru Financial Times) are aceleași motive să se plângă ca mine. Iar National Review are o recenzie în care autorul chiar îl ia la bani mărunți pe Ferguson.

Pentru cine e Piața și Turnul?

Cartea cred că se adresează în primul rând oamenilor pasionați de istorie, fiind în mare parte orientată spre perioade istorice. Pe de altă parte discuția despre rețele și ierarhii e pusă tot timpul în context de teorie a rețelelor, motiv pentru care ar putea fi citită și de oameni pasionați de politică și teoria rețelelor.

Cu toate astea, trebuie să vă avertizez: e o carte care o să vă placă, dar o să vă și enerveze teribil.

Cine e autorul?

Niall Ferguson e un istoric britanic foarte cunoscut pe aici. Scoțian la origini are Oxford, Harvard și New York University pe lista de locuri unde a predat.

E afiliat politic cu republicanii americani, fiind consilier al lui Mit Romney și John McCain, ceea ce explica ura pe care o are față de Obama (ambii au pierdut în fața lui Obama alegerile prezidențiale).

Verdictul

Cartea asta e ca o zebră: are părți foarte bune și părți foarte proaste. Se spune că, în medie, o zebră e gri. La fel și aici, dacă dau o notă nu va spune că sunt articole foarte bune, dar nici nu va spune cât de proaste sunt cele proaste. Dar asta e!

Așa că nota mea e un 6,5/10. Sunt articole de 10/10, dar sunt și articole de nota 3.




Florin Cîțu, producția industrială și catastrofele economice

Câteodată mă întreb de ce mai scriu despre Florin Cîțu. Nu de alta, dar are deja un istoric lung de afirmații înșelătoare, pline de omisiuni sau manipulări. În fine, ultima lui postare e un exemplu perfect în acest sens:

Titlul cu caps lock:

GAME OVER- Productia industriala s-a PRABUSIT!

DA MAI DEPARTE #RomaniiTrebuieSaStie

Productia industriala s-a CONTRACTAT in mai fata de aprilie dar si fata de mai anul trecut.

GATA. CRIZA nu mai poate fi ascunsa de guvern.

CE a descoperit masluirea datelor din buget si a productiei agricole. INS nu mai are ce face si incepe sa publice, partial deocamdata, cifrele DEZASTRULUI ECONOMIC.

In primele luni de guvernare vom arata ca totul a fost premeditat de PSD+ALDE. Subminarea econmiei nationale cu PREMEDITARE. Vor plati TOTI!

Prăbușirea producției industriale

Când cineva zice ”Producția industrială s-a PRĂBUȘIT” te gândești că a avut loc o scădere puternică a producției industriale.

Când vă uitați în schimb la graficul postat de Florin Cîțu vedeți că acea prăbușire a fost…1,7%! 

Și evident că această prăbușire masivă de 1,7% (sunt ironic) e în întregime vina PSD. Doar că realitatea e diferită de ce vrea domnul Cîțu să creadă. Iar acea realitate e accesibilă tuturor, inclusiv parlamentarilor care au consilieri plătiți din bani publici.

Producția industrială în Uniunea Europeană

De exemplu dl. Cîțu putea citi pe Profit.ro următoarele:

Față de mai 2018, producția industrială din România s-a redus cu 2,3%, al treilea mare declin la nivelul UE, după Malta (-5,1%) și Germania (-4,3%). În UE, producția industrială a urcat cu 0,4% în ritm anual, iar în zona euro creșterea fost de 0,5%. 

Având în vedere că e și economist putea merge direct la sursă: Eurostat. Dar e ok, o fac eu dacă el nu vrea (via Eurostat):

Câteva chestii de metodologie:

  • Am luat ca termen de comparație Germania (principalul nostru partener în materie de industrie), vecinii noștrii din UE, UE – 28 și Zona Euro.
  • Producția industrială cuprinde: minerit, producție manufacturieră, gaz, electricitate, abur și aer condiționat și construcții.
  • Datele sunt ajustate sezonier și calendaristic
  • Indicatorul e ”volume index of production”
  • Punctul de referință al seriei de date e anul 2015 (adică indice din dreptul fiecărei țări e raportat la momentul 2015).

Haideți să ne concentrăm pe 2019:

Treaba stă așa dacă vom compara cele mai recente date cu situația din ianuarie 2019 (decembrie e lună cu variație de stocuri):

  • Germania: Scădere (1 punct). Repet: Germania e principalul nostru partener comercial, inclusiv în materie de industrie.
  • Zona Euro: Scădere (0,6 puncte)Zona Euro cuprinde și ceilalți mari parteneri comerciali ai României: Franța, Italia, Olanda.
  • România: Creștere (0,8 puncte). 
  • Slovacia: Scădere (0,2 puncte) – date la nivelul lunii aprilie 2019 însă, nu mai.
  • Ungaria: Creștere (5,7 puncte).
  • Polonia: Creștere (3 puncte).
  • Cehia: Creștere (3,3 puncte)
  • Bulgaria: Scădere (0,8 puncte).

De ce nu se vede scădere asta și în alte țări din zonă? Păi se vede: Slovacia și Bulgaria sunt și ele pe scădere. Polonia, Cehia și Ungaria în schimb sunt pe creștere raportat la începutul de an. Dar dacă ne uităm cu atenție putem observa că:

  • Polonia a scăzut și ea Mai vs. Aprilie și a revenit la nivelul din Martie
  • Ungaria a scăzut și ea Aprilie vs. Martie apoi a revenit pe creștere
  • Cehia e singura cu creștere constantă.

Ce înseamnă cifrele astea?

Înseamnă că producția industrială în țările care sunt principalii parteneri comerciali ai României e în scădere. Asta în schimb trage în jos și producția industrială din România, aflată încă pe creștere dacă ne raportăm la începutul de an. Iar asta se întâmplă pentru că piața internă e relativ mică iar o mare parte din industria manufacturieră merge spre Zona Euro.

Activitatea economică din Uniunea Europeană încetinește. De ce? Pe scurt pentru că:

  1. Efectul măsurilor de QE începe să dispară
  2. Economia e ciclică și ne așteaptă o recesiune în următorii ani.

Acum ce facem, spunem că și scăderea din Germania și Zona Euro e tot vina PSD?

Concluzii

M-am săturat de câte ori a trebuit să fac pe fact checker-ul la afirmațiile lui Florin Cîțu. Și mai tot timpul dă cu virgulă. Nici în cazul de față nu e diferit:

  • catastrofa e de fapt o scădere de 1,7%
  • evoluția negativă nu poate fi imputată PSD



Profit.ro face fake news cu impozitul pe profit

Mulți ziariști se plâng că românii sunt nașpa și nu vor să dea bani pe ziare. Au dreptate, dacă mai mulți români ar plăti pentru informație am avea o presă de calitate mai bună.

În același timp însă și mulți românii se plâng că ar da bani pe presă, însă nu au pe ce. Și îi înțeleg perfect, și eu cumpăr 1-2 numere din The Economist pe lună, dar nu aș da bani pentru presa economică din România.

De ce? Pentru că e incapabilă să proceseze informații. Se pricepe la a reda informații, dar nu le înțelege și nu le poate analiza.

Cota de impozit pe profit

Haideți să vă dau un exemplu concret de la Profit.ro care are titlu de articol așa:

ANALIZĂ Impozitarea companiilor – România percepe un impozit peste Bulgaria, Ungaria, Serbia, Republica Moldova. Cota nu mai este una redusă nici în Europa Centrală și de Est, fiind și peste Germania 

Ce se înțelege de aici:

  • Că România are un impozit mai mare decât Bulgaria și Ungaria (din UE) și Serbia și Republica Moldova (din afara UE)
  • Că Germania are cota de impozitare mai mică decât România.

Ca o paranteză autorul nu precizează despre ce impozit e vorba pentru că ”jurnalism de calitate”. Citind mai departe aflăm că:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Ca referință, între statele din Europa Centrală și de Est am inclus Germania, cu o cotă de 15%. 

Ok, probabil e vorba de impozitul pe profit și aflăm că România are cota de impozitare mai ridicată decât alte țări. Bun, înțeleg să compari România cu țările vecine, dar ce caută Germania băgată la grămadă cu Republica Moldova, Serbia, Bulgaria și Ungaria? Păi e pusă acolo pentru efect dramatic: Dacă până și nemții au impozitul mai mic decât noi înseamnă că la noi e mare. Nu?

Doar că…

Impozitul pe profit și Germania

Orice om cu o conexiune la internet își poate dedica 1 minut din viață căutând dacă informația asta cu Germania e adevărată sau nu. Eu am făcut asta, am pierdut 1 minut din viață făcând factchecking. În acel minut am intrat pe IBFD, o bază de date cu informații de fiscalitate și am verificat informația. Ei bine, informația e falsă! Apoi mi-am mai dedicat încă 1 minut din viață căutând o bază de date cu informația asta, dar care să fie accesibilă publicului (vă trebuie abonament pentru IBFD).

Iată de exemplu un studiu făcut de Deloitte care compară cotele de impozitare aplicabile în anul 2019. În cazul Germaniei zice așa:

”Solidarity surcharge of 5,5% also levied on corporate tax income. Municipal trade tax imposed at rates between 14% și 17% with rates determined by municipalities. Combined rate (i.e. corporate income tax, trade tax, solidarity surcharge) approximately 30% to 33%. 

Adică o firmă în Germania nu plătește impozit pe profit de 15%! Ea plătește:

  • impozit pe profit de 15% către statul federal German
  • taxă de solidaritate de 5,5%
  • impozit pe profit la nivel municipal între 14% și 17%.

În total, în funcție de localitate unde își desfășoară activitatea o firmă din Germania va plăti impozit pe profit între 30% și 33%.

De unde și-a luat Profit.ro informația? Ei zic așa:

Rata de 16% din România este chiar mai ridicată decât cea din Germania, relevă date ale firmelor de consultanță PwC și Mazars, analizate de Profit.ro. 

Evident că nu a dat linkuri către sursa acelor date, ceea ce e o mare problemă dacă te numești jurnalist. Și nu vorbim doar de principii ci de chestii concrete, dacă intru pe siteul PwC menționat de Profit.ro mai sus dau de următoarea informație:

If the basis for the two taxes is identical (unlikely in practice), the overall burden on corporate profits earned in Munich would be approximately 33%. In Frankfurt, the burden would be 32%. In Berlin, it would be 30%.

Adică și PwC zice la fel ca Deloitte. Mai sunt și alte siteuri care spun fix același lucru.

Cota de impozitare a profitului în Germania e între 30% și 33%, nu 15% cum zice Profit.ro. Informația asta putea fi verificată în 1 minut de persoana care a scris acel articol. Ăsta e un fake news grosolan.

Impozitul pe profit în Ungaria

Altă problemă pe care o am cu articolul ăsta e legată de Ungaria. Conform PwC, Ungaria are într-adevăr o cotă de impozitare de 9%, dar nu pentru toată lumea. Anumite sectoare de activitate au cota de impozitare considerabil mai mare:

  • De exemplu companiile din sectorul de energie sunt impozitate cu o cotă de 31%!
  • Companiile de publicitate sunt impozitate în funcție de veniturile obținute, nu de profit

Ba mai mult, există un impozit de 2% foarte similar cu impozitul pe profit aplicat de municipalități (LBT) care se adaugă la impozitul pe profit.

Deci nici Ungaria nu e prea are cota de impozitare de 9%.

Impozitul pe profit în România

Chiar și România are problemele ei când vine vorba de acea cotă unică de impozitare. De ce spun asta? Pentru că, la fel ca Ungaria, cota unică de impozitare de 16% nu prea e unică. Asta pentru că în România avem următoarele impozite directe:

Deci iar nu prea putem compara mare lucru pentru că cele 3 tipuri de impozit se exclud reciproc. Astea sunt chestii de bază de fiscalitate. O persoană care scrie pe subiectul ăsta ar cam trebui să le știe.

Și știți ce e și mai nasol? Că Profit.ro a scris despre încasările la bugetul de stat din fiecare din cele 3 impozite de mai sus pe 19 mai 2019. Alt autor, dar același subiect! Concluzia articolului acesta din mai e că veniturile statului au scăzut ca urmare a extinderii acestor 2 tipuri de impozit. Altfel spus, cota efectivă de impozitare a companiilor din aceste sectoare e mai mică decât dacă ar fi plătit impozit pe profit!

Concluzii

  • Germania nu are cota de impozitare de 15% ci de 30% – 33%
  • Ungaria nu are cota de impozitare de 9% ci are mai multe cote, în unele domenii impozitul ajungând și la 31%
  • România nu mai are de mult o singură cotă de impozit de 16% ci unele mai mici!

Și ca o concluzie generală articolul de la Profit.ro e plin de greșeli și reprezintă un fake news grosolan!




Reprimirea Rusiei în Consiliul Europei și votul Moldovei

De cele mai multe ori geopolitica e o chestie complicată: azi se întâmplă ceva care ar putea avea consecințe peste 3 ani. Alteori însă consecințele unui act sau unei înțelegeri se văd imediat. Un astfel de exemplu rar s-a petrecut recent, când s-a votat reprimirea Rusiei în PACE.

Ce e PACE?

PACE vine de la Parliamentary Assembly of the Council of Europe. Consiliul European e un organism care nu e afiliat Uniunii Europene și care reprezintă un fel de forum de discuții pentru țările europene. PACE e o formulă extinsă dacă vreți, cu un fel de Adunare Parlamentară în care reprezentanții țărilor membre supun la vot anumite propuneri.

Rusia și PACE

Rusia a fost suspendată din PACE odată cu anexarea Crimeei și începutul războiului din Estul Ucrainei. Aceasta a fost doar una dintre măsurile luate împotriva Rusiei. Puteți crede că astfel de măsuri sunt doar simbolice și nu afectează pe ruși prea tare. Dar lipsa Rusiei din acest Consiliu cântărește destul de greu în ceea ce privește prestigiul internațional al acestei țări.

Practic Europa a spus: nu ne interesează să vorbim cu voi și li s-a întors spatele.

Ei bine, recent s-a votat pentru eliminarea suspendării Rusiei. Iată cum a arătat votul (via Daniel Szeligowski):

Tot Vestul Europei a votat pentru reprimirea Rusiei. Țările baltice, Polonia, Ucraina, Suedia și Georgia au votat în bloc împotriva primirii Rusiei înapoi. România, Finlanda și Danemarca au votat jumătate pentru, jumătate împotriva.

Scorul final a fost 118 pentru, 62 împotriva, iar Rusia va fi reprimită. Ucraina a anunțat că se retrage din PACE în semn de protest.

Schimbarea de atitudine a Moldovei

Spuneam că geopolitica uneori se vede rapid și cu ochiul liber. Despre ce e vorba concret? Despre Moldova!

Țara a votat pentru reprimirea Rusiei în PACE. Asta după ce Plahotniuc a fost scos din schemă iar Maia Sandu și Igor Dodon conduc țara. Moldova era anti-rusă de ceva timp, dar acum iată că virează puternic pentru susținerea Rusiei.

Se vede clar schimbarea de atitudine a Moldovei față de Rusia. Nu trebuie să fii vreun expert în geopolitică ca să observi asta! Mai sunt și alte chestii care s-au petrecut în Moldova de atunci, cum ar fi de exemplu asta (via Cristi Hrituc):

Deputatul Iurie Boloboceanu, care fusese condamnat în prima instanță la 14 ani de închisoare pentru trădare de patrie, a fost eliberat de Curtea de Apel. Boloboceanu fusese surprins în flagrant când transmitea informații către un agent GRU, care avea statut diplomatic în Republica Moldova.

Au eliberat pe cineva prins în flagrant în timp ce dădea informații Rusiei. Nu că se bănuia că ar face asta, omul a fost prins in flagrant în timp ce o făcea!

Influencerii români și Moldova

De remarcat însă și altceva: În România dreapta și în special influencerii din apropierea USR PLUS au susținut puternic orice propunere anti-Plahotniuc. Au fost unii oameni care au atras atenția că prin primirea lui Dodon la guvernare se deschide larg ușa pentru Rusia în Republica Moldova. Dar direcția influencerilor a fost monocromă: jos Plahotniuc, sus Maia Sandu. Evident că nimic despre Igor Dodon.

Bun, acum întrebarea mea e: unde sunt influencerii ăia acum? Câți dintre ei scriu despre reprimirea Rusiei în PACE? Câți dintre ei scriu despre votul pro-Rusia al Moldovei? Câți dintre ei scriu despre votul pro-Rusia al Germaniei?

Sau poate credeau că tot ce fac țările vestice e curat și frumos? Nu știau de pactul dintre Germania și Rusia? Iată consecințele geopoliticii la nivel înalt: Rusia revine încet, dar sigur înapoi în Europa, cu tot cu Crimeea.