Cum arată marketingul online făcut cu cap

Nu știam de chestia asta pentru că nu am mai jucat Fifa de la varianta 2008 încoace. Dar oamenii de marketing din spatele acestei campanii de la Burger King își merită fiecare bănuț. Urmăriți clipul de mai jos:

Ce e fain la ideea lor:

  • Pe vremea mea când începeai career mode nu puteai lua o echipă de genul Liverpool ci cluburi din Liga a 4a sau a 5a din Anglia, a doua din Franța sau Spania șamd. Au știut de treaba asta și au sponsorizat un club de jos știind că multe lume va trebui să aleagă un astfel de club.
  • Mulți manageri în joc nu renunță la club imediat ce pot ci rămân acolo și duc clubul până în Premier League și transferă sau cresc jucători. Iarăși au știut asta și au reușit să își atașeze imaginea de un astfel de club.
  • Au înțeles că oamenilor care joacă Fifa le place să se laude cu golurile lor așa că dacă mai primesc și ceva la schimb ca să posteze cu atât mai bine. Legarea golurilor de social media a fost perfectă pentru că a făcut algoritmul să le pună postările în față și să obțină publicitate în mod organic.

Una peste alta ce au reușit oamenii ăștia e impresionant pentru mine ca profan. Sunt sigur că mai sunt și alte exemple de campanii bune, dar ăsta mi se pare foarte bun în lumea digitală în care trăim.




De ce nu prea câștigă echipele de fotbal din capitale Liga Campionilor?

A trecut și finala Ligii Campionilor și cu prilejul acesta am aflat și eu de un fenomen ciudat din fotbalul european. Se pare că trofeul Ligii Campionilor și Cupa Campionilor Europeni (competiția predecesoare) sunt câștigate foarte rar de echipe din capitale europene.

Exemple:

  • În Anglia singura echipă din capitală care a câștigat Liga Campionilor e Chelsea. Iar asta s-a întâmplat o singură dată, după ce Abramovici a pompat enorm de mulți bani în echipă. În rest Anglia se laudă cu performanțele echipelor din afara capitalei: Liverpool, Manchester United, ba chiar și Nottingham Forrest (de 2 ori) și Aston Villa.
  • În Franța singura echipă care a câștigat Liga Campionilor e Olympique de Marseille. PSG, echipa Parisului, în ciuda faptului că are bani gârlă nu reușește să câștige trofeul.
  • În Germania Berlinul nu prea există pe harta fotbalului. La nivel de Liga Campionilor Bayern domină ca număr de trofee, dar pe lista câștigătorilor se află și SV Hamburg și Borussia Dortmund.
  • În Italia fotbalul în ultimii ani a fost dominat de Juventus Torino, dar dacă ne uităm pe lista câștigătorilor vedem că AC Milan e ca nr. număr de trofee peste ei. Pe lista câștigătorilor se mai află și Inter Milan. Roma nu are nici o echipă cu trofeu in schimb.

Sunt și excepții deși oarecum discutabile:

  • Spania e exemplul cel mai evident unde o capitală a dat în mod consistent o câștigătoare a Ligii Campionilor. Dar succesul Madridului e explicabil prin faptul că echipa din capitală a fost ajutată puternic de regimul lui Franco.
  • Portugalia e un alt exemplu, acolo unde Benfica Lisabona se află pe lista câștigătorilor Ligii Campionilor. Problema e că ambele trofee sunt obținute în anii 60 (1961 și 1962 mai exact). De atunci însă nimic, deși Liga Campionilor a fost câștigată de 2 ori de o altă echipă portugheză: FC Porto (1987 și 2004).
  • Olanda găzduiește un alt gigant al fotbalului european în materie de trofee: Ajax Amsterdam, echipă cu 4 trofee. Problema aici e următoarea: Amsterdam nu prea e capitala Olandei decât pe hârtie, majoritatea instituțiilor statului fiind situate în Haga. Dar Olanda a mai luat Liga Campionilor prin PSV Eindhoven și Feyenord Rotterdam.
  • România are pe Steaua București iar Iugoslavia pe Steaua Roșie Belgrad, două echipe fanion din două țări comuniste care au alocat resurse vaste pentru a sprijini cluburile din capitală.

Care e explicația?

Drept să vă spun nu am reușit să găsesc o explicație exactă pentru acest fenomen. Fenomenul e cunoscut de ceva timp și a fost discutat de multe ori, dar nu s-a putut ajunge la un consens.

Există însă o explicație care mi-a sărit în ochi și care aduce o idee foarte interesantă în discuție. Ideea a fost prezentată într-o carte numită ”Why England Loose” care discută fenomene fotbalistice ceva mai ciudate. Cred că am să cumpăr cartea pentru că pare interesantă. Dacă nu aveți chef să cumpărați cartea puteți citi un rezumat făcut de autorii cărții în Financial Times.

Oamenii ăștia vin cu o observație interesantă: mai toate cluburile care au dominat fotbalul din anii 50 până prin 2010 au o chestie în comun – sunt din orașe industriale vechi.

Anglia are Liverpool și Manchester, locuri unde revoluția industrială a și început de altfel. În Franța avem Lyon, Marseille, în Spania avem Barcelona ca și centru industrial. În Germania evident că vom avea Munchen în zona industrială a Bavariei (industria auto) și Dortmund în zona Rhin-Ruhr, faimoasă pentru industria metalurgică. În Italia avem Milano și Torino, ambele în nordul industrializat al Italiei, locație cu uriașe fabrici pe vremuri.

Ce treabă are industria cu fotbalul? Ei bine, nu e foarte clar de ce, dar mai toate cluburile cu tradiție au apărut în orașele industriale. Iar aceste cluburi au fost în permanență mai bine reprezentate în competițiile interne. E posibil ca succesul lor să se datoreze susținerii puternice venite din partea muncitorilor, prezenți în număr mare la stadion. Atenție, vorbim de o lume în care cei mai mulți bani nu veneau din drepturi de televizare sau tricouri ci din biletele plătite de fanii veniți la stadion. E o lume de dinainte de șeici arabi care cumpărau tot cu petrodolarii lor.

Dar de ce veneau mai mulți oameni la stadion în orașele industriale și mai puțin în capitală? Greu de spus, autorii acelei cărți spun că muncitorii erau in mare parte din oameni dezrădăcinați, veniți de la sat, aflați departe de familii și care simțeau nevoia de a se simți parte dintr-o comunitate. Iar cluburile de suporteri, galeriile și meciurile de fotbal le ofereau acel sentiment de a aparține unui grup.

Nu știu dacă asta e explicația, dar cert e că și în 2020 o echipă dintr-un oraș industrial a câștigat Liga Campionilor. Sunt curios cât va ține fenomenul acesta având în vedere forța financiară fabuloasă a unor orașe precum Paris sau Londra.