Banca Centrală a SUA reduce dobânda de politică monetară pentru prima oară de la criză

Cam asta ar fi cea mai importantă știre economică din vara asta: Banca Centrală a SUA (FED) a decis să reducă rata dobânzii de politică monetară (via The Guardian):

The US central bank cut its key benchmark interest rate by a quarter of a percentage point, to a range of 2%-2.25%, in the first reduction in borrowing costs since immediately after the financial crisis a decade ago.

De ce FED-ul a redus rata dobânzii de politică monetară?

Păi conform lui Jerome Powel, președinte FED decizia a avut în vedere mai mult situația externă (via The Guardian):

Jerome Powell, the Fed chairman, said weak global growth and the US-China trade war had been disruptive for the world economy and had an impact on growth in America, despite the US labour market remaining strong with the lowest unemployment rate since the late 1960s.

Așadar principala problemă a SUA rămâne războiul comercial cu China. Vorba prin târg e însă că o altă problemă, poate chiar mai mare, e faptul că inflația rămâne în continuare sub așteptări, în ciuda șomajului aflat la un nivel nemaiîntâlnit de mic în perioada de pace.

De ce e inflația importantă?

Românii au oroare de inflație din cauza episoadelor de hiper inflație din anii 90. Dar prea puțină inflație e la fel de rea ca prea multă inflație. Prea puțină inflație sau, mai rău, deflație (inflație negativă, adică o scădere a prețurilor) conduce de regulă la recesiune.

De ce? Pentru că bunuri care azi se vând cu 100 de lei, mâine se vând cu 95 de lei. E bine pentru cumpărător, dar vânzătorul nu are nici un fel de motiv să mai vândă sau să aducă noi produse pe piață. Așa că activitatea economică încetinește.

Așa că majoritatea băncilor centrale încearcă să țină inflația pe la un 2%, nivel la care inflație nu e nici prea mare, nici prea mică. Cum stă SUA?

În context istoric lucrurile nu arată așa rău:


sursă tradingeconomics.com

Problema devine evidentă dacă ne uităm la cifrele pe ultimul an:


sursă: tradingeconomics.com

Se vede clar o scădere a inflației, ceea ce crește riscul unei recesiuni economice în SUA. Așa că FED-ul a decis să intervină și să scadă rata dobânzii cu 0,25%.

Ce efect va avea această reducere?

Atunci când o bancă centrală simte că o paște o recesiune principalul instrument pe care îl are la îndemână e rata dobânzii. O diminuare a ratei dobânzii de politică monetară face creditele mai ieftine și diminuează dobânzile la depozite. Banii sunt stimulați să circule în felul ăsta.

În același timp însă, o astfel de reducere a dobânzii marchează și un potențial risc de recesiune. Așa cum explica și Yannis Varoufakis în ”Talking to my daughter” (recenzia e pe vine), orice antreprenor cu capul pe umeri va citi într-o astfel de măsură o problemă. Pe românește, dacă e nevoie de o astfel de măsură, înseamnă că economia nu o duce prea grozav.

Ei bine, fix asta au gândit și americanii. Iată indicele Dow Jones (Industrial) după anunțarea deciziei FED:

Apropo de asta, prin iunie 2019, geniul stabil de Donald Trump zicea asta pe Twitter:

În tweetul ăla era supărat că FED-ul nu reduce rata dobânzii. Mii de puncte în sus Dow Jones…doar că nu.

Ce înseamnă decizia asta pentru SUA?

SUA trece prin cea mai lungă perioadă fără recesiune de după al Doilea Război Mondial. Așa că mai toată lumea se aștepta la o recesiune să vină la un moment dat. Cumva chestia asta nu e ceva neașteptat sau neobișnuit. Dimpotrivă, e semnalul că se petrece o decelerare a economiei americane.

Cu toate astea economia nu și-a revenit, în ciuda numerelor frumoase:

O economie a SUA în recesiune va trage după ea și restul lumii. O nouă recesiune nu înseamnă neapărat și o nouă criză economică însă. E nevoie de alte lucruri să se întâmple pentru ca o nouă criză să apară.

Decizia e binevenită în cazul ăsta, dar semnalul pe care îl transmite s-ar putea să îi facă pe investitori să vrea să se pună la adăpost, adică fix rezultatul opus.

Ce înseamnă decizia asta pentru România?

Dacă SUA intră într-adevăr în recesiune, chestia asta va marca finalul unui ciclu economic. E de așteptat ca și economia Uniunii Europene și în special a Germaniei să scadă în tandem. China la rândul ei va fi afectată de o încetinire a economiei americane.

În ciuda declarațiilor belicoase UE, China și SUA fac mult comerț. Așa că o recesiune de o parte a Atlanticului sau Pacificului are șanse mari să tragă în recesiune și cealaltă parte a Atlanticului sau Pacificului. Comerțul României cu SUA nu e atât de mare încât să ne bage pe noi în recesiune direct. Dar dacă UE (și în special Germania și Franța) sunt afectate de recesiunea din SUA și noi vom fi la rândul nostru.

De ce? Pentru că mare parte din producția de bunuri și servicii a României merge spre UE și apoi spre SUA și China. Așadar o recesiune în SUA poate atrage după sine și România în recesiune. Propagarea ei se va face mai încet, dar probabil în 3-6 luni s-ar face resimțită și în România, iar în 9 – 12 luni s-ar vedea și în cifrele oficiale și încasările la buget.




5 lucruri despre vizita FMI în România

A fost și FMI în vizită zilele trecute în România și a tras niște concluzii. Cele clasice le știți:

  • trebuie continuată lupta anti-corupție
  • trebuie alocați bani pentru proiecte de infrastructură, nu pentru creșteri salariale
  • posibil ca România să rateze ținta de deficit de 3%.

Nu insist pe marginea lor pentru că toată lumea a vorbit despre ele. Ce mi-a atras atenția mie însă au fost câteva chestii interesante în concluziile lor care au zburat sub radar:

  1. E nevoie de reforme pe piața muncii – Și nu mă refer la alte tăieri de taxe ci la a aduce mai multe persoane pe piața muncii. Avem o rată a șomajului extrem de scăzută, dar unul din cele mai scăzute grade de ocupare din Uniunea Europeană (66%), față de o medie de 70% la nivel de UE. Nu numai cantitatea e însă problema, ci și calitatea: România are nevoie de forță de muncă cu anumite calificări, nu de gigei care să dea cu lopata. Lipsa forței de muncă calificate va conduce la oportunități de investiții ratate, la creșterea costului cu forța de muncă și la o potențială supra-încălzire a economiei.
  2. Există un risc real de creștere a costurile la care România se împrumută – Și asta din două motive mari și late:
    1. Măsurile economice luate de guvern ar putea să fie percepute ca periculoase – Nu insist pe subiectul acesta.
    2. Mediul economic extern ar putea să lucreze în defavoare – aici e o chestie mai interesantă pentru că de data asta riscul nu vine de la vreo catastrofă economică ci de la faptul că UE ar putea avea probleme iar SUA a început un proces de creștere a ratei dobânzii de politică monetară. Cum ne impactează pe noi? Simplu, creșterea ratei dobânzii de politică monetară din SUA va ridica și rata dobânzii la depozite și rata dobânzii la certificate de trezorerie. Asta înseamnă că în timp depozitele și certificatele de trezorerie americane vor deveni mai atractive pentru investitori. O parte din banii care intrau în economiile emergente, cum este România, vor lua drumul SUA. Costurile la care România se va împrumuta în 2017 și 2018 vor crește cu siguranță.
  3. Companiile de stat sunt o gaură neagră – Aici lucrurile sunt un pic mai dificile. Sloganul cu ”Noi nu ne vindem țara!” e aruncat frecvent în față de politicieni naționaliști pentru a justifica faptul că avem în continuare companii mari deținute de stat. Și da, FMI a propus de multe ori privatizarea lor. Dar ce e interesant aici e motivația FMI: creșterea eficienței acestor companii. Altfel spus, ce îi râcâie pe ei nu e că aceste companii sunt conduse de stat ci faptul că sunt conduse groaznic și sincer…le cam dau dreptate. La TAROM 40% dintre angajați sunt rude. În același timp, TAROM e singura companie aeriană care retrage curse și e pe pierdere. Hidroelectrica a pierdut aproape 1 miliard de euro prin contractele bilaterale încheiate cu ”băieții deștepți”.  FMI recomandă o îmbunătățire a eficienței acestor companii, chestie care se poate traduce mai ușor prin: ”Nu mai furați atât de rău de acolo!”. Unul din motivele pentru care de ani de zile nu se investește în infrastructura feroviară e acela că respectiva infrastructură e deținută de CFR, iar CFR nu are bani pentru că e căpușată din toate direcțiile. Aceeași problemă la Transelectrica, companie de stat ce deține liniile de înaltă tensiune ce transportă curent electric, stațiile de transformare etc. S-a încercat cu management privat și nu a mers, așa că FMI recomandă să privatizăm. Iar asta pare a fi într-adevăr singura soluție realistă de a stopa găurile din buget provocate de aceste companii.
  4. Fond de investiții – Guvernul vrea mega-fond de investiții ca alte state dezvoltate, FMI zice: ”Ok, faceți fond, dar cu reguli de transparență din acele state dezvoltate”. Dar dacă ar face asta nu s-ar mai putea fura nimic. Cum adică guvernanță corporativă? Cum adică selecția proiectelor de investiții în funcție de randament? Ha ha!
  5. Dacă aveți credite, puneți bani deoparte de acum – În primul rând motivul pentru care creditele sunt ieftine acum e rata dobânzii de politică monetară extrem de scăzută: 1,75% (minim istoric pentru România de fapt). Eu cred însă că în următorii doi ani vom asista treptat la o creștere a ratei dobânzii de politică monetară și implicit a ROBOR-ului (rata la care băncile se împrumută între ele). Și cum ROBOR la 3 luni e folosit pentru a calcula rata dobânzii pentru majoritatea creditelor ipotecare, vom vedea și o creștere a ratei lunare a creditului. De ce cred că ROBOR se va duce în sus? Motivele ar fi astea:
    1. revenirii inflației la un nivel de pest 2%
    2. creșterii presiunii de pe piața muncii cauzate de lipsa acută de personal calificat
    3. creșterii ratei dobânzii de politică monetară în SUA (vezi mai sus).


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]