1

Ce se întâmplă când nu vrei să reglementezi deloc prețul curentului: cazul Texas

Nu știu dacă ați urmărit știrile de peste ocean, dar acum câteva săptămâni o furtună de iarnă a lovit Texasul. Da, da, Texas, locul ăla cu deșert din sudul Statelor Unite.

În fine, scriu despre furtuna asta pentru că s-a întâmplat si chestie interesantă din punct de vedere economic: din cauza frigului consumul de energie a crescut puternic, pentru ca fiecare a incercat sa se incalzeasca cu aeroterma sau centrala lui pe gaz.

Ce se întâmplă când crește cererea? Păi legile economiei spun că într-o piață liberă ar trebui să crească și prețurile dacă ofertă nu poate crește pe măsură.

Vreți să vedeți niște exemple din Texas? Iata (sursă):

Comparați prețul de mai sus (2 dolari americani) cu prețul din România (0,263 RON / Kwh).

Iar treaba asta poate duce la drame (sursă):

“My savings is gone,” said Scott Willoughby, a 63-year-old Army veteran who lives on Social Security payments in a Dallas suburb. He said he had nearly emptied his savings account so that he would be able to pay the $16,752 electric bill charged to his credit card — 70 times what he usually pays for all of his utilities combined. “There’s nothing I can do about it, but it’s broken me.”

Știți mema aia cu: ești sărac pentru că nu ai muncit destul. Ei bine, în SUA poți ajunge sărac dacă îți plătești factura la curent.

Știți ce e și mai interesant în povestea asta? Partea următoare:

But when last week’s crisis hit and power systems faltered, the state’s Public Utilities Commission ordered that the price cap be raised to its maximum limit of $9 per kilowatt-hour, easily pushing many customers’ daily electric costs above $100. And in some cases, like Mr. Willoughby’s, bills rose by more than 50 times the normal cost.

Așadar cei care se ocupă de piața de energie din Texas au crescut prețul maxim pe care furnizorii de energie îl pot cere pe kwh până la 9 dolari / kwh ceea ce a dus la facturi la energie de 100 de dolari pe zi!

Așadar faptul că au crescut prețurile la un nivel astronomic nu e o anomalie ci fix ce se aștepta orice economist să se întâmple! De altfel, chiar persoana care a creat actualul sistem de prețuri la energie pentru Texas a zis așa:

William W. Hogan, considered the architect of the Texas energy market design, said in an interview this past week that the high prices reflected the market performing as it was designed.

Lumea s-a ofuscat pe chestia asta, dar omul are dreptate, piața a fost creată de așa natură încât să favorizeze producătorii și distribuitorii de energie, nu consumatorii. Fix asta a făcut!

Cei care au avut curent au fost norocoși, au fost multe exemple (gen ăsta, sau ăsta ori ăsta) de oameni care nu au avut deloc energie (nici curent nici gaz) pentru că fie a crăpat rețeaua de frig (transformatoare, țevi sau stații de pompare înghețate), fie nu a fost suficientă energie de distribuit. Iar aici apare o altă anomalie interesantă legată de Texas: se pare că Texas e singurul stat american cu propria rețea de energie electrică, restul statelor americane sunt racordate la cele 2 mari rețele care reunesc SUA și Canada:

Alinor at English Wikipedia, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons

Texas e pata aia albastră între verde și galben. Faptul că rețeaua lor de energie e atât de mică a făcut ca regiunile vecine să nu poată transfera energie electrică masiv pentru a crește oferta și a echilibra cererea. Nu îmi e clar le ce îi ajută pseudo-independența asta a rețelei de energie.

Ceea ce face cu atât mai perversă ridicarea prețului la energie înainte de furtună. Pentru oricine se uită la harta aia devine clar care va fi consecința acestei mișcări.

De ce e nevoie de o piață reglementată

Am avut și noi parte de o liberalizare a pieței și cred că e important să vorbim despre ce înseamnă lipsa reglementării pieței. Iar cazul Texas e oportunitatea perfectă pentru a vedea ce se întâmplă atunci când când piața e lăsată să se regleze singură. Vedeți voi, într-o economie de piață cererea și oferta se reglează prin intermediul prețului. Ceea ce sună ok în teorie, dar în practică asta poate însemna că o ajustare a pieței îi va costa enorm de mult pe oameni care sunt puși între a alege: prețuri exorbitante sau să înghețe (la propriu, nu e figură de stil) în case.

Am explicat într-o postare de anul trecut de ce plafonarea prețului în cazul măștilor nu era o idee bună. Și aparent ce spun acum e în contradicție cu argumentele din acel articol despre măști. Dar nu e, pentru că prețul mai mare în cazul măștilor a făcut ca mai mulți producători sa se apuce de fabricat măști. În acel caz prețul mai mare a dus la creșterea ofertei.

În cazul Texas guvernul acestui stat a lăsat prețul să meargă până la 9 dolari / kwh. Dacă ar fi scos și această limită puteți fi sigur că s-ar fi dus și mai sus. De ce? Simplu: oferta nu doar că a nu crescut, chiar a scăzut pentru că multe echipamente nu erau construite pentru a face față frigului. De aia au crăpat de exemplu mori de vânt care produceau energie deși în Norvegia sunt mori care merg la temperaturi mult mai mici.

Iar faptul că Texasul are propria rețea de energie a făcut ca oferta să nu poată efectiv crește. Oricât de mult s-ar fi dus prețul în sus oferta nu avea crește pentru că nu exista furnizor de energie care să livreze suplimentar.

În astfel de circumstanțe reglarea pieței prin preț nu are sens. Dacă vreți e echivalent cu a pune un om lovit de mașină în stare gravă să aleagă între moarte sau un preț astronomic pentru a-l duce la spital și trata. Evident că acel om va alege prețul astronomic, e o chestie de viață și de moartă. Poți să spui însă că ăla e prețul pieței? E inuman să faci așa ceva și acel preț e pur și simplu extracție de resurse și nimic mai mult. Acel preț nu duce la creșterea ofertei sau la servicii mai bune.

Dacă ești milionar poate îți permiți să plătești o factură de câteva mii de dolari la curent. Dar pentru cei cu venituri medii sau mici asta înseamnă că îi condamni fie să înghețe fie să își distrugă viața.

Lipsa de reglementare în materie de preț de utilități îi afectează întotdeauna mai rău pe cei vulnerabili / săraci.

Și apropo de asta, Ted Cruz, probabil cel mai influent politician texan din ultimii ani s-a urcat imediat ce a dat frigul într-un avion cu familia și a zburat spre Cancun, Mexic.

Știți în schimb cine s-a apucat să strângă bani pentru a ajuta familiile fără posibilități din Texas? Alexandra Ocasio Cortez, parlamentar din Bronx, New York, care a reușit să strângă într-un timp relativ scurt aproape 5 milioane de dolari. Dacă nu face ceva incredibil de tâmpit în următorii ani cred că AOC are șanse reale la o funcție înaltă în stat (chiar de președinte, de ce nu?).

Cât despre Texas, măcar de ar fi consecvenți și republicanii la faza cu ”nouă nu ne place reglementarea”:

E vina energiei regenerabile?

S-a vorbit despre faptul că energia regenerabilă ar fi responsabilă pentru prețurile mari plătite de consumatorii texani. Chestia asta a dus la niște discuții aprinse prin media.

De partea acuzatorilor stau republicanii texani care văd în energia regenerabilă un fel de satană. Ei au dat vina pe energia eoliană pentru faptul că au urcat prețurile atât de sus. Logica lor e ceva de genul: din cauza frigului au picat morile de vânt, ceea ce a dus la scăderea producției de energie, chestie care a dus la creșterea prețului.

Problema cu logica asta e următoarea: în Norvegia funcționează eoliene bine mersi deși sunt aproape sau dincolo de cercul polar. Cum? Simplu, cablurile, transformatoarele și echipamentul în general sunt izolate pentru a face față temperaturilor mici. Valabil inclusiv pentru țări precum Rusia unde sunt +30 grade celsius vara și -30 grade celsius iarna.

Apoi mai e și faptul că energia verde. deși în creștere, nu reprezintă suficient de mult în producția de energie a Texasului pentru a fi cu adevărat relevant într-o astfel de discuție. Chiar și cu acea contribuție venind din surse regenerabile, creșterea cererii ar fi depășit cu mult oferta:

US energy market analysts ICF said the problem was caused primarily by surprisingly high demand. “ERCOT’s Extreme Peak Load scenario anticipated demand up to 67.2 GW, but the day-ahead load forecast for 8am Monday was 74.5 GW. ERCOT’s Extreme Peak forecast was based on 2011 winter weather, which resulted in emergency operations but not widespread load shedding”. They too reiterated the culprit. “Thermal outages, rather than renewables, are the main supply gap”. (sursă)

Ar fi frumos să închidem discuția asta spunând că totul e ok cu regenerabilele astea și ăștia de se plâng bat câmpii. Viața e însă complexă și are multe aspecte, cum ziceau niște oameni înțelepți odată.

În ianuarie 2021 Europa a fost la doi pași de o pană uriașă de curent. Părți din România și alte țări au rămas complet fără curent, în timp ce în Franța și Italia a fost tăiat curentul consumatorilor industriali. Motivul? O supra încărcare a rețelei undeva în Croația care a dus la o fluctuație peste limite a frecvenței, care ar trebui să stea în jur de 50 Hz de obicei. Nu se știe încă ce a cauzat acea pană de curent.

Probleme similare însă au apărut în California și Australia, acolo fiind cauzate de energia regenerabilă. Vedeți voi, e clar pentru toată lumea că vântul nu bate tot timpul iar soarele mai intră și între nori. Ce nu e clar pentru toată lumea e că atunci când soarele strălucește puternic afară lumea nu prea aprinde lumina și implicit nu consumă curent. În schimb se generează foarte mult curent în acel moment. Ce se întâmplă cu acel curent? Ei bine el trebuie să intre în rețea. Ce se întâmplă dacă intră prea mult curent, într-un timp prea scurt și nu există suficient consum? Pică rețeaua!

Dar dacă nu bate vântul sau e o zi rece și cu nori? Consumul de energie crește, dar regenerabilele nu produc decât puțin? Cu se acoperă diferența de consum? Păi din alte surse îmi veți spune. Care alte surse? Că energia pe cărbune nu ne place că poluează, energia nucleară nu ne place că am văzut filmul Cernobâl.

Apropo, dureaza minim 24 de ore să dai restart la o centrală nucleară. Tot așa vreo 10 – 20 de ore să pornești o centrală pe cărbune. Cele mai rapide par a fi cele pe gaz (1 oră), dar din alea nu prea sunt.

Deși se poate estima destul de bine câtă energie din surse regenerabile se poate produce, sunt și destule situații în care acele estimări nu vor funcționa. În Texas problema nu au fost regenerabilele, repet, dar asta nu înseamnă că nu trebuie discutat despre faptul că astfel de surse provoaca probleme prin faptul că sunt impredictibile uneori. Rețele electrice bazate într-o mare măsură pe energie regenerabilă vor claca.

Se poate întâmpla așa ceva și în România?

Asta a fost între primele întrebări pe care mi le-am pus când am văzut ce s-a întâmplat în Texas. Puțin probabil, dar nu imposibil. România are marele avantaj că e legată la rețeaua europeană de energie deci poate importa curent electric și gaz dacă la un moment s-ar trezi cu o creștere puternică a cererii. Ar face asta la un preț mai mare decât e prețul intern, dar cu siguranță nu la prețuri similare cu cele din SUA.

Pe de altă parte nici nu e neapărat exclus să vedem niște facturi mari la un moment dat. Haideți să ne gândim la un scenariu nasol de tot:

Vine o iarnă grea peste Europa, nu doar peste, ci peste toată Europa, din Rusia până în Franța. Implicit crește consumul și de gaz și de curent pe tot continentul, nu doar în România. Din cauza unor tensiuni politice sau pur și simplu pe fondul consumului mare prețul gazului crește și odată cu el prețul curentului. Putem avea căderi ale rețelei în unele țări și creșteri rapide de preț în alte părți.

Și știți ce? Avem prețuri liberalizate deci consumatorii care nu au optat pentru contract cu preț fix s-ar putea trezi cu prețuri mult mai mari.

Ar fi prețurile atât de mari precum în Texas? Cu siguranță nu, dar prețuri mult mai mari decât media cu siguranță vor fi. Există contracte cu preț variabil, contracte cu preț fix și multe alte minuni pe piață. Nu vă spun eu ce să vă luați și ce nu. Aveți însă grijă în ce vă băgați și gândiți-vă de 3 ori înainte să vă alegeți un contract.




Bitcoin e o calamitate pentru mediul înconjurător

Mă fascinează și oripilează în același timp Bitcoin și armata de fani a lor. Am mai scris despre Bitcoin, nu vreau să mă repet, dar din când în când mai dau peste câte o informație interesantă pe tema asta. Cum ar fi de exemplu treaba asta:

Bitcoin uses more electricity annually than the whole of Argentina, analysis by Cambridge University suggests. (sursă)

Cei de la Cambridge au făcut o pagină care prezintă estimări în timp real al cantității de energie consumată de mineritul de bitcoin. Iată câteva chestii:

O fi mult, o fi puțin? Haideți să vedem:

Cică minatul de bitcoin ar consuma aproximativ 0,53% din totalul de energie la nivel global. Adică o chestie virtuală care nu prea ajută la nimic consumă 0,53% din electricitatea totală din lume. Tot nu vă e clar dacă e mult sau puțin? Haideți să comparăm cu niște țări:

Așadar bitcoin consumă mai multă energie într-un an decât toată Olanda și aproape la fel de mult ca Norvegia sau Pakistanul. Apropo, România a consumat în jur de 55 TWh în 2019, deci bitcoin consumă într-un an de 2 două ori cât toată România. Atenție, nu vorbim de cât consumă românii, vorbim de toată țara adică inclusiv cu industrie.

Tesla a cumpărat niște bitcoin

Poate ați auzit de asta, dar Tesla (firma de făcut mașini a lui Musk) a cumpărat niște bitcoin. Cam 1,5 miliarde de dolari mai exact. Ei bine, o chestie pe care poate nu o știți e că Tesla primește o gălăgie de bani de la statul american sub formă de subvenții pentru că vinde mașini ”verzi”, adică din alea care nu ard benzină sau motorină, deci nu omoară planetă.

Dar așa cum remarcă și tipul ăsta practic Tesla a băgat toți banii luați în 2020 de la stat pentru că vinde mașini ”verzi” într-o chestie virtuală care arde electricitate generată în mare parte prin arderea de cărbune sau combustibili fosili:

“Tesla got $1.5bn in environmental subsidies in 2020, funded by the taxpayer.

“It turned around and spent $1.5bn on Bitcoin, which is mostly mined with electricity from coal. Their subsidy needs to be examined.” (sursă)

Cred că e destul de clar cât de tare îi pasă lui Elon de planetă.

Altfel da, mișto bitcoin ăsta, nu îl poți folosi pentru a cumpăra chestii, nu îl poți lipi de fruntea unui lăutar, omoară și planeta…nu știu, mie nu îmi place.




România e fruntașă în UE la infringementuri

Comisia Europeană a publicat o listă de cazuri de infringement deschise împotriva țărilor membre. Nimic nou în treaba asta, periodic se publică câte o listă din asta. Problema pentru noi însă e că această listă menționează România de suficient de multe ori încât să mă facă să mă întreb dacă mai muncește cineva în instituțiile care conduc țara asta.

Bine, având în vedere cât de repede se schimbă guvernele la București probabil ar trebui să mă mir că nu avem mai multe infringementuri.

Ce e o procedură de infringement?

Înainte de a vă da lista cu restanțe haideți să vă explic mai întâi ce e procedura asta de infringement.

Din momentul în care România a devenit membră a Uniunii Europene și-a asumat obligația de a respecta legislația europeană în anumite domenii de activitate. Legislația europeană e construită pe sistemul aplicării unor principii, lăsând la latitudinea țărilor membre să implementeze acele principii așa cum cred ele mai bine.

De exemplu legislația europeană obligă România (și restul statelor membre) să impoziteze tutunul vândut populației pentru că e dăunător sănătății. Legislația aceea însă nu spune și cu cât. Tocmai de aceea un pachet de țigări în România costă 16 – 18 lei, în timp ce în Marea Britanie costă 12 – 13 lire (adică de 4 – 5 ori mai mult).

Dacă România nu ar impozita deloc țigările sau ar veni cu niște excepții dubioase de la impozitare pentru unele țigări, atunci Comisia Europeană (instituția care urmărește aplicarea legislației în UE) ar deschide o procedură de infringement împotriva României. Exemplul cu țigările e doar atât, un exemplu, vom vedea mai jos ce probleme sunt în prezent.

Procedura e destul de lungă, având mai multe etape și o puteți consulta aici (link în engleză). În esență acea procedura începe cu o notificare, adică i se spune țării că nu e ok ce face și ar trebui să remedieze ceva-ul acela. Dacă țara aceea nu face nimic sau prea puțin, atunci i se dă un termen și i se cer măsuri. Dacă nici atunci nu se întâmplă nimic atunci se deschide un caz la Curtea Europeană de Justiție și, în cazuri extreme țara aceea riscă să plătească penalități financiare către UE (adică bani mulți).


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Unde avem probleme 

E normal ca o țară să apară ocazional pe lista asta. Dacă citiți comunicatul veți vedea inclusiv țări mari gen Franța sau Germania. Asta nu e neapărat o chestie gravă. Ce e nasol însă e că România apare mult prea des acolo. Iată probleme pe care s-a dispus începerea procedurii de infringement:

  1. Energie: România nu are proceduri pentru situația în care apar șocuri petroliere. Adică dacă mâine începe un război între Iran și Arabia Saudită și exportul global de petrol scade considerabil, România, la fel ca alte state europene va fi lovită puternic. Uniunea Europeană a cerut statelor membre să creeze proceduri care să spună foarte clar ce e de făcut în astfel de situații de criză astfel încât țările membre să nu fie luate prin surprindere. Ei bine România nu are acele proceduri și aparent nici stocuri prea grozave. Ba mai mult, legislația românească descurajează companiile private din a ține astfel de stocuri. Chestia asta e, dacă vreți, un bine forțat , UE gândindu-se cum să facă să protejeze România în cazul unor probleme pe piața de petrol. României în schimb nu prea îi pasă și nu prea vrea sau nu poate să își facă acele proceduri. Îmi și imaginez acum felul în care vor arunca vina unii pe alții politicienii români în cazul în care așa ceva chiar se întâmplă. Și încă o treabă, România e aparent singura atenționată pe problema asta.
  2. Piețe financiare: România, alături de ceva mai multe țări de data asta e codașă la implementarea unor reglementări privind piața financiară cunoscute între specialiști drept MiFID II. Financial Times are un articol bun despre MiFID II și de ce e atât de importantă directiva asta pentru piețele financiare. Măsurile acestea au fost adoptate în contextul în care criza financiară mondială din deceniul trecut a arătat cât de multe operațiuni financiare nu erau acoperite de legislația din domeniul și implicit nu ofereau nici un fel de protecție oamenilor care aveau bani investiți în diverse instrumente financiare. Când zic oameni nu mă refer la mega bogătași ci mai ales la fonduri de pensii, fonduri de asigurări și alte fonduri de investiții similare care ajunseseră să investească banii de pensii sau economii în chestii foarte dubioase. Dar aparent România nu e teribil de interesată de a proteja economiile populației.
  3. Infrastructură pentru combustibili alternativi: Știți ce e încălzirea globală bănuiesc și cât de nasol e când te trezești cu o tornadă în mijlocul Bărăganului. UE vrea ca țările membre să dezvolte infrastructură pentru combustibili alternativi, adică pentru altceva decât benzină și motorină și a încuraja cetățenii să facă trecerea spre combustibili cu un impact mai mic asupra mediului. România și Malta sunt țările nu au făcut aproape nimic în sensul ăsta.
  4. Siguranța vehiculelor rutiere: România are de două ori mai multe accidente rutiere decât media UE. Aici e vorba despre legislația privind inspecția tehnică periodică și siguranța autovehiculelor în trafic. România, alături de alte țări nu a fost capabilă să pregătească legislația care să modifice o serie de parametrii privind siguranța acestor mașini. De ce îi pasă UE-ului de mașinile românilor? Pentru că te poți urca într-o mașină românească verificată prost și apoi provoca un accident în Germania din cauza asta. Toate mașinile din UE ar trebui să respecte aceiași parametrii de siguranță zice UE. Nouă nu ne prea pasă! pare să zică România.
  5. Dimensiunea vehiculelor grele din trafic: Aici e vorba despre oferirea unor stimulente pentru acele vehicule grele (camioane de exemplu) aflate în trafic, dar care folosesc combustibili alternativi (adică nu poluează la fel de mult) ori au o aerodinamică mai bună. Practic, poți face camioane mai mari și mai grele dacă le faci să polueze mai puțin sau le faci mai aerodinamice (asta înseamnă că folosesc mai puțin combustibil la drumuri lungi). Dar din nou, României nu prea îi pasă de chestiile astea, după care vom auzi oameni cum se plâng că tirurile ungurilor sunt mai mari și încape mai multă marfă, iar pe noi nu ne lasă UE să le facem la fel. Ba da, ne lasă, dar nu vrem noi.

Ce înseamnă chestiile astea?

Toate aceste proceduri de infringement ne arată cât de bine își fac treaba cei care conduc țara acum și cei care au condus țara în ultimii 2-3 ani. Chestiile de mai sus nu sunt absurde sau nedrepte și ar avantaja cetățenii români și business-urile românești. Dar în timp ce vecinii noștri își văd de treabă și implementează legislația UE, oamenii care guvernează România schimbă al 3-lea guvern într-un an. Credeți că oamenilor din guvern le va păsa de directiva X sau Y a UE-ului știind că s-ar putea să nu mai ocupe acel post peste 6 luni?

Țara asta mai e guvernată de cineva până la urmă?