1

Cât trebuie să economisești pentru o pensie decentă?

Am scris de mai multe ori despre pensii și economii, iar într-o postare anterioară aminteam că randamentul pensiei Pilon II nu e atât de mare pe cât vor să îl facă să pară cei care conduc fondurile de pensii private. Am promis atunci că voi scrie un articol și despre cât trebuie să economisim pentru o a avea o pensie care să ne permită să trăim decent.

Înainte de toate trebuie să stabilim însă ce înseamnă ”o pensie decentă” și cum calculăm cât înseamnă asta în bani pentru că fiecare om poate înțelege ceva diferit. Odată ce am stabilit asta va trebui să ne gândim cum calculăm veniturile noastre peste 10, 20, 30 sau chiar 40 de ani! Stați liniștiți, nu trebuie să fiți specialiști în finanțe pentru asa ceva. Puteți descărca un fișier excel unde să introduceți datele necesare și care face toate calculele necesare pentru voi. Am pregătit pentru voi instrucțiuni detaliate despre cum se completează excelul acesta și dacă aveți întrebări puteți lăsa comentarii mai jos.

Va explic apoi cum să interpretați rezultatele obținute. În cazul în care nu economisiți destul pentru a avea o pensie decentă vă arăt cum să calculați cât trebuie să economisiți în plus și ce puteți schimba pentru a putea ajunge în acel punct.

Aveți în continuare un sumar cu capitolele din acest articol la care puteți reveni fără să fiți nevoiți să derulați articolul:

Sumar
  1. Cât înseamnă o pensie decentă?
  2. Cum calculăm cât trebuie să economisim?
  3. Cum citim rezultatele?
  4. Cum calculați cât ar trebui să economisiți în plus?
  5. Ce puteți schimba în viața voastră?

De ce scriu articolul ăsta?

Ideea articolului mi-a venit de la următoarea declarație:

Adrian Codirlașu, Vicepreședinte CFA România: “Pilonul 1 și pilonul 2 nu vor putea asigura un trai decent la pensionare pentru actualii contribuitori. (sursă)

Apoi mai avem și declarația asta de la un domn pe nume Claudiu Vuță, pe care articolul îl prezintă drept ”analist economic și fondator al Project -E.ro”:

Astfel, devine urgent ca pentru Pilonul 2 statul, împreună cu specialiștii din domeniu, să caute soluții, să gândească pe termen mediu și lung, pentru ca și actualii angajați să beneficieze de pensii decente când se retrag din activitate.(sursă)

Nasol, nu? Oare unde erau oamenii ăștia când a fost discuția cu Pilonul II vs. Pilonul I? Spuneau ei atunci același lucru oare, că Pilon II nu asigură o pensie decentă?

De asemenea genială faza cu statul care trebuie să facă ceva pentru Pilonul II. Păi nu era vorba că Pilonul II e bun și Pilon I nasol și statul e prost administrator?

Altă chestie care mă irită e felul în care prezintă unele lucruri, spre exemplu în articolul ăsta de pe G4Media:

Un român cu salariul mediu pe economie care va contribui lunar timp de 13 ani la Pilonul II de pensii va avea la finalul acestei perioade un câștig net de 4.489 lei, de aproape trei ori mai mare decât dacă ar pune aceiași bani lunar într-un depozit bancar, arată o simulare realizată de Mihai Bobocea, consilier al Board-ului Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), publicată pe e-project.ro.

În primul rând că articolul de mai sus trebuia marcat probabil ca publicitar, pentru că e reclamă, dar hei de ce să ne încurcăm în detalii. Apoi sunt curios de ce nu spune cât e câștigul acela după ce își ia fondul de pensii comisioanele?

Revenind la subiectul articolului niciunul din băieții ăștia nu spun cât trebuie să economisiți ca să aveți o pensie decentă. Vă spun că trebuie să economisiți, că să aveți Pilon III și tot felul de șmecherii fără să spună concret câți bani trebuie să puneți deoparte.

Eu nu mă intitulez ”analist economic”, dar sunt un om care lucrează mult cu cifrele. Așa că am vrut să aflu câți bani trebuie să pun deoparte pentru a fi sigur că nu mor de foame la pensie.

Dacă și voi vreți să aflați atunci citiți în continuare.

Cât înseamnă o pensie decentă?

Asta ar fi întrebarea numărul 1 și cea de la care pleacă orice fel de discuție de genul ăsta. Nu există un răspuns universal valabil la întrebarea asta pentru că fiecare om are nevoi diferite. Dar nu ați venit pe blogul acesta pentru răspunsuri vagi așa că haideți să încercăm să găsim ceva mai concret.

Haideți să presupunem că aveți undeva la 30 – 40 de ani. Aveți o rată la bancă pentru apartament sau casă, poate și pentru mașină. Aveți poate copii sau vă gândiți la ei, mergeți odată sau de două ori pe an în vacanță în România și / sau în afara României.

Aveți smartTV, un smartphone pe care îl înlocuiți la 2-3 ani, se mai strică uneori mașină, mai un ITP.

Acum haideți să ne gândim cum va arăta viața voastră peste 30 – 40 de ani. Păi o parte din cheltuielile de mai sus vor dispărea:

  • rata la apartament va fi fost plătită până atunci probabil, deci veți avea cheltuială măricică în minus.
  • copiii deja independenți economic la vârsta aceea sau aproape independenți (sper) – asta e o altă cheltuială semnificativă în minus.
  • mașină probabil o să aveți în continuare dacă nu se inventează teleportarea până atunci.
  • Smartphone, smartTV, proiector de holograme sau cine știe ce chestii se mai inventează până atunci o să aveți deși e posibil să vă pierdeți din apetitul pentru tehnologie nouă.
  • tot va trebui să mâncați și să plătiți facturi, dar nu vor fi cheltuieli legate de muncă (prânz la birou, bani de benzină sau autobuz / metrou etc.).

Așadar putem presupune că persoana voastră de la pensie nu va cheltui la fel de mult cât cheltuie azi. Majoritatea oamenilor mai deștepți ca mine care vorbesc despre pensie spun că o pensie decentă e pensia care nu necesită o schimbare substanțială a stilului de viață. Pentru un om obișnuit asta înseamnă să rămână cu un venit undeva la 70% din cât câștiga înainte de pensie (presupunând că avea un venit decent).

Pentru unii dintre voi 60% va fi suficient, alții vor avea nevoie 80-90%. Nu luați numărul ăsta ca pe ceva sfânt ci mai mult ca pe ceva orientativ.

Dacă știu cât câștig acum și știu cât ar trebui să am la pensie ca procent din venitul actual cum fac să aflu câți bani trebuie să pun deoparte ca să ajung la acel 70% (sau cât vreți voi)?

Înapoi la sumar

Cum calculăm cât trebuie să economisim?

În Marea Britanie, SUA sau alte țări cu apă caldă există foarte multe siteuri cu calculatoare online care vă ajută să înțelegeți cât ar trebui să economisiți. Acele siteuri fac în principiu cam ce o să vă învăț eu în acest articol să faceți. Ele nu există însă în România, motiv pentru care scriu postarea asta.

Așadar ce trebuie să calculăm? Păi cotizăm în fiecare lună cu niște bani la un fond de pensii Pilon II sau chiar Pilon III (pensie privată). Banii aceia se adună. Trebuie să vedem câți bani vom avea în acel fond peste 30 – 40 de ani. De asemenea vom avea și o pensie de la stat care se va adăuga la banii de la Pilon II.

E posibil de asemenea ca unii dintre voi să aibă venituri din chirii, depozite bancare și alți bani pe care decid să îi adune la ciorap sau să îi investească.

Apropo, toți banii ăștia generează câștiguri sau dobândă care se adună și ea la suma inițială timp de 30 – 40 de ani.

Știu că sună complicat, dar nu e chiar așa rău pentru că toate calculele astea se pot rezolva destul de ușor într-un excel. Și sincer mă apucasem să fac unul până când mi-am adus aminte că Excel are o bază foarte mare de fani și e posibil ca altcineva deja să fi făcut un astfel de calculator. Ei bine, nu doar că există un astfel de calculator, dar e făcut chiar de oamenii de la Microsoft, deci e fără viruși, gratis și foarte important puteți să folosiți date reale fără să vă fie teamă că ajung la cine știe cine.

Așa că în continuare vă rog să downloadați un fișier de excel de la Microsoft în limba engleză sau varianta tradusă de mine în limba română. În continuare am să vă explic cum să completați excelul astfel încât să aflați cât trebuie să economisiți pentru o pensie decentă.

Înainte să începem trebuie să dăm ”Enable content” în bara galbenă de sus a excelului, altfel nu puteți folosi excelul.

Excelul are 3 seturi de date pe care le puteți completa. De fapt ele sunt deja pre-completate ca să vă dea o idee despre cum funcționează excelul. Mai jos vă explic ce reprezintă câmpurile astea și vă dau sugestii cum le completați.

Pasul 1: Completăm coloana ”Azi”

Vârsta voastră în prezent – e evident, completați vârsta voastră de azi. E nevoie de câmpul ăsta pentru a putea calcula cât timp aveți la dispoziție să acumulați bani pentru pensie.

Venit anual – Noi românii nu suntem obișnuiți să ne facem calculele pe venituri și cheltuieli anuale, dar cam asta e regula în lumea anglo-saxonă cel puțin. Așadar luați salariul net și îl înmulțiți cu 12 iar rezultatul îl completați în celula asta. Dar dacă o să fiți promovați și vă crește salariul substanțial? Cu atât mai bine, puteți reface calculul atunci. Nu ar trebui să faceți însă calculul în baza unor promisiuni ci doar pe venituri pe care vă puteți baza.

Inflația anuală și creștere a venitului – Aici excelul vrea să luați rata inflației și procentul cu care vă crește venitul anual (adică salariu pentru majoritatea dintre voi). Dacă salariul vostru e 100 de lei anul ăsta și tot 100 de lei anul viitor, dar inflația e 3% înseamnă că salariul vostru real a scăzut. Practic cumpărați mai puține bunuri și servicii cu 100 de lei anul viitor decât anul ăsta. Dacă salariul vostru crește cu 1%, dar inflația e 2% atunci aveți o pierdere reală de putere de cumpărare de 1%. Dacă salariul crește în linie cu inflația atunci cele două se anulează.

Cât va fi inflația peste 10 ani? Habar nu am. Cu cât îmi vor crește mie veniturile peste 10 ani? Nici asta nu știu și îmi e greu să estimez.

Așa că pentru a ține lucrurile simple am să consider că salariul și inflația vor fi egale. Am să pun 0% în fișier considerând că venitul meu de azi va fi venitul meu real  și de peste 30 de ani practic (din nou deja ajustat pentru inflație).

Soldul contului de economii pentru pensie – Aici ar trebuie să introduceți câți bani aveți deja economisiți pentru pensie. Aveți bani puși deoparte pentru zile negre? Îi puteți adăuga aici. Bani puși deoparte cu care nu aveți neapărat un plan? La fel, adăugați aici. Aveți probabil niște sume deja strânse la pensia Pilon II și cred că majoritatea fondurilor de pensii vă permit să vedeți soldul. Poate e o hârtie pe care o primiți odată pe an, poate vă puteți loga în cont și să vedeți exact suma strânsă. Adăugați suma totală din acel cont aici. Dacă dați bani și la Pilon III adăugați aici cât aveți deja strâns. Alte investiții aveți? Poate investiți la un fond de investiție (nu pensie), adăugați și acele sume aici. Din nou, trebuie să adăugați valoarea totală strânsă până azi.

Cât economisiți anual pentru pensie – Aici trebuie să includeți ce sumă se adaugă în fiecare an la ce ați strâns deja pentru pensie. Dacă la punctul anterior ați adăugat suma deja strânsă, acum trebuie să adăugați cât adăugați în fiecare an în plus. La fel ca mai sus aici trebuie să adăugați banii cotizați în fiecare an pensia Pilon II și Pilon III plus orice alte investiții sau economii pe termen mai lung. Nu știți exact sumele? Se pot afla, nu e problemă.

  • Cotizația la un fond de pensii Pilon III e separată de cea de Pilon II deci acolo ar trebui să știți exact cu câți bani cotizați. Luați un fluturaș de salariu (îl primiți probabil electronic) și vedeți cât vi se reține din salariu pentru așa ceva dacă Pensia Pilon III o aveți prin angajator. Dacă o aveți separat de angajator atunci ar trebui să știți exact câți bani virați în fiecare lună. Luați acea valoare și o înmulțiți cu 12 luni. Acea sumă trebuie adăugată împreună cu restul surselor de economisire pentru pensie. Atenție însă! Dacă aveți pensia Pilon III prin angajator trebuie să știți că legea oferă posibilitatea angajatorilor de a contribui la rândul lor la pensia voastră Pilon III (dacă vor). E ok și pentru ei că primesc niște scutiri de taxe deci sunt șanse mari ca suma virată să fie mai mare decât ce vi se reține din salariu. Nu știți dacă angajatorul vostru contribuie? Întrebați la HR sau cine se ocupă de salarizare la voi sau căutați mailul sau hârtia de când ați aplicat pentru pensia Pilon III.
  • În ceea ce privește cotizația la Pilon II acolo e destul de simplu: 3,75% din salariul brut se duce la fondul de pensii Pilon II. Nu știți cât e salariul vostru brut? Folosiți un calculator de salarii ca ăsta. Tot ce trebuie să faceți e să introduceți suma netă, apoi în dreapta în loc de brut să selectați net și să apăsați butonul calculează. Calculatorul va afișa salariul brut. Luați acel brut și înmulțiți cu 0,0375 și aveți contribuția lunară. Înmulțiți cu 12 și aveți contribuția anuală. Puneți contribuția anuală în excelul nostru.

Dacă băgați bani într-un fond de investiții privat adăugați și acei bani sau orice alte economii pe termen lung. Însă dacă economisiți bani pentru a cumpăra o mașină nouă nu adăugați acele economii aici, doar acei bani în care nu aveți de gând să vă băgați.

Creșterea anuală a economiilor (%) – Aici ar trebui să introduceți procentul cu care cresc economiile voastre. Dacă aveți acele economii la bancă atunci asta va fi rata dobânzii la depozitul în care aveți economiile.

Dobânzile sunt destul de mici așa că indiferent dacă aveți banii în RON, EUR, USD sau altceva rata dobânzii va fi probabil pe la 1-2%.

Atenție însă! Dacă ați pus mai sus 0% la creșterea venitului aș recomanda să puneți 0% și aici pentru că de regulă valoarea dobânzii la depozite e egală sau ușor sub inflație. Altfel presupuneți că banca vă dă bani peste rata inflației și din păcate nimeni nu prea face asta. Eu în calculul meu am să pun 0% și 0% mai sus la inflație.

Rata de rentabilitate a investiției (%) – Asta e probabil chestia cea mai dificil de estimat pentru că se referă la % cu care va crește investiția voastră. Cât va fi acel procent? Greu de spus, pentru că randamentul investițiilor majorității fondurilor de pensii sunt la minime istorice.

Haideți să luăm cazul concret al României: fondurile de pensii se laudă cu 6,2%. După niște calcule de ale mele de fapt randamentul real e însă 2,55% după ce eliminați comisioanele. Așadar vă recomand să folosiți 2,55% ca randament pentru că aia e valoarea cu care crește suma din contul vostru, restul sunt comisioane.

Pasul 2: Completăm rubrica ”La Pensie”

Bun, am trecut de prima coloană, cea în care ne puneam în ordine finanțele personale. Acum trebuie să ne gândim un pic ce planuri de viitor avem:

Pensie de stat: Aici ar trebui să punem valoarea pe care o vom încasa ca pensie de la stat, adică banii din pensia Pilon I. Problema aici e că statul cam are obiceiul să tot schimbe felul în care se calculează pensia asta. Actualul guvern PNL-USR face treaba asta chiar acum.

Cum se va calcula și cât va fi pensia de stat peste 10 ani? 20 de ani? Habar nu am! Putem însă calcula cât ar fi pensie conform metodologiei de acum. Există un calculator pe care îl puteți folosi (click aici). Introduceți valoarea salariului brut, peste câți ani vă veți pensiona și puneți da/nu în căsuța cu pensia privată. Calculatorul vă va spune pensia lunară. Înmulțiți cu 12 luni și introduceți valoarea în excel.

Rată anuală de creștere a pensiei (%): Aici ar trebui să introduceți valoarea cu care va crește pensia de stat anual. Iarăși avem problema incertitudinii pentru că în România nu se prea respectă nimic. De exemplu Guvernul PNL are în programul de electoral faptul că va mări pensiile cu rata inflației plus 58,5% din creşterea salariului mediu pe economie deși în programul electoral zicea că vor crește cu 8%. Până la urmă nu e nici într-un fel nici în celălalt. Tocmai de aceea recomandarea mea e să puneți 0% aici dacă ați pus 0% și la inflația din venituri și la creșterea economiilor. Practic presupunem că pensia de stat cu care vă pensionați rămâne neschimbată și va fi în linie cu inflația. Mi se pare o abordare realistă a situației.

Vârsta de pensionare: Ai zice că e simplu și ar trebui să completăm vârsta la care vom ieși la pensie. Eu am 33 de ani, la mine pensia va veni peste multe decenii și sunt șanse mari ca până atunci vârsta de pensionare să meargă spre 75 de ani. Pentru simulările mele eu voi folosi 75 de ani, dacă aveți peste de 50 de ani puteți folosi 67 sau 70 de ani. Dacă aveți sub 50 de ani atunci completați 70 – 75 de ani.

Număr de ani de pensie: Asta e o chestie dificil de estimat. Aici ar trebui să completați câți ani credeți că veți mânca pensie. În alte cuvinte, câți ani credeți că mai trăiți după ce vă pensionați? Sincer, nu știu câți ani voi trăi, dar pot să folosesc valori statistice. Eurostat zice că un bărbat mai trăiește 14,7 ani după 65 de ani, adică aproximativ după vârsta de pensionare pentru muritorii de rând. Femeile au 18,4 ani speranță de viață după 65 de ani.

Așadar dacă sunteți bărbat completați 15 ani, în căsuța aia dacă sunteți femeie 18 sau 19 ani.

Pensia dorită ca (%) din venitul actual: Așa cum vă spuneam la începutul articolului aici ar trebui să completați cât credeți voi că ar fi venitul cu care puteți trăi decent. Pentru unii e 60%, pentru alții 80%, va trebui să faceți o estimare. Eu vă recomand să vă jucați cu excelul și să încercați ambele valori.

Rata de rentabilitate a investiției (%): Am mai avut o rată de rentabilitate mai sus, dar atunci se referea la cât de mulți bani vor genera investițiile noastre înainte de a ieși la pensie. De data asta suntem întrebați cât va fi valoarea cu care vor crește investițiile noastre după ce ieșim la pensie. De ce sunt două valori? Pentru că e posibil să ne răzgândim și să investim în chestii riscante cât timp avem loc de muncă, dar apoi să optăm pentru chestii mai sigure, dar mai puțin profitabile după ce ieșim la pensie.

Eu am să pun în celula asta aceeași valoare ca în cealaltă celulă cu același nume, adică 2,55%. Folosesc valoarea asta și ca urmare a faptului că am pus 0% la celelalte creșteri și inflație. Dacă ați folosit altă valoare pentru inflație atunci adăugați valoarea inflației la rata de rentabilitate a investiției (adică inflație + 2,55%).

Pasul 3: Completăm rubrica ”Nesiguranță” (Opțional)

În a treia secțiune a excelului puteți să introduceți un element de incertitudine în calcule. Asta e o chestie mișto dacă îți plac graficele și statistica, dar care poate crea ceva confuzie altfel.

Nimic în lumea asta nu e sigur. Lumea zice să cumperi aur că aurul e sigur, dar poți să îți iei o mega țeapă cumpărând aur la prețuri prea mari. La fel, se zice că obligațiunile guvernamentale sunt investiții sigure, dar și țările mai dau faliment, sau, dacă nu dau faliment se salvează de la faliment prin inflație. Ce încerc să spun e că nimic în lumea asta nu e sigur. Fix de aceea majoritatea modelelor statistice complexe folosite de bănci, fonduri de investiții, fonduri de pensii șamd folosesc intervale de incertitudine.

Pe românește asta înseamnă să creezi 3 scenarii:

  • totul merge prost.
  • lucrurile merg așa și așa
  • totul merge foarte bine.

Dacă urmați sfaturile mele și folosiți valorile indicate mai sus obțineți scenariul așa și așa, adică rezonabil. Dacă veți completa valori în coloana a treia obțineți și scenariul prost și scenariul foarte bun.

Cifrele celor două scenarii sunt ascunse pentru că s-ar fi încărcat excelul prea tare și risca să creeze mai multă confuzie. Dacă vreți să vedeți toate cifrele click dreapta pe tab, apoi apăsați ”unhide”, selectați tabul ascuns și aveți acolo totul. Altfel, dacă vreți să vedeți scenariul prost și foarte bun îl puteți vedea în graficul de mai sus.

Exemplu:

Cam așa arată graficul dacă nu completați câmpul ”Incertitudine”. Cu albastru e soldul economiilor voastre înainte de pensie, cu verde / kaki soldul economiilor după ce ieșiți la pensie. Vedeți cum scade pe măsură ce trece timpul.

Dacă pun o valoare de 2% în câmpul ”Incertitudine randament investiție (%)” atunci arată așa:

Vedeți umbra aia cu albastru deschis? Acela e intervalul de incertitudine. Scenariul ”totul merge prost” e cel de sub linia albastră sau verde. Scenariul ”totul merge foarte bine” e cel de deasupra liniei albastre sau verde.

Ar trebui să completați secțiunea asta a excelului? Într-o primă fază eu aș zice să puneți 0% în toate celulele pentru că o să vă distragă atenția. După ce ați făcut mai multe simulări puteți să vă jucați cu valorile din secțiunea asta.

Cât ar trebui să fie aceste valori? Greu de spus. Problema cu intervalele astea de incertitudine e că aplicate pe o perioadă suficient de lungă devin atât de largi încât nu prea mai au sens. Pe românește, schimbări mici, dar pe o durată lungă de timp pot duce la modificări foarte mari. În exemplele de grafic de mai sus cu 2% incertitudine la randamentul investiției poți fie să termini toți banii la 84 de ani (totul merge prost) fie să ai vreo 650.000 de dolari în cont la acea vârstă.

Dacă aveți sub 50 de ani atunci vă recomand să lăsați 0% într-o primă fază peste tot. Dacă aveți peste 50 de ani puteți pune 1-2% în celula ”Incertitudine randament investiție (%)”. La celelalte probabil nu e nevoie, dar vă puteți juca cu valorile. De ce zic că e ok dacă aveți peste 50 de ani? Pentru că e mai puțin timp la dispoziție pentru ca acel interval să se lărgească. Una e să prezici ceva peste 10 – 20 de ani, alta e să prezici peste 40 de ani. Dacă ai peste 50 de ani acel interval de incertitudine e mai realist pentru că e mai aproape de pensie.

Înapoi la sumar

Cum citim rezultatele?

Ce obțin completând valorile de mai sus? În primul rând veți afla cum va arăta venitul vostru la pensie în baza sumelor economisite azi.

Pentru a exemplifica am completat mai jos informațiile având în minte sfaturile de mai sus și un salariu la nivelul salariului mediu pe economie în 2020. Am presupus că persoana cu datele de mai jos nu economisește pentru pensie și se va baza pe pensia de la stat și pensia Pilon II, cu o vârstă de pensionare de 69 de ani și un venit la pensie de 70% din cât câștigă azi:

Rezultatul calculului e sumarizat prin graficul următor:

Linia albastră arată banii economisiți până la pensie, linie verde arată cum sunt cheltuiți banii. Când linie verde atinge axa X (adică linia orizontală) atunci persoana noastră a rămas fără bani. Conform graficului de mai sus asta se petrece undeva pe la pe la 87 de ani, adică la 18 ani de la data la care a ieșit la pensie. Când zic că ar rămâne fără bani mă refer la faptul că nu ar mai avea bani cât să acopere un trai decent, adică 75% din venitul obișnuit din timpul muncii. Atenție, el nu ar rămâne complet fără bani pentru că ar primi însă în continuare pensia de la stat. Nu ar mai avea însă bani strânși de la Pilonul II deci nu ar mai avea acel ”trai decent” de care vorbim noi și care e 2,223 RON / lună în exemplul meu.

Dacă vreți să vedeți o detaliere a soldului pe ani puteți să vă duceți în partea de jos a excelului. Așa arată partea în care strângeți bani înainte de pensie:

”Venit dorit la pensie” și ”Pensie de stat” vor fi populate abia după vârsta de pensionare.

Apoi valorile la pensie:

Dispar valorile din coloana ”Salariu”, ”Câștig din investiții” și ”Economii anuale” pentru că am presupus că

Vremuri bune, vremuri rele

În graficele voastre ar trebui să vă uitați când atinge linia verde axa orizontală. Aceea e vârsta de la care nu mai puteți trăi comfortabil pentru că vi s-au terminat banii din Pilon II, Pilon III sau alte economii ori investiții.

În graficul de mai sus am estimat că persoana mea ar mai trăi 20 de ani de la data la care se pensionează, deci până pe la 89. Estimările noastre spun că de pe la vârsta de 87 de ani ar rămâne doar cu banii din pensia de stat, adică 1,419 RON / lună față de un venit decent estimat la 2,223 RON / lună. Cam nasol, pentru că asta înseamnă o scădere de 36% a veniturilor iar 2 ani trebuie să trăiască doar din pensia de stat.

Acum că aveți acea vârstă trebuie să o comparați cu cât credeți că veți trăi. Sună cinic, dar dacă ați completat în excel că veți trăi 20 de ani de la data retragerii, dar banii voștri pentru un trai decent se termină după 10 ani e cam nasol pentru că din punctul acela doar pensia de stat vă mai asigură un venit stabil. Altfel va trebui să începeți să vindeți din active.

Ar mai fi de remarcat o chestie importantă: în ciuda a ce se spune, pensia de stat în cazul de față reprezintă grosul venitului odată ieșit la pensie, chiar dacă persoana respectivă a cotizat la un fond privat timp de 36 de ani. Suma cotizată însă a fost mică și se pare că nu ar acoperi nici măcar 20 de ani de pensie. Iar această persoană are ca venit un salariul mediu pe economie. Majoritatea României nu câștigă însă atât! Așadar dacă 2,223 RON / lună pensie vi se pare puțin atunci ar trebui să vă gândiți că mare parte a românilor nu vor avea nici măcar atât.

Pe de altă parte însă statistic vorbind persoana din exemplul meu nu ar trebui să își facă prea multe griji pentru că dacă e bărbat va fi mort înainte să i se termine banii. Dacă e femeie va muri aproximativ când i se termină banii. Sună sinistru, nu? E sinistru, dar cam așa stau lucrurile dacă ne uităm la cifre.

Înapoi la sumar

Cum calculați cât ar trebui să economisiți în plus?

Ați văzut valorile? Sunt ok? Economisiți cât ar trebui să acoperiți 15 – 20 de ani de trai decent? Probabil că nu.

Ok, cum calculăm cât trebuie să economisiți ca să aveți totuși un trai comfortabil? Evident că puteți să modificați valorile de mână până ajungeți la rezultatul dorit. Dar avem un excel în fața noastră, deci nu trebuie să facem nimic de mână pentru că există o grămadă de funcții care pot face treaba asta pentru noi. Cea pe care o propun eu e destul de simplu de folosit și se numește ”Goal seek”. Goal seek e o funcție folosită des în lumea finanțelor pentru că e foarte folositoare la stabilirea bugetelor pentru că face fix treaba de care avem noi nevoie: caută valori care duc la îndeplinirea unei condiții (de regulă numerice). Noi o vom folosi pentru a căuta cât trebuie să economisim pentru a putea atinge acel venit la pensie de 75% (sau cât vreți voi).

Cum folosim Goak Seek? Aveți instrucțiunile în linkul de mai sus, dar vă ajut și eu:

Pasul 1: Ați văzut tabelul acela detaliat cu valori? Ei bine mergeți cu cursorul pe capul tabelului până la ultima coloană din dreaptă, adică ”Sold la final de an”. Ce vreți voi e ca valoarea ”soldului la final de an” din ultimul an de viață să fie egală cu venitul nostru decent. Adică vrem ca toată viață noastră estimată să aibă un venit decent.

Mergeți cu cursorul apoi pe ultima celulă din coloana ”Sold la final de an”:

Problema noastră e că valoarea din celula ”Venit dorit la pensie” (adică a treia numărând de la dreapta la stânga) e 26,678 RON / an în timp ce valoarea ”Pensie de stat” + ”Sold la final de an” e doar 20,677 RON / an (17,028 RON + 3649 RON). Practic, ne lipsesc 6,001 RON / an pentru un trai decent. Dacă persoana din exemplul nostru ar trăi mai mult situația ar fi și mai nasoală, pentru că în anul următor ar avea 0 RON economii și ar depinde doar de pensia de stat.

În exemplul meu trebuie să închid diferența aia de 6,001 RON. Voi trebuie să vedeți cât e diferența voastră.

Pasul 2: Am zis că Pensia de stat rămâne neschimbată pentru că nu e bine să vă faceți planuri crezând că politicienii de peste 30 – 40 de ani vor avea grijă de voi. Asta înseamnă că nu putem modifica valoarea din celula ”Pensie de Stat” ci doar valoarea din celula ”Sold la final de an”.

Pentru asta folosim Goal Seek: găsiți funcția Goal Seek în secțiunea ”Data” din excel. După ce ați dat click pe secțiunea Data în dreapta de tot sunt niște butoane pe care probabil nu le-ați folosit niciodată. Unul din ele se numește ”What if analysis” și are un ”?” în poză.

Dacă dați click pe ”What if analysis” excelul vă pune să alegeți între ”Scenario Manager”, ”Goal Seek” și ”Data table”. Click pe Goal Seek. Dacă aveți probleme în a găsi Goal seek dați un search pe google de genul ”goal seek in Office XX” și înlocuiți XX cu versiunea de Office pe care o folosiți.

După ce ați apăsat va apărea o căsuță în care să introduceți valori:

În ”Set cell” introduceți celula pe care vreți să o modificați. În cazul meu e I72 pentru că vreau să modific ”Soldul la final de an” pentru ultimul an din viață, care în exemplul meu e la I72. În funcție de datele introduse de voi acea valoare va fi tot din coloana I, dar mai sus sau mai jos, adică I78 poate sau I71 sau cine știe cât.

În ”To Value” trebuie să îi spunem la ce valoare vrem să fie acea celulă. Cum vă spuneam mai sus, vrem ca valoarea din celula ”Sold la final de an” + ”Pensie de stat” să fie egală cu valoarea din ”Venit dorit la pensie”. Altfel nu ne ajung banii la pensie. Prin urmare va trebui ca valoarea soldului la final de an să fie ”Venit dorit la pensie” – ”Pensie de stat”. În cazul meu e 9.650 RON.

Ultima căsuță care trebuie completată e ”By changing cell”. Aici trebuie să îi spunem excelului ce anume vrem să modificăm ca să ajungem la 9.650 RON în celula I72. Haideți să ne uităm un pic la datele noastră:

Ce trebuie să modificăm noi e valoarea economisită anual prin pensie Pilon II, Pilon III, investiții și economii. Toate astea am zis că sunt în celula ”Cât economisiți anual pentru pensie”. Așadar selectăm acea celulă și îi punem referința în Goal Seek:

După ce ați apăsat OK funcția Goal Seek a modificat valoarea din celula ”Cât economisiți anual pentru pensie” de la 2.500 RON la 2.604 RON:

Acel 2.604 RON e cât ar trebui să economisească anual persoana din exemplul meu pentru a putea avea acea viață decentă de ”75% din venituri” în cei 20 de ani estimați. Altfel spus trebuie să mai adauge un 104 RON / an în economii, ceea ce nu pare un efort foarte mare.

Cât e acea valoare în cazul vostru? Credeți că puteți economisi atât?

Ca o paranteză funcția Goal Seek vă permite să modificați orice celulă legată printr-o formulă de o altă celulă. Asta înseamnă că puteți folosi funcția asta pentru a vedea cât ar trebui să fie randamentul investițiilor voastră pentru a avea o pensie decentă, cât ar trebui să fie inflația, cu cât ar trebui să crească pensia de stat și multe altele.

Nu am făcut exemple și cu ele pentru că acestea nu pot fi controlate. Exceptând cazul în care sunteți guvernatorul BNR nu puteți controla rata inflației, la fel cum nu puteți controla cât de profitabile să fie investițiile în fondurile de pensii sau câtă dobândă dau băncile pentru depozite. Puteți să vă jucați de curiozitate cu acea funcție, dar nu vă ajută în a vă face planuri pentru bătrânețe.

Înapoi la sumar

Ce puteți schimba în viața voastră?

Cred că asta e întrebarea cea mai importantă din tot articolul de fapt: dacă nu economisiți destul acum ce puteți face pentru a strânge mai mulți bani?

Așa cum vă ziceam și mai sus, nu sunt specialist în finanțe personale iar internetul e plin de oameni care vă spun cum să ajungeți milionari până la 45 de ani. Dar dacă aș fi în locul vostru m-aș întreba:

Știu pe ce cheltui banii?

Atunci când vă gândiți la pensie, trebuie să înțelegeți că aveți o ocazie rară: aceea de a schimba lucruri mici azi, dar care vor avea un efect uriaș peste 20 – 30 de ani. Asta se vede foarte bine în privința cheltuielilor, niște schimbări mici când aveți 30 de ani în privința cheltuielilor pot avea efecte nebănuite când ajungeți la 60 – 70 de ani. De aceea trebuie să vă întrebați: știu pe ce cheltui banii?

Dacă aveți cheltuieli mari, gen rată la bancă sau la mașină probabil că știți exact cât sunt astea, dar în afara lor aveți idee unde se duc banii voștri? De aceea e bine să încercați să țineți o evidență lunară a cheltuielilor. Nu trebuie să fie complicată și să vă uitați la fiecare bănuț, dar stabiliți măcar câteva categorii mari, de genul:

  • rate la bancă și / sau chirie
  • mâncare
  • haine și încălțăminte
  • utilități (gaz, curent, întreținere, internet etc)
  • transport – abonamente la autobuz, tren, metrou, banii de benzină
  • Relaxare – cablu TV, abonamente la servicii de muzică (Spotify), video (Netflix, HBO etc.), cărți etc.
  • Alte cheltuieli

Poate merită să vă aruncați o privire pe acolo și să vedeți dacă nu cumva e ceva care vă cam mănâncă din bani și nu prea vă aduce un beneficiu. Vă spuneam și mai sus, o cheltuială mică, dar frecventă poate duce la o sumă măricică. Dați 7 lei pe zi pe cafea când sunteți la muncă? 7 lei x 20 zile lucrătoare în lună x 12 luni = 1.680 RON / an. În 10 ani sunt 16.800 RON. În 30 de ani sunt 50.400 RON.

Doamne ferește, nu vă zic să trăiți ca niște pustnici și mie îmi place un cappucino în oraș, că nu prea pot să fac așa ceva acasă, dar e musai să fie cafeaua aia în fiecare zi cumpărată?

Dacă aveți Netflix și HBO, vă uitați la amândouă? Aveți abonament la sală? Vă duceți des? Aveți internet de 1GB. dar ați putea oare să trăiți și cu cel de 500MB?

Puteți face asta și pentru cheltuielile mai mari: e musai să vă schimbați telefonul în fiecare an sau chiar la doi ani? E neapărat nevoie să vă luați mașină mai mare sau să o schimbați neapărat anul ăsta? Trebuie neapărat excursie la all-inclusive, nu merge și un Air BnB?

Uneori îți trebuie mai mulți bani

Dacă citiți articolul ăsta și câștigați salariul minim pe economie sau pe aproape ar trebui probabil să vă gândiți mai de grabă cum să faceți mai mulți bani, nu neapărat de unde să tăiați.

Merită să vă gândiți dacă ar fi cazul să cereți o mărire de salariu sau poate să schimbați locul de muncă. Sau poate ar trebui să încercați să vă reprofilați pe meserie mai bună sau să vă mutați în altă localitate pentru un loc de muncă mai bun. Tăiatul cheltuielilor nu e întotdeauna soluția, uneori e nevoie de mai mulți bani.

Înapoi la sumar

Concluzii

E un articol lung și dacă ați ajuns până aici felicitări! Vă recomand să luați ce am scris mai sus cu un gram de sare: nimeni nu știe ce ne rezervă viitorul. Poate va exista, poate nu va mai exista pensie de stat. Poate fondurile de pensii vor da faliment sau vor fi naționalizate de stat sau poate vor oferi câștiguri foarte bune.

Pentru că nu știm ce ne rezervă viitorul nu putem să facem altceva decât să ne pregătim pentru ce e mai rău, dar să sperăm la ce e mai bine.

Dacă vi s-a părut util articolul dați și altora mai departe, poate ajută.




Specula cu măștile chirurgicale pe Emag e normală

Au început să îmi apară în feed postări de genul: ăia de la Emag sunt niște nasoli că vând măști chirurgicale la suprapreț.

Gen asta:

A se observa că prețul începuse să crească de dinainte să apară isteria cu românii întorși în Italia. Dar mă rog, știvi voi: speculă!

Sau asta:

I s-a atras atenția în comentarii că nu Emag vinde măștile ci un vendor (adică terță parte care vinde bunuri pe site-ul Emag). Inutil, Emag face speculă! Nu înțeleg cum pot fi oameni care să întrebe dacă e legal să crești prețul unui produs. În fine, trecem peste.

Încă una:

Întrebare: dacă acum 2 luni era 20 de lei și știai de coronavirus de ceva timp atunci de ce nu ai cumpărat când era prețul mai mic? Mai ușor să zici acum ”speculă” decât să îți iei măsuri de precauție probabil.

Astea sunt doar câteva exemple, e plin internetul de postări de genul ăsta.

Trec peste faptul că peste tot scrie că masca chirurgicală nu te ajută să nu iei virusul. Ce mă frapează însă e că la 30 de ani de la căderea comunismului românii încă nu au învățat cum funcționează capitalismul și piața liberă.

Cu riscul de a părea un nasol haideți să vă explic cum stă treaba:

Cerere și ofertă

Piața liberă se bazează pe cerere și ofertă. La intersecția celor două se stabilește prețul unui bun sau al unui serviciu. Asta e regula de bază a capitalismului dacă vreți sau echivalentul legii gravitației din fizică. Prețurile cresc și scad în funcție de cerere și ofertă într-un dans continuu. Când una din cele două crește ori scade prețul se modifică și el.

Așa e și pentru telefoane mobile, pentru servicii de curățeni pe scară, pentru vânzarea de covrigi și așa mai departe.

Crește cererea de măști chirurgicale

Dacă mâine însă numărul de clienți crește de la 100 la 10.000, dar numărul de măști rămâne constant ce se întâmplă cu prețul? Păi sunt 10 de oameni care se bat pe 1 singură mască. Vânzătorul simte că poate crește prețul fără să îi scadă numărul de măști vândute. Cât de mult poate crește prețul? Păi până la punctul la care vânzătorul crede că poate să își vândă toate măștile.

Haideți să presupunem că acel preț e 200 RON / mască. Practic vânzătorul are de ales între:

  1. A vinde 100 de măști la prețul inițial de 10 RON / mască și să facă un venit de 10.000 RON (10 RON x 1.000 bucăți) sau
  2. A vinde 100 de măști la prețul mărit de 200 RON / mască și să facă un venit de 200.000 RON (200 RON x 1.000 bucăți).

Ce credeți că va face vânzătorul? Păi teoria economică spune clar: vânzătorul va crește prețurile. Acesta e comportamentul logic din partea unei persoane care vrea să își maximizeze profitul.

Prețul foarte ridicat va conduce însă la intrarea unor noi jucători pe piață, care vor încerca să vândă la un preț ceva mai mic. Chestia asta va duce prețul înapoi în jos pentru că de data asta crește și oferta de măști ca urmare a profitului mare care se poate face de pe urma lor.

Scade cererea de măști chirurgicale

După ce trece nebunia asta cu coronavirusul sau lumea își dă seama că o mască nu te ajută la nimic (exceptând cazul în care ești deja bolnav) atunci cererea de măști va scădea rapid.

Revenind la exemplul de mai sus, aveam 1 mască chirurgicală care costă 200 RON pentru că există pe piață 1.000 de măști disponibile la vânzare, dar 10.000 de oameni care sunt dispuși să cumpere măști.

Dacă mâine numărul de clienți scade de la 100 la 20, dar numărul de măști rămâne constant atunci ce se întâmplă cu prețul, crește sau scade? Mai puțin interes pentru măști înseamnă că vânzătorii trebuie să facă cumvă să vândă în continuare. Ca să atragă cumpărătorii vor scădea prețul. Cât de mult? Până când cererea va reveni într-un punct în care își pot vinde toate măștile.

Dar în cazul ăsta vânzătorul își va pierde și el interesul pentru produs. Altfel spus nu se va mai chinui să vândă măștile pentru 20 de lei ci va încerca să vândă alte produse care îi vor aduce mai mulți bani. Astfel, în loc să fie disponibile pe piață 1.000 de măști, numărul lor va scădea până la punctul la care vânzătorul va putea să facă iarăși profitul pe care îl urmărește.

Dacă vreți varianta oficială din manualele de economie, ea arată cam așa:

Cererea și oferta doar când vrem noi

Faptul că prețul unui bun sau serviciu e stabilit la intersecția cererii și a ofertei e echivalentul legii gravitației în fizică. Când gravitația te ajută să produci energia hidroelectrică prin punerea în mișcare a unei turbine de către apa care cade din baraj e bine.

Când aceeași gravitație omoară un om care cade de la înălțime e nasol. Dar legea gravitației nu e o chestie care are legătură cu etica. Legea gravitației nu se oprește din funcționat pentru că e nasol ca un om să moară din cauza ei. Gravitația e gravitație și nu cred că îi trece cuiva prin cap să încerce să oprească gravitația.

Cam la fel e și legea cererii și a ofertei. E un concept care nu are treabă cu etica. De multe ori nu are treabă nici cu legea (juridic). Un exemplu tipic e ce se întâmpla în perioada comunistă cu alimentele. Pentru că mâncarea se dădea cu rația (pe cartelă) apăruse o adevărată piață neagră a alimentelor. Dacă știai pe cine trebuie făceai rost de mâncare mai multă și / sau mai bună.

Chestia asta era ilegală și vorbim de ilegal în perioada comunistă, nu în prezent. Și totuși oamenii încercau să se descurce și cred că știți și voi cât  de pline de aur erau doamnele care lucrau în alimentările comuniste. De ce credeți? Pentru că se vindea totul legal la prețul de raft și în cantitatea reglementată?

Firmele nu sunt ONG-uri

Firmele sunt niște entități juridice al căror principal scop este acela de a obține profit. O firmă nu există pentru a salva planeta de la încălzire globală, nici de a ajuta săracii, nici pentru a educa populația. Principalul scop al unei firme e să facă profit.

Cine vrea să facă oricare din activitățile celelalte își poate face un ONG. Diferența dintre cele două ar trebui să fie clară, dar din cauza brandingului agresiv și a marketingului orientat pe ”experiență” și ”interacțiune umană” multe firme se prezintă drept altceva în fața clienților. Ați auzit poate sintagme prin reclame la TV de genul:

  • ”partenerul tău de încredere”
  • ”un prieten la drum lung”
  • ”alături de tine din 1992”
  • ”nouă ne pasă de mediul înconjurător”
  • ”pentru fiecare sticlă de apă cumpărată noi plantăm un copac”

Da, sună bine și dau bine la clienți. Dar toate chestiile alea sunt nimic mai mult decât marketing. Acele firme sunt în continuare niște entități juridice al căror scop e să facă profit, nu să planteze copaci sau să îți țină de urât pe drumul înapoi de la muncă.

Înțeleg de ce lumea e confuză / oripilată de genul ăsta de comportament, dar poate nu ar strica să ne aducem aminte rolul fiecăruia în societate. Pentru treburi de binefacere avem ONG-uri, pentru vândut bunuri și servicii cu profit avem firme.

Apoi cât de etic e să cerem unei companii al cărei principal scop e să maximizeze profitul să nu maximizeze profitul? Pentru asta sunt create! E ca și cum am fabrica arme, le-am da militarilor și apoi am fi oripilați că sunt folosite pentru a împușca oameni.

Pentru chestii care țin de ajutorarea unor categorii sociale, a mediului înconjurător și alte cauze nobile există un alt instrument juridic: ONG-ul. Dacă un ONG ar face chestia asta cu prețul măștilor atunci și eu aș fi oripilat și aș spune că e inadmisibil. Dar de ce să fiu oripilat când o entitate juridică special creată pentru maximizarea profitului face fix asta?

E neplăcut, de acord, să vezi creșterea asta, dar de asta există firmele, de aia am vrut capitalism.

Speculantul e totuși util societății

Nu sunt libertarian. Ba chiar sunt acuzat adeseori că sunt prea de stânga. Ei bine relevant în cazul acesta mi se pare un extras din cartea lui Walter Block, numită ”Pledoarii Imposibile”. Cartea e un exercițiu de tip ”myth busters” în care autorul arată că multe categorii sociale considerate nasoale de societate au roluri economice foarte importante. Autorul privește lucrurile din perspectivă pur economică, fără a băga etica în discuție. Una din categoriile despre care vorbește este evident ”Speculantul” și se folosește de exemplul speculanților cu mâncare. Iată ce zice (link către carte):

În perioadele de abundenţă, când preţurile alimentelor sunt de obicei scăzute, speculantul cumpără. El retrage de pe piaţă o parte din hrană, ceea ce duce la creşterea preţurilor. În anii de lipsă care urmează, aceste alimente păstrate ca rezervă sunt scoase pe piaţă, ceea ce duce la scăderea preţurilor. Desigur, alimentele vor fi scumpe în timpul foametei, iar speculantul le va vinde la un preţ mai mare decât cel la care le-a cumpărat. Dar alimentele nu vor fi la fel de scumpe cum ar fi fost fără activitatea lui! (Este necesar să ne amintim că speculantul nu este cauza crizelor de alimente, care sunt, de obicei, rezultatul recoltelor nereuşite şi al altor dezastre naturale sau provocate de om.)

Efectul speculantului asupra preţurilor alimentelor este acela de a le nivela. În perioadele de abundenţă, când preţurile alimentelor sunt scăzute, speculantul care cumpără şi depozitează alimente face ca preţurile acestora să crească. În perioadele de foamete, când preţurile alimentelor sunt ridicate, speculantul vinde alimente şi face ca preţurile să scadă. Ca efect, el obţine profituri. Acesta nu este un lucru rău; dimpotrivă, speculantul îndeplineşte un serviciu valoros.

Cu toate acestea, în loc să onoreze speculantul, demagogii şi adepţii lor îl insultă. Dar interzicerea speculaţiilor cu alimente are asupra societăţii acelaşi efect pe care l-ar avea faptul de a împiedica veveriţele să pună deoparte alune pentru iarnă – ar duce la înfometare.

Și da, știu, poate părea lipsit de etică, dar activitatea speculantului nivelează prețurile. Cu sau fără acei oameni care vând măștile cu 500 RON pe Emag tot ar fi penurie de măști. Nu speculantul e motivul pentru care nu se găsesc măști. Dar acel speculant oferă măști acum. Alternativa ar fi să nu cumperi deloc pentru că probabil nici speculantul nu și-ar bate capul să i se umple frigiderul pentru 20 RON. Și dacă poate vinde măștile la 500 RON va face pe dracu în patru și va mai găsi măști în alte părți, crescând stocul de măști.

Alți speculanți vor intra și ei pe piață și vor încerca să vândă cu 450 RON sau 400 și așa mai departe, chestie care va duce prețul în jos. Acum sincer, în loc să îi luați la per pulis pe speculanți ar trebui să vă întrebați dacă spitalele de stat au stocuri suficient de mari de măști pentru problema asta cu coronavirusul. Nu de alta, dar se știa de epidemia asta de ceva vreme, nu de ieri.

Ah da și ca să nu uit: cum se numește când să îi faci pe ăia de la PSD ”ciuma roșie” și ”comuniști” apoi să ceri controlul prețurilor la măști chirurgicale? Ipocrizie?

Later edit: Emag confirmă fix ce spuneam eu mai sus: stocurile de măști s-au terminat așa că au trebuit să se apuce de cumpărat de pe unde au găsit, inclusiv din Macedonia și Turcia. Și se pare că le vând și în pierdere că deh, nu vor publicitate negativă (deși e cam târziu pentru asta).




Taxa pe așteptatul deszăpezirii are sens

Văd ocazional chestia asta prin feed-uri de știri în fiecare iarnă (via Hotnews)

Primăria Sectorului 2 a plătit firmei Supercom, operatorul de salubrizare de pe raza administrativă, circa 10,2 milioane lei începând cu 15 noiembrie până pe 15 ianuarie pentru deszăpezire, mai exact pentru faptul că utilajele au așteptat să vină zăpada, a scris pe pagina de Facebook Adrian Alexandru, consilier USR Sector 2.

Problema mea cu fraza de mai sus nu e prețul. Sincer nu știu dacă 10,2 milioane RON e un preț ok sau nu pentru serviciul ăsta. Depinde de foarte mulți factori, dar atât timp cât prețul a fost stabilit prin licitație și nu prin atribuire directă nici nu se prea poate comenta multa pe marginea sa.

Scopul articolul de pe hotnews și al postării consilierului USR e însă acela de a insinua că e ceva în neregulă cu a plăti bani acestei firme chiar dacă nu a nins. Ei bine, cu riscul de a vă dezamăgi…nu e nimic în neregulă cu chestia asta.

Sunt două motive mari și late pentru care plata unei sume de bani e justificată în situația asta:

  1. Costul de oportunitate
  2. Natura serviciului

Costul de oportunitate

Costul de oportunitate e unul din primele concepte care se predă la lecțiile de economie. Pe scurt costul de oportunitate e acel ”ceva” pe care îl pierzi în momentul în care faci o alegere.

Spre exemplu: azi e luni și tocmai ai cumpărat un bilet la un film pentru vineri seara. Dar marți primești o invitație de la o prietenă la ziua ei, care e tot vineri. Ai de ales între a petrece vineri seara la film sau la aniversare.

Pentru că nu vrei să îți dezamăgești amica alegi să mergi la ziua ei. Costul de oportunitate al al deciziei tale de a merge la aniversare este ceea ce pierzi prin faptul că nu mergi la film. Din punct de vedere material acel cost de oportunitate înseamnă prețul biletului. În afară de asta mai pierzi și altfel decât material pentru că pierzi sentimentul de a nu vedea un film bun (că de aia ai cumpărat biletul).

Exemplul e unul simplu, dar în economie deciziile financiare au cifre atașate. Haideți să ne gândim un pic la o firmă (Zăpada SRL) care are camioane, tractoare și alte utilaje pe care le-ar putea folosi la deszăpezit.

Dacă primăria ar încheia un contract pentru deszăpezire și ar spune: ”nu ninge, nu primești nimic” atunci la ce s-ar gândi Zăpada SRL înainte de a semna contractul? Păi s-ar gândi că are de ales între:

  1. A folosi acele utilaje pentru a presta servicii pentru primărie și să deszăpezească (să zicem că ar încasa 100 RON/zi). Dar aici există riscul să nu ia nimic dacă vremea e bună (0 RON/zi). Sau
  2. A folosi acele utilaje pentru a presta servicii pentru o firmă de construcții care are nevoie de transport de materiale în perioada respectivă și va câștiga bani siguri, dar ceva mai puțini (40 RON/zi).

Dacă prognoza meteo arată o iarnă uscată atunci șansele de a avea multe zile cu 0 RON încasări sunt mari. ”Dar în zilele alea ar putea să transporte materiale pentru altcineva” îmi veți spune.

Nu chiar, pentru că utilajele de deszăpezit trebuie să intervină rapid. Nu poți aștepta până strânge Zăpada SRL utilajele de pe șantiere. Datul cu sare trebuie să se facă imediat ce începe să ningă, plugurile trebuie băgate în zăpadă înainte să se strângă zăpadă prea mare. Logistic e imposibil să pregătești toate utilajele în câteva ore. Și știți ce scandal iese când se blochează străzile. Nici o primărie mare nu va accepta ca furnizorul să nu fie pregătit să acționeze imediat ce începe să ningă.

Dar, la fel ca în exemplul de mai sus, dacă alegi varianta 1, nu poți să ai și varianta 2. Prin urmare costul de oportunitate al deciziei de a semna contractul de deszăpezire e să pierzi 40 RON/zi. Nu multe firme se vor băga într-un contract în care trebuie să aibă tot timpul utilajele blocate, dar să nu fie plătite nimic.

Așadar, primăriile vor trebui să acopere acel cost de oportunitate al Zăpada SRL.

Natura serviciului

Cred că multă lume nu înțelege exact ce serviciu prestează firmele ca Zăpada SRL din exemplul meu. Oamenii au impresia că aceste firme prestează servicii de deszăpezire. E parțial adevărat: scopul final al serviciului e acela de deszăpezire, dar serviciul în sine constă în punerea la dispoziție a mijloacelor necesare pentru a deszăpezi localitatea în orice moment din data X până în data Y.

Diferența dintre cele două constă în faptul că:

  • deszăpezirea e o chestie care se face doar într-un interval de timp limitat (când ninge și se strânge zăpadă).
  • punerea la dispoziție a mijloacelor pentru a deszăpezi înseamnă ”închirierea” de către primărie a utilajelor și oamenilor necesari pentru a presta oricând acel servicu.

E, dacă vreți, similar cu un abonament: vrei să plătești internet doar cât consumi și când consumi? Sau vrei un abonament și indiferent cât consumi plătești o sumă fixă? Structura veniturilor

Diferența e importantă pentru că firma respectivă are angajați care trebuie plătiți în fiecare lună, chiar dacă nu s-a încasat nici un leu. Utilajele alea se degradează la rândul lor pe măsură ce trece timpul, chestie care trebuie recunoscută ca un cost (amortizare).

Concluzii

Știu că e greu de crezut, dar nu tot ce fac primăriile conduse de PSD e de rău. Unele chestii au sens și se practică peste tot. Iar oamenii care se bagă în politică ar trebui să mai pună mâna pe o carte de economie. Nu de alta, dar oricine va ajunge primar va trebui să încheie fix același contract.

Poza din cover: Paul Anderson / Snow Plough on Grane Road




Rolul economic al darului de nunta

Am văzut recent o postare care făcea referire la faptul că nunțile sunt mai importante pentru români decât educația copiilor sau renovarea casei (sursă):

Nu-i aşa important să renovăm, mai bine să mergem la nunta verişoarei de la Slatina, că ce-o să zică rudele? Mă mir că n-au ieşit şi vacanţele mai jos, probabil că tineretul a mai tras în sus statisticile.

Apoi încă una:

De fapt, sociologul Barbu Mateescu, cel care a prezentat studiul, a explicat că în special oamenii mai în vârstă sunt captivi în hora asta a nunţilor şi cumetriilor (pun intended), pentru că la ei invitaţiile vin preponderent de la cercul social proximal (familie, prieteni apropiaţi), şi aş mai adăuga că sunt şi cam singurele ocazii de distracţie. 

Nu sunt surprins că un blogger spune asta, în fond omul se pricepe la alte chestii. Dar Barbu Mateescu e de meserie sociolog, măcar de la el aveam niște pretenții să știe că nunțile și cumetriile nu au doar rol de distracție.

Nu știu în ce mediu social ați crescut voi, dragi cititori, dar mie mi-a fost clar încă de mic copil de ce merg oamenii la nunți. Îmi aduc aminte și acum de carnețelele părinților și bunicilor mei în care notau zile de naștere, numere de telefon și oamenii la ale căror nunți au participat. Și nu doar ai mei, părinții prietenilor mei aveau, rudele mele aveau, cam toată lumea avea așa ceva.

De ce ar face atât de mulți oameni chestia asta? De ce nu se mai face și azi? Voi aveți carnet sau liste cu oameni la ale căror petreceri mergeți sau ați mers? Probabil că nu. Dar ei aveau.

Rolul social al nunții

Mersul la nuntă nu presupunea doar mersul la chermeză, loc unde dansai, mâncai și petreceai. Nunțile aveau multe roluri:

  • Introducerea tinerilor în societate ca și familie – nunta a fost întotdeauna modalitatea tinerilor căsătoriți de a începe viața de adulți. Din acel punct erau o familie, baza societății tradiționale românești. Fix de aia am avut referendumul acela dubios referitor la definirea familiei, pentru că familia (indiferent de definiție) stă la baza societății românești. Ori nunta era modalitatea de a anunța tuturor că o nouă familie a apărut în sat.
  • Nunțile ca evenimente de networking – Am folosit cuvântul networking ca să înțelegeți concret despre ce e vorba. Nunțile erau ocazia ca rudele din ambele familii să se cunoască mai bine. Știm cu toții de căsătorii de conveniență în care rolul principal nu îl juca dragostea ci apariția unor relații mai puternice între două clanuri. Chestia asta se întâmpla indiferent de nivelul social al clanurilor respective: de la familii boierești sau princiare până la clanuri din sate sărace românești. Trebuie să vă amintiți că societatea românească a fost foarte mult timp una predominant agrară, centrul său spiritual fiind la sat, nu la oraș. Nu degeaba se spune că ”se văd la nunți, botezuri și înmormântări”. Se spune asta pentru că erau puține ocazii când să te rupi din rutina muncii câmpului și să vezi rudele dacă nu locuiai în același sat. Cu atât mai bine, o nuntă oferea ocazia de a crea niște legături mai puternice.
  • Nunțile ca loc de socializare – oarecum legat de chestia de mai sus cu networkingul, nunțile au fost și încă sunt evenimente de socializare și de a cunoaște oameni noi. Nu de puține ori am auzit de situații în care oameni care urmau să se căsătorească s-au cunoscut la nunta altcuiva.

Dar cel mai important rol al nunții era cel financiar.

Darul de nuntă

Darul de nuntă era foarte important pentru tânăra familie pentru că era una din modalitățile de a finanța viitorul ei. Mireasa venea cu zestrea, mirele cu brațele și averea părinților (întreagă sau o parte). Dar cum românii nu au fost niciodată prea bogați, la nuntă se dădea și încă se mai dă dar de nuntă. Darul e fie sub formă de obiecte (pături, veselă de bucătărie etc.) fie sub formă de bani.

De ce țineau părinții și bunicii mei notițe cu nunțile la care au fost? Pentru că acelea erau nunțile la care dăduseră dar. Mirele și mireasa, dar și familiile acestora erau obligate să vină la nunțile familiei mele și să dea, la rândul lor, dar.

Reciprocitatea asta se bazează pe același concept ca CAR-urile (dacă mai știți ce sunt alea): contribui cu o sumă de mai multe ori, apoi când îți vine rândul poți să te împrumuți o sumă mai mare.

Cam așa funcționează și nunțile: mirii primesc un ”credit” de la nuntași, o sumă de bani (sau obiecte) în ziua nunții. Se pot folosi de acei bani imediat pentru că familia are nevoie de lucruri prin casă imediat. Pentru acel credit au plătit părinții și chiar mirii mergând la alte nunți. Mirii trebuie să meargă însă și la alte nunți, acolo unde rudele și prietenii au venit la ei la nuntă, dar respectivele persoane nu avuseseră nunta lor încă.

Satul românesc și societatea românească în general a suferit masiv de pe urma lipsei de capital și a gradului redus de monetizare / financializare a societății. În 1920, 1720 sau 1520 nu puteai să îți iei credit pentru a face nunta sau pentru a construi o casă.

Soluția la această problemă a fost darul de nuntă, un credit intergenerațional, plătibil pe o perioadă foarte lungă de timp. Treaba asta cu mersul la nunți ca obligație a început să dispară din punctul în care creditele de consum au devenit accesibile. Dar nu toată lumea e bancabilă, nu toată lumea poate rupe rețele familiale vechi de când lumea.

Așa că românii nu sunt proști sau lipsiți de educație financiară când decid să meargă la nunți. O fac fie pentru că au beneficiat și ei fie pentru că au copii care vor face nunți și va fi nevoie de bani atunci. E trist să vezi cât de puțin înțeleg românii propria lor societate. Iar atunci când nu o înțeleg aleg să facă mișto de ceilalți.

Nunta ca și temă în literatură

Știți cum e cool să arunci cu rahat în educația românească? Să faci mișto de ”perlele la BAC”, să te plângi de educația ”tinerei generații” sau de rezultatele proaste la testele PISA?

Ei bine, eu sunt produsul integral al școlii românești, de la grădiniță până la master (doctorat nu am făcut că eram prea sărac). Ei bine, așa șubredă cum e educația românească, eu am învățat la ”Limba și literatura română” următoarele chestii:

  • ”Ion” al lui Liviu Rebreanu explică felul în care nunta poate fi folosit ca instrument / modalitate de a urca pe scara socială. Ion ignoră glasul iubirii pentru glasul pământului și alege fata urâtă, dar bogată, nu femeia de care era îndrăgostit. Implicațiile economice și sociale ale nunții și zestrei sunt teme centrale în roman.
  • ”Nunta domniței Ruxandra” – roman istoric în care tema centrală e importanța nunților aranjate ca instrument geopolitic de constituire de alianțe (tătarii și turcii invadează Moldova pentru a forța o căsătorie cu ”domnița Ruxandra”)
  • ”Miorița” e o alegorie nuntă – moarte, o baladă plină de mituri, metafore și simboluri legate de nuntă ca moment definitoriu în viața omului.

Chestiile de mai sus se studiază de mai multe ori între clasa 1 și 12. Ion și Miorița cel puțin sunt subiecte de BAC de ani de zile.

Și cu toate astea avem așadar oameni care au luat BAC-ul, dar care cred că nunta e doar o petrecere. Poate că totuși sistemul educațional nu e chiar atât de prost.




Presa economică e proastă și pe la americani

Pentru context: economia Turciei a început să se dracului odată cu preluarea puterii de către Erdogan. Pe scurt, pentru a putea controla cât mai bine statul turc Erdogan a pus drept ministru al finanțelor pe ginerele său, Berat Albayrak. Pe lângă incompetență, Erdogan i-a mai enervat și pe americani care l-au pocnit cu niște sancțiuni economice. Așa că lucrurile în Turcia merg atât de bine încât Iar lucrurile merg atât de bine încât în noiembrie 2018 inflația era la un nivel de 21,6%.

Acum că avem contextul haideți să vă arăt un exemplu de monument de prostie la NBC News:

Turkey’s government is hunting for onions as part of efforts to fight crippling inflation, blaming unauthorized stockpiles for pushing up prices for shoppers.

și
A typical bag of onions costing the equivalent of 50 cents in Izmir last month now costs $1, Sol Haber reported, and is on course to sell as much as $2 by the end of the year.

Prima remarcă: Turcii au lira turcească drept monedă, nu dolarul. Prețul cepei crește în lire, dar nu și în dolari pentru că lira se devalorizează în raport cu dolarul. Pe românește, la finalul anului ceapa nu se va vinde cu 2 dolari ci tot cu 50 de cenți. Doar că prețul cepei exprimat în lire turcești va fi crescut probabil până atunci. Raportat la dolar însă, probabil prețul va fi la fel din cauza cursului de schimb.

Un exemplu cu cifre

Concret cu cifre:

  • 1 noiembrie 2018 – Ceapa costa 10.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 20.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2018 – Ceapa costa 20.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 40.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 31 decembrie 2018 – Ceapa costă 40.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 80.000 de lire. Preț în dolar: 0.5 dolari / legătură

Dacă folosim cursul de schimb de la 1 noiembrie 2018 pentru a calcula prețul în dolar atunci avem așa:

  • 1 noiembrie 2019 – Ceapa costă 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2019 – Ceapa costă 1 dolar / legătură
  • 31 decembrie 2019 – Ceapa costă 2 dolari / legătură

Faza e că atunci când crește inflația se depreciază și cursul de schimb, pentru că sunt mai mulți bani locali în circulație (lire turcești), dar aceeași cantitate de valută disponibilă (deși de regulă e chiar mai puțină). De asta în țările cu inflație galopantă toată lumea exprimă prețurile în euro, dolari sau ce altă valută e mai stabilă. Asta s-a întâmplât și cu România în anii 90. Apartamentele și prețurile mașinilor erau exprimate în dolari sau mărci germane. După dispariția mărcii germane se exprimau în euro.

Cei de la NBC au folosit același curs ca să calculeze prețul din trecut și cel din viitor. Doar că asta e o prostie care nu se iartă nici măcar unui student de anul 1 la ASE. Așa că, dragii mei, o regulă pe care Românii o știu din anii 90: când crește inflația în moneda locală, prețurile se exprimă în valută, pentru că sunt stabile.

Cei de la CNBC nu au experimentant niciodată senzația asta, probabil de aia au venit cu aberația asta.