Realitatea e mai bizară decât fakenews-ul

Ați văzut Matrix, da? Știți povestea: umanitatea era toată legată la aparate și trăia într-o simulare colectivă. Ei bine, dacă e adevărat, atunci lucrurile ar avea mai mult sens decât au dacă realitatea asta e pe bune.

Să vă dau câteva exemple ca să înțelegeți la ce mă refer:

Ghiciți fake news-ul

Vă dau în continuare două știri și vă las să ghiciți care e cea adevărată și care e fakenews:

 

Știrea 1: Trump’s New Favorite COVID Doctor Believes in Alien DNA, Demon Sperm, and Hydroxychloroquine

Știrea 2: Trump Accuses Fauci of Using Fifty Years of Experience as Doctor to Win People’s Trust

Care din cele două știri vi se pare mai plauzibil să fie cea adevărată și care fake news? Știu că amândouă sunt complet cretine, dar vă asigură că nu e întrebare capcană, una chiar e adevărată.

Bun, ați ales ceva? Dacă da, ce? Eu sincer am crezut că prima nu are cum să fie adevărată iar a doua are șanse mai mari să fie pe bune. De fapt e exact invers, prima știre e adevărată și a doua nu. Văzusem cele două știri la tipul ăsta în cazul în care vreți să vă pierdeți vremea pe Twitter.

Ei bine, am ajuns să trăim într-o lume în care realitatea e mai absurdă decât parodiile și pamfletele. Niciun site de știri de parodie gen The Onion (Times New Roman american) nu ar fi putut scrie titlul știrii 1 pentru că sună pur și simplu prea absurd chiar și pentru ei.

Chestia asta nu face altceva decât să crească neîncrederea oamenilor în știri. Și atunci când apare o știre care chiar contează se pare că nu îi pasă nimănui. Chestie care chiar s-a întâmplat:

New York Times spune că SUA are bucăți de nave extraterestre

Ați citit bine! Nu e glumă, nu e fakenews, nu e titlu exagerat. Și e vorba de New York Times, ziar cu reputație care nu își permite să publice orice mizerie și care verifică știrile înainte să le publice. Iată ce zice New York Times:

Mr. Davis, who now works for Aerospace Corporation, a defense contractor, said he gave a classified briefing to a Defense Department agency as recently as March about retrievals from “off-world vehicles not made on this earth.”

Mr. Davis said he also gave classified briefings on retrievals of unexplained objects to staff members of the Senate Armed Services Committee on Oct. 21, 2019, and to staff members of the Senate Intelligence Committee two days later.

Bun, ați văzut ceva despre asta prin presă recent? Asta e o știre uriașă publicată de unul din cele mai prestigioase ziare din lume. Și cu toate astea reacțiile sunt minime. Deci SUA au bucăți de nave extraterestre! Și asta nu e cea mai importantă știre de pe planetă acum! De ce?

Nu e pandemie pentru toată lumea

Știți influensării ăia care tot postează chestii despre fakenews-uri și explică de ce sârma din mască nu e antenă 5G? Îi știți probabil. Ei bine, nu am văzut niciunul să îmi explice și mie până acum știrea asta:

Adrian Păun (25 de ani) a fost cel care a dat startul îmbolnăvirilorcu coronavirus, cu câteva ore înainea meciului cu FCSB. Derby-ul din Liga 1 trebuia să se joace sâmbătă, 18 iulie, în cadrul etapei a opta din playoff-ul Ligii 1.

Apoi, numărul de cazuri s-a înmulțit, iar printre cei care s-au resimțit s-a aflat chiar antrenorul Dan Petrescu. În total, 26 de persoane din anturajul grupării din Gruia au fost testate pozitiv.  

Apoi vine minunea:

La ultima testare, Otto Hindrich, Mike Cestor, Dodi Joca, Denis Ciobotariu, Ovidiu Hoban, Luis Aurelio, Cătălin Itu și Billel Omrani au ieșit negativi și pot fi folosiți pentru partidele care urmează. 

De când am citit știrea asta încerc să îmi dau seama cum e posibil ca atât de mulți oameni să fie pozitivi la primul test și apoi negativi la al doilea. Efectiv treaba asta nu are nici un sens! Sunt conștient că există și erori și teste cu fals pozitiv. Dar acele erori apar aleator, nu în serie. Nu ai cum să ai atât de multe erori într-un lot atât de mic de teste decât dacă testul ăla are acuratețe de 50%. Altfel spus ori faci testul ori dai cu banul, probabilitatea să nimerești răspunsul corect e aceeași.

Cu cât mă gândesc mai mult la știrea asta cu atât are mai puțin sens. Și problema nu sunt eu ci oamenii care spun că virusul nu există pentru că știrea asta le dă apă la moară. Apropo, a făcut cineva din presa ”quality” care a luat bani de la stat o analiză serioasă pe subiectul ăsta? E tăcere pe toate fronturile, PSD e iar de vină pentru Covid iar influensării explică cât de proști sunt oamenii care nu poartă mască.

Partea proastă e că astea nu sunt singurele exemple, dimpotrivă e presa plină de situații absurde, dar reale. De exemplu, în timp ce Președintele Iohannis dă vina pe PSD pentru numărul mare de îmbolnăviri, un ministru PNL adună lumea într-o curte ca să le dea pistoale…personal. Pentru că de ce nu! Bine, vorbim despre președintele care a zis asta:

În fața unei boli ori ești precaut, ori ești prost.

Apoi a fost singurul care nu purta mască la o întrunire la Consiliul Europei. A distrus Iohannis pe cei care nu credeau în virus cu facts and logic.

Concluzii

Realitatea în care trăim acum e mai bizară și confuză decât orice fakenews. Și majoritatea populației a devenit insensibilă la chestii care ar putea fi importante. Cam asta a vrut să zică autorul azi pentru că și el e la fel de confuz ca voi referitor la ce se întâmplă în jurul lui.

Și ca să încheiem într-o notă la fel de confuză și bizară ca restul articolului vă las cu bijuteria asta:

Știu…dintre toate legumele au ales vânăta




Presa economică americană nu e mai brează decât cea românească

Mă mir de multe ori ce perle poate produce presa românească, dar cu toate astea nu trebuie să uităm că există o lume întreagă idioți și în afara granițelor României. Astăzi un exemplu de la CNN care ne anunța apocaliptic în mai 2020 următoarele (sursă):

Adică tipul zice că economia americană moare (suferă de fapt, dar moare sună mai dramatic), pentru că economisesc oamenii. În momentul în care scade consumul populației e normal ca activitatea să încetinească. Încetinește activitatea, business-urile vând mai puțin. Nu e nimic ieșit din comun până aici, așa funcționează economia.

Dar, și e un mare dar aici, de la asta până la ”moare”, chiar și ”suferă” e o diferență uriașă.

Dacă vreți să citiți articolul o să observați cum întreaga retorică merge în direcția: americanii economisesc mai mult, ceea ce afectează economia. Oare? Vorbim totuși de o țară unde:

Disparitățile economice din Statele Unite se tot adâncesc la rândul lor, în 2018 20% din familiile americane au avut 50% din totalul veniturilor înregistrate la nivel de economie. Asta înseamnă că restul de 80% s-au bătut pe cealaltă jumătate a veniturilor.

De asemenea, ca și răspuns la pandemie, administrația Trump a dat 135 de miliarde de dolari sub formă de scutiri / tăieri de taxe (sursă):

And so as a result, the only people that are going to benefit from this tax change are people that make at least half a million dollars in income outside of their businesses. And just to put that in context, that is literally the top 1% of U.S. taxpayers. So in other words, the government, in the CARES act, is going to give out $135 billion in tax relief only to people that make at least half a million dollars, only to the top 1% of taxpayers in this country.

Deci oamenii care câștigau cel puțin 0,5 milioane de dolari au primit scutiri de taxe de 135 miliarde dolari. Dar conform CNN economia americană suferă din cauza faptului că oameni care nu au deloc economii nu mai cheltuie bani. E mișto cum în situații din astea ”să dăm scutiri de taxe firmelor și oamenilor bogați ca să investească în economie” dispare din discuție. E vina oamenilor care nu își permit că nu cumpără.




No comment: Trump e omniscient

Trump chiar e un fel de zeu omniscient. Dacă nu mă credeți ascultați-l aici:




Toți bărbații duri ai politicii au dat chix în pandemie

Ultimii ani au readus pe scena mondială tipul politicianului populist, dar lipsit de substanță. Îl avem pe Trump în SUA, pe Johnson în Marea Britanie, Bolsonaro în Brazilia, Salvini în Italia și, evident, șeful șefilor însuși Vladimir Putin.

Niște țări conduse de politicieni bad ass ca ei ar trebui să o ducă mai bine decât celelalte țări conduse de politicieni care nu au cojones ca băieții ăștia, nu?

Ia să vedem clasamentul cu țările cu cel mai mare număr de persoane infectate (sursa informațiilor):

Sau asa (sursa):

SUA lui Trump e pe primul loc, pe locul 3 e Marea Britanie a lui Johnson, pe 4 e Rusia lui Putin, pe 5 Italia condusă până nu de mult de Salvini (nu a prins pandemia e drept, dar moștenirea lui e încă acolo). L-aș aminti și pe Macron, bad boy-ul mai fashionable și pro-european al politicii franceze și el un politician umflat mult peste ce a arătat până acum. Și iată că în top10 avem și Brazilia lui Bolsonaro și Turcia lui Erdogan.

Așadar, toții oamenii duri ai politicii ultimilor ani se află în topul infectărilor. Cum o fi cu morții?

În mare parte la fel: Trump a dus SUA pe primul loc deși probabil nu în clasamentul care trebuie. Pe doi UK-ul lui Johnson, pe trei Italia condusă de populiști ani buni, Franța lui Macron și Brazilia lui Bolsonaro în top.

Apropo de Bolsonaro, a participat la un meeting anti-carantină și…a început să tușească minute în șir.

Cum pot oamenii ăștia să spună că ei știu mai bine și pot conduce o țară mai bine decât alții din moment ce domină clasamentul infectărilor și al morților?

Cam așa stau lucrurile cu politicienii de genul ăsta: vorbe multe, discursuri aprinse și acțiuni puține. Cu cât un politician promite mai mult cu atât va face mai puțin. Asta e o lecție pe care noi românii o știm teribil de bine, dar restul lumii pare că abia o (re)descoperă.

Ce au în comun însă toți cei de mai sus? Vă spun eu: dezmembrarea unor bucăți importante din instituțiile statelor pe care le conduc, urmat de impunerea unor oameni complet incapabili la conducerea acelor instituții cheie deja private de personal calificat.

E ca și cum nu ai hrăni intenționat un cal pe care apoi circumstanțele te obligă să îl călărești.




Cineva a ghicit una din cele mai dubioase declarații a lui Trump

Multă spune că Trump e atât de impredictibil încât nu ai cum să îți dai seama ce ar putea să facă sau să zică în calitatate de președinte. Și totuși cineva a nimerit la fix una din cele mai bizare declarații ale sale, adică asta:

Pe scurt, omul a zis că o soluție împotriva coronavirusului ar fi să injectăm dezinfectant în corpul uman (link și în română). Ați crede că asta e o declarație atât de stupidă încât nimeni nu ar fi putut ghici că Trump va spune așa ceva. Și totuși, cu o lună înainte de declarația lui Trump, The Onion (echivalentul american al Times New Roman) publica asta:

Puteți citi întreg articolul pe siteul lor, e foarte amuzant. Trăim într-o lume în care cel mai puternic om al planetei spune că am putea scăpa de coronavirus prin injecții de dezinfectant în corp și cel mai popular site de satiră reușește să anticipeze declarația asta.




No comment: the world’s greatest president

Sursă (nu, nu e la mișto)




No comment: americanii și romanii aliați

Contextul îl găsiți aici iar sursa screenshotului aici.

OC:




O idee interesantă despre Trump

Sunt mulți oameni din cadrul Partidului Democrat și mai larg din publicul american care îl văd pe Trump ca pe un dictator malefic de dreaptă.

De unde a apărut Trump?

Nu sunt fan al acestei viziuni pentru că e mult prea simplistă și nu are în vedere cât de complexă e arena politică americană. Trump nu e noul Hitler, noul Mussolini sau mai știu eu ce minuni.

Trump în sine nu e un personaj excepțional ci rezultatul unor schimbări sociale, economice și politice profunde în Statele Unite:

  • inegalitatea economică și socială a creat un mediu proprice pentru mesajele populiste
  • diferențele în creștere rapidă între clasele sociale din SUA
  • diferența între generații, nu doar de mentalitate ci și de ordin economic, majoritatea covârșitoare a celor care fac parte din Generația X, Millenial și Gen Z având datorii considerabile și active foarte puține
  • criza economică a lovit disproporționat de rău clasa de mijloc și cea de jos. Washington-ul a făcut mai multe eforturi pentru a salva băncile și Wall Streetul decât de a ajuta economia reală.

Toate chestiile astea ar fi dus la apariția unui Trump. Dacă nu era Donald ”Stable Genius” Trump atunci ar fi fost cu siguranță altcineva.

Trump 2.0

Dar uite o altă idee interesantă peste care am dat recent (via Twitter):

Acum în cazul în care nu știți Gabriele D’Annunzio este considerat predecesorul lui Mussolini. D’Annunzio a avut cam aceleași idei ca Mussolini, dar înainte de acesta. Deși nu ați învățat de el la școală, D’Annunzio a fost extrem de popular în Italia, el aducând în lumina publicului o mare parte din ideile pe care Mussolini urma să le folosească la rândul lui. Iar Mussolini s-a inspirat puternic de la D’Annunzio, preluând o mare parte din ideile sale, gesturile sale, felul său de a vorbi și de a face politică.

Adevărata problemă nu e așadar Trump ci faptul că stilul de a face politică al lui Trump ar putea fi folosit de altcineva mult mai competent.

Imaginați-vă un tip la 40 de ani, cu maxilar lat, la costum, lăudându-se că a făcut o gălăgie de bani din afacerile sale. Mesajele sale sunt de același populism ca al lui Trump, dar tipul are trecere și în mediul de business datorită imaginii de om de afaceri pe care și-a creat-o. Dacă pe Trump lumea îl ironizează pentru felul în care a făcut bani, Trump cel nou va fi făcut bani din IT, servicii financiare sau consultanță.

Și sunt ferm convins că sunt mulți Trumpi în devenire, nu doar în SUA ci și în alte țări. Acești viitori Trumpi și-au angajat consilieri politici care îi pregătesc pentru rol și deja testează apele, inclusiv în România.

Pericolul nu e așadar Trump ci felul în care Trump face politică și cei care îi vor imita stilul.




Cum poate Romania să revină la masa celor puternici

Sigur ați auzit de vizita lui Klaus Iohannis la Washington, ocazie cu care a discutat timp de 1 oră cu Donald Trump. Nu mă bag în analize docte ale momentului pentru că deja îmi e silă de comentariile din social media pe subiect (zău, nu e ok să desconsideri momentul, doar pentru că acum te-ai înscris în alt partid sau susții pe Barna).

Citeam însă în Washington Post că Trump e mai interesat de relația cu Estul Europei decât de cea cu Berlin și Paris:

Ahead of the meeting, a senior administration official said Trump is highlighting “the importance of Central Europe to the United States, both as allies and security partners, and as business and commercial partners for the future.”

The president has met with the leaders of Austria, the Czech Republic, Slovakia, Turkey, Hungary and Poland. Iohannis is the seventh from Central or Eastern Europe.

De ce? Pentru că Trump vrea mai multă implicare militară a Franței și Germaniei, dar sub conducerea SUA. Ba la un moment dat i-a și amenințat pe Germani că retrage trupele SUA de pe teritoriul lor, chestie care s-ar putea întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat. Am scris pe larg despre problema Germaniei cu politica lui Trump dacă sunteți curioși.

De remarcat o chestie aici: Ungaria, Polonia, Austria și Cehia sunt conduse de eurosceptici, oameni cu care axa Berlin / Paris nu sunt în relații nemaipomenite. Turcia e cu un picior out din NATO. Între țările astea din zonă România e cam singura care are relații bune cu Berlinul și Parisul:

  • Cu Berlinul prin Iohannis, sas la origini.
  • Cu Parisul prin Cioloș și afilierea PLUS / USR la ALDE Europa.

Cei dintre voi care știu un pic de istorie înțeleg unde bat:

Rebelul Estului

Pe 21 August 1968 Armata Roșie intra în Praga și punea capăt primei mari rebeliuni împotriva URSS-ului, așa numita ”Primăvară de la Praga”. Alături de Armata Roșie erau și armatele celorlalte țări comuniste aliniate Moscovei, cu o excepție notabilă: România. Ca și paranteză, au mai lipsit Albania și armatele RDG.

Nicolae Ceaușescu, într-un act de sfidare la adresa Moscovei a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei. Ba mai mult a și condamnat evenimentul, chestie care i-a adus o popularitate imensă în Vest. Iar Ceaușescu a știut să se folosească de popularitate, o oportunitate pe care diplomația din România a exploatat-o aproape perfect.

Practic, printr-o strategie diplomatică uluitor de bună (comparativ cu cea din prezent), România a reușit să devină astfel căsuța poștală între Vest și Est. Gândiți-vă la următoarea situație:

Erai un președinte american care vrea să discute o chestie nasoală cu sovieticii? Aveai două posibilități:

  1. Vorbeai personal prin canalele oficiale cu sovieticii. Dar sovieticii erau dușmanii așa că o atitudine prea conciliatoare era privită rău de public și ușor de exploatat de rivalii politici.
  2. Vorbeai cu Ceaușescu, liderul cool al unei țări comuniste, dar care era rebel și nu se dădea în vânt nici el după sovietici. Ceaușescu discuta apoi problema cu sovieticii…așa, ca între comuniști.

Folosindu-se de mecanismul acesta diplomat și de poziția asta unică între țările comuniste, România a ajuns să joace un rol considerabil mai important decât i-ar fi permis armata sa, economia sa ori resursele sale în general.

O nouă oportunitate

România are din nou oportunitatea de juca la masa celor bogați. În momentul de față Washington-ul se concentrează pe Estul Europei. Ori, în momentul de față, România e singura țară din zonă cu relații bune atât cu SUA cât și cu axa Paris / Berlin.

Dacă diplomația românească reușește să mențină echilibrul acesta atunci poate juca din nou rolul de căsuță poștală. Mizele nu sunt la fel de mari, dar oportunitățile sunt în continuare acolo.

Dar e o fereastră de oportunitate care poate dispărea dacă:

  1. Donald Trump pierde președinția sau alegerile din 2020.
  2. În Polonia forțele politice eurosceptice pleacă de la putere. Între România și Polonia Vestul va prefera Polonia.

Sunt sigur că oamenii din staff-ul Președintelui înțeleg oportunitatea asta și probabil încearcă să acționeze pe cale de consecință.

Epoca de aur a comunismului românesc (final de anii 60 și anii 70) nu ar fi fost posibilă fără banii Vestului. Iar acei bani au venit ca urmare a rolului ei în diplomația dintre Est și Vest.

Dacă știm să jucăm bine, putem să ne așezăm iarăși la masă cu marile puteri.

Foto din cover: Official White House Photo by Shealah Craighead




Banca Centrală a SUA reduce dobânda de politică monetară pentru prima oară de la criză

Cam asta ar fi cea mai importantă știre economică din vara asta: Banca Centrală a SUA (FED) a decis să reducă rata dobânzii de politică monetară (via The Guardian):

The US central bank cut its key benchmark interest rate by a quarter of a percentage point, to a range of 2%-2.25%, in the first reduction in borrowing costs since immediately after the financial crisis a decade ago.

De ce FED-ul a redus rata dobânzii de politică monetară?

Păi conform lui Jerome Powel, președinte FED decizia a avut în vedere mai mult situația externă (via The Guardian):

Jerome Powell, the Fed chairman, said weak global growth and the US-China trade war had been disruptive for the world economy and had an impact on growth in America, despite the US labour market remaining strong with the lowest unemployment rate since the late 1960s.

Așadar principala problemă a SUA rămâne războiul comercial cu China. Vorba prin târg e însă că o altă problemă, poate chiar mai mare, e faptul că inflația rămâne în continuare sub așteptări, în ciuda șomajului aflat la un nivel nemaiîntâlnit de mic în perioada de pace.

De ce e inflația importantă?

Românii au oroare de inflație din cauza episoadelor de hiper inflație din anii 90. Dar prea puțină inflație e la fel de rea ca prea multă inflație. Prea puțină inflație sau, mai rău, deflație (inflație negativă, adică o scădere a prețurilor) conduce de regulă la recesiune.

De ce? Pentru că bunuri care azi se vând cu 100 de lei, mâine se vând cu 95 de lei. E bine pentru cumpărător, dar vânzătorul nu are nici un fel de motiv să mai vândă sau să aducă noi produse pe piață. Așa că activitatea economică încetinește.

Așa că majoritatea băncilor centrale încearcă să țină inflația pe la un 2%, nivel la care inflație nu e nici prea mare, nici prea mică. Cum stă SUA?

În context istoric lucrurile nu arată așa rău:


sursă tradingeconomics.com

Problema devine evidentă dacă ne uităm la cifrele pe ultimul an:


sursă: tradingeconomics.com

Se vede clar o scădere a inflației, ceea ce crește riscul unei recesiuni economice în SUA. Așa că FED-ul a decis să intervină și să scadă rata dobânzii cu 0,25%.

Ce efect va avea această reducere?

Atunci când o bancă centrală simte că o paște o recesiune principalul instrument pe care îl are la îndemână e rata dobânzii. O diminuare a ratei dobânzii de politică monetară face creditele mai ieftine și diminuează dobânzile la depozite. Banii sunt stimulați să circule în felul ăsta.

În același timp însă, o astfel de reducere a dobânzii marchează și un potențial risc de recesiune. Așa cum explica și Yannis Varoufakis în ”Talking to my daughter” (recenzia e pe vine), orice antreprenor cu capul pe umeri va citi într-o astfel de măsură o problemă. Pe românește, dacă e nevoie de o astfel de măsură, înseamnă că economia nu o duce prea grozav.

Ei bine, fix asta au gândit și americanii. Iată indicele Dow Jones (Industrial) după anunțarea deciziei FED:

Apropo de asta, prin iunie 2019, geniul stabil de Donald Trump zicea asta pe Twitter:

În tweetul ăla era supărat că FED-ul nu reduce rata dobânzii. Mii de puncte în sus Dow Jones…doar că nu.

Ce înseamnă decizia asta pentru SUA?

SUA trece prin cea mai lungă perioadă fără recesiune de după al Doilea Război Mondial. Așa că mai toată lumea se aștepta la o recesiune să vină la un moment dat. Cumva chestia asta nu e ceva neașteptat sau neobișnuit. Dimpotrivă, e semnalul că se petrece o decelerare a economiei americane.

Cu toate astea economia nu și-a revenit, în ciuda numerelor frumoase:

O economie a SUA în recesiune va trage după ea și restul lumii. O nouă recesiune nu înseamnă neapărat și o nouă criză economică însă. E nevoie de alte lucruri să se întâmple pentru ca o nouă criză să apară.

Decizia e binevenită în cazul ăsta, dar semnalul pe care îl transmite s-ar putea să îi facă pe investitori să vrea să se pună la adăpost, adică fix rezultatul opus.

Ce înseamnă decizia asta pentru România?

Dacă SUA intră într-adevăr în recesiune, chestia asta va marca finalul unui ciclu economic. E de așteptat ca și economia Uniunii Europene și în special a Germaniei să scadă în tandem. China la rândul ei va fi afectată de o încetinire a economiei americane.

În ciuda declarațiilor belicoase UE, China și SUA fac mult comerț. Așa că o recesiune de o parte a Atlanticului sau Pacificului are șanse mari să tragă în recesiune și cealaltă parte a Atlanticului sau Pacificului. Comerțul României cu SUA nu e atât de mare încât să ne bage pe noi în recesiune direct. Dar dacă UE (și în special Germania și Franța) sunt afectate de recesiunea din SUA și noi vom fi la rândul nostru.

De ce? Pentru că mare parte din producția de bunuri și servicii a României merge spre UE și apoi spre SUA și China. Așadar o recesiune în SUA poate atrage după sine și România în recesiune. Propagarea ei se va face mai încet, dar probabil în 3-6 luni s-ar face resimțită și în România, iar în 9 – 12 luni s-ar vedea și în cifrele oficiale și încasările la buget.