Cine vrea să ne întoarcem la birou?

De vreo 2 săptămâni îmi tot apar prin feed tot felul de știri sponsorizate (marcate ca atare sau nu) despre cum lucratul de acasă e nasol și o dai în depresie dacă faci asta prea mult.

De exemplu Digi24 are articolul ăsta:

Partea cea mai mișto a articului e acel ”Exclusiv” din titlu. Adică persoana care a scris acel articol vrea să ne spune că a publicat o informație exclusivă, pe care cititorul nu o găsește nicăieri în altă parte. Adică Digi24 e prima publicație care scrie despre faptul că lucratul de acasă duce la depresie, singurătate șamd.

Vă scutesc de efortul de a citi articolul pentru că nu merită. Nu se bazează pe nimic concret, nu tu studiu științific, nu tu publicație serioasă sau altceva care să inspire încredere. Avem în schimb niște cuvinte de la un sociolog (Gelu Duminică) care își dă cu părerea despre psihologie și un arhitect care își dă cu părerea despre normele de igienă și protecție a muncii. Și clasicul ”un articol din prestigioasa publicație cutare, dar nu dăm link că pierdem la page rank”:

Potrivit The Wall Street Journal, proiectele durează mai mult, colaborarea este mai dificilă, iar integrarea noilor colegi se face mult mai greu.

Link? Nu. Cifre? Nu. Autor al articolului? Nu. Practic tot articolul se bazează pe fraza asta lipsită de orice fel de informație concretă sau posibilitate de a verifica de unde vine.

Unde ești mai productiv, mă băiatule?

Tipul ăsta a ajuns cumva pe BBC, în Marea Britanie, spunând că angajații trebuie să se întoarcă la muncă:


Cică pe acasă ar fi prea multe lucruri care îi distrag atenția angajatului de la muncă și că oamenii pot fi mai productivi la birou. Ar fi fost mișto dacă omul ar fi și urmat propriul sfat și ar fi înregistrat filmulețul de mai sus din biroul firmelor pe care le deține. Dar nu a făcut asta.

Știți unde a fost înregistrat clipul însă? Pe un iaht, în Mediterana!

Să repetăm: voi oameni de rând mergeți la birou, că nu sunteți productivi altfel. Eu în schimb sunt mai productiv pe iaht, nu la birou. La mine pe iaht nu sunt atât de multe chestii care să îmi distragă atenția.

Sectorul imobiliar și retail stradal

Guvernul britanic e sub presiune din partea mediului de afaceri de a forța oamenii să se întoarcă la birou:

Business leaders have warned of damage being done to city centres as people stay away from offices. (sursă)

De ce? Pentru că sunt firme care dețin spații de birouri ce stau goale și care făceau bani din cafenele și magazine de pe lângă birouri:

City centres could become “ghost towns” if the prime minister does not do more to encourage workers to go back to the office, the head of the CBI says.

Dame Carolyn Fairbairn said allowing staff to work from home had helped keep firms afloat during the pandemic.

But as offices stood empty, thousands of local businesses that relied on the passing trade were suffering, she said. (sursă)

Aici e o manipulare ieftină din partea sectorului de retail de spații de birouri. Oamenii nu mai plătesc sume exorbitante pentru o cafea și un covrig, e adevărat, dar acei bani economisiți se duc de regulă către magazinele din cartierul lor sau orașul lor (dacă fac naveta). Banii aceia nu dispar din economie, pur și simplu se duc în altă parte.

Ceea ce duce la următoarea întrebare: ar trebui guvernul să decidă ce business-uri supraviețuiesc și care nu? Dacă da, de ce să forțezi oamenii să cheltuie bani la birou, când acei bani ar putea să rămână în comunitatea angajatului? Impozite se plătesc (teoretic) peste tot, nu doar de către firmele de retail din clădiri de birouri.

Ah, ba da, mint, e o diferență: dacă te duci la birou ai șanse mai mari să mori de Covid 19 care, ce să vezi, se transmite al dracului de bine în spații închise. Știți…gen birouri? Adică acele clădiri unde stau foarte mulți oameni într-un spațiu închis, dar care îngrămădește pe toată lumea în același loc (adică în ”open office”), cu sisteme de ventilație cu circuit închis și filtre neschimbate. Oare sunt șanse mari să se răspândească virusul în condiții de genul ăsta?

Oricum, dacă aveți impresia că în România politicul trage într-o direcție, stați să vedeți aici declarație de la Prim Ministrul Boris Johnson:

“We want employees to be careful what working arrangements they accept. Suddenly the word ‘restricted’ is bandied about and people who have been working from home find themselves in the most vulnerable position.” (sursă)

Adică, aveți grijă băieți și fete de unde lucrați că s-ar putea să rămâneți fără muncă dacă stați acasă.

Ar trebui să te intereseze chestia asta?

Da, ar trebui să te intereseze, pentru că România copiază chestii de afară. Apoi, așa cum arată și acel articol de la Digi24, există deja presiune pentru ca un număr cât mai mare de angajați să se întoarcă la birouri.

Partea amuzantă e că România era a doua țară din coada clasamentului când venea vorba de lucratul de acasă înainte de pandemie (vedeți mai jos mulțumită Eurostat):

Spun că e amuzantă pentru că foarte mulți români au mers în continuare la muncă, inclusiv în martie și aprilie. Bătălia se dă pe spațiile și angajații care lucrează acasă din marile orașe ale României.

Dar firmele ce vor?

În vremuri normale putem avea o întreagă discuție dacă munca de acasă e sau nu mai ok. Dar în contextul unei pandemii astfel de discuții mi se par irelevante. Până la urmă cât de mult va crește productivitatea unei firme dacă i se îmbolnăvesc angajații? Câți vor mai vrea să lucreze pentru acea firmă dacă își văd colegii bolnavi?

De când cu lucratul de acasă au apărut o grămadă de sondaje legate de munca de acasă. Dacă îi întrebi pe angajați, ei se simt mai productivi. Dacă îi întrebi pe angajatori, șefi și HR majoritatea spun că nu se vede diferență în productivitate între munca de acasă și cea de la birou. Nimeni nu vorbește așadar de scădere a productivității când vine vorba de majoritatea angajaților.

În condițiile astea de ce ai vrea să adaugi pe lista de probleme a firmei faptul că există o șansă de 1% de a muri? Angajații au nevoie de locuri de muncă, dar imediat ce găsesc un loc de muncă marginal mai bun vor sări în altă barcă, nu vrea nimeni să își riște viața dacă are de ales. Iar companiile știu asta și, în ciuda recesiunii, vor vrea să își păstreze angajații buni și nu vor forța nota. Iar firmele care vor încerca totuși să forțeze nota se vor trezi cu angajați bolnavi și productivitate în scădere.

Apoi mai e și problema costurilor. Credeți că firmele vor vrea să cheltuie bani pe spații de birouri fix acum când vânzările în mare parte din economie au scăzut? Dimpotrivă, acei bani economisiți sunt mană cerească. Ba mai mult, au reușit să externalizeze o parte din costuri (curent, apă, internet etc.). La un birou mare chiar și costurile astea se adună.

Care va fi viitorul?

Discuțiile în privința viitorului muncii de birou par să meargă spre o soluție de compromis între cele două lumi:

  • biroul nu va dispărea, lumea va continua să meargă la birou și să se întâlnească față în față.
  • Dar se pare că atât firmele cât și angajații și-au dat seama că prezența la birou 5 zile din 7 nu e necesară.

Cel mai probabil vom lucra 2-3 zile de la birou și 2-3 zile  de acasă.

Și știți ce? Ar fi bine pentru toată lumea în felul ăsta: pe de o parte îți cunoști colegii, interacționezi cu ei și te bucuri de beneficiile muncii de birou. Dar pe de altă parte 2-3 zile pe săptămână nu trebuie să stai în aglomerație, nu pierzi timpul pe drum și ai liniște, spre deosebire de zumzetul continuu din birourile de tip open office.

Aranjamentul acesta va permite și firmelor să reducă suprafața birourilor și oamenilor să economisească timp, bani și nervi.

Dar asta nu se va întâmpla până nu pandemia e adusă sub control și numărul de îmbolnăviri nu scade.




Digi 24 ia bani de la stat, dar are o problemă cu asistații sociali

Cred că mass media românească și presa în general a atins noi culmi ale penibilului în 2020. Am mai scris pe aici de tot felul de aberații din presa românească și credeam că am cam văzut tot ce era de văzut. Asta până azi când am dat peste o chestie făcută de Digi24 care mă scârbește profund.

Iată ce știre publica Digi24 zilele trecute într-un articol:

Se vede clar titlul și data de 20 iulie 2020. Iată și un extras din articol:

Parcarea liceului auto din Craiova s-a transformat într-o expoziție de mașini de lux. Oamenii au venit pentru a primi ajutoare de la primărie… De exemplu, un bărbat care conduce o maşină de 70 de mii euro, când vede echipa Digi24 vine cu explicaţii ciudate.

Reporter: Aţi venit pentru ajutoare?
Bărbat: Nu… avem un copil aici la şcoală şi mergem să vorbim cu dirigintele.

Reporter: Păi este vacanţă!
Bărbat: Pai, da, acum.
Bărbat: Am reproșuri, domne… „Cu maşina asta vii să luăm ajutoare?!”. Că sunt alţii mai săraci, dar e vecina mea…

Adică, unu la mână câți oameni își cumpără mașini noi în România? De unde mama dracu au stabilit ei că aia e mașina de 70.000 de euro? Apoi, dacă omul a zis că a venit la școala cu altă treabă, de ce dracu îl dai pe post?

În fine trecem peste.

Iată un alt articol de la Digi 24 din 2017:

În 2017 au făcut fix același lucru: au publicat un articol în care vorbesc despre cum oameni din Craiova se duc să ia ajutoare sociale cu mașini de lux. Iată și un extras:

A fost un du-te vino zilele acestea în parcarea şcolii Alexandru Macedonski din Craiova, acolo unde în sala de sport a fost amenajată distribuirea pachetelor. Cei mai mulţi au venit cu taxiurile ca să-şi ridice alimentele gratuite.

Niște doamne cu fuste multe coboară din taxi.

Două chestii de reținut aici:

  • titlul vorbește de ajutoare sociale ridicate cu mașini scumpe în timp ce articolul vorbește de taxiuri. Sau poate mașinile scumpe erau taxiuri?
  • ”niște doamne cu fuste multe”. Se înțelege aluzia da? Asta au înțeles cei de la Digi 24, că dacă spun rrom sau țigan e rasism, dar dacă spun ”doamne cu fuste multe” e ok.

De ce mă revolt?

Pentru că Digi24 e una din companiile care au luat bani de la Guvern ca să nu intre în faliment. Și ce fac cu banii ăștia? Conținit quality evident. Haideți să reformulez:

O televiziune care a luat milioane de lei de la Guvern stă în parcarea unui liceu de Craiova încercând să filmeze oameni care iau făină și ulei de câteva sute de lei de la Guvern. Bonus, au făcut fix același lucru în 2017. Adică nici măcar vreo încercare de a fi originali, pur și simplu au luat un articol din 2017 și au zis ”hai să facem la fel”. Ce contează că o grămadă de oameni și-au pierdut locurile de muncă! Ce contează că statul nu a dat bani firmelor cum a dat televiziunilor! Mama lor de asistați sociali!

Nu știu cum vă simțiți voi, dar pe mine m-ar deranja teribil dacă banii mei de taxe și impozite ar finanța genul ăsta de afaceri. Ba mai mult compania e deținută de un om de afaceri cu o avere apreciabilă.

Dar știți de ce nu merge România bine? Pentru că femei cu fuste multe iau făină și ulei de la Guvern, nu pentru că trusturi media iau zeci de milioane de lei de la stat. Nu, e de la ulei și făină. De aia suntem săraci. Ce bine că există posturi TV ca Digi 24 care ne arată adevărații vinovați!




Digi24 nu știu cât e cota de TVA în România

Că Digi24 sunt praf nu cred că e o surpriză pentru nimeni. Adică doar din ce urmăresc eu când mai aterizez din întâmplare pe articole ale lor știu că:

Ei bine iată încă un motiv pentru care presa economică din România moare: Digi 24 nu știe cât e cota de TVA.

Nu că vreau să fiu cârcotaș, dar cota de TVA nu mai e 24% de mult timp. De la 1 ianuarie 2016 a scăzut la 20% iar de la 1 ianuarie 2017 a revenit la valoarea de 19%. Partea și mai nasoală pentru cine a scris articolul acela e că putea să își dea singură seama că scrie o prostie dacă știa matematică de clasa a 2a:

Dacă prețul unei bancnote fără TVA e 150 RON, iar prețul cu TVA e 178 RON, cât e TVA-ul? Păi 178 – 150 = 28 RON. Cât reprezintă 28 RON din 150? Simplu, împărțim 28 la 150 și obținem 0.19 adică 19%. Asta e tot! O problemă de clasa a 2a! Cine a scris articolul de la Digi 24 e incapabil de o operațiune de clasa a 2a!

Ochiometric, 24% e aproape un sfert. Un sfert din 100 e 25. Un sfert din 50 e aproximativ 12. Cele 2 sferturi adunate dau 37, mai mult decât 28-ul rezultat. Ochiometric putea să își dea seama că e ceva în neregulă cu procentul acela.

Și ca să  fie clar, articolul e scris de cineva care se ocupă de Economie – Finanțe la Digi24:

De asta moare presa economică din România și nu dă nimeni bani pentru conținutul lor. Digi 24 nu va putea niciodată să ceară bani cuiva pentru astfel de știri și are norocul că e parte din grupul Digi, altfel nu cred că rezistau pe piață.

 




Fake news: Prețul ouălor în România vs Germania

De ce moare presa în România?

Nu din cauza oamenilor care preferă știrile moca ci din cauza siteurilor / ziarelor care nu sunt în stare să scrie o știre decentă. Exemplul concret: o știre Digi 24 despre prețul la ouă care sună cam așa:

Ia luați aici mostră de jurnalism:

În supermarketuri, 10 ouă costă peste 10 lei, adică doi euro. În Germania, preţul de-abia depăşeşte un euro.
Credeați că Digi24 va face calcule complexe sau va căuta modalități de a afla cât costă ouăle în Germania vs. România? Nope! Ce atâtea calcule domne, ia de aici:

„Le crești cu 40, 50 %… este prea mult! Au profitat de acest lucru şi bineînţeles, la raft, au mai adăugat un 5-10 la sută. După cum vedeți, și rafturile sunt pline. Nu cumpără nimeni”, spune un client.

Îmi place cum în România poți lua orice gigel din supermaket și el îți poate spune cu cât cresc prețurile pe lanțul de distribuție, de la producător până la raft. ”Un client” ăsta știe că la supermarketul are marjă de 5 – 10% pe ouă, distribuitorul 40 – 50%. Cool!

Altă chestie:

„În Germania, un cofraj cu zece ouă costă un euro și 9 cenți. În comparație cu România sunt mult, mult mai mici, nu numai la ouă, ci la toate produsele”, a declarat pentru Digi24 Oana Adriana Mircea, o româncă mutată în Germania.

Foarte tare! Deci o româncă mutată în Germania știe că un cofraj de 10 ouă costă fix 1 euro și 9 cenți! Mă simt prost, eu dau alt preț pe ouă ori de câte ori mă duc la cumpărături, chit că e vorba de același magazin. Dar doamna Oana Adriana Mircea a zis fix prețul din Germania: 1 euro și 9 cenți! Nici mai mult, nici mai puțin.

Articolul Digi24 poate fi așadar rezumat în felul următor:

Pasul 1: se intreabă o persoana de pe stradă cât costă 10 ouă în România.

Pasul 2:  se întreabă o persoană de pe stradă cât costă 10 ouă în Germania.

Pasul 3: Succes, ai un articol!
Și dacă aveți curiozități privind prețul ouălelor în Germania și România, mi-a luat 2 minute să fac niște calcule și să văd cât costă ouăle în cele două țări

Germania
Prețul mediu a unui carton de 12 ouă în Germania e 1.71 EUR. Prețul minim e de 1.31 EUR. Dacă aplicăm regula de 3 simplă rezultă că 10 ouă costă 1.09 EUR. Fabulos! Persoana de pe stradă, pe nume Oana Adriana Mircea a nimerit la fix prețul minim al ouălor! Nu oricum, ci la la cent! Ar putea fi o coincindență faptul că prețul minim de pe un agregator e fix prețul zis de o persoană aiurea de pe stradă?
Haideți să vedem și România:
Prețul mediu în România: 8.12 RON pentru 12 bucăți, adică sub cei 2 EUR de la Digi! Doar că ăsta e prețul pentru 12 ouă. 10 bucăți înseamnă 6,76 RON adică mult sub valoarea menționată de ei. În plus minimul în România e undeva  la 6 RON conform sursei folosite de mine. În București sunt mai scumpe ouăle decât în Câmpina sau alte orașe mici, așa că atunci când spui prețurile în România trebuie să ai în vedere prețuri medii. Dar o medie înseamnă să ai și valori mai mici și valori mai mari (că de aia e medie). Pentru Digi24 nu contează, ei știu că 10 ouă în România sunt 2 euro, ce dacă nu e adevărat în 99% din cazuri.
Așadar, preț dublu al ouălor în România vs Germania? Nope! Fake news! Profesionalism zero de la Digi24!
Și apropo de profesionalism, evident că articolul nu e semnat.