De unde vine următoarea criză / recesiune în România

Mai toată lumea în ultima vreme vorbește de crize. Mai toată lumea prin PNL și USR urlă de prin decembrie 2016 că PSD va băga România în faliment. Florin Cîțu de exemplu a făcut o pasiune din chestia asta. La fel și colegul său de Opoziție, Claudiu Năsui.

Criza însă nu a venit spre dezamăgirea multora, nici măcar o recesiune. De ce? Pentru că o recesiune sau o criză economică nu vine când au chef politicienii, de aia.

Și totuși cum se va desfășura și care va fi impactul unei astfel de recesiuni asupra României? Să le luăm pe rând: De unde vine criza mai întâi? Economiștii nu sunt Mafalda, să vadă în globul de cristal exact de unde vine o criză. Dar au așa, în mare câteva idei. Să vedem:

  • Potențiale cauze externe: fiind conectați la economia globală, dacă ceva se sparge la nivel mondial, cioburile vor ajunge și la noi.
  • Potențiale cauze interne: adică facem noi românii ceva stupid și ne tăiem craca de sub picioare

Haideți să le luăm pe rând:

Cum va veni criza din afară

În ciuda a ce spun cei din opoziție, în momentul de față, e mai probabil ca o recesiune să lovească România ca urmare a unor probleme economice la nivel global. Circuitul economic global în care e prinsă și România e aproximativ următorul:

  • Asia (fără China), China și SUA reprezintă cele mai importante piețe de desfacere din lume.
  • Uniunea Europeană exportă masiv către aceste două zone, principalele țări ca și pondere în aceste exporturi fiind Franța, Germania, Italia, Olanda și Spania. Puteți vedea cât exportă UE către fiecare din aceste piețe în graficul de mai jos:

Principala sursă de risc pentru economia României e în momentul de față o încetinire a comerțului global, venită pe filiera descrisă mai sus. Concret:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.
  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere
  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește
  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Cine poate provoca recesiunea?

China

Legat de punctul 1 de mai sus ar fi mai niște chestii de spus. China e o piață imensă iar o criză acolo ar lovi puternic economia globală. China e condusă de un regim autoritar cu un obicei prost de a cosmetiza puternic informațiile financiare și economice pe care le publică. E greu spre imposibil să ne dăm seama ce se întâmplă acolo. Momentan economia Chinei pare zdravănă, dar pentru că informațiile de încrede sunt puține situația se poate schimba foarte rapid.

Dar trebuie avut în vedere faptul că în China sunt, spre exemplu, orașe fantomă construite doar pentru că e nevoie de investiții, locuri de muncă și liniște socială. China ar vrea să le populeze, dar nu prea vrea nimeni să stea în mijlocul pustiului.

Dar nu construcțiile goale sunt cea mai mare problemă ci faptul că această infrastructură (care include orașele fantomă) a fost construită pe un munte de datorii private și publice. The Economist descrie situația drept ”o bombă cu ceas” pentru că acele investiții trebuie rambursate la un moment dat. Guvernul Chinez încearcă să facă bomba să se fâsâie, finanțand o parte din acea datorie, dar nu e clar dacă le va reuși.

Dacă acele datorii nu pot fi refinanțate, o criză financiară majoră va lovi China și va trage restul economiei globale prin mecanismul descris mai sus.

Statele Unite ale Americii

Deși abia au ieșit din cea mai mare criză financiară din istoria recentă (mai mare decât cea din 1929 ar zice unii), americanii se joacă iarăși cu focul.

Aproape un deceniu de QE au făcut ca băncile să ofere împrumuturi la dobânzi foarte mici. Multe companii și chiar oameni au împrumutat masiv în perioada asta.

Spre exemplu tinerii americani au datorii de 1,5 trilioane (adică 1.500 miliarde) dolari în credite luate pentru facultate (asta dacă vă mai vine vreo idee creață în a privatiza învățământul). Mulți dintre ei deja au probleme în a rambursa acele credite (aproximativ 20%), dar numărul celor care nu vor reuși să le ramburseze ar putea urca la 40% până în 2023. Datoria asta e garantată de stat aparent, dar ghici ce se întâmplă când ai de dat bani înapoi și nu îți ajunge salariul: tai din costuri. O criză economică va fi accentuată puternic de aceste datorii.

În afară de asta ar mai fi și problema datoriilor de pe cărțile de credit, care sunt în continuă creștere:

Dar poate cea mai nasoală chestie dintre toate e faptul că împrumuturile companiilor au crescut vertiginos în perioada crizei economice și nu dă semne că ar da înapoi, pe fondul dobânzilor foarte mici:


sursă: tradingeconomics.com

Există temeri că o creștere prea rapidă a ratei dobânzii de politică monetară ar face ca o parte considerabilă a acelei datorii să nu mai poată fi plătită.

Italia

Ce? Italia? Huh? Italia e ”bolnavul Europei” în momentul acesta. O economie uriașă, dar care stagnează de aproape 10 ani. Iar acea datorie publică de 132% a Italiei înseamnă că Guvernul Italian are o capacitate limitată de a se împrumuta pentru a putea investi în lucruri care ar ajuta restul economiei să iasă din mlaștina în care se află. O criză a datoriilor în Italia nu ar fi la fel de dificilă precum cea din Grecia, dar magnitudinea datoriilor e cu totul alta iar restructurarea datoriei ar fi teribil de dificilă.


sursă: tradingeconomics.com

Dar dacă temerile legată de datoria de 132% (a doua din UE după cea a Greciei) nu erau suficiente, pentru că Italienii simt că au mâinile legate, mai mulți politicieni Italieni au amenințat că Italia ar putea părăsi Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmpla asta, rezultatul ar fi dezintegrarea UE așa cum o știm și ar provoca mama tuturor crizelor economice. Evenimente politice triviale în alte țări crează deja nervozitate la nivel global atunci când au loc în Italia, așa că vă puteți imagina de ce spun că Italia poate fi sursa unei crize economice de proporții.

Criza provocată de români

Deși finanțele publice sunt ok în momentul de față, România are o problemă majoră pe termen mediu, o ”bombă cu ceas” dacă vreți. Iar acea bombă cu ceas se numește: noua lege a pensiilor. De ce spun că e o bombă cu ceas? Iată cum va crește punctul de pensie în anii următori (via Economica.net):

Valorile punctului de pensie sunt:

  • 1.265 de lei la 1 septembrie 2019;
  • 1.775 de lei la 1 septembrie 2020;
  • 1.875 la 1 septembrie 2021.

În anul 2021, valoarea punctului de referinţă este de 75 de lei. Începând din anul 2022, valoarea punctului de referinţă, în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei, se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

Cred că e destul de clar că o astfel de creștere a punctului de pensie va pune o presiune considerabilă asupra finanțelor publice. Problema nu e anul 2019 ci anul 2021 având în vedere creșterea creșterea de 40% a punctului de pensie. Vor fi bani pentru o astfel de mărire? Conform lui Eugen Teodorovici, da (via Hotnews):

„Tot ceea ce spune legea pensiilor se va aplica aplica fără niciun fel de discuţie. Este o nebunie, dar poate rămâne o nebunie frumoasă dacă vom rămâne în continuare la guvernare. Banii sunt prinşi în buget anul acesta. Anul viitor sunt pentru că am pus în această strategie bugetară acest lucru. Deci se arată foarte clar că banii există. Punctul de maximă provocare este 2021. Şi trebuie s-o spunem, atunci este anul în care impactul pe legea pensiilor este foarte mare. Nu îmi asumam o astfel de lege dacă eram sigur că se poate şi aplica„, a explicat Eugen Teodorovici.

Care e problema cu această lege?

Problema e următoarea: acei bani nu există propriu zis, sunt doar niște calcule bugetare. Iar acele calcule sunt bazate pe o creștere economică cam nerealistă zic mulți, prognoză economică vorbind de 5,5% creștere în 2020. Dar așa cum vă spuneam mai sus:
  1. se pare că trecem printr-o încetinire a economiei la nivel global
  2. Guvernul a cam tăiat taxele pe unde le putea tăia,
  3. venituri pentru investiții bugetare nu prea sunt.
Nu e clar cum ar putea Guvernul să finanțeze acea creștere altfel decât intrând puternic în zona de deficit bugetar. Cei de la BCR, spre exemplu, văd lucrurile cam așa (via Economica.net):

„Din ce estimăm noi, s-ar putea ajunge lejer în 2021 la peste 5% din PIB, undeva la 5,4% (Notă autor: deficit bugetar). Acesta doar din creşterea punctului de pensie. Nici nu am luat în calcul creşterea numărului de pensionari, nu am mai luat în calcul în 2022 schimbarea modului de calcul a pensiilor.

Problema nu e creșterea pensiilor cât finanțarea acelei creșteri în condițiile în care populația României îmbătrânește puternic iar Românii pleacă din țară. Nr. de pensionari va crește, pe fondul scăderii populației.

Pensiile nu sunt teribil de mari, dar creșterea de mai sus nu poate fi realizată fără o creștere a impozitelor și taxelor. Dar nimeni nu pare dispus să crească taxele, ceea ce poate băga România în datorii.

Și totuși

Tot cei de la BCR adaugă următoarele (via Economica.net):

”Nu credem că vom ajunge acolo (Nota autorului: la deficitul de mai sus). În 2021 va fi destul de dificil de gestionat un astfel de deficit bugetar. Chiar în condiţiile în care pentru economia globală nu avem un scenariu de recesiune. Avem un scenariu de evoluţie economică moderată”, a spus Horia Braun, la o conferinţă organizată de Asociaţia Administratorilor de Fonduri.

De remarcat că oamenii de la BCR nu cred că acea creștere a punctului de pensie va avea loc. De ce? Cel mai probabil pentru că atât ei cât și mulți alți analiști consideră că această creștere extravagantă din 2020 a fost introdusă de actualul Guvern știind că nu vor prinde acele vremuri la guvernare.

Concret, e un cadou otrăvit lăsat viitorului guvern din care ei consideră că nu vor face parte. Așa că nu va fi problema lor de unde vin acei bani. Mai mult, dacă Guvernul din 2020 decide să nu crească pensiile atunci actualul partid aflat la conducere, din opoziție atunci (posibil), va câștiga puncte electorale. E o manevră politică destul de cinică, dar și eficientă.

Deficitul de cont curent

România nu are un istoric prea bun când vine vorba de deficitul de cont curent. Am explicat ce e deficitul de cont curent și cum funcționează el într-o altă postare. Tot în acea postare era un grafic cu numărul de dăți când România apărea în top 10 mondial la capitolul deficit:

România e cu roșu, Ungaria e cu verde iar Polonia cu albastru. După 2011 am rămas singuri în acel top10, celelalte 2 țări ieșind. De ce e relevantă chestia asta? Păi, din câte se pare, țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent au mai mereu probleme:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Iar România stă foarte prost la capitolul ăsta. O recesiune în UE sau la nivel mondial ne va prinde iarăși cu chiloții în vin. Și la fel ca data trecută ajustarea deficitului de cont curent va fi dureroasă. Și ca să înțelegeți la ce mă refer, de regulă ea se face prin:

  • devalorizarea monedei, ceea ce duce la inflație
  • creșterea ratei dobânzilor, ceea ce face creditele scumpe, deci mai greu cu refinanțările.

Deficitul fiscal

Asta ar fi o altă problemă pe care Guvernele din România o au în mod repetat. Există un plafon de 3% de deficit impus de UE, dar acel deficit de 3% e complet inutil pentru România și am explicat de ce. Varianta pe scurt e următoarea: putem foarte bine să intrăm în faliment cu mai puțin de atât, la fel cum putem fi bine mersi și cu deficite mai mari.

Problema e alta: din ce acoperim acel deficit? Împrumuturi. Mai rău chiar, conform celui mai recent raport FMI pentru a nu sări de plafonul de 3% în 2018 guvernul s-a jucat de-a alba neagra cu fondurile europene (a luat banii de la UE, dar nu i-a plătit), cu banii din rambursările de TVA și a cerut companiilor de stat să distribuie dividende din rezerve. FMI zice așa:

The deficit was contained by low-quality or one-off measures at year-end, amounting to 0.6 percent of GDP, including utilization of EU funds to retrospectively finance domestic investment projects and extraordinary SOE dividends

Nu sunt unul dintre oamenii care demonizează consumul, dar infrastructura României lasă mult de dorit. Și nu mă refer doar la drumuri, poduri și căi ferate, ci și la infrastructura umană: școli, spitale, biblioteci și așa mai departe. Plus, armata are și ea nevoie de tancuri, avioane, nave de război. De mai bine de 1 an americanii, britanicii și canadienii fac poliție aeriană pentru că România nu are avioane de vânătoare la standarde NATO.

Consumul e necesar, dar investițiile astea sunt și ele necesare. Iar acest deficit, din păcate ia spațiu fiscal de la aceste investiții care chiar sunt necesare.




Concluzii de la ultima vizită a FMI

Odată pe an FMI vine în vizită în România pentru a vedea cum mai stau lucrurile și a discuta cu Guvernul. E o vizită de rutină, dar în același timp și un moment excelent pentru a vedea cum arată situația macroeconomică a țării. AM mai scris despre vizita din 2017 dacă aveți curiozități.

Anul acesta vizita FMI a fost ceva mai interesantă pentru mine datorită situației politice stranii:

  • Pe de o parte economia țării crește într-un ritm accelerat
  • Pe de altă parte partidele din opoziție vorbesc despre catastrofe economice cauzate de creșterea salariului minim și cheltuieli publice prea mari.

Așa că ne-am aștepta ca FMI să ne poată lumina cât de nasoală e situația cu adevărat. Nu de alta, dar oameni precum Claudiu Năsui sau Florin Cîțu cântă prohodul economiei de câțiva ani buni.

Eu pe de altă parte tot atrag atenția asupra unor riscuri, dar complet diferite de ce vorbesc cei din Opoziție:

  • prea multe scutiri sau reduceri de taxe (ex: programatori, construcții, pe la TVA)
  • deficit de cont curent în creștere
  • dezechilibre la nivel macroeconomic venind din afară.

Ce zice FMI

Haideți să vedem concret ce zice FMI despre economia României (comunicatul de presă integral pe siteul lor):

  1. Creșterea economică puternică e însoțită de dezechilibre macroeconomice. Prin asta FMI se referă deficitele gemene: cel bugetar și cel de cont curent. Culmea că și eu fix despre scriam ca principal risc pentru economia României.
  2. FMI avertizează că o nouă recesiune majoră ar putea să afecteze disproporționat de mult pe cei mai săraci (A downturn tends to weigh more severely on the income and living standards of the poor) și recomandă reforme structurale în economie.
  3. Se cere mai multă moderație pe partea fiscală – Concret România are o problemă cu deficitul bugetar, cauzat de o politică fiscală mult prea optimistă. În cuvinte simple: statul supraevaluează veniturile bugetare, nu prea le atinge așa că diferența vine din împrumuturi și apare deficitul bugetar.
  4. E nevoie de ajustări pe partea de cheltuieli fixe – vorbeam și eu în postările trecute despre execuția bugetară cum o problemă mare e faptul că avem cheltuieli fixe mari, dar venituri recurente (cele din taxe mai exact) mult mai mici. În fiecare an e nevoie de șmecherii contabile sau devalizarea companiilor de stat pentru a acoperi acea diferență.
  5. FMI zice că inflația e mare și politica monetară ar trebui să fie ajustată. Pe românește zic că BNR ar trebui să ia măsuri pentru a diminua inflația. Asta e un pic ciudat având în vedere că BNR spune că inflația e exogenă în mare parte, adică vine din afara României. Dacă e exogenă nu prea are rost să facă BNR ceva pentru că oricum nu ar avea efectul scontat. FMI crede oare altceva legat de inflație?
  6. Sistemul bancara e sănătos. Cred și eu, la ce profituri au făcut în ultima vreme.
  7. Creșterea salariilor zice FMI ar trebui să fie în linie cu creșterea productivității. Asta e o chestie cam dubioasă având în vedere că OECD spune că productivitatea muncii în România era cam cea mai ridicată dintre economiile dezvoltate sau în curs de dezvoltare în anul 2017. De ce 2017? Pentru că alea sunt cele mai recente date. FMI nu știe de chestia asta? Ba da, știe, motiv pentru care formularea e ceva de genul: creșterile trebuie să fie transparente. Nu îmi e clar ce înseamnă asta. Da, există riscul ca salariile în anumite sectoare să crească prea mult, dar în afara de a ajusta salariile bugetarilor și a crește salariul minim, Guvernul României nu prea are cum să umble la salariile privaților.

Una peste alta raportul FMI nu e foarte critic cu Guvernul României. Da, sunt probleme, le-am semnalat și eu de atâtea ori, dar tot ce e acolo poate fi reparat fără să bagi economia în gard cum a făcut CDR sau PDL.

Și nu e nici o ”grea moștenire” de la guvernarea anterioară. Repet, sunt lucruri care trebuie ajustate, dar se pot rezolva prin o creștere de taxe rezonabilă și mai puțin dureroasă decât tăierea cheltuielilor salariale în sectorul public de exemplu.




De ce crește euro?

Cred că a văzut toată lumea pe unde e cursul de schimb dintre RON și EUR:

Cu toate astea inflația e în momentul acesta 3,27% și e prognozată să rămână aproape de 3%. Cu toate astea dobânda de politică monetară e la 2,5%ROBOR e și el la 3.03%. E rău? Cu siguranță nu, mai ales dacă vom compara cifrele astea cu cele de anul trecut sau cu cele istorice post decembriste. Deci care e faza?

Cum se stabilește cursul de schimb

În primul rând piața valutară e o chestie complicată și e greu de spus de ce cursul crește sau scade de la o zi la alta. Dacă vrei să înțelegi mecanismele de bază însă poți folosi un model mental foarte simplu:

La 1 ianuarie 2019, pe piața valutară din România sunt disponibile pentru tranzacționare:

  • 100 EUR
  • 450 RON

Pentru că sunt mai puțini EUR decât RON cursul va fi unul supraunitar dacă ne raportăm la RON. Adică pentru fiecare 1 EUR avem 4,5 RON care sunt tranzacționabili. Dacă vom considera că singurul lucru care contează când schimbăm bani dintr-o monedă în alta e disponibilitatea de pe piață atunci cursul de schimb va fi de 4,5 RON / EUR.

În practică e ceva mai complicat pentru că vânzările mari de valută pot schimba prețul, în ciuda faptului că rămâne aceeași cantitate de bani pe piață. Dar nu vom intra în chestii atât de complicate momentan.

Țineți minte chestia asta pentru că voi reveni la ea:

De ce se devalorizează leul?

E un amestec de factori:

Riscul de țară

E România o țară mai riscantă în ianuarie 2019 decât în decembrie 2018? Sau în ianuarie 2018? Păi gândiți-vă la următoarele chestii:

  • Coaliția de guvernare, deși are majoritate în Parlament (teoretic) nu are un buget aprobat deși ne apropiem de finalul lui ianuarie 2019. E un mesaj încurajator pentru potențiali investitori?
  • Nivelul de incertitudine pe piața financiar-bancară e foarte ridicat. Avem o viitoare taxă pe active bancară (adică ”taxa pe lăcomie”) despre care nu știm foarte clar cum se va aplica. Apoi mai avem niște fonduri de pensie Pilon II care nu știu dacă au de unde aduce o căruță de bani până la mijloc de an.
  • Ministerul Finanțelor Publice se chinuie să vândă obligațiuni guvernamentale pe termen mediu (5 ani în general). Rezultatul? Eșec pe linie de 7 ori la rând

Guvernul are nevoie de bani în RON pentru a plăti salarii și a se finanța. Obligațiuniile guvernamentale erau și ele în RON. Dar investitorii străini veneau cu valută în România și o schimbau în RON.

Acum însă, din cauza incertitudinii, vor prefera să aștepte și nu vor mai schimba EUR în RON până nu se clarifică lucrurile. Cantitatea de valută nu rămâne aceeași însă ci începe să scadă (mai repede sau mai încet). De ce? Pentru că în acea piață se află și companii românești care cumpără EUR pentru a-și plăti datorii față de furnizori străini.

Revenim la exemplul de mai sus:

În loc să avem 100 EUR pe piață vom avea o cantitate mai mică de valută din cauza acestor retrageri. Să zicem doar 95 EUR. Presupunem că rămâne aceeași cantitate de RON, adică 450 RON.

Dacă avem 95 EUR în piață (în loc de 100) la 450 RON –> Cursul de schimb se duce la 4,73 RON / EUR din cauza scăderi cantității de EUR.

Incertitudinea adusă de Guvern în mediul economic duce la un curs de schimb slab!

Taxa pe lăcomie

Dincolo de incertitudine, taxa pe lăcomie mai generează o problemă: riscă să pună sistemul bancar pe picior de plecare din România. De ce? Pentru că băncile sunt în România pentru a face profit! Nu fac profit, își retrag banii! Și nu doar în România, cam în orice altă țară de pe planetă.

BNR nu vrea ca băncile să se retragă evident, așa că a încercat să țină ROBOR jos prin creșterea cantității de bani de pe piață. ROBOR jos înseamnă „taxă pe lăcomie” mică.

Concret: cantitatea de bani de pe piața interbancară (adică bani pe care băncile îi pot folosi pentru a se împrumuta între ele) influențează ROBOR-ul:

  • Dacă sunt puțini bani și cererea de credite e mare atunci dobânda crește.
  • Dacă cererea e mică și sunt mulți bani atunci dobânda scade.

Asta înseamnă că pentru a ține dobânzile de pe piața interbancară (și implicit ROBOR) la un nivel scăzut, BNR a introdus RON pe piață.

Dacă ar fi să ne întoarcem la exemplul nostru de mai sus, hai să ne imaginăm că BNR injectează 20 RON pe piață.

Rezultatul e că ROBOR rămâne jos, dar se schimbă lucrurile pe piața valutară:

Dacă înainte aveam:

  • 100 EUR
  • 450 RON

Asta ducea la un curs de schimb de 4,5 RON / EUR. După ce BNR injectează bani în piață avem însă:

  • 100 EUR și
  • 470 RON (450 deja pe piață +20 RON nou introduși de BNR)

Noul curs de schimb va fi 4.7 RON / EUR.

Asta înseamnă că dacă BNR încearcă să țină ROBOR jos injectând RON în piață cursul se va deprecia. Fix asta am văzut zilele acestea.

Deficitul de cont curent

Deficitul de cont curent actual e la cea mai ridicată valoare de la criză încoace (trebuie sa mergem până în 2008 pentru a gasi o valoare mai mare și încă nu am inclus datele pe decembrie 2018).

De ce e deficitul de cont curent important?

Am explicat mai pe larg fenomenul într-o postare separată, dacă sunteți curioși.

Varianta foarte pe scurt a explicației ar fi asta: a avea un deficit de cont curent înseamnă că ies mai mulți bani din economie decât intră. Iar acei bani sunt de regulă în valută.

De  ce avem deficit de cont curent? Pentru că PSD a supra-stimulat economia și s-ar putea să ne confruntăm cu o criză clasică a cursului de schimb. O criză a cursului de schimb înseamnă că străinii care au băgat bani în România s-ar putea să se sperie de căderea cursului de schimb și să vrea să se retragă de pe piață. Dacă 2-3 fac asta e ok, dacă o fac prea mulți însă va genera panică și majoritatea vor vrea să se retragă în același timp.

Asta e fix chestia care s-a întâmplat în 2009 și a dus ulterior la împrumutul cu FMI. Atunci când cursul începe să se deprecieze, investitorii se uită întotdeauna la deficitul de cont curent. Dacă lucrurile arată nasol, vor vrea să se retragă.

Care din cei 3 factori e mai important?

Totul a pornit de la taxa pe lăcomie a Guvernului. BNR a reacționat la temerea că băncile vor vrea să iasă de pe piață dacă taxa e prea mare. Așa că a încercat să țină ROBOR jos. Cursul a început să se deprecieze, ceea ce a dus în schimb la mulți investitori uitându-se cu atenție la deficitul de cont curent și posibil să se sperie.




România și deficitul ei de cont curent

Alphaville, unul din blogurile celor de la Financial Times e probabil cea mai interesantă sursă de informații financiare gratuite de pe internet. Și spun asta pentru că oamenii vin cu chestii care te fac să zici: ”Aha…ok, asta explică multe!”. Un exemplu excelent în sensul ăsta ar fi un articol despre țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Ce spun ei e că țările își schimbă cu greu obiceiurile când vine vorba despre deficite. Prin urmare, dacă ne uităm la istoricul lor putem să înțelegem care sunt șansele ca o nouă criză cauzată de un deficit de cont curent să se petreacă.

Înainte de toate însă, câteva explicații:

Ce e contul curent

”Deficitul de cont curent” și ”deficitul bugetar” vor fi expresiile care vor domina discursul economic în 2019 și 2020. Suntem obișnuiți cu termenul de ”deficit bugetar”, dar nu și cu cel de ”cont curent”.

Pentru a înțelege ce înseamnă cont curent atunci când vorbim de economia unei țări trebuie să vă gândiți la un cont curent bancar.

Un cont curent bancar e un cont deschis la o bancă unde, dacă ești un om normal:

  • îți intră banii din salariu sau alte surse, astea apar cu plus în extrasul de cont
  • îți ies bani pentru diverse cheltuieli, rate la credite și altele. Astea vor apărea cu minus în extrasul de cont.

La fel e și cu țările, doar că acolo nu există 1 singur cont bancar pentru țară ci milioane de conturi. ”Contul curent” la nivel de economie a unei țări înseamnă să aduni tot ce e în ”conturile” din România:

  • toate intrările de bani în România venite din străinătate. De exemplu dacă o firmă din România vinde utilaje către o firmă din Anglia, acei bani vor apărea ca un plus în ”contul curent” al României. Le fel pentru servicii furnizate de firmele românești celor din afara României. Orice bani care intră în conturile bancare românești din străinătate vor fi considerați ”venit” în contul curent al României și vor apărea cu plus.
  • toate ieșirile de bani din România către străinătate. De exemplu dacă o firmă din România cumpără echipament din Germania, va trebui să facă plăți către furnizorul său neamț. Acei bani vor fi virați din contul său bancar. La fel pentru orice servicii plătite de firme românești către furnizori străini. Banii care ies din România și merg în străinătate vor fi văzuți drept ”cheltuieli” în contul curent al României și vor apărea cu minus.

Atenție, aici intră TOATE intrările și ieșirile de bani în și din România, atât private (companii, cetățeni români), dar și guvernamentale (adică ale primăriilor, Ministerul de Finanțe etc.).

Deficitul și surplusul de cont curent

Contul curent e așadar ca un cont bancar, doar că este al României ca țară și intrările și ieșirile se contabilizează în raport cu străinătatea. Ce e deficitul de cont curent atunci?

Păi la final de lună te uiți la extrasul bancar și vezi ce mai ai acolo. Dacă ai primit mai mult bani decât ai plătit atunci ai un surplus în contul curent. Tradus la nivelul economiei, dacă intră mai mulți bani decât ies din economia României atunci avem un surplus de cont curent.

Dacă la final de lună ai cheltuit mai mult decât ai primit ca venituri atunci vei avea un deficit. E posibil să ai deficit? Da, îți iei un overdraft de la bancă sau un credit de consum ca să plătești mobila în casă ori să faci renovări. La nivel de economie, e posibil să ai un deficit de cont curent atunci când economia are nevoie să cumpere lucruri din afară.

Problema cu deficitul de cont curent

Haideți să revenim la ideea cu contul bancar. E rău dacă îți cumperi mobilă și electrocasnice în casă și cheltui timp de câteva luni mai mult decât câștigi? Ce faci în cazul ăsta? Te duci la bancă și iei un credit. Banii ajung în contul curent și îți faci treaba. Apoi timp de 1, 2, 5 sau mai mulți ani trebuie să returnezi banii plus dobândă.

Sau poate te ajută părinții cu bani și atunci chiar dacă veniturile tale sunt mai mici decât cheltuielile, ai de unde acoperi.

Așadar un deficit temporar e ok. Când vorbim despre o economie ”temporar” poate înseamna și ani de zile, dar aici intervine un factor important: ce faci cu banii.

Dacă îți iei un credit și îți cumperi o mașină de spălat e un lucru bun. În loc să pierzi 2-3 ore la fiecare câteva zile spălând de mână haine o face mașină. În timpul ăla te poți odihni și vei fi mai productiv la muncă.

Dacă deficitul de cont curent rezultă din faptul că firmele românești cumpără utilaje pentru producție din Germania e un lucru bun. Pe termen lung vor produce mai mult și vor vinde la prețuri mai bune decât dacă ar produce cu utilaje vechi.

Dar dacă îți iei un credit de la bancă și în loc să îți cumperi mașină de spălat spargi banii pe femei și băutură? Te face mai productiv treaba asta? Nu.

La nivel de economie, dacă banii care intră în economie sunt folosiți pentru a finanța consum pe termen scurt, atunci chestia asta nu e ok. Ca o paranteză, consumul în general nu e un lucru rău. Oamenii trebuie să consume. Problema apare când economia respectivă DOAR consumă și produce prea puțin.

Nu poți cheltui la nesfârșit mai mult decât încasezi. Poți să te împrumuți pentru a acoperi temporar diferența, dar la un moment dat tot trebuie returnat și împrumutul acela.

E rău să ai deficit de cont curent?

Deci, e rău să ai deficit de cont curent? Răspunsul e: nu, pentru câțiva ani de zile. Dacă acel deficit se prelungește pe o perioadă lungă de timp însă atunci DA, devine o problemă. Deficit înseamnă că se fac plăți mai multe decât se primesc bani. Pe termen lung asta duce la faliment. Al cui faliment însă?

Aici e partea interesantă, contul curent are în vedere pe toată lumea din economia unei țări adică:

  • firme
  • cetățeni
  • Guvern

Deficitul de cont curent înseamnă că 1, 2 sau toate cele 3 categorii plătesc mai mult decât încasează. Cetățenii nu se prea împrumută din afara țării, deci la ei nu prea e problemă. Dar firmele și Guvernul da!

Un deficit de cont curent arată că firmele sau Guvernul (în general) cheltuie mai mult decât încasează. Repet, asta e o problemă pe termen lung pentru că, în cele din urmă, duce la insolvență sau faliment. 

Dacă o firmă dă faliment nu e o problemă. Dacă foarte multe firme dau faliment în același timp atunci avem o problemă. Iar asta duce discuția la cealaltă problemă a deficitului de cont curent: Contagiunea! 

Ăsta e un termen care descrie situația în care investitorii străini, cei care dau împrumuturi către firmele românești sau Guvern și finanțează deficitul intră în panică. De ce? De teamă că nu vor mai primi banii împrumutați înapoi. Uneori ei se tem că Guvernul nu poate rambursa banii, alteori se tem că firmele din economie nu o pot face. Cert e că dacă se tem de capacitatea de plată a unei categorii, acea teamă se poate răspândi peste tot.

Ceva de genul acesta s-a întâmplat în Asia în anii 90 atunci când teama de a investi în anumite țări din regiune s-a împrăștiat la toate țările din regiune, deși multe dintre ele erau solvabile. Dar panica generală i-a făcut pe investitori să se retragă complet din toată regiunea, nu doar din țările cu probleme.

Firmele și deficitul de cont curent

În România sunt puține firme care se împrumută de la bănci străine. Dar deficitul de  cont curent pe partea de firme e susținut de împrumuturi acordate de firmele mamă către filialele lor românești. Acele împrumuturi pot fi stopate dacă piața nu merge cum trebuie iar filialele românești pot rămâne fără bani de investiții.

O mare problemă când vine vorba de firme și deficitul de cont curent sunt prețurile de transfer, multe dintre multinaționale fiind acuzate că transferă profiturile în străinătate sub formă de cheltuieli și plăți fictive.

Guvernul și deficitul de cont curent

Cum ziceam mai sus Guvernul are o influență importantă când vine vorba de contul curent. El nu cumpără neapărat utilaje (deși firmele de stat o fac), dar se împrumută de la străini. Deci finanțarea datoriei naționale și plățile făcute de Guvern către creditorii internaționali vor influența contul curent.

Așadard cu cât un Guvern se împrumută mai mult de afară cu atât contribuie la apariția unui deficit de cont curent. Cu cât deficitul de cont curent cauzat de Guvern e mai mare și mai prelungit, cu atât sunt mai mari șansele ca Guvernul să nu poate să își onoreze obligațiile.

Dacă o firmă dă faliment nu e mare lucru. Dar dacă un Guvern dă semne că ar putea să dea faliment (i.e. să nu își plătească datoriile) atunci toată țara, nu doar Guvernul, va suferi.

Cetățenii și contul curent

În țările cu imigrație mare banii trimiși de cetățeni în și dintr-o țară pot influența contul curent. Mulți români lucrează în UE și trimit bani acasă familiilor. Acei bani sunt intrări și apar ca plusuri în contul curent (venituri dacă vreți), deci îmbunătățesc situația, nu o fac mai rea. Căpșunarii de care făceau mișto românii atât de des țineau în viață consumul în România și contribuiau la reducerea deficitului de cont curent.

Cum stă România la capitolul cont curent? 

Dacă aveți nevoie de informații referitoare la contul curent al României, cea mai bună sursă e siteul BNR, care are o rubrică dedicată:

Ce vedeți mai sus e situația la nivelul lunii octombrie 2018, cea pentru care există cele mai recente informații. După cum puteți vedea în octombrie 2017 România avea un deficit de cont curent de 5,6 miliarde de euro. În octombrie 2018 acel deficit urcase la 7,9 miliarde.

Cea mai mare parte din deficit vine din bunuri, adică România importă mai multe bunuri decât export. Deficitul acolo e de 11,5 miliarde de euro. O parte din acea gaură e acoperită de servicii, unde avem un surplus de 6,7 miliarde euro.

Ce nu ne spune acel tabel e cât din bunurile acelea sunt bunuri de consum imediat și cât sunt utilaje și echipamente de producție, cele care ar ajuta economia pe termen lung.

România și deficitul de cont curent după Revoluție

Aici devine interesant articolul din Alphaville pentru că oferă un tabel cu țările care, istoric vorbind, au avut mai mereu deficite de cont curent. Am încercuit de fiecare dată când România apărea în top 10 mondial (ca procent din PIB):

România e constant în deficit. Asta înseamnă că România plătește în mod constant mai mult decât încasează. Ba mai mult e mai mereu în top10 mondial.

E oarecum normal ca România să aibă deficit de cont curent persistent. România a ieșit din comunism destul de nasol, cu infrastructură veche, cu oameni care nu aveau chestii de bază în casă (nu aveau mașini de spălat, nu aveau televizoare etc.). Haideți să vedem cum ne comparăm cu alte țări foste comuniste din zona noastră, Polonia și Ungaria:

Observați niște tipare, nu-i așa? De exemplu:

  • Ungaria are deficite mai mari decât România până în 2004. Ce s-a întâmplat în 2004? Ungaria a intrat în UE. La fel și Polonia. Disciplina fiscală a statului a avut un impact asupra deficitului de cont curent. Deficitul nu a dispărut din aceste țări, dar s-a redus. Nu e cazul României.
  • Polonia are deficite mai mici decât România în mod constant. Merită reținut că Polonezii sunt mai prudenți din punct de vedere economic decât Românii. În același timp Polonia e vecină cu Germania, cea mai mare piață de desfacere din UE și multe produse poloneze se vindeau în Germania.
  • Deficitul Ungariei dispare din Top10 în 2009, iar Polonia dispare din 2012. De ce? Criza evident a făcut ca investitorii să vadă aceste țări drept mai riscante. Pe lângă asta țările au reușit să își ajusteze economiile devalorizând monedele locale. În felul acesta au crescut exporturile și balanța comercială s-a ajustat.
  • România dispare din Top10 în perioada 2013 – 2016, dar revine în forță în 2017 – 2018. Aici discuția e interesantă. România rămâne în top în 2009 – 2012, perioada când criza era în toi. Cu toate astea a reușit să își ducă deficitul la valori mici în 2013 – 2016. Cine a fost la guvernare atunci? Guvernul Ponta iar în 2016 Guvernul Cioloș. Cine a fost al putere în 2017 – 2018? Guvernele Dragnea.

”Deficitul de cont curent” va fi expresia anului 2019 în economie

Cu un deficit de cont curent care va sări probabil de 9 miliarde de euro în 2018 și cu un deficit bugetar care e posibil să fie și el la cote istorice, România va avea probleme în 2019. Nu e vorba doar de felul în care se comportă economia noastră ci și ce se întâmplă la nivel mondial.

În 2019 toată lumea se așteaptă că FED-ul american (banca centrală a SUA) să crească rata dobânzii acolo. SUA e mai puțin riscantă decât România așa că mulți investitori își vor retrage finanțarea din România și o vor duce în SUA. Dar împrumuturile deja acordate trebuie rambursate, fără a putea fi reînnoite. Asta înseamnă că atât Guvernul României cât și firmele din țara noastră vor avea probleme în a da acei bani înapoi. Costurile finanțării deficitului vor crește iar expresia ”Deficit de cont curent” va fi pe buzele tuturor.

A mai avut probleme România cu deficitul de cont curent?

Da, în 2009! Știți acel împrumut luat de la FMI? Majoritatea dintre voi știți că a fost luat de România pentru a plăti pensii și salarii și a nu intra în faliment. Ei bine, FMI nu împrumută Guverne cu bani. FMI împrumută băncile centrale cu bani pentru a acoperi deficitul de cont curent.

Problema României în 2009 era că Guvernul avea probleme în a se împrumuta la dobânzi mici, dar avea de rambursat împrumuturi la dobânzi mari. De ce? Pentru că investitorii își retrăseseră banii din toată regiunea (Contagiunea de care vă spuneam mai sus). În piața românească rămăsese destul de puțină valută. Așa că FMI a dat BNR un împrumut în valută. Acea valută a fost eliberată apoi de BNR în piață.

Problema a fost că banii nu au ajuns la firme și Guvern ci în mare parte doar la Guvern pentru că BNR a schimbat normele de creditare astfel încât doar Guvernul să se poată împrumuta la dobânzi mici.

Cum au stat lucrurile după criză

După criza economică deficitul de cont curent a coborât la minime istorice, dar și activitatea economică a scăzut considerabil.

Ce vedeți cu roșu reprezintă ani în care România a avut un acord cu FMI. Cum a dispărut acordul cu FMI cum deficitul a început să urce considerabil iarăși.

De ce există corelația între un acord cu FMI și deficit de cont curent mic? Pentru că FMI ne spune să fim prudenți, să nu scădem taxele ca niște tâmpiți și apoi să dăm din colț în colț că nu avem bani. FMI e bestia neagră a politicii românești, dar multe dintre lucrurile promovate de ei au fost bune pentru economia României.

Ne îndreptăm probabil spre o nouă ajustare bruscă a deficitului de cont curent, fie în a doua parte a lui 2019, fie în 2020. Nu e o chestie de ”dacă se va întâmpla asta” ci de ”când se va întâmpla” ajustarea.

Vom avea o criză din cauza asta?

Nu neapărat, dar dacă Guvernul continuă să se poarte ca acum, vom avea cel puțin o recesiune când deficitul de cont curent va deveni nesustenabil.




Vom avea un nou credit cu FMI?

În 2006 România era într-un top 10 mondial. Bineînțeles că nu era un top 10 bun ci unul în care nici o țară mică nu prea vrea să fie: cel al țărilor cu cel mai ridicat deficit de cont curent.

Sursă: FT Alphaville

Ce este deficitul de cont curent?

Puteți să vă gândiți la contul curent al unei țări la fel ca la contul vostru de salariu din bancă.

Dacă luați salariul în prima zi a lunii și la final de lună nu ați cheltuit tot, atunci aveți un excedent. Însă dacă până la final de lună ați cheltuit mai mulți bani decât aveați în cont atunci aveți un deficit în contul curent.

Dacă ați cheltuit mai mulți bani decât aveați în contul curent înseamnă că fie:

  • ați cheltuit din economii pe care le aveați
  • ați luat un împrumut de la o bancă sau de la niște prieteni.

Puteți avea niște cheltuieli mai mari într-o lună, poate a trebuit să vă cumpărați mobilă nouă sau un laptop nou sau cine știe ce alte cheltuieli ați avut, dar nu puteți avea un deficit la nesfârșit pentru că și banii din economii se vor termina la un moment dat iar oamenii care v-au împrumutat bani îi vor vrea înapoi.

Cum se traduce asta la nivel de economie? Deficitul de cont arată că o economie își finanțează achizițiile cu bani din afara țării.

E rău să ai deficit de cont curent? Așa cum ați văzut în exemplele de mai sus nu întotdeauna! De exemplu:

Te-ai mutat în casa nouă și nu ai frigider. Poți face două lucruri în situația asta:

  1. Poți să mănânci în oraș. Asta înseamnă că vei cheltui 20 – 40 RON pe zi.
  2. Poți să îți cumperi un fridiger și să îți faci singur mâncare. Vei cheltui o sumă mare de bani la început pentru a cumpăra frigiderul (hai sa zicem 1,000 RON), dar apoi vei cheltui sume mult mai mici pe mancare pe care o vei găti.

La fel și o economie poate împrumuta bani din afara pentru a construi fabrici sau a pregăti ingineri, IT-iști sau alte activități care să îi aducă venituri în viitor.

Problema cu deficitul e însă că la un moment dat acei bani trebuie dați înapoi. Dar dacă acea economie nu e capabilă să plătească datoriile ajunse la scadență atunci finanțarea se va tăia, împrumuturile nu se vor reînnoi și consumul bazat pe credit va cădea.

Diferența dintre deficit de cont curent și deficit bugetar

Deficitul de cont curent e, așa cum vă spuneam și mai sus ceva ce ține de întreaga economie a României, nu doar de partea guvernamentală. Parte din acel deficit de cont curent provine din faptul că Guvernul României se împrumută din străinătate pentru a acoperi deficitul său bugetar.

Deficitul bugetar e similar cu deficitul de cont curent, dar se referă doar la veniturile și cheltuielile statului, în timp ce deficitul de cont curent ține de cont de ce intră și ce iese din România în materie de bani.

Statul român poate avea excedent bugetar (adică să încaseze mai mulți bani din taxe și impozite) decât cheltuie, dar economia româniei în general să înregistreze un deficit de cont curent pentru că firmele se împrumută din afara țării.

În momentul de față nu acesta e cazul însă pentru că statul român se împrumută din afara țării și contribuie astfel la creșterea deficitului de cont curent.

România înainte și după criza din 2009

România înainte de criză, atât la nivel de firme, dar și la nivel guvernamental se împrumuta în draci din afară. La un moment dat creditorii nu au mai fost dispuși să dea bani firmelor din România sau statului pentru că începuse criza în SUA și Europa. Rezultatul a fost cea mai mare scădere economică din istoria recentă a României pentru că o mare parte din economie funcția cu bani împrumutați de afară. Odată venită scadență acei bani au trebuit să fie returnați. O firmă poate da faliment, dar dacă un guvern falimentează milioane de oameni suferă. Așa că Guvernul României nu a avut de ales și a trebuit să meargă la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană pentru a se împrumuta.

FMI e de regulă ultima soluție pentru țările cu probleme iar credibilitatea României pe piețele internaționale a avut grav de suferit. Pentru a aduce cheltuielile sub control guvernul de atunci, condus de PDL în frunte cu Emil Boc a trebuit să reducă masiv cheltuielile bugetare ceea ce a dus inclusiv la o tăiere a numeroase sporuri pentru bugetari și o diminuare cu 25% a salariului.

Mai mult, leul s-a depreciat și el considerabil astfel încât datoriile au crescut dacă le calculam în moneda națională. O monedă depreciată înseamnă însă exporturi mai ieftine pentru străini, chestie care a redus considerabil deficitul de cont curent.

De curând însă deficitul de cont curent a început iarăși să crească. Iată evoluția lui:

Deficitul e o diferență negativă așa că acele numere sunt cu minus, dar pentru că am generat graficul în open office a trebuit să le afișez cu plus pentru că altfel nu s-ar fi înțeles nimic din el (open office e de rahat la partea de grafice). Sursa datelor e BNR pentru cei curioși.

 

O chestie de menționat la acel grafic, cifrele pentru 2017 sunt pe primele 10 luni, nu pe întreg anul. Dacă ar fi să ajustăm pentru întreg anul pe baza unor estimări de bun simț (media aritmetică a celorlalte 10 luni), atunci ar arăta cam așa:

Vine o nouă criză?

Acum haideți să vă arăt un alt grafic interesant:

Am marcat cu roșu anii în care România a avut un acord cu FMI. Așa cum se poate observa ultimul acord a expirat în 2015. Un an mai târziu deficitul de cont curent aproape se dubla. În 2017 iarăși, pare că deficitul se va dubla iarăși ajungând la valori întâlnite în perioada în care se scoteau bani în draci din țară.

Prin septembrie 2017 o delegație a FMI a venit în vizită în România. Premierul de atunci (ha ha, ce mult pare că a trecut), Tudose, spunea că au venit pentru a se convinge singuri că cifrele avansate de România pentru deficitul bugetar erau reale. Am scris și atunci și o repet și acum: FMI NU FACE VIZITE DE CURTOAZIE!

FMI nu vine niciodată într-o țară pentru a i se flutura hârtii în față, așa cum susține premierul Tudose. FMI vine dacă e chemată pentru discuții referitoare la:

  • un împrumut SAU
  • asistență tehnică oferită României

Iată ce scria parlamentarul liberal Florin Cîțu azi pe facebook:

Haideți să vă scutesc de un click dat aiurea: Aparent România pregătește o echipă care să negocieze un nou împrumut cu FMI. Acum, trebuie înțeles un lucru, Florin Cîțu e membru PNL și, ca orice alt politician, are interesul de a arunca cu rahat în PSD cât mai mult. Dar cu toate astea cred că nu minte și într-adevăr România se pregătește să negocieze cu FMI, chestie pe care o bănuiam și eu încă din toamnă.

Semnele sunt cu siguranță acolo, trebuie doar să vă uitați pe deficitul de cont curent, iar dacă lucrurile vor continua în același ritm, în 2018 cu siguranță vom avea probleme. Un împrumut de la FMI ar pune la adăpost finanțele publice ale României, dar ar trimite și un semnal în piață că România e incapabilă să facă față, de una singură unei viitoare crize economice interne.

Acum, dacă e să mă întrebați pe mine ce înseamnă cifrele astea părerea mea ar putea fi rezumată cam în felul următor:

  • Guvernul PSD e conștient că s-ar putea să o ia pe ulei cu finanțele așa că pregătește un împrumut stand-by cu FMI
  • România nu va trage acei bani decât dacă începe efectiv o criză, chestie puțin probabilă în 2018.
  • O criză economică e puțin probabilă în 2018 pentru că deficitul, chiar și la valoarea de 6 și ceva miliarde poate fi dus, întrebarea e însă care va fi punctul de inflexiune.
  • PSD va începe să deconteze efectele politicilor sale din ultimii ani.

Chiar sunt curios cum se va comunica acel împrumut, atunci când va fi dat publicității. Până atunci așteptați-vă la negări vehemente însă.