Presa de calitate se finanțează singură

New York Times a reușit să adune 5 milioane de abonați digitali în Statele Unite (sursă):

New York Times reported that in 2019 it added more than 1 million net digital subscriptions and doubled its annual digital revenue a year ahead of schedule.

The parent of the New York Times said that last year digital revenue exceeded $800 million. In 2015, the figure was half that amount and New York Times had determined to double it by year-end 2020, the company said in a statement.

5 milioane de abonați raportat la o populație totală de aproximativ 329 milioane de oameni nu e mult. Dar nici nu e puțin și cu siguranță e loc destul de creștere.

Agitația politică creată de Trump cu siguranță îi ajută să vândă abonamente. În același timp însă modelul lor de business bazat pe un număr redus de articole gratuite, iar restul cu plată pare să funcționeze.

Așadar există viață în afara articolelor clickbait, în afara Facebook și în afara Google. Se poate trăi dintr-un model de business foarte plictisitor în care cititorii plătesc pentru a citi știrile.

New York Times e un brand puternic, unul din cele mai cunoscute ziare la nivel internațional. Dar în același timp e și un loc în care oamenii încă fac presă serioasă, din aia ”quality”, dar pe bune. Iar banii ăia nu se fac luând pe Gigel de pe băncile facultății și spunându-i să traducă articole.

New York Times îl plătește de ani de zile pe Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, pentru a scrie opinii pentru ei.

Ce avem în România?

Între timp, în România ZF are titluri de genul ăsta, G4Media scrie despre mustața lui Dragnea și scrie articole după memeuri.

Adevărul nu citează sursele (doar fraierii citează), Ziare.com scria la un moment dat despre chiștoacele și undițele lui Dragnea, iar proaspăt înscrisul în USR, Moise Guran, discuta foarte serios dacă ar trebui lăsați copiii afară pe frig să facă oameni de zăpadă.

Ca să nu vorbesc despre fake news, de genul celui de la Digi24 (aici ) sau ZF (aici și aici), Profit.ro, aiureli statistice de la Profit.ro și Europa FM și așa mai departe.

Știu:

  • presa românească e unică, nu merge modelul american la noi, decât la orice altceva copiem de la ei. Dar presa nu putem să o copiem.
  • românul nu e obișnuit să plătească pentru știri (îmi aduc aminte cum navigau românii pe internet în 1992, citind presa gratuită virtual)
  • românul nu are bani de dat pe presă – românul dă bani pe o grămadă de căcaturi, dar știți voi sigur că nu și pe presă

E dacă vreți un cerc vicios: presa românească e atât de proastă încât nu merită bani. Și pentru că nimeni nu dă bani, presa rămâne la o calitate îndoielnică. Mă certam la un moment dat pe facebook cu un ziarist din presa economică și omul îmi spunea că românul trebuie să plătească pentru știri, dar el nu considera că are datoria să livreze calitate. Am rămas uimit de atitudinea lui, efectiv nu își dădea seama că e parte din problemă.

Ce e de învățat de la New York Times?

Exemplul New York Times ne spune că poți face bani din presă, că te poți finanța din abonamente vândute cititorilor. Dar pentru asta ai nevoie de conținut! Iar acel conținut nu vine de la oameni de pe băncile facultății. Krugman a trebuit să ia Nobelul pentru economie ca să aibă un editorial în New York Times.

Și poate ar trebui să bage lumea la cap treaba asta: presei i se aplică regulile pieței din păcate! Ai nevoie de bani pentru a face bani.

Un jurnalist bun are nevoie de timp pentru documentare. În timpul ăla însă trebuie să mănânce, să plătească rate la bancă și să trăiască. Dă-i bani să facă asta și s-ar putea să îți scrie niște articole bune. Care vor convinge niște oameni să te plătească abonamentul.

Poate ar trebui să fetișizăm mai puțin presa și să ne imaginăm că e ceva măreț și înălțător. În loc de asta să ne gândim la presă ca la orice alt sector de activitate: plătești bine, ai oameni buni, care generează venituri. Adopți un model low cost, te alegi cu calitate proastă și venituri mici.




De ce moare presa: Moise Guran va lucra pentru USR

Că Moise Guran avea anumite simpatii politice nu cred că e o surpriză. Dar conform Libertatea acum lucrurile devin oficiale:

USR-PLUS vrea să dea o lovitură de imagine, dar și strategică, luându-l pe Moise Guran drept șeful de campanie electorală, atât pentru ”locale”, cât și pentru ”parlamentare”. În 2018, USR a avut aceeași intenție, neconcretizată însă. ”Guran e o personalitate, are o reputație de om care cunoaște economie și e o voce în societate, așa încât pentru orice partid ar fi benefică prezența lui”, a explicat o sursă din alianța USR-PLUS pentru Libertatea

Despre enormitățile spuse de Moise Guran de-a lungul timpului am mai scris. În 2017 vedea dezastru în bugetul PSD deși era un banal caz de fluctuație a încasărilor din cauza sărbătorilor de iarnă.

În 2018 același Guran făcea emisiune în care se întreba dacă e ok să îți lași copilul să facă oameni de zăpadă în timpul iernii. În timpul campaniei privind Referendumul pentru familia tradițională anunța cu surle și trâmbițe că votul va fi fraudat. Și evident că vede asistați sociali peste tot, inclusiv acolo unde nu există.

Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe blogul său o să observați că astfel de chestii nu sunt accidente sau articole izolate ci norma. Iar atacurile la adresa PSD, chiar și acolo unde nu era cazul sunt acum recompensate. Pentru mine nu e o surpriză, ci o confirmare a alinierii sale în siajul unui partid politic.

Credeți că va avea cineva o problemă în a citi în continuare postările sale? Nu, stați liniștiți! Până și Robert Turcescu, cel care s-a autodenunțat drept ”acoperit în presă” e în continuare bine mersi. În alte țări astfel de chestii l-ar fi scos complet din politică, nu însă în România.

Revenind la Moise Guran, se pare că lumea nu e deranjată de faptul că trage într-o anumită direcție. Nici de faptul că a fost coleg de platou cu doamna Firea. Nici de faptul că ne povestea despre Turnurile Gemene de pe bancnota de 1 dolar:

O curiozitate personală

Eu aștept însă altceva: am o chestie care mă roade și chiar vreau să aflu cum stă treaba. În august 2019 Moise Guran zicea despre Nicușor Dan că este:

fostul, viitorul şi probabil singurul candidat pe care primarul Gabriela Firea l-a bătut şi îl mai poate bate în alegerile locale de anul viitor

Acum se dovedește că domnul Guran e apropiat de Dan Barna și tabăra sa. Ori e știut că Barna face tot posibilul să numească un alt candidat la Primărie și nu pe Nicușor Dan. Așadar când scria lucrurile acelea, domnul Guran era în relații la fel de cordiale cu Dan Barna?

E fain să vezi cum atacurile duse adversarilor lui Dan Barna îi aduc un post domnului Guran. Presă quality indepentă domne! Măcar de spunea de la bun început pentru cine trage!




No comment: De ce moare presa economică

Întreg articolul aici. Văzută prima oară aici.




Presa română și statistica

O regulă de bun simț spune să nu îți dai cu părerea pe chestii pe care nu le înțelegi. Dacă citiți blogul acesta de ceva timp atunci știți că nu mi-am dat cu părerea niciodată pe legile justiției de exemplu. De ce? Pentru că nu sunt jurist și nu înțeleg acele modificări la un nivel de detaliu care să mă facă să mă simt comfortabil. Fix de aceea evit să îmi dau cu părerea pe tema asta.

Din păcate însă nu multă lume urmează principiul acesta așa că avem articole care nu au sens, sunt incomplete sau care nu transmit nimic. De ce mă iau de ei? Pentru că statistica nu funcționează așa cum cred ei că funcționează.

De exemplu, în medie, eu și Ion Țiriac suntem milionari în euro. Adevărat, el are o avere de sute de milioane de euro, în timp ce eu nu îmi permit nici măcar să cumpăr o oglindă de Ferrari. Cu toate astea, dacă aduni averea mea cu averea lui și apoi împarți la 2, poți spune că, în medie, avem o avere de câteva sute de milioane de euro.

Dar haideți să vedem două exemple recente în sensul acesta:

Profit.ro și statistica nou născuților

Haideți să luăm un exemplu (via Profit.ro):

Anul trecut, România a sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. Dacă ar fi să excludem 1918, an în care România era implicată în Primul Război Mondial, dar și intervalul 1916-1917 și 1941-1945, de asemenea ani de război, dar pentru care nu sunt date disponibile, rata natalității de anul trecut este cea mai scăzută în România (Vechiul Regat și Transilvania) încă din 1871, cel mai din urmă an pentru care dispunem de date.

Care e problema cu articolul Profit.ro? Distorsionează realitatea, asta e problema! Statistica nou născuților e problematică și oricine a studiat subiectul știe de ce: copiii mor repede! De ce?De foame, boli, războiae și o grămadă de alte motive. Sunt multe mai fragili decât adulții și până și o răceală le poate fi fatală. Fix de asta în statistică există conceptul de ”mortalitate infantilă”, un indicator care ne spune câți copii mor înainte de a ajunge la anumite vârste (1 an, 5 ani sau 14 ani).

Asta înseamnă că e complet irelevant câți copii se nasc într-o țară. Ceea ce contează din punct de vedere al statisticii populației e câți din ei ajung la maturitate (sau aproape de maturitate). Adică dacă se nasc 100 de copii, dar 20 mor în primul an și încă 20 până la vârsta de 14 ani, cum mă ajută numărul de nou născuți? Păi nu mă ajută, dimpotrivă, mă va face să cred că populația e mai mare decât e în realitate.

Cum stă România la capitolul mortalitate infantilă? Prost, foarte foarte prost (via Hotnews):

Astfel, Romania era anul trecut tara membra a UE cu cea mai mare mortalitate infantila, de 7,6 decese la 1.000 nascuti-vii, de peste doua ori mai mare fata de media UE, de 3,6 / 1.000 nascuti-vii.

Urmatoarele tari dupa Romania in acest clasament sunt Bulgaria (6,6) si Malta (5,8).

Credeți că lucrurile sunt rele de ieri? Nu…sunt așa de ani de zile așa cum o demonstrează și graficul de mai jos privind evoluția mortalității infantile (via Hotnews):

Haideți să citim graficul: În 1960 din 1.000 de nou născuți 74 mureau în primul an de la naștere. În 2016 mortalitatea scăzuse la 7,6 decese la 1.000 de nou născuți. Asta înseamnă că deși un număr mai mare de copii se năștea în 1960, mortalitatea era de aproape 10 ori mai mare!

Asta înseamnă că degeaba aruncă Profit.ro cu cifre. Din cei 352.241 copii născuți în 1960 undeva la 26.000 erau morți în 1961! Un număr mai mare de copii supraviețuiesc în 2018 comparativ cu anii anteriori deci comparația făcută de ei e inutilă pentru că nu spune nimic. Știm câți din acei copii au supraviețuit? Câți știu să scrie și să citească? Câți lucrează pământul și câți merg la universitate? Nu oferă nici un fel de informație utilă, dar intră cu siguranță în categoria „senzațional”.

Europa FM și scumpirea produselor

Altă bazaconie economică e comparația făcută de Europa FM referitoare la scumpirea produselor alimentare. Credeam că am trecut peste momentul ăla jenant în care punem oameni de pe stradă să facă economie stil Digi24. M-am înșelat!

Concret Europa FM a cumpărat aceleași chestii din supermarket (zic ei) în februarie și acum 2 ani de zile. Și apoi s-au apucat să compare prețurile ajungând la concluzia că au crescut foarte mult prețurile. Ce e în neregulă cu chestia asta? Păi tot:

  1. Există zero dovezi că au cumpărat același produs.
  2. Dacă au cumpărat același produs atunci e posibil ca produsul să se fi scumpit din factori independenți de piață.
  3. Sunt categorii de produse cu prețuri dublate sau triplate în 2 ani, chestie care nu are legătură cu inflația și nici nu reprezintă tendința pieței.
  4. Sunt produse acolo care, mai mult ca sigur sunt aduse din afara României deci acolo nu e inflația ci poate cursul de schimb sau alți factori.
  5. Acum să fim sinceri, am văzut pe bon gel anti-molii și apoi spray anti-molii. WTF?! De câte ori cumpără românii astfel de produse? Hrană umedă de pisic apoi hrană uscată de pisic! Jesus! Facem analiză pe așa ceva și pretindem că e statistic relevant? Praline ciocolată? În țara cu cel mai ridicat risc de sărăcie din UE noi băgăm praline și spunem că e statistic relevant? WTF! Ce dracu caută produsele astea în comparație?

Experimentul Europa FM e praf din perspectiva metodologiei, al informațiilor oferite și oferă fix zero informații inutile! Au crescut prețurile din 2017? Da, sigur că au crescut! Cu cât? Depinde pe cine întrebi! În unele supermarketuri au crescut mai mult, în altele mai puțin! Anumite categorii au crescut, altele nu.

Și cu riscul de a mă repeta: De aia moare presa din România! De aia nu plătesc oamenii bani pe conținutul generat de presă! Pentru că majoritatea conținutului nu ar trebui să vadă lumina zilei!




Libertatea a descoperit cum funcționează economia

Libertatea (ziarul cu fata de la pagina 5) a publicat ceva ancheta despre suplimente nutritive spunând niște lucruri despre suplimente nutritive:

Astea sunt chestii pe care le poți realiza singur dacă citești cu atenție numele: ”suplimente nutritive”. Asta înseamnă că sunt chestii care suplimentează alimentația…și cam atât.

Nu despre asta vream să vă vorbesc însă ci de ce s-a întâmplat după (via Paginidemedia):

EFECTE. La doar o zi de la publicarea investigației Libertatea despre „reclamele mincinoase” (publicate chiar de ziar), mare parte dintre clienții care promovează suplimente alimentare s-au retras din ziar.

O monitorizare Paginademedia.ro arată că, astăzi, sunt doar două reclame la astfel de produse, care însumează trei sferturi de pagină (un sfert reclama „Erecție tare cu o singură capsulă de UP” și jumătate de pagină cu o „Inovație în ajutorul stomacului”.

Wow…cine s-ar fi așteptat la reacția asta? Păi…gen, orice persoană sănătoasă la cap? Apoi vine directorul Ringier (cei care dețin Libertatea) cu o declarație super amuzantă (via Hotnews):

Mihnea Vasiliu, directorul Ringier România: „Clienții s-au retras, pur și simplu. Dar, neoficial, din partea unora au fost și reacții de tipul „noi vă plătim și voi scrieți împotriva noastră? (…) Este o reacție de anii 90, pe principiul nu scrii de bine, scot banii de publicitate. Este o reacție care, într-un fel, ridică și mai multe semne de întrebare legate de produsul tău (…) Forţând un exemplu, eu nu cred că, dacă Business Insider scrie un articol despre problemele motoarelor Boeing, compania își va retrage reclama de pe Business Insider.”

Oare nu era clar că atunci când critici fix sursa ta de finanțare există riscul ca acea sursă să nu îți mai dea bani? Măcar la nivel principial ar fi trebuit să apară niște semnale.

Exemple din lumea reală

Haideți să și demonstrez că în lumea reală companiile își retrag reclamele din ziarele care le critică:

  • Amazon și-a retras reclama de pe site-ul Bloomberg după ce aceștia din urmă au publicat un material despre Amazon. Ce spunea acel material? Că e posibil să fi fost victima unui hack din partea chinezilor.
  • Asociația Americană de Aviație a retras reclamă din USA Today după ce aceștia din urmă publicaseră o investigație despre niște granturi guvernamentale folosite pentru lucrări care nu erau prioritare.

Mi-a luat 30 de secunde să găsesc exemplele astea. Și puteți găsi mult mai multe cu un simplu google search. Are rost să semnalez că Amazon, una din cele mai mari companii din lume, a făcut fix ce zice tipul de mai sus că nu se face? Păi dacă Amazon o face…nu ne așteptăm și la ăștia mici să o facă?

Care e adevărata problemă

Ceea ce a făcut Libertatea a fost o doză de jurnalism. Dar jurnalismul respectiv a atacat fix business-urile care vindeau publicitate pe siteul și în ziarul printat. Iar asta ne duce la următoarea idee: jurnalismul nu se poate finanța doar din reclame. Ziarele din Vest au aflat asta acum 10 ani și au încercat să se adapteze

Soluția e, din păcate, introducerea de abonamente și a învăța oamenii, din nou, că trebuie să plătească pentru jurnalism de calitate. Ben Thompson de la Stratechery a descris foarte bine problema pe care o au creatorii de  conținut jurnalistic într-un articol de pe siteul său:

By owning printing presses and delivery trucks (and thanks to the low marginal cost of printing extra pages), newspapers were the primary outlet for advertising that didn’t work on (or couldn’t afford) TV or radio — and there was a lot of it. Maximizing advertising, though, meant maximizing the potential audience, which meant offering all kinds of different types of content in volume: thus the mashup of wildly disparate content listed above, all focused on quantity over quality. And then, having achieved the most readership and the ability to expand to fit it all, the biggest newspaper could squeeze out its competitors.

Too many newspaper advocates utterly and completely fail to understand this; the truth is that newspapers made money in the past not by providing societal value, but by having quasi-monopolistic control of print advertising in their geographic area; the societal value was a bonus. 

New York Times, The Economist, Financial Times și multe alte publicații au introdus paywall-uri. De ce? Pentru că nu pot să se mențină independente și să producă jurnalism de calitate doar din reclame. Nu atât timp cât Facebook și Google atrag cea mai mare parte a banilor din reclame. Și am văzut cât de darnice sunt acestea două cu presa și datele personale.

Concluzii

  • Modelul de business bazat pe reclame nu se pupă cu investigațiile jurnalistice împotriva celor care fac reclamă.
  • Dacă vrei jurnalism de investigație, îl finanțezi majoritar din abonamente sau donații de la cititori! Recorder și Să fie lumină produc anchete jurnalistice de calitate cu bani din donații.
  • Dacă vrei te finanțezi din reclame nu scrie împotriva lor, altfel te paște falimentul!

Modelul de business bazat pe reclame nu e compatibil cu jurnalismul de calitate!




De ce majoritatea studiilor medicale din presă sunt false

Câteodată uit cât de cretină poate fi presa, indiferent că vorbim despre România sau cea străină. Și asta nu doar din cauza tabloidelor sau cancanurilor ci și din cauza lipsei totale de gândire critică. Credeam de exemplu că am scăpat de articolele de genul ”cercetătorii britanici au descoperit că”. Dar m-am înșelat, a dispărut expresia ”cercetătorii britanici”, dar studiile apărute prin presă sunt la fel de cretine. Haideți să vă arăt unul pe care îl veți vedea shareuit și tradus des pe la noi via Marketwatch:

The amount of time you sleep, which includes daytime naps, is linked to your risk of developing cardiovascular disease and early morbidity, according to a study of over 116,000 people in seven regions of the world, published in the peer-reviewed European Heart Journal on Wednesday.

Adică, dacă dormi prea mult riști să ai probleme cu inima, zic cei de la Marketwatch pe baza unui studiu. Pentru mine o astfel de chestie nu are nici un sens așa că am vrut să văd cu ochii mei studiul sau articolul citat. Dau cu click-ul pe sursă, adică ”European Heart Journal” și văd că zice la un moment dat așa:

This study provides important epidemiological information, but causative factors explaining the described associations with increased CV risk remain speculative   
Pe românește: studiul oferă informații importante, dar legătura între probleme cu inima și dormitul prea mult sunt speculative. ”Speculative” e cuvântul academic pentru ”nu putem să dovedim nimic, dar ne-ar plăcea să fie așa”.
Iar ăștia de la Marketwatch nu zic ”s-ar putea să existe o legătură”, ei zic ”is linked”, adică treaba e sigură. Articolul citat spune însă că nu există nici o legătură dovedită!

Cine ar mai fi dat click pe articol dacă ar fi scris că nu au nici o dovadă? Păi rahat, nimeni!

Care e treaba cu studiile astea

Studiul e făcut de niște doctori. Dacă ați avut contact cu ei (nu vă doresc), atunci știți probabil că, atunci când vine vorba de matematică, singura lor abilitate decentă e număratul. Așa că orice studiu din lumea medicală trebuie privit cu scepticism dacă e făcut de doctori și nu de statisticieni. De ce?

Pentru studiul de mai sus pare să sufere de o problemă elementară din statistică: ”corellation does not imply causation”.

Practic doctorii aceștia au observat că oamenii cu prea puține ore de somn sau prea multe mor mai repede. Așa că au zis: dacă dormiți prea mult sau prea puțini crește riscul să muriți. Ori asta e o prostie și vă explic și de ce.

Exemple

Iată un grafic cu vânzările globale de iphone-uri (via Statista):

Iată și un grafic cu populația României (via Tradingeconomics): 

După cum puteți observa pe măsură ce vânzările de iphone-uri au crescut, populația României a scăzut. Concluzia ar fi că vânzarea de iphone-uri duce la o scădere a populației României! Cineva să îi oprească pe ăia de la Apple că altfel se depopulează complet țara!

Credeți că există vreo legătură între cele două informații? Nope! Doar pentru că există o corelație între cele două, nu înseamnă că există și o legătură directă.

În alte situații, e posibil ca un factor extern să influențeze cele două tendințe. De exemplu (via Wikipedia):

Young children who sleep with the light on are much more likely to develop myopia in later life.

Therefore, sleeping with the light on causes myopia.

This is a scientific example that resulted from a study at the University of Pennsylvania Medical Center. Published in the May 13, 1999 issue of Nature,[7] the study received much coverage at the time in the popular press.[8] However, a later study at Ohio State University did not find that infants sleeping with the light on caused the development of myopia. It did find a strong link between parental myopia and the development of child myopia, also noting that myopic parents were more likely to leave a light on in their children’s bedroom.[9][10][11][12] In this case, the cause of both conditions is parental myopia, and the above-stated conclusion is false.

Un studiu publicat în revista ”Nature” așadar trăsese concluzia că dacă lași lumina aprinsă, copii tăi riscă să devină miopi. De fapt miopia se transmitea de la părinți la copii. Doar că părinții miopi lăsau lumina aprinsă pentru copii pentru că părinții nu prea vedeau. Copiii lor moșteneau miopia oricum, indiferent că era lumina aprinsă sau nu.

Studiul a crezut că lumina lăsată aprinsă cauzează miopia, ceea ce e ridicol.

Preferata mea e asta însă:

Cum apare Nicolas Cage într-un film cum începe să crească numărul de oameni care se înneacă în piscine!

Care e treaba cu studiul ăsta

Fără să fiu medic cardiolog pot să vă spun din propria experiență că oamenii bolnavi tind să doarmă mai mult pentru a se recupera. Cei care au dureri puternice în schimb nu pot dormi din cauza lor. Asta înseamnă că oamenii bolnavi dorm ori un număr de ore peste medie, ori un număr de ore sub medie (cei cu dureri).

Altfel spus, boala te face să dormi prea mult sau prea puțin. Nu somnul te îmbolnăvește! Cercetătorii lui pește au citit corelația dintre cele două evenimente (Dormit vs. îmbolnăvit) exact invers. Pe lângă asta studiul acela a fost făcut pe bani, nu pe biscuiți, iar o concluzie de genul: ”oamenii bolnavi dorm ori un număr de ore peste medie, ori un număr de ore sub medie (cei cu dureri)” o să îi facă pe finanțatori de ce cheltuie bani pe astfel de studii.

Un studiu cu o concluzie bombastică de genul ”prea mult somn duce la probleme cardiace” poate fi însoțit de ”ne mai trebuie bani pentru a studia problema în mai mult detaliu”.

Poză din cover: BruceBlaus [CC BY-SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)], from Wikimedia Commons




Digi24 nu știu cât e cota de TVA în România

Că Digi24 sunt praf nu cred că e o surpriză pentru nimeni. Adică doar din ce urmăresc eu când mai aterizez din întâmplare pe articole ale lor știu că:

Ei bine iată încă un motiv pentru care presa economică din România moare: Digi 24 nu știe cât e cota de TVA.

Nu că vreau să fiu cârcotaș, dar cota de TVA nu mai e 24% de mult timp. De la 1 ianuarie 2016 a scăzut la 20% iar de la 1 ianuarie 2017 a revenit la valoarea de 19%. Partea și mai nasoală pentru cine a scris articolul acela e că putea să își dea singură seama că scrie o prostie dacă știa matematică de clasa a 2a:

Dacă prețul unei bancnote fără TVA e 150 RON, iar prețul cu TVA e 178 RON, cât e TVA-ul? Păi 178 – 150 = 28 RON. Cât reprezintă 28 RON din 150? Simplu, împărțim 28 la 150 și obținem 0.19 adică 19%. Asta e tot! O problemă de clasa a 2a! Cine a scris articolul de la Digi 24 e incapabil de o operațiune de clasa a 2a!

Ochiometric, 24% e aproape un sfert. Un sfert din 100 e 25. Un sfert din 50 e aproximativ 12. Cele 2 sferturi adunate dau 37, mai mult decât 28-ul rezultat. Ochiometric putea să își dea seama că e ceva în neregulă cu procentul acela.

Și ca să  fie clar, articolul e scris de cineva care se ocupă de Economie – Finanțe la Digi24:

De asta moare presa economică din România și nu dă nimeni bani pentru conținutul lor. Digi 24 nu va putea niciodată să ceară bani cuiva pentru astfel de știri și are norocul că e parte din grupul Digi, altfel nu cred că rezistau pe piață.

 




De ce moare presa din România: citarea surselor la Adevărul

Una din cele mai enervante chestii din presa românească e faptul că nu are obiceiul să citeze sursele. E o situație mult prea comună pentru gusturile mele, pe care o vezi la televiuni, ziare, siteuri și tot așa. 

Chestia asta nu ar fi o problemă pentru Antena 3 sau Trinitas, ambele propovăduind iertarea păcatelor și implicit a furtului (primii legal, ceilalți spiritual), dar e al dracului de ironic când o face și presa ”serioasă”, aia care cataloghează politicienii drept ”hoți” și care vrea independență pentru justiție.

De ce spun asta?

Pentru că atunci când nu citezi o sursă înseamnă că acele lucruri spuse / scrise îți aparțin. Ori dacă nu tu le-ai gândit, dar ți le atribui (indirect prin necitarea sursei), se numește tot furt.

Un al doilea motiv pentru care mă irită necitarea sursei e faptul că face foarte dificilă urmărirea acurateței informației. La o lucrare de beletristică acuratețea e irelevantă, dar când scrii pe subiecte complicate e necesar să indici și sursa, altfel informația respectivă nu poate fi verificată. Și asta în epoca ce a consacrat termenul de ”fake news”.

În sensul ăsta cred că merită amintit ce spunea H. J. Simpson, un statistician american celebru:

Politica externă la Adevărul

Îmi place să citesc chestii pe politică externă. De regulă o fac de pe siteuri și/sau ziare străine din motive evidente. Ocazional însă mai frunzăresc și onlineul românesc pentru vreo 2-3 oameni care scriu ocazional.

Cred că suntem de acord cu toții că politica externă e unul din subiectele complicate care ar merita citarea sursei. Ei bine, iată cum stau lucrurile la Adevărul.ro, site / ziar ”quality”:

  • De ce arde Basra? – Un articol despre problemele etnice și religioase din Basra, un important oraș irakian. Sună a subiect complex, nu? Surse citate: ZERO! Autor: Radu Ghelmez.

Cine e Radu Ghelmez? Conform profilului de pe Adevărul Radu Ghelmez este contabil ”și un autointitulat „poet de facebook“.

Poeții sunt exceptați de la regulile de citare a sursei, mai ales când scriu pe politică internațională, deci e ok în cazul lui bănuiesc.

E autorul un amator naiv care a uitat sau nu e obișnuit cu citarea surselor? Nu, în nici un caz. Omul e inclusiv profesor deci știe foarte bine cât de importantă e citarea sursei. 

  • Republica Moldova, încotro? – Tema articolului e situația din Republica Moldova și direcția politicii din țara aceasta. Surse citate? ZERO! Autor: Sebastian Rusu, care este jurnalist, expert colaborator al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I.  Brătianu” și doctor în ştiinţe sociale.

Cu un doctorat în științe sociale îmi vine greu să cred că nu știe cum e cu citarea surselor. Ca jurnalist cu atât mai mult.

  • Se mişcă Balcanii. Încotro? – Articol despre situația politică din Balcani cu referințe spre Bosnia, Kosovo, Serbia. Surse citate? ZERO! Autor: Cristian Preda, despre care probabil ați mai auzit și despre care profilul de pe adevărul.ro spune că este profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, fost consilier al lui Emil Constantinescu şi al lui Traian Băsescu, secretar de stat la Externe și eurodeputat.

Cu atâta panoplia de funcții, între care și cea de profesor, autorul nu știe să citeze sursa în articolele sale. Fain! De asemenea, nu pot să nu observ că toată lumea se întreabă: ”Încotro?” Chiar atât de lipsită de imaginația e lumea pe siteul ăsta?

  • De ce ar trebui să ne pese de Intermarium? (I) – Un articol despre ”Intermarium” un concept din geopolitică destul de complex (link pentru cei curioși, că sunt gratis linkurile). Surse citate: ZERO! Mai sunt și 2 hărți în articol care bănuiesc că sunt făcute cu mâna autorului, pentru că nu au nici ele sursă. Autor: Dan Sultănescu, despre care aflăm că este analist politic și director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală.

Wow, numai oameni mari la Adevărul, ”director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală”. Păcat că nu știe să citeze sursa informației dom director.

  • Un nou război în Golf? Retorica Iranului privind închiderea Strâmtorii Hormuz – Un articol despre un posibil război în Orientul Mijlociu (alt război). Sună a subiect complicat. Surse citate: ZERO! Autor: Răzvan Munteanu, care este directorul general al publicației NewsInt, președintele think-tankului Chamber of Excellence in Internațional Affairs și Strategic Analyst în cadrul Middle East Political and Economic Institute. Mai aflăm și că este doctorand în relații internaționale la SNSPA, dar și ”autorul sau co-autorul mai multor cărți, studii și articole de specialitate și colaboratul unor publicații media naționale și internaționale”.

Încă un director, dar și doctorand pe relații internaționale. Oare și lucrarea de doctorat e la fel de plină de referințe și surse citate? În articolele din presa internațională face oare la fel?

Cine citează sursa pe Adevărul.ro?

Sunt și autori care citează sursă la Adevărul, deși pare greu de crezut, cum ar fi de exemplu domnul Constantin Pârvulescu, în articolul De ce se fumează atât de mult în filmul românesc?

De apreciat că omul trimite către sursă ori de câte ori nu își exprimă o opinie. Pe de altă parte însă Constantin Pârvulescu nu e profesor universitar în România, director la vreun think tank de geopolitică, fost consilier guvernamental sau poet de facebook, astfel încât să fie nevoie de citare a sursei. Apropo, articolul ăsta e mai interesant decât cele de mai sus.

Ce încerc să spun?

E ironic cum subiecte grele precum situația tensionată din Siria, Irak, Balcani sau Moldova au zero trimiteri către surse, în schimb un articol despre fumatul în filmul românesc are fix atâtea câte erau necesare. Asta îmi spune că s-ar putea să nu fie vina Adevărului pentru lipsa citării ci a autorilor. 

Ori autorii de mai sus, prin necitarea sursei declară că afirmațiile în cauză le aparțin și au fost obținute de mintea lor strălucită, ceea ce e uimitor, pentru că implicit trebuie să fii fost prezenți la atâtea întâlniri la înalt nivel încât să nu fie nevoiți să citească nimic. 

E de reținut de asemenea că subiectele de mai sus sunt notorii pentru propaganda și dezinformarea care circulă de prin toată direcțiile. De unde știu că autorul îmi relatează informație corectă și nu propagandă reprodusă din altă parte dacă nu pot nici măcar să verific sursa informației? Dincolo de problema drepturilor de autor încălcate de autori avem așadar problema răspândirii de informații care e posibil să fie propagandă. Probabil ar trebui să fiu impresionat de cât de impresionante sunt titulaturile autorilor și să nu îmi fac griji, sigur știu ei ce știu.

Altă chestie mișto e că Radu Ghelmez, tipul care se autorintitulează ”poet de facebook” mai sus, e membru USR, vrea să candideze la europarlamentare și a strâns semnături pentru inițiativa ”fără penali” a USR, ceea ce e ironic având în vedere că își însușește munca altora de documentare, oameni care chiar au fost în zonele de conflict, riscându-și viața, pentru a obține acele informații. Adică pe de o parte se dă de fund în sus că PSD fură, pe de altă parte își însușește munca altora. Frumos viitor are politica românească! 

Și da, ăsta e încă un motiv pentru care presa din România moare: pentru că nu știe să se țină de niște standarde minime. Nu vorbesc aici de chestii super complexe ci de a cere autorilor să citeze sursa! Toate acele texte sunt pasibile de a fi date jos pentru încălcarea drepturilor de autor iar Adevărul poate fi acționat în instanță alături de autori.

Dar îi pasă cuiva atât timp cât vine traficul pe site iar autorii își dau pun articolele în CV?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


 




De ce moare presa din România: undița și chiștocul lui Dragnea

Ziare.com are un livetext cu procesul lui Dragnea. Citez:

11:53 – Liviu Dragnea si-a pierdut concentrarea in timpul pledoariei lungi a procurorului DNA, si-a dat haina jos si, la un moment dat, a reluat cautarile pe telefon si a inceput sa studieze diverse oferte de undite si momeli pe site-uri cu profil pescaresc.

Boldul e al lor, nu al meu. Asta au considerat ei că e relevant și se întâmplă în sală.

Altă chestie din livetextul lor:

Dupa ce a terminat de fumat, Dragnea a aruncat chistocul pe jos.

Boldul e tot al lor, nu al meu. Din nou, asta au considerat ei că e relevant.

Încă una și gata:

In schimb, jurnalistii au facut diverse glume, intrebandu-l pe seful PSD daca „orice om ii e frica de pedeapsa”, ironizand astfel declaratia de luni a premierului Vorica Dancila care a spus ca „orice om ii este frica de o plangere penala”

Sunt curios dacă sunt aceiași jurnaliști care mâncau mici de la Dragnea săptămâna trecută. Oricum, inteligentă întrebare, numai bună de pus lui Dragnea. Sunt sigur că săracul om nu mai poate de rușine după o asemenea întrebare incomodă.

Am mai scris despre aberații ale jurnaliștilor și probabil voi mai scrie, dar ori de câte ori o fac mă minunez și eu cum reușesc oamenii aceștia să nu fie șomeri. Pe de altă parte fi din cauza asta moare jurnalismul, pentru că oamenii îl întreabă pe Dragnea daca „orice om ii e frica de pedeapsa” și pentru că sunt mai interesați de unde își aruncă chiștocul decât de activitatea lui politică.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână, cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





De ce moare presa în România: din cauza oamenilor de zăpadă

Puteți să spuneți că sunt răutăcios, sau că am prea mult timp liber sau că trebuie și omul să mănânce ceva și na, mai face chestii de umplutură. Puteți spune multe chestii, dar nu puteți spune că așa ceva ar trebui să fie subiect de discuție:

E vorba despre Moise Guran, de la Europa FM care azi a avut emisiune cu tema: ”Îți scoți copilul afară să facă un om de zăpadă? De ce?” Inițial am crezut că titlul e metaforic și se discută de fapt despre deszăpezire sau altceva similar, dar nu…e fix despre asta: îți lași copilul afară în frig să facă oameni de zăpadă.

E dreptul fiecăruia să aibă dezbateri pe orice subiect, asta nu e o problemă. Ceea ce mi se pare mie nelalocul lui e că Moise Guran va trece de la acest subiect arzător la a vă explica apoi cum e cu justiția în România, de ce crește inflația, care sunt următoarele mișcări pe scena politică a României și tot așa.

Și revin apoi la o temă clasică: de ce moare jurnalismul serios din România, economic sau politic sau de care mai vreți voi? Pentru că oameni percepuți ca fiind serioși dezbat dacă e ok sau nu să îți lași copilul să facă oameni de zăpadă.

Și culmea e că nu e prima oară când Moise Guran abordează non-subiecte:

Ce vremuri simple, Firea prezentând știrile și Guran explicându-ne că dacă împăturești bancnota de 1 dolar în nu știu câte colțuri vezi turnurile gemene.

Sursa fotografiei din cover: USAFE