Piața reacționează pozitiv la demiterea Guvernului Orban

Piețelor nu le-a plăcut deloc de Guvernul Orban, în ciuda a ce susțin liberalii. Și nu trebuie să mă credeți pe mine pe cuvânt, e suficient să vă uitați la cum a reacționat cursul de schimb în cele 2 momente cheie:

  1. atunci când a picat Guvernul Dăncilă și a început mandatul Guvernul Orban
  2. atunci când a picat Guvernul Orban

Dacă ar fi să credem că Guvernul PSD nu era pe placul piețelor, dar Guvernul Orban era atunci ne-am aștepta la o întărire a leului în fața EUR spre exemplu. Haideți să vedem cum au stat lucrurile:

De la demiterea Guvernului Dăncilă și preluarea puteri ide Guvernul Orban cursul de schimb a crescut aproape în permanență.

Ce s-a întâmplat după ce a picat Guvernul Orban?

Dacă Guvernul Orban ar fi fost pe placul pieței cursul s-ar fi depreciat, așa cum a fost cazul după ce a picat Guvernul Dăncilă. Dar dacă vă uitați sus avem exact opusul: cursul se mișcă în favoarea leului deci piața percepe căderea ca pe un lucru bun.

Știu că sunteți obișnuiți cu ideea că PSD=rău, PNL=bun, dar piața are altă părere. De ce? Explicam într-un articol de anul trecut:

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

De ce s-a apreciat cursul de data asta? Pentru că Guvernul Orban nu avea majoritate parlamentară și risca să pice în orice moment. Ce s-a întâmplat ieri e logic iar piața a anticipat momentul ăsta. Faptul că PSD e aproape de finalul mandatului parlamentar face din această ”criză politică” o chestie la care probabil multă lume se cam aștepta.

Rămâne de văzut în ce direcție vor merge negocierile. Dar în ceea ce privește Guvernul Orban, se pare că nimeni nu a fost mare fan.




Lupta PNL cu inflația și logica electorală

Că politicienii români nu sunt întotdeauna sinceri, cred că știe toată lumea. Că politicienii români zic una azi și mâine fac exact invers cred că nu e surpriză. Dar cumva (nu știu de ce) mă așteptam ca în era internetului, când orice chestie pe care o zici rămâne salvată undeva, politicienii să fie ceva mai rezervați. Sau dacă nu rezervați, poate mai discreți în felul în care declară și fac lucruri.

Dar nu e cazul și de ce ar fi până la urmă dacă poți face asta fără să se întâmple nimic?

Să luăm cazul concret al PNL-ului și domnului Florin Cîțu pe subiectul inflației.

Ce zicea Florin Cîțu de inflație

Dictatura PSD-istă care crește inflația

Acum vreo 3 luni când PSD se afla încă la putere Florin Cîțu ne spunea următoarea chestie pe pagina dânsului de Facebook:

Ca regulă de bun simț: într-o dictatură reală nu poți urla ”Dictatură” în gura mare, în public (Facebook e spațiu public). Apoi nu poți să pui o poză cu inflația din luna august 2019 și să spui ”doi ani de cea mai mare inflație din UE” pentru că nu are sens.

Câștigul salarial

Dar nu a fost singura postare de genul acesta. Iată încă una, tot de pe Facebook:

 

Iar pentru a dovedi cele spuse domnul Cîțu vine și cu un grafic:

La fel ca și în prima postare domnul Cîțu trage concluzii pe baza unui grafic care se întinde pe 8 luni. În afară de asta Florin Cîțu nu știe sau nu spune (nu știu cum e mai nasol), că evoluția indicatorilor respectivi e influențată de factori sezonieri. Spre exemplu în martie se obișnuiește să se dea o primă femeilor de 8 martie (sau vouchere).

În lunile de vară apar angajații sezonieri part-time iar mulți angajați merg în concediu ceea ce le reduce salariile. Ați putea crede că poate mănânc eu rahat, așa că nu e nevoie să mă credeți. Dar puteți să îi credeți pe cei de la INS, de unde zice Florin Cîțu că a luat graficul. Iată în primul rând graficul complet:

Cumva avem fix aceleași oscilații și în 2018 și în 2017? Wow! Ce surpriză! Deci acele creșteri și scăderi sunt sezoniere și se petrec în fiecare an. Oare de ce nu a postat dl. Cîțu și restul graficului?

Haideți să vedem și ce explicații ne dau cei de la INS legat de aceste oscilații:

În cursul anului se înregistrează fluctuaţii ale câştigului salarial determinate, în principal, de acordarea premiilor anuale şi a primelor de sărbători (decembrie, martie/aprilie). Acestea influenţează creşterile sau scăderile în funcţie de perioada în care sunt acordate, conducând, în cele din urmă, la estomparea fluctuaţiilor câştigului salarial lunar la nivelul întregului an.

Aha, adică acordarea primelor mișcă linia aia atât de drastic în sus sau în jos. Mai vreți? Mai avem, tot din explicațiile INS:

În luna august 2019, în majoritatea activităţilor din sectorul economic2, nivelul câştigului salarial mediu net a fost mai mic decât în luna iulie 2019 ca urmare a acordării în lunile precedente de premii ocazionale (prime trimestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost cauzate de nerealizările de producţie ori încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă tichete de masă şi alte drepturi salariale).

Aha, deci lumea merge în concediu și nu mai primește bonuri de masă sau bonusuri…ce surpriză! Ba INS ne spune și care sunt sectoarele cu cele mai mari scăderi:

În sectorul bugetar s-au înregistrat scăderi ale câştigului salarial mediu net ca urmare a acordării în lunile precedente a biletelor de valoare (tichete de vacanţă), ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă anumite drepturi salariale, astfel: învăţământ (-3,2%, inclusiv reducerea sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice pe perioada vacanţei şcolare), administraţie publică (-3,1%), respectiv sănătate şi asistenţă socială (-2,0%).

Bun, acum că am stabilit că Florin Cîțu nu spunea adevărul (intenționat sau din neștiință), cred că putem trage concluzia că au făcut din inflație un subiect politic. PNL și Florin Cîțu au folosit subiectul împotriva PSD evident.

Acum haideți să vedem ce s-a întâmplat cu inflația de când a preluat PNL puterea:

Cum e inflația sub guvernarea PNL

PNL a preluat guvernarea în octombrie 2019, adică la începutul trimestrului 4 2019. Florin Cîțu vorbea despre consolidare fiscală sau dobânzi mai mari pentru a diminua inflația în postarea de mai sus.

Haideți să vedem cum a evoluat inflația în trimestrul 4 2019 (de la BNR):

Inflația e linia roșie continuă dintre liniile verticale de mai sus. Așadar, sub guvernarea PNL inflația a început iarăși să crească!

Iată și varianta cu cifre dacă nu vă plac graficele.

T1 2019 T2 2019 T3 2019 T4 2019 T1 2020 T2 2020
Ţinta 2,5
Efectiv/
Prognoză**(%)
4,0 3,8 3,5 3,8 2,8 2,7
taxe constante* (%) 3,6 3,5 3,1 3,4 2,7 2,5
Interval de incertitudine (%) ±0,5 ±0,9 ±1,2

Am putea crede că această creștere a inflației nu e vina PNL, pur și simplu ”s-a întâmplat”, nu? Ei bine, dacă mergem pe varianta asta atunci trebuie să admitem că poate și în timpul guvernelor PSD nu a fost întotdeauna vina lor, nu?

Trecând peste asta, ce a cauzat totuși acea creștere a inflației? Ei bine, scriam acum ceva timp despre subiectul acesta:

 

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă

 

Impactul guvernării PNL asupra inflației

Așadar PNL prin Florin Cîțu, actualul Ministru al Finanțelor, spunea că PSD e motivul pentru care inflația e mare. Apoi vine PNL la guvernare cu o majoritate subțire. Consecința? Cursul se duce la vale atât de rău încât BNR trebuie să cheltuie 1 miliard de euro pentru ține lucrurile sub control.

Dar consecințele sunt clare:

  • slăbirea monedei se vede în inflație mai mare în trimestrul 4 2019.
  • inflația mai mare va duce la un ROBOR mai mare.

Așadar, în afară de bani mai mulți dați pe mâncare românii cu rate vor plăti și dobânzi mai mari băncilor (via economica.net):

ROBOR la trei luni a crescut la 3,22%, faţă de 3,16%, nivelul din şedinţa precedentă şi atinge cea mai ridicată valoare din 3 iulie 2019. ROBOR la şase luni a crescut la 3,27%, faţă de 3,21%, nivelul şedinţei precedente şi atinge cel mai ridicat nivel din 18 iulie 2019.

Așadar guvernarea super competentă a PNL a reușit să ne facă pe toți mai săraci într-un timp foarte scurt.

Cât despre domnul Cîțu, acum că e ministru al finanțelor, brusc inflația nu îl mai deranjează. Nu a mai zis nimic de câștigurile salariale nete sau de faptul că ROBOR crește sub guvernarea PNL. Acum totul e bine!




Inflația a reînceput să crească sub Guvernul PNL

Mai țineți minte cum urla PNL-ul și USR-ul acum ceva vreme că inflația distruge România și face totul mai scump? Zbârnaia feed-ul meu de Facebook de specialiști care explicau cum inflația e cauzată de politicile iresponsabile ale PSD care a crescut salariul minim pe economie și așa mai departe.

Ei bine, au apărut cifrele privind inflația pe noiembrie, lună în care am avut un guvern galben nu unul roșu la conducerea țării (via profit.ro)

Rata anuală a inflației, care măsoară evoluția prețurilor de consum în ultimul an, a crescut în noiembrie până la 3,77%, după ce a coborât în octombrie la 3,4%, în condițiile în care alimentele s-au scumpit cu 4,9% în ultimul an, potrivit datelor publicate, miercuri, de Institutul Național de Statistică (INS).

De ce cresc prețurile

Problema cu prețurile în România e legată de euroizarea puternică a economiei. Altfel spus, o parte mare din contractele încheiate de firme (aproape din orice sector de activitate) nu sunt în RON ci în altă monedă (de regulă EUR). Problema asta e foarte vizibilă în cazul alimentelor, pentru că mare parte din ele sunt importate din alte țări. Și producătorii români însă au prețuri negociate de multe ori tot în EUR cu marile lanțuri de magazine.

Prețurile de vânzare către populație însă vor fi întotdeauna stabilite în RON (cerință legală). Ce se întâmplă așadar când EUR se întărește iar RON slăbește? Păi ceea ce înainte costa 1 EUR, adică 4,50 RON, acum costă 4,77 RON, fără ca prețul din contractul dintre firme să se fi modificat.

Dar populația plătește prețul în RON așa că va plăti prețul mai mare în RON. De notat aici că dacă are loc o apreciere a monedei naționale, prețurile nu scad. Altfel spus, un curs de schimb care scade de la 4,50 RON la 4,00 RON nu va duce la o scădere a prețurile. ”Prices are sticky” spun economiștii, un fenomen care explică de ce, spre exemplu, prețul benzinei nu scade când se ieftinește petrolul la nivel internațional, dar crește ori de câte ori crește prețul internațional o ia în sus.

Cum a evoluat cursul de schimb?

Nu în favoarea consumatorului român, asta e clar. Iată cum arată grafic (via XE.com):

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă:

La 30 noiembrie 2019, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 33,81 miliarde euro, față de 34,90 miliarde euro la 31octombrie 2019, în scădere cu 1,09 miliarde de euro, arată un comunicat de presă al BNR.

Altfel spus instabilitatea politică cauzată de căderea guvernului PSD și preluarea guvernării de un guvern liberal fără majoritate în Parlament a costat România 1 miliard de EUR!

Iar acum aceeași instabilitate duce la scumpirea alimentelor pentru populație. Asta ca să înțelegeți cum se face politica.




Big Mac Index sau Avocado Index: au sens economic?

Big Mac Index sau Avocado Index fac parte din acele categorii de articole care transformă prețurile la chestii în număr de (ceva-uri) amuzante.

De exemplu BBC a publicat recent așa numitul ”avocado toast index” care ar trebui să ne spună de câte pâini cu avocado e nevoie pentru a cumpăra o casă în diverse locuri din lume.

Sau poate Indicele Big Mac, de la The Economist, vă sună cunoscut (ne spune dacă o monedă e sub-evaluată sau supra-evaluată).

Sunt sigură că ați mai văzut indexuri din astea de-a lungul timpului și v-ați gândit fie că sunt stupide fie că sunt drăguțe. Pentru mine în schimb întrebarea e, mai degrabă, au sens economic?

Adevărul e că unele indexuri sunt chiar ok, dar ca să fie utile ar trebui să îndeplinească niște condiții. Altfel sunt doar reclamă gratuită și un articol prost. Haideți să ne uităm un pic despre ele:

Big Mac Index

Big Mac Index de la The Economist a apărut în 1986 și era folosit pentru a vedea care e cursul de schimb real. O să mă întrebați: nu există o altă modalitate de a vedea care e cursul?

Răspunsul e: nu e doar o modalitate ci sunt mai multe, dar toate sunt aproximative.

Și atunci de ce folosim prețul unui cheesburger?

Pentru că acel cheesburger e vândut de aceeași corporație la nivel global, folosind aceleași ingrediente și aceleași proporții. Altfel spus, dacă un Big Mac se vinde cu 1 EUR în Franța, dar cu 1,5 USD în SUA înseamnă că avem un curs de schimb real de 1,5 USD pentru 1 EUR. Luăm raportul acesta și îl comparăm cu cursul oficial:

  1. Cursul oficial e, spre exemplu, 1 USD pentru 1 EUR. Asta înseamnă că Big Mac-ul ar fi trebuit să coste 1 USD, nu 1,5 USD conform cursului oficial. Diferența e de -33% (1 USD – 1,5 USD)/1,5 USD. Asta înseamnă că moneda euro e sub-evaluată față de dolar cu 33% în cazul acesta. Pe românește, dacă ar fi lăsată ”liberă” moneda euro s-ar aprecia față de dolar.
  2. Cursul oficial e, spre exemplu 2 USD pentru 1 EUR. Asta înseamnă că Big Mac-ul ar fi trebuit să coste 2 USD, nu 1,5 USD conform cursului oficial. Diferența e de 33% = (2 USD – 1,5 USD)/1,5 USD. Asta înseamnă că moneda euro e supra-apreciată față de dolar cu 33% în cazul acesta. Pe românește, dacă ar fi lăsată ”liberă” moneda euro s-ar deprecia față de dolar.

Paritatea Puterii de Cumpărare

Indexul se bazează pe conceptul de PPP (purchase parity power), o chestie care în română se numește ”paritatea puterii de cumpărare”. PPP e un concept economic care tratează diferențele dintre economii în baza ideii că viața poate fi mai ieftină sau mai scumpă în termeni reali, nu nominali.

De exemplu, faptul că mâncarea e în general mai ieftină în România decât în Anglia înseamnă că, deși salariul românesc e mai mic, cu aceeași sumă poți cumpăra mai multă mâncare în România decât în Anglia.

Ceea ce e adevărat. Cu 100 de lire englezești cumperi mai multă mâncare în România decât în Anglia. Asta înseamnă că puterea de cumpărare în România pentru 100 de lire e mai mare decât în Anglia.

Știu, știu, salariul în Anglia e mult mai mare decât în România. Dar asta nu schimbă faptul că există o diferență de putere de cumpărare. Atunci când se măsoară indicatori economici între Anglia și România, aceștia pot fi ajustați cu PPP. Adică indicatorii românești se vor îmbunătăți ușor ca urmare a faptului că în România poți cumpăra mai mult cu 100 de lire.

Cât de mult se va îmbunătăți? Cât e PPP în România vs. Anglia? Fix asta face Big Mac Index, încearcă să calculeze diferența de PPP rezultată din diferențe de curs valutar.

Sursă: Wikipedia Antti Vuorela [CC BY-SA 3.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)]

Sunt mulți oameni care nu prea înțeleg ideile astea și ajung să spună enormități prin media, uneori voit, alteori nevoit. E important să înțelegeți de unde apar diferențele astea.

Indicele Avocado

Totul a plecat de la un dezvoltator imobiliar care a spus că el a reușit în viață pentru că ”nu a dat 19 dolari pe avocado și 4 dolari pe o cafea”. Așa că cei de la BBC au vrut să vadă dacă într-adevăr reușești să răzbești în viață renunțând la avocado.

Evident că s-a dovedit că tipul mânca rahat (nu avocado). Ar fi fost nevoie de 67 de ani de nemâncat avocado zilnic pentru a cumpăra o casă în Londra spre exemplu

Indicele avocado e un pic diferit. Producția mondială de avocado provine în mare parte din țări în curs de dezvoltare. Principala lor piață de consum totuși e Europa de Vest, SUA, Australia și țările asiatice mai dezvoltate. Așadar niciuna dintre țările care consumă avocado nu îl și crește. O excepție e SUA, unde ceva avocado e cultivat în California. Dar producția locală e mult sub consumul național.

Din punct de vedere economic, prețul în SUA pentru avocado nu ar trebui să fie așadar diferit de cel din Marea Britanie, Australia, Germania sau alte piețe unde avocado se consumă în cantități mari. De ce? Pentru că întreaga producție vine din afara țării și toate aceste țări cumpără avocado de pe piața mondială.

SUA produce un pic, dar nu suficient încât să influențeze prețul avocado pe piața națională.

Prin urmare logica economică a unui index avocado e similară cu logica indexului Big Mac. Dacă un avocado costă 1,5 dolari în SUA, dar 1 euro în UE atunci avem un raport de 1,5 USD pentru 1 EUR.

Putem compara acest raport cu cursul oficial de schimb. Concluziile vor fi identice cu cele de mai sus, de la indicele Big Mac.

De ce Big Mac Index și Avocado Index? De ce nu avem un indice ”brânză de vacă index”?

Pe românește, de ce nu putem calcula prețul apartamentelor din Londra cu cel al apartamentelor din SUA pe baza unui kg de brânză de vacă?

Pentru că atât SUA cât și Marea Britanie produc brânză local, cu costuri locale. Mai mult, atât în SUA cât și în UK prețul brânzei e ținut jos de subvenții acordate de stat (în SUA) sau de UE (în UK). Așadar o mulțime de factori specifici industriei de lactate în ambele țări ”ascund” prețul real al 1 kg de brânză.

Asta înseamnă că dacă am compara prețul brânzei din UK cu cel din SUA raportul dintre cele două ar fi puternic influențat de alți factori, nu doar costuri reale.

Nimeni nu subvenționează Big Mac-ul sau avocado.

Ar mai fi apoi și alți factori. Spre exemplu dacă o țară e mare amatoare de lapte cu cereale (SUA), o parte considerabilă din producție se va duce acolo. Dar dacă acea țară e amatoare de brânză, dar nu neapărat de lapte cu cereale (Franța), atunci laptele va fi direcționat spre brânză. Prețul brânzei va fi influențat așadar și de consumul de lapte, materia primă pentru brânză. Comparând prețul din SUA cu cel din Franța pentru brânză nu ar prea avea sens.

Care e regula deci pentru un index ciudat?

Cei de la The Economist mai folosesc și ”Tall Latte index ”, unde compară prețul la o cafea Starbucks. De ce? Pentru că e o combinație a celor două explicații de mai sus:

  • Rețeta și ingredientele sunt aceeași peste tot în lume și produsul e vândut de aceeași companie. Se presupune că puterea de negociere (cu furnizorii) și atracția brandului e suficient de mare încât să obțină rezultate similare peste tot.
  • Produsul principal e un produs ce nu crește în țările dezvoltate. Așadar prețul pentru un american e același ca prețul pentru un englez.

Așadar orice produs care îndeplinește cele două criterii de mai sus va funcționa ca un indice bun, dar și amuzant.

P.S: Mai sunt și alte feluri de indicatori mai mult sau mai puțin ciudați (vedeți aici de exemplu), dar ei spun altă poveste.




A fost atac speculativ la adresa leului?

Ați auzit sau văzut sigur discuția despre atacul speculativ asupra leului care ar fi responsabil pentru devalorizarea acestuia. La mine în feed ideea asta era susținută de Florin Cîțu, ceea ce e ironic, având în vedere istoricul său:

După primul mesaj destul de direct și de dur a venit un al doilea ceva mai temperat:

Întrebarea e așadar: A fost sau nu atac speculativ asupra leului?

Cum e cu deprecierea leului

În decembrie 2018 când a apărut propunerea de OUG privind taxa pe lăcomie scriam pe blog:

Ideea de bază e că BNR nu poate controla simultan:

  1. fluxurile de capital,
  2. cursul de schimb,
  3. rata dobânzii.

Poți controla 2 din cele 3, dar nu pe toate 3. Chestia asta se numește ”trinitatea imposibilă”. Așa că:

 – Vom vedea ieșiri masive de capital din România. Odată ce a devenit membră a UE România a renunțat la posibilitatea de a controla fluxurile de capital. Asta înseamnă că dacă vor, băncile mamă din Franța, Germania, Austria etc. pot retrage capitalul alocat băncilor reținute în România. Nimic nu le poate opri să facă asta atât timp cât băncile stau ok din perspectiva acordului Basel III. Dar asta se poate atinge foarte ușor oprind brusc creditarea.

 – Cursul de schimb va deveni mult mai instabil – Retragerile de capital din România vor conduce inevitabil la o monedă națională mai slabă și la o depreciere a cursului. BNR nu are resursele necesare pentru a ține cursul stabil o perioadă lungă de timp.

Asta spuneam în decembrie 2018, înainte să înceapă nebunia asta. Din păcate ce spuneam atunci s-a adeverit destul de repede. Eu nu am doctorat în economie, nu lucrez la Ministerul de Finanțe sau în vreo bancă și totuși mi-am dat seama că deprecierea asta va avea loc!

Tot ce a trebuit să fac a fost să înțeleg că ieșirile de capital din România cauzată de ”taxa pe lăcomie” nu pot fi controlate (așa cum spuneam mai sus), ceea ce face BNR-ul să aleagă între o rată a dobânzii mai mare sau o depreciere a cursului. Așa cum spuneam mai sus, poți controla 2 din 3 deci BNR va trebui să aleagă între dobândă și curs. 

De ce nu a ales BNR o creștere a dobânzii? Simplu, pentru că o creștere a ratei dobânzii va duce la o creștere a ROBOR. Creșterea ROBOR în schimb:

  • va scumpi creditarea și va limita creșterea economică
  • va duce la creșterea taxei pe lăcomie la un nivel care poate scoate băncile de pe piață sau bloca creditarea.

BNR a arătat mai mereu că e mai interesată de o piață bancară stabilă decât de restul economiei. Așa că BNR are de ales între a permite o depreciere a monedei și creșterea ROBOR.

Repet, mi-am dat seama de treburile astea fără vreun fel de informație din sistem sau să am doctorate în economie luate. De ce tot repet treaba asta? Pentru că orice persoană care lucrează în domeniul financiar bancar și-a dat seama de treburile astea.

Când e și când nu e atac asupra monedei?

În luna august din fiecare an (de vreo 20 de ani) cursul de schimb EUR / RON se apreciază. De ce? Pentru că mulți români din străinătate vin în țară pentru a-și vizita rudele și a mai rezolva câte ceva prin țară. Ei schimbă EUR în RON așa că în perioada asta, de regulă, cursul se apreciază: să zicem că trece de la 4.55 RON / EUR la 4.45 RON / EUR

Scenariul 1

Dacă eu m-aș apuca să cumpăr EUR în luna august cu RON pe care îi am la un curs de 4.45 și apoi să vând EUR în septembrie / octombrie când cursul se duce înapoi la 4.55, putem spune că am atacat leul în septembrie? E absurd, nu? Nu fac altceva decât să merg în același ritm cu piața.

Scenariul 2

Pe de altă parte însă, hai să presupunem că avem un curs de 4.55 RON / EUR în luna mai și cineva cumpără masiv EUR timp de 2 zile la 4.55 RON / EUR. Acele retrageri de EUR îi sperie pe ceilalți actori de pe piață, care încep să facă același lucru de teamă să nu rămână cu RON devalorizat. Chestia asta împinge cursul la 4.85 RON / EUR. Acel cineva care a inițiat achiziția mizează pe intervenția băncii naționale pentru a stabiliza cursul însă. Înainte de a interveni banca națională însă acel misterios trader vinde EUR și obține 4.85 RON pentru 1 EUR. Banca intervine și duce cursul înapoi la 4.55 RON / EUR. Misteriosul nostru trader tocmai a făcut un profit de 0.3 RON pentru fiecare EUR tranzacționat.

Ăsta arată a atac speculativ? Parcă da, arată, pentru că deprecierea a fost pornită intenționat și traderul miza pe faptul că banca va interveni.

Am avut atac speculativ asupra leului?

Acum haideți să punem informația pe care o avem cap la cap:

  1. Pe de o parte era clar că ”taxa pe lăcomie” va duce la o depreciere a monedei. Anticipasem și eu treaba asta fără să lucrez în domeniu.
  2. Pe de altă parte a spune că a face tranzacții pe piața valutară în funcție de o tendință a cursului e atac speculativ (Scenariul 1) pare forțat.

Din punctul meu de vedere ce vedeți acum NU e atac speculativ ci traderi care înțeleg problema României și acționează în ton cu tendința. Cursul se depreciează pentru că anumite investiții nu se justifică la nivelul de taxare propus de taxa pe lăcomie. Banii aferenți acelor investiții ies de pe piață, de aia se depreciază moneda. Sunt traderi care profită de deprecierea asta? Mai mult ca sigur că da, dar cauza e taxa pe lăcomie, nu atacul speculativ.

Cât despre dl. Cîțu, dânsul cunoaște foarte bine situația, dar cu toate astea aruncă acuza de ”atac speculativ” așa cum alții au aruncat-o spre el acum niște ani de zile. Păcat…




De ce crește euro?

Cred că a văzut toată lumea pe unde e cursul de schimb dintre RON și EUR:

Cu toate astea inflația e în momentul acesta 3,27% și e prognozată să rămână aproape de 3%. Cu toate astea dobânda de politică monetară e la 2,5%ROBOR e și el la 3.03%. E rău? Cu siguranță nu, mai ales dacă vom compara cifrele astea cu cele de anul trecut sau cu cele istorice post decembriste. Deci care e faza?

Cum se stabilește cursul de schimb

În primul rând piața valutară e o chestie complicată și e greu de spus de ce cursul crește sau scade de la o zi la alta. Dacă vrei să înțelegi mecanismele de bază însă poți folosi un model mental foarte simplu:

La 1 ianuarie 2019, pe piața valutară din România sunt disponibile pentru tranzacționare:

  • 100 EUR
  • 450 RON

Pentru că sunt mai puțini EUR decât RON cursul va fi unul supraunitar dacă ne raportăm la RON. Adică pentru fiecare 1 EUR avem 4,5 RON care sunt tranzacționabili. Dacă vom considera că singurul lucru care contează când schimbăm bani dintr-o monedă în alta e disponibilitatea de pe piață atunci cursul de schimb va fi de 4,5 RON / EUR.

În practică e ceva mai complicat pentru că vânzările mari de valută pot schimba prețul, în ciuda faptului că rămâne aceeași cantitate de bani pe piață. Dar nu vom intra în chestii atât de complicate momentan.

Țineți minte chestia asta pentru că voi reveni la ea:

De ce se devalorizează leul?

E un amestec de factori:

Riscul de țară

E România o țară mai riscantă în ianuarie 2019 decât în decembrie 2018? Sau în ianuarie 2018? Păi gândiți-vă la următoarele chestii:

  • Coaliția de guvernare, deși are majoritate în Parlament (teoretic) nu are un buget aprobat deși ne apropiem de finalul lui ianuarie 2019. E un mesaj încurajator pentru potențiali investitori?
  • Nivelul de incertitudine pe piața financiar-bancară e foarte ridicat. Avem o viitoare taxă pe active bancară (adică ”taxa pe lăcomie”) despre care nu știm foarte clar cum se va aplica. Apoi mai avem niște fonduri de pensie Pilon II care nu știu dacă au de unde aduce o căruță de bani până la mijloc de an.
  • Ministerul Finanțelor Publice se chinuie să vândă obligațiuni guvernamentale pe termen mediu (5 ani în general). Rezultatul? Eșec pe linie de 7 ori la rând

Guvernul are nevoie de bani în RON pentru a plăti salarii și a se finanța. Obligațiuniile guvernamentale erau și ele în RON. Dar investitorii străini veneau cu valută în România și o schimbau în RON.

Acum însă, din cauza incertitudinii, vor prefera să aștepte și nu vor mai schimba EUR în RON până nu se clarifică lucrurile. Cantitatea de valută nu rămâne aceeași însă ci începe să scadă (mai repede sau mai încet). De ce? Pentru că în acea piață se află și companii românești care cumpără EUR pentru a-și plăti datorii față de furnizori străini.

Revenim la exemplul de mai sus:

În loc să avem 100 EUR pe piață vom avea o cantitate mai mică de valută din cauza acestor retrageri. Să zicem doar 95 EUR. Presupunem că rămâne aceeași cantitate de RON, adică 450 RON.

Dacă avem 95 EUR în piață (în loc de 100) la 450 RON –> Cursul de schimb se duce la 4,73 RON / EUR din cauza scăderi cantității de EUR.

Incertitudinea adusă de Guvern în mediul economic duce la un curs de schimb slab!

Taxa pe lăcomie

Dincolo de incertitudine, taxa pe lăcomie mai generează o problemă: riscă să pună sistemul bancar pe picior de plecare din România. De ce? Pentru că băncile sunt în România pentru a face profit! Nu fac profit, își retrag banii! Și nu doar în România, cam în orice altă țară de pe planetă.

BNR nu vrea ca băncile să se retragă evident, așa că a încercat să țină ROBOR jos prin creșterea cantității de bani de pe piață. ROBOR jos înseamnă „taxă pe lăcomie” mică.

Concret: cantitatea de bani de pe piața interbancară (adică bani pe care băncile îi pot folosi pentru a se împrumuta între ele) influențează ROBOR-ul:

  • Dacă sunt puțini bani și cererea de credite e mare atunci dobânda crește.
  • Dacă cererea e mică și sunt mulți bani atunci dobânda scade.

Asta înseamnă că pentru a ține dobânzile de pe piața interbancară (și implicit ROBOR) la un nivel scăzut, BNR a introdus RON pe piață.

Dacă ar fi să ne întoarcem la exemplul nostru de mai sus, hai să ne imaginăm că BNR injectează 20 RON pe piață.

Rezultatul e că ROBOR rămâne jos, dar se schimbă lucrurile pe piața valutară:

Dacă înainte aveam:

  • 100 EUR
  • 450 RON

Asta ducea la un curs de schimb de 4,5 RON / EUR. După ce BNR injectează bani în piață avem însă:

  • 100 EUR și
  • 470 RON (450 deja pe piață +20 RON nou introduși de BNR)

Noul curs de schimb va fi 4.7 RON / EUR.

Asta înseamnă că dacă BNR încearcă să țină ROBOR jos injectând RON în piață cursul se va deprecia. Fix asta am văzut zilele acestea.

Deficitul de cont curent

Deficitul de cont curent actual e la cea mai ridicată valoare de la criză încoace (trebuie sa mergem până în 2008 pentru a gasi o valoare mai mare și încă nu am inclus datele pe decembrie 2018).

De ce e deficitul de cont curent important?

Am explicat mai pe larg fenomenul într-o postare separată, dacă sunteți curioși.

Varianta foarte pe scurt a explicației ar fi asta: a avea un deficit de cont curent înseamnă că ies mai mulți bani din economie decât intră. Iar acei bani sunt de regulă în valută.

De  ce avem deficit de cont curent? Pentru că PSD a supra-stimulat economia și s-ar putea să ne confruntăm cu o criză clasică a cursului de schimb. O criză a cursului de schimb înseamnă că străinii care au băgat bani în România s-ar putea să se sperie de căderea cursului de schimb și să vrea să se retragă de pe piață. Dacă 2-3 fac asta e ok, dacă o fac prea mulți însă va genera panică și majoritatea vor vrea să se retragă în același timp.

Asta e fix chestia care s-a întâmplat în 2009 și a dus ulterior la împrumutul cu FMI. Atunci când cursul începe să se deprecieze, investitorii se uită întotdeauna la deficitul de cont curent. Dacă lucrurile arată nasol, vor vrea să se retragă.

Care din cei 3 factori e mai important?

Totul a pornit de la taxa pe lăcomie a Guvernului. BNR a reacționat la temerea că băncile vor vrea să iasă de pe piață dacă taxa e prea mare. Așa că a încercat să țină ROBOR jos. Cursul a început să se deprecieze, ceea ce a dus în schimb la mulți investitori uitându-se cu atenție la deficitul de cont curent și posibil să se sperie.




Presa economică e proastă și pe la americani

Pentru context: economia Turciei a început să se dracului odată cu preluarea puterii de către Erdogan. Pe scurt, pentru a putea controla cât mai bine statul turc Erdogan a pus drept ministru al finanțelor pe ginerele său, Berat Albayrak. Pe lângă incompetență, Erdogan i-a mai enervat și pe americani care l-au pocnit cu niște sancțiuni economice. Așa că lucrurile în Turcia merg atât de bine încât Iar lucrurile merg atât de bine încât în noiembrie 2018 inflația era la un nivel de 21,6%.

Acum că avem contextul haideți să vă arăt un exemplu de monument de prostie la NBC News:

Turkey’s government is hunting for onions as part of efforts to fight crippling inflation, blaming unauthorized stockpiles for pushing up prices for shoppers.

și
A typical bag of onions costing the equivalent of 50 cents in Izmir last month now costs $1, Sol Haber reported, and is on course to sell as much as $2 by the end of the year.

Prima remarcă: Turcii au lira turcească drept monedă, nu dolarul. Prețul cepei crește în lire, dar nu și în dolari pentru că lira se devalorizează în raport cu dolarul. Pe românește, la finalul anului ceapa nu se va vinde cu 2 dolari ci tot cu 50 de cenți. Doar că prețul cepei exprimat în lire turcești va fi crescut probabil până atunci. Raportat la dolar însă, probabil prețul va fi la fel din cauza cursului de schimb.

Un exemplu cu cifre

Concret cu cifre:

  • 1 noiembrie 2018 – Ceapa costa 10.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 20.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2018 – Ceapa costa 20.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 40.000 de lire. Preț în dolari: 0.5 dolari / legătură
  • 31 decembrie 2018 – Ceapa costă 40.000 de lire. Cursul de schimb e: 1 dolar american = 80.000 de lire. Preț în dolar: 0.5 dolari / legătură

Dacă folosim cursul de schimb de la 1 noiembrie 2018 pentru a calcula prețul în dolar atunci avem așa:

  • 1 noiembrie 2019 – Ceapa costă 0.5 dolari / legătură
  • 1 decembrie 2019 – Ceapa costă 1 dolar / legătură
  • 31 decembrie 2019 – Ceapa costă 2 dolari / legătură

Faza e că atunci când crește inflația se depreciază și cursul de schimb, pentru că sunt mai mulți bani locali în circulație (lire turcești), dar aceeași cantitate de valută disponibilă (deși de regulă e chiar mai puțină). De asta în țările cu inflație galopantă toată lumea exprimă prețurile în euro, dolari sau ce altă valută e mai stabilă. Asta s-a întâmplât și cu România în anii 90. Apartamentele și prețurile mașinilor erau exprimate în dolari sau mărci germane. După dispariția mărcii germane se exprimau în euro.

Cei de la NBC au folosit același curs ca să calculeze prețul din trecut și cel din viitor. Doar că asta e o prostie care nu se iartă nici măcar unui student de anul 1 la ASE. Așa că, dragii mei, o regulă pe care Românii o știu din anii 90: când crește inflația în moneda locală, prețurile se exprimă în valută, pentru că sunt stabile.

Cei de la CNBC nu au experimentant niciodată senzația asta, probabil de aia au venit cu aberația asta.