Ce e în noul acord privind Brexit

Brexit a fost întotdeauna un subiect controversat în UK, dar mai mereu felul în care va arăta a fost motiv de speculații. Acum însă avem o propunere concretă de acord între Marea Britanie și UE.

Unde s-au blocat negocierile de Brexit

Ultimele luni au  fost marcate de foarte multe discuții și contradicții între Marea Britanie și Uniunea Europeană pe multiple teme. Niciuna nu a fost însă mai dureroasă decât problema graniței irlandeze, despre care am mai scris. Ce ziceam atunci e că granița dintre Irlanda de Nord și Irlanda trebuie să rămână deschisă, altfel pacea semnată sub acordul numit ”Good Friday” riscă să dispară. Dar Irlanda de Nord face parte din Marea Britanie, în timp ce Irlanda face parte din UE. Nu poți scoate Marea Britanie din UE și să permiți bunurile să treacă libere granița pentru că Marea Britania ar beneficia de un imens avantaj față de alte țări.

Ei bine, după votul de la referendum de Brexit. Theresa May și cabinetul ei au promis că nu va fi reintrodusă o graniță între Irlanda de Nord și Irlanda. Dar nici UE nu vrea să permită Marii Britanii să se folosească de granița liberă pentru a face comerț nestingherită deși iese din Uniune.

Pentru a rezolva problema asta, Theresa May a venit la un moment dat cu o propunere numită ”the Checkers plan”. Planul ăsta spunea că Marea Britanie va ieși din UE cu tot cu Irlanda de Nord, dar va lăsa granița deschisă. Și ca să rezolve problema graniției și bunurilor și oamenilor ce tranzitează a venit cu niște idei fără prea multe detalii despre un sistem informatic foarte avansat (pe bază de AI bineînțeles) care să analizeze mișcările de bunuri și oameni.

Nimeni nu a crezut că planul e fezabil, nici britanicii, nici europenii care au spus un rapid și vehement: ”Nu mulțumim, nu putem accepta așa ceva”. The Checkers plan a fost propus undeva prin Iulie 2018 și de atunci lucrurile rămăseseră în pom.

Ce zice noul acord privind Brexitul

Noua propunere are meritul de a fi fost discutată și agreată cu UE. Nu există așadar un risc mare de a fi respinsă de partea europeană.

La momentul la care scriu rândurile astea acordul propus (care se spune că are în jur de 500 de pagini) nu a fost publicat ci doar circulat în privat la nivel politic. Totuși o serie de detalii au fost date publicității. Cele mai importante chestii ar fi următoarele (via BBC):

  1. Cetățenii UE din Marea Britanie vor putea locui și munci nestingheriți în Marea Britanie. Asta e o chestie stranie așa cum remarcă și BBC, pentru că acesta a fost unul din motivele de bază ale deciziei de a părăsi UE. Și totuși Marea Britanie nu va recăpăta imediat controlul asupra politicii de imigrație ci gradual.
  2. Va exista o perioadă de tranziție de 21 de luni între data la care e declanșat Brexitul și când va produce efectiv efecte. Rezultatul aici va fi că părăsirea efectivă a UE se va realiza în ianuarie 2021. În perioada asta lucrurile rămân exact așa cum sunt acum iar negocierile vor continua în perioada asta pentru că trebuie stabilit cum va funcționa efectiv colaborarea între Marea Britanie și UE pe probleme economice (mișcarea bunurilor, tarife, taxarea operațiunilor etc.), dar și criminale (acces la bazele de date ale UE, acces la acorduri de extrădare etc.)
  3. Marea Britanie e de acord să plătească 39 de miliarde de euro odată cu părăsirea UE.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Cum rămâne însă cu problema graniței irlandeze?

Asta e problema cea mai mare din câte se pare cu acordul: va exista un așa numit ”Irish Backstop”. Irish Backstop-ul e un concept interesant adus în discuție de mai multe ori, dar vehement refuzat de britanici (până acum).

El presupune ca Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală a UE și astfel granița cu Irlanda poate rămâne deschisă. Dar dacă restul Marii Britanii iese din uniunea vamală și Irlanda de Nord atunci britanicilor le e teamă că Irlanda de Nord se va rupe de restul țării și se va uni cu Irlanda. Scriam despre chestia asta într-un articol separat, când ziceam că:

Dacă Marea Britanie va ieși din Piața Unică, dar Irlanda de Nord va rămâne, atunci acea graniță lipsă va fi calul troian care poate rupe Irlanda de Nord de Marea Britanie. De ce spun asta? Pentru că Irlanda de Nord este deja foarte integrată în economia insulei Irlanda. Dacă propunerea ar fi acceptată și s-ar institui controale de frontieră la intrarea bunurilor din restul Marii Britanii în Irlanda de Nord, dar fără să existe o graniță între Irlanda de Nord și Irlanda, atunci integrarea economică a celor două părți ale insulei va crește și mai mult.
Mai mult, e posibil ca multe companii britanice să se folosească de Irlanda de Nord pentru a putea avea acces în continuare la Piața Unică, chestie care ar impulsiona și mai tare economia insulei Irlanda.
Integrarea economică e calul troian aici: cu cât comerțul dintre cele două părți ale insulei e mai intens, cu atât cele două părți ale insulei se comportă ca o uniune iar influența Londrei asupra Irlandei de Nord scade din punct de vedere politic, iar Uniunea Europeană știe chestia asta și se poate folosi foarte abil de ea pentru a negocia cu Marea Britanie.
Inițial Irish Backstop-ul a fost respins de britanici, dar se pare că și-au schimbat un pic părerea deși felul în care va fi implementat nu e foarte clar. BBC zice așa:
  • Dacă Marea Britanie și UE nu ajung la un acord până în 2021 atunci întreaga țară (adică toată Marea Britanie, nu doar Irlanda de Nord) rămâne într-o uniunea vamală cu UE. În felul ăsta Marea Britanie evită problema calului troian de care vorbeam mai sus. În același timp însă asta înseamnă că Marea Britanie nu părăsește complet UE, pentru că va rămâne în uniunea vamală a UE. Treaba asta e similară dacă vreți cu regimul pe care îl are Norvegia cu UE, care nu e membră UE, dar face parte din uniunea vamală a UE. Pentru privilegiul acesta însă Norvegia plătește anual bani către UE, la fel cum ar trebui să facă și britanicii aparent.
  • Vor exista însă controale ale anumitor tipuri de bunuri trimise către Irlanda de Nord din restul Marii Britanii. Asta înseamnă că uniunea vamală de care vorbeam mai sus nu va fi chiar una completă. Rămâne de văzut însă care vor fi acele tipuri de bunuri și care va fi impactul economic al acestei măsuri.

Așadar Irish Backstop-ul agreat de Marea Britanie și UE pare să fie un hibrid între ce au vrut europenii și ce au vrut britanicii.

Care sunt șansele să fie acceptat?

Acordul cu UE negociat de May trebuie să obțină și aprobarea Parlamentului pentru a se putea aplica. Asta înseamnă că trebuie să aibă ok-ul:

  • propriului partid,
  • al partenerilor de coaliție (DUP) și
  • probabil al altor parlamentari din opoziție.

Trebuie spus în primul rând că doi miniștri din cabinetul Theresey May (amândoi pro-Leave) au demisionat imediat după ce anunțul privind acordul a fost făcut conform BBC. Cu toate astea se pare că Theresa May a obținut sprijinul cabinetului ei pentru acord. Cabinetul ei e de fapt guvernul Marii Britanii. Asta nu înseamnă însă automat că și restul partidului va fi de acord cu acordul.

În momentul de față Theresa May guvernează Marea Britanie prin intermediul unei coaliții formate din partidului ei (Conservatorii britanici) plus Democratic Unionist Party (DUP), un partid din Irlanda de Nord care se opune uniunii Irlandei cu Irlanda de Nord.

Prima reacție din partea DUP a fost una de respingere a draftului. De ce? Din cauza Irish Backstop-ului și a temerii că va rupe Irlanda de Nord de Marea Britanie (via BBC):

DUP leader Arlene Foster has said her party will “not be able to support” Theresa May’s latest proposals aimed at resolving the Brexit deadlock.

The party accused the PM of breaking promises over plans to avoid a hard border between Northern Ireland and the Republic of Ireland.

E posibil ca o parte din parlamentarii celorlalte partide (Labouriștii, Liberal-Democrați etc.) să susțină propunerea în cazul unui vot. Momentan însă, documentul nu a fost circulat între partidele din opoziție. Prin urmare reacțiile lor sunt momentan reținute.

Rămâne de văzut dacă va fi nevoie sau nu de voturile celor din DUP.

Care sunt deci șansele ca un astfel de acord să fie acceptat? Momentan aș zice 50/50, pentru că prea puțină lume știe cum arată efectiv propunerea. Cu cât ne apropiem mai mult de martie 2019 (când are loc Brexitul) șansele ca acordul să treacă cresc. De ce?

Pentru că alternativa ar fi un ”hard Brexit”, adică o ieșire dezordonată din UE, care ar fi dezastruoasă atât pentru UE cât și pentru Marea Britanie.




Referendumul este deja o victorie pentru Coaliția pentru Familie

Încerc sa urmăresc cu oarecare detașare discuțiile despre referendum. Am preferat să nu spun mare lucru despre asta în speranța de la a nu deturna discuțiile de la alte subiecte, dar realizez acum că am făcut o greșeală. Referendumul, din păcate, nu e un non-subiect așa cum îl portretizează mulți ci are potențialul de a schimba fundamental scena politică românească. Cum? Prin lărgirea unor falii deja existente, dar latente și segmentarea electoratului într-un mod diferit decât cel de acum (dacă vreți limbaj academic atunci chestia asta ar însemna: schimbarea paradigmei politice actuale și alinierea ei la curentele internaționale). Schimbările acestea sunt inevitabile, dar referendumul le va accelera considerabil! Atenție: în discuția asta nu îmi propun să vă spun cine e bun sau rău ori să vă conving să mergeți sau nu la referendum ci doar să explic cum referendumul acesta e important din punct de vedere politic. Vă rog să nu încercați să îmi spuneți de ce o tabără are dreptate și cealaltă nu.

De ce există Coaliția pentru Familie

Adevărul are o istorie interesantă a mișcărilor de schimbare a constituției anterioare celei de acum și prezintă surprinzător de bine legăturile dintre actuala Coaliție pentru Familie și influențele externe. Coaliția pentru Familie nu e un produs românesc, în ciuda apelului la valorile tradiționale ci un produs de import din SUA, acolo unde pastorii evangheliști au o influență considerabilă. Coaliția pentru Familie însăși nu e nimic mai mult decât o reuniune de ONG-uri, fără personalitate juridică distinctă. Ca o paranteză asta nu e probabil o întâmplare ci o strategie bine pusă la punct pentru că, în felul ăsta:

  • sunt mai greu de tras la răspundere moral și juridic
  • atacurile la persoană împotriva lor sunt foarte greu de făcut pentru că nu au un lider clar

Coaliția pentru Familie e doar o unealtă, nu un scop în sine și nu poate așadar să reprezintă punctul terminus al mișcării. Scopul lor nu se va limita la schimbarea definiției din Constituție așadar pentru că subiectul în sine are o importanță secundară: căsătoria între persoane de același sex nu e oricum posibilă în România sub legislația din prezent. Schimbarea Constituției nu poate fi o victorie pentru Coaliție pentru că nu ar schimba lucrurile în nici un fel. Care e așadar sensul mișcării? Un articol bun de pe Vice România ne ajută aici să înțelegem care e planul lor pe termen lung, judecând după intențiile uneia dintre organizațiile mai vocale din Coaliție Asociația Pro Vita:

„Ar fi greșit să privim moralitatea ca pe un aspect privat. Acceptarea divorțului, a practicilor contraceptive, a avortului, a homosexualității, a maternității surogat etc. are implicații nu numai asupra celor direct implicați, ci asupra întregii societăți, inclusiv asupra celor ce se împotrivesc acestor practici. Acceptarea acestora drept «chestiuni private», în care fiecare să fie lăsat să ia propriile decizii, este echivalentă cu acceptarea situației în care persoanele individuale sau grupurile de persoane având cele mai joase standarde morale și culturale să fie lăsate să stabilească standardele și să facă regulile pentru restul omenirii”.

Dar asta nu e tot:

„Acțiunile care contrazic Dreptul Natural trebuie interzise și, acolo unde este necesar și adecvat, plasate sub sancțiuni disuasive. Astfel, de exemplu, este perfect legitim să promovăm o legislație care incriminează avortul, eutanasia sau care exclude recunoașterea juridică a «căsătoriilor unisex», chiar dacă există unii cetățeni care consideră că avortul, eutanasia sau sodomia sunt acceptabile moral.”

Și ar mai fi:

„Educația este un drept al părinților, ceea ce înseamnă că părinții sunt principalii educatorii ai copiilor lor, iar rolul statului trebuie să se limiteze la a oferi asistență părinților.”

Și mai înfricoșător:

Un copil conceput ca urmare a violului sau a incestului rămâne totuși o ființă umană inocentă, care merită să fie protejată. Nedreptatea ce caracterizează violul și incestul nu poate fi în niciun caz «compensată» sau redusă de nedreptatea uciderii unui copil nenăscut. Așadar, violul și incestul nu justifică avortul.” „Prevederile juridice generale care permit avortul în cazul unui «risc de sănătate» perceput pentru femeia însărcinată sunt moralmente inacceptabile. (…) Termenul este cinic și înșelător. Avortul nu este niciodată o «terapie», deoarece sarcina nu este o boală.”

Știți cum crede CpF că funcționează homosexualitatea? Ceva de genul ăsta (via Extra Fabulous Comics):   Pe scurt obiectivele acestei mișcări sunt în mare parte cam așa:

  • interzicerea / limitarea drastică a avortului
  • interzicerea / limitarea accesului la metode contraceptive
  • interzicerea / limitarea drepturilor minorităților sexuale
  • interzicerea / limitarea dreptului femeii de a dispune de propriu corp

Atenție, ce vedeți acum e doar o parte dintr-o agendă conservatoare ceva mai largă. Dacă e să îmi exprim părerea despre intențiile lor atunci bănuiala mea e că urmăresc să stabilească în România o structură similară cu cea din SUA, acolo unde agenda conservatoare e impusă în special în Partidul Republican prin intermediul unor persoane infiltrate în partid sau prin think tankuri și grupuri organizate la nivel local în special care încearcă să influențeze agenda publică locală. Pe românește impresia mea e că se urmărește o influențare a politicii dusă de PSD și PNL în special, cele două mari partide conservatoare din România. E posibil ca legăturile dintre CpF și cele două partide să fie mai puternice decât se vede acum, având în vedere că nu știm exact dacă membrii ai CpF nu sunt și membri ai celor două partide. Ei bine, dacă nu sunt deja probabil că la un moment dat vor ajunge să fie. Și vor împinge pe cât posibil (dacă nu o fac deja) cele două partide spre o poziționare conservatoare.

Scena politică românească în prezent

În prezent scena politică românească e dominată de două partide mari, ambele cu afinități conservatoare: PSD și PNL. Așa cum observau cei de la RealPolitics, cât timp cele două partide domină scena politică locală potențialul electoral al CpF rămâne scăzut pentru că ambele au electoratul racordat fie la Biserica Ortodoxă (PSD) fie la bisericile neoprotestante (PNL). USR s-a opus formal inițiativei, dar pare să o fi făcut din calcule politice, nu din convingere personală a membrilor. Dacă nu mă credeți aruncați o privire pe paginile de facebook sau în comunicările parlamentarilor și vectorilor de opinie din zona USR și o să observați că subiectul e fie inexistent fie abordat marginal. Observațiile astea sunt confirmate de un sondaj CURS (via Adevărul) publicat în iulie care încercat să afle opinia votanților referitor la căsătoriile între persoane de același sex:

  • PSD – 96,1% dintre votanţi sunt împotriva
  • PNL – 84,3% dintre votanţi sunt împotrivă;
  • USR, – 68,9% dintre votanţi sunt împotrivă
  • PMP – 88% dintre votanţi sunt împotrivă;
  • ALDE – 86,7% dintre votanţi sunt împotrivă;
  • Pro România (partidul lui Ponta) – 88,2% dintre votanţi sunt împotrivă;
  • RO+ (viitorul partid al lui Cioloș) – 85,3% dintre votanţi sunt împotriva;

Logica celor de la RealPolitics e că CpF nu e atractiv pentru că marile partide sunt oricum conservatoare, deci nu are sens să se bată pentru un electorat care e deja al lor. Logica asta e bună dacă o aplicăm la o stare staționară a societății. Problema e că societatea românească NU e statică. PNL și PSD se bat pe un public în descreștere pentru că influența seculară din Vest se resimte și în România. Din 2009 încoace s-a deschis o falie în România pe care văd că mulți nu o sesizează, iar acea falie e rezumată la ”conservatori vs. progresiști”. Subiectele unde falia asta e clară sunt:

  • protecția mediului
  • importanța religiei în societate
  • dreptul femeii de a dispune de propriu corp (rolul femeii în societate, avort, folosirea metodelor contraceptive etc)
  • drepturile minorităților sexuale
  • globalism vs. izolaționism (ex: pro-contra imigranți)

Am avut deja confruntări în România pe subiectul mediului înconjurător (Roșia Montană și Gazele de șist) și al finanțării și influenței Bisericii Ortodoxe Române în societate. Subiectul pro-contra imigranți a fost și el dezbătut în ciuda lipsei imigranților propriu ziși. Practic 3 din 5 subiecte erau istoric bifate deja. Vorbim azi despre minorități sexuale, așadar avem 4 din 5 în momentul acesta. Care sunt șansele ca după referendum să purtăm și discuția referitoare la dreptul femeii de a dispune de propriu corp? Pe lângă asta aruncați o privire pe profilele de facebook sau în declarațiile de presă ale celor de la PNL și USR de când s-a anunțat Referendumul. Câtă agitație vedeți? Câte postări care să spună că Referendum = PSD? E o liniște asurzitoare care nu face altceva decât să dea mână liberă CpF și PSD în organizarea Referendumului. 

Sursă: Coaliția pentru Vanilie

Un referendum care se întinde pe 2 zile și nu beneficiază de supraveghere și numărare electronică a voturilor poate produce oricând mari surprize! A fost ales Trump președinte al SUA, a fost votat Brexit-ul și totuși mulți oameni din tabără progresistă au impresia că pragul de 5,67 milioane nu va fi atins! Are sens? Pe lângă asta, ultimii 10 ani ne-au demonstrat că partidele sunt incapabile să intuiască temele mari ale României în timp real. A fost nevoie de proteste de stradă cum nu s-a mai văzut de de la mineriade pentru ca USR să apară și PNL să înțeleagă cât de importante sunt temele: corupție și protecția mediului. Drepturile minorităților și celelalte subiecte de mai sus sunt subiectele astea sunt importante pentru români, deși mulți ar vrea să le vadă non-subiecte pe motiv că avem alte chestii mai importante de făcut. De acord, avem chestii importante de făcut, gen corupție, dar aceste subiecte acestea sunt și ele importante fie că ne place sau nu și vor defini felul în care societatea românească va arăta. Istoria spune că subiectul conservator vs. progresist nu e trivial. Eu cred că urmează o discuție pe tema dreptului femeii de a dispune de propriul corp. Și dacă nu mă credeți urmăriți dezbaterile din Polonia și Slovacia, care au bifat și ele toate punctele de mai sus. De ce s-ar opri CpF la a interzice cuplurilor de același sex să se căsătorească când e clar că agenda lor e mult mai largă?

Scenarii pentru Referendum

Părerea mea e că CpF are șanse mari să iasă învingătoare din Referendum indiferent dacă îl câștigă sau pierde. Eu văd un singur scenariu în care CpF va ieși șifonat din povestea asta, iar acel scenariu pare improbabil. Haideți să vedem:

CpF pierde referendumul drastic

Iar când spun drastic mă refer că la Referendum votează pentru schimbare mai puțin decât cele 3 milioane de semnături strânse pentru inițierea referendumului. Asta ar demonstra că interesul publicului român pentru subiect e slab iar CpF ar fi discreditat în ochii partidelor politice majore. O astfel de ipoteză ar schimba profund dinamica electorală în România și ar fi un indicator puternic că România vrea să fie modernă în liniile trasate de Occident pentru acest concept. Având în vedere însă propaganda murdară a CpF mă îndoiesc că nu se vor strânge 3 milioane de oameni care să iasă la vot.

Sursă: Reddit

Iată prima pagină din România Liberă via Răzvan Chiruță: Și nu în ultimul rând o mizerie care circulă prin București aparent (via Laurențiu Dincă): Campania asta furibundă nu e din disperare așa cum cred mulți ci pentru a maximiza prezența la vot.

CpF pierde referendumul, dar strânge peste 3 milioane de voturi

Pare să fie un scenariu extrem de posibil așa că merită analizat în detaliu. Prima întrebare aici ar fi câte voturi poate strânge CpF? Barbu Mateescu face câteva estimări care variază între 4,05 milioane și 8,25 milioane. E nevoie însă de 5,67 milioane de oameni la vot. Ei bine, eu cred că orice vot peste 3 milioane pentru CpF e un câștig pentru că:

  • Au fost mulți care au pus la îndoială cele 3 milioane de voturi, așa că Referendumul va fi ocazia ideală pentru a vedea concret câți oameni au concret interesul acesta. Și cu ocazia asta vor fi niște milioane bune de oameni care vor fi aduși în discuție la fiecare subiect controversat pe tema asta pentru că li se va lipi automat eticheta de ”conservator”.
  • Au reușit să aducă în agenda publică subiectul și îl vor exploata la maxim, inclusiv în cazul unei înfrângeri. Odată certificate cele 3, 4, 5 sau mai multe milioane de voturi ”DA” CpF va avea grijă să anunțe pe toată lumea că 99% (sau 97% sau 95% sau cât va fi procentul) dintre români au votat DA. Nu va conta că nu s-a atins cvorumul minim, ei se vor fi ales cu publicitate. Până la urmă la asta se rezumă Referendumul: o campanie de marketing uriașă pentru CpF.
  • Mai mult, cu cât rezultatul va fi mai apropiat de cele 5,67 milioane necesare cu atât semnalul că există interes pentru teme conservatoare în România va fi mai puternic. Iar PSD și PNL vor lua aminte că acest public e sensibil la astfel de subiecte și se vor comporta pe măsură.
  • Pe de altă parte tabăra progresistă va fi subreprezentată pentru că vor fi doar câteva zeci de mii de oameni care vor spune NU și care pot fi cu siguranță numiți progresiști. Restul vor fi puși în categorie ”poate”. Partide precum USR sau RO+ vor trebui să își asume un mare risc politic dacă e să susțină teme progresiste din cauza faptului că nu vor avea de unde să știe câți oameni ar fi ok cu agenda respectivă.

Am uitat să spun: în tabăra progresistă care a boicotat Referendumul va fi sărbătoare 2-3 zile timp în care vor curge meme-uri cu Vasile și Gheorghe. Ce au câștigat de fapt? Absolut nimic, pentru că în continuare oamenii de același sex nu se vor putea căsători. ”Victoria” e că în continuare nu se poate. În fond nu e mare diferență între CpF câștigă și CpF pierde: cuplurile de același sex nu se puteau căsători înainte de Referendum, nu se pot căsători nici după. Tot Referendumul e doar o uriașă campanie de publicitate pentru Coaliție și nimic mai mult.

Și atunci de ce atât de multă lume are o problemă în a înțelege că toată treaba asta e o campanie de marketing pentru CpF? Dacă e campanie de marketing, de ce nu înțelegem că trebuie văzută într-un anumit context și că acel context poate transforma o aparentă înfrângere într-o victorie?

CpF câștigă referendumul cu tot cu boicot

Boicotul va ajuta CpF pentru că cifrele de la Referendum în cazul ăsta vor fi zdrobitoare. Comunicarea victoriei va fi axată nu doar pe a spune că X milioane de oameni au votat asta, dar și că 95% – 99% din ei au votat DA. Toate observațiile de mai sus rămân valabile, doar că CpF va avea baza pentru a accelera procesul de influențare și infiltrare în PNL și PSD. Nici noile partide (USR și RO+) nu vor fi scutite de presiune pentru că, așa cum arată sondajul acela de mai sus, ele au în structurile lor mulți oameni conservatori. Merită să repet o idee: ”Victoria” CpF în cazul acesta nu e interzicerea căsătoriei între cupluri de același sex, chestia asta nu se întâmpla oricum și știu și ei asta, victoria lor e faptul că au pus pe tapet acest referendum și că vor deveni o forță politică!  Ba mai mult, victoria va fi mai puternică prin prisma faptului că rezultatele sunt influențate de un boicot care va distorsiona puternic imaginea publică în favoarea CpF: nr. conservatorilor e zdrobitor mai mare în cazul acesta față de nr. progresiștilor!

Problema progresiștilor

Progresiștii au o mare problemă în momentul ăsta: Campania asta cu boicotare a referendumului a pornit înainte de a se anunța condițiile de desfășurare efective ale sale. Vectorii media progresiști au anunțat că ei vor boicota și au împins lumea de la spate să boicoteze înainte să se afle că:
  • Referendumul se va desfășura pe parcursul a 2 zile
  • Nu se va folosi sistem electronic de urmărire a voturilor

Acești doi factori pot duce la o surpriză de proporții și s-ar putea ca pragul de prezență să fie depășit. Și puteți fi convinși că acel prag nu va fi sărit duminică dimineața astfel încât să se poată repara prostia cu boicotarea ci va fi sărit atunci când va fi prea târziu. Ori asta e o greșeală tactică uriașă pentru orice șcenariu în care CpF strânge mai multe de 3 milioane de semnături pentru că:

  • boicotul poate însemna doar o victorie pe termen scurt pentru progresism, dar lipsită de însemnătate pe termen lung pentru că Referendumul e o campanie de marketing, chestie care scapă progresiștilor
  • procentajele de la Referendum vor fi folosite mulți ani de acum înainte pentru a justifica o grămadă de mizerii cu clasicul ”99% dintre români se opun …”

Pe de altă parte prezentarea la vot masivă a progresiștilor, chiar dacă înseamnă o înfrângere pe termen scurt pentru progresism prin validarea referendumului, se poate transforma într-o victorie pe termen lung. În primul rând căsătoria între persoane de același sex e oricum interzisă, deci prin prezența la vot nu se pierde un drept propriu zis. DAR aceeași prezență la vot va arăta partidelor politice că:

  • în România există 1-2-3 milioane de progresiști – asta va fi o bază electorală bună pentru un partid progresist, fie el USR, RO+ sau oricine are curajul să se bage în doctrina asta
  • Profilul votantului progresist va deveni evident: vârstă până în 40 de ani, venituri peste medie, activ politic. E fix genul de profil de votant de care partide ca PSD și PNL se sperie iar partide ca USR și RO+ au nevoie.
  • atunci când se va pune problema unor măsuri conservatoare partidele vor știi că sunt 1-2-3 milioane de români care probabil că nu vor privi cu ochi buni măsura respectivă. Chestia asta nu va fi clară pentru nimeni în cazul în care nu se știe câți progresiști sunt.

Dar știți care e partea cea mai tristă în povestea asta? Chiar dacă ar deveni la un moment clar pentru progresiști că pragul de prezență va fi depășit, ei nu mai pot face mare lucru! Vectorii de imagine (influencerii) progresiști au repetat atâtea săptămâni la rând că ei boicotează referendumul încât o răzgândire în ziua 2 a Referendumului va avea probabil un impact redus.

Concluzii

Pe scurt:

  • Coaliția pentru Familie nu e interesată de o victorie la Referendum cât e interesată de marketing
  • Scopul lor e de a influența politica partidelor din România, nu neapărat Referendumul acesta.
  • Referendumul e cheia prin care CpF arată partidelor câți conservatori sunt și că CpF îi reprezintă
  • Progresiștii prin boicotarea Referendumului pot câștiga Referendumul, dar vor pierde tactic pe termen lung în cazul în care CpF ia peste 3 milioane voturi de ”DA”
  • Temele conservatoare vor apărea din ce în ce mai des pe agenda publică, în special în cazul unui Referendum de succes pentru CpF
Pentru că nu vreau să închei articolul ăsta și așa lung într-o notă tristă, vă las cu un mesaj promoțional sponsorizat de oculta mondială de sorginte sexo-marxistă care vrea ca homosexualii să fure copiii românilor și să îi transforme în gay fabuloși: