De unde vine următoarea criză / recesiune în România

Mai toată lumea în ultima vreme vorbește de crize. Mai toată lumea prin PNL și USR urlă de prin decembrie 2016 că PSD va băga România în faliment. Florin Cîțu de exemplu a făcut o pasiune din chestia asta. La fel și colegul său de Opoziție, Claudiu Năsui.

Criza însă nu a venit spre dezamăgirea multora, nici măcar o recesiune. De ce? Pentru că o recesiune sau o criză economică nu vine când au chef politicienii, de aia.

Și totuși cum se va desfășura și care va fi impactul unei astfel de recesiuni asupra României? Să le luăm pe rând: De unde vine criza mai întâi? Economiștii nu sunt Mafalda, să vadă în globul de cristal exact de unde vine o criză. Dar au așa, în mare câteva idei. Să vedem:

  • Potențiale cauze externe: fiind conectați la economia globală, dacă ceva se sparge la nivel mondial, cioburile vor ajunge și la noi.
  • Potențiale cauze interne: adică facem noi românii ceva stupid și ne tăiem craca de sub picioare

Haideți să le luăm pe rând:

Cum va veni criza din afară

În ciuda a ce spun cei din opoziție, în momentul de față, e mai probabil ca o recesiune să lovească România ca urmare a unor probleme economice la nivel global. Circuitul economic global în care e prinsă și România e aproximativ următorul:

  • Asia (fără China), China și SUA reprezintă cele mai importante piețe de desfacere din lume.
  • Uniunea Europeană exportă masiv către aceste două zone, principalele țări ca și pondere în aceste exporturi fiind Franța, Germania, Italia, Olanda și Spania. Puteți vedea cât exportă UE către fiecare din aceste piețe în graficul de mai jos:

Principala sursă de risc pentru economia României e în momentul de față o încetinire a comerțului global, venită pe filiera descrisă mai sus. Concret:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.
  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere
  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește
  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Cine poate provoca recesiunea?

China

Legat de punctul 1 de mai sus ar fi mai niște chestii de spus. China e o piață imensă iar o criză acolo ar lovi puternic economia globală. China e condusă de un regim autoritar cu un obicei prost de a cosmetiza puternic informațiile financiare și economice pe care le publică. E greu spre imposibil să ne dăm seama ce se întâmplă acolo. Momentan economia Chinei pare zdravănă, dar pentru că informațiile de încrede sunt puține situația se poate schimba foarte rapid.

Dar trebuie avut în vedere faptul că în China sunt, spre exemplu, orașe fantomă construite doar pentru că e nevoie de investiții, locuri de muncă și liniște socială. China ar vrea să le populeze, dar nu prea vrea nimeni să stea în mijlocul pustiului.

Dar nu construcțiile goale sunt cea mai mare problemă ci faptul că această infrastructură (care include orașele fantomă) a fost construită pe un munte de datorii private și publice. The Economist descrie situația drept ”o bombă cu ceas” pentru că acele investiții trebuie rambursate la un moment dat. Guvernul Chinez încearcă să facă bomba să se fâsâie, finanțand o parte din acea datorie, dar nu e clar dacă le va reuși.

Dacă acele datorii nu pot fi refinanțate, o criză financiară majoră va lovi China și va trage restul economiei globale prin mecanismul descris mai sus.

Statele Unite ale Americii

Deși abia au ieșit din cea mai mare criză financiară din istoria recentă (mai mare decât cea din 1929 ar zice unii), americanii se joacă iarăși cu focul.

Aproape un deceniu de QE au făcut ca băncile să ofere împrumuturi la dobânzi foarte mici. Multe companii și chiar oameni au împrumutat masiv în perioada asta.

Spre exemplu tinerii americani au datorii de 1,5 trilioane (adică 1.500 miliarde) dolari în credite luate pentru facultate (asta dacă vă mai vine vreo idee creață în a privatiza învățământul). Mulți dintre ei deja au probleme în a rambursa acele credite (aproximativ 20%), dar numărul celor care nu vor reuși să le ramburseze ar putea urca la 40% până în 2023. Datoria asta e garantată de stat aparent, dar ghici ce se întâmplă când ai de dat bani înapoi și nu îți ajunge salariul: tai din costuri. O criză economică va fi accentuată puternic de aceste datorii.

În afară de asta ar mai fi și problema datoriilor de pe cărțile de credit, care sunt în continuă creștere:

Dar poate cea mai nasoală chestie dintre toate e faptul că împrumuturile companiilor au crescut vertiginos în perioada crizei economice și nu dă semne că ar da înapoi, pe fondul dobânzilor foarte mici:


sursă: tradingeconomics.com

Există temeri că o creștere prea rapidă a ratei dobânzii de politică monetară ar face ca o parte considerabilă a acelei datorii să nu mai poată fi plătită.

Italia

Ce? Italia? Huh? Italia e ”bolnavul Europei” în momentul acesta. O economie uriașă, dar care stagnează de aproape 10 ani. Iar acea datorie publică de 132% a Italiei înseamnă că Guvernul Italian are o capacitate limitată de a se împrumuta pentru a putea investi în lucruri care ar ajuta restul economiei să iasă din mlaștina în care se află. O criză a datoriilor în Italia nu ar fi la fel de dificilă precum cea din Grecia, dar magnitudinea datoriilor e cu totul alta iar restructurarea datoriei ar fi teribil de dificilă.


sursă: tradingeconomics.com

Dar dacă temerile legată de datoria de 132% (a doua din UE după cea a Greciei) nu erau suficiente, pentru că Italienii simt că au mâinile legate, mai mulți politicieni Italieni au amenințat că Italia ar putea părăsi Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmpla asta, rezultatul ar fi dezintegrarea UE așa cum o știm și ar provoca mama tuturor crizelor economice. Evenimente politice triviale în alte țări crează deja nervozitate la nivel global atunci când au loc în Italia, așa că vă puteți imagina de ce spun că Italia poate fi sursa unei crize economice de proporții.

Criza provocată de români

Deși finanțele publice sunt ok în momentul de față, România are o problemă majoră pe termen mediu, o ”bombă cu ceas” dacă vreți. Iar acea bombă cu ceas se numește: noua lege a pensiilor. De ce spun că e o bombă cu ceas? Iată cum va crește punctul de pensie în anii următori (via Economica.net):

Valorile punctului de pensie sunt:

  • 1.265 de lei la 1 septembrie 2019;
  • 1.775 de lei la 1 septembrie 2020;
  • 1.875 la 1 septembrie 2021.

În anul 2021, valoarea punctului de referinţă este de 75 de lei. Începând din anul 2022, valoarea punctului de referinţă, în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei, se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

Cred că e destul de clar că o astfel de creștere a punctului de pensie va pune o presiune considerabilă asupra finanțelor publice. Problema nu e anul 2019 ci anul 2021 având în vedere creșterea creșterea de 40% a punctului de pensie. Vor fi bani pentru o astfel de mărire? Conform lui Eugen Teodorovici, da (via Hotnews):

„Tot ceea ce spune legea pensiilor se va aplica aplica fără niciun fel de discuţie. Este o nebunie, dar poate rămâne o nebunie frumoasă dacă vom rămâne în continuare la guvernare. Banii sunt prinşi în buget anul acesta. Anul viitor sunt pentru că am pus în această strategie bugetară acest lucru. Deci se arată foarte clar că banii există. Punctul de maximă provocare este 2021. Şi trebuie s-o spunem, atunci este anul în care impactul pe legea pensiilor este foarte mare. Nu îmi asumam o astfel de lege dacă eram sigur că se poate şi aplica„, a explicat Eugen Teodorovici.

Care e problema cu această lege?

Problema e următoarea: acei bani nu există propriu zis, sunt doar niște calcule bugetare. Iar acele calcule sunt bazate pe o creștere economică cam nerealistă zic mulți, prognoză economică vorbind de 5,5% creștere în 2020. Dar așa cum vă spuneam mai sus:
  1. se pare că trecem printr-o încetinire a economiei la nivel global
  2. Guvernul a cam tăiat taxele pe unde le putea tăia,
  3. venituri pentru investiții bugetare nu prea sunt.
Nu e clar cum ar putea Guvernul să finanțeze acea creștere altfel decât intrând puternic în zona de deficit bugetar. Cei de la BCR, spre exemplu, văd lucrurile cam așa (via Economica.net):

„Din ce estimăm noi, s-ar putea ajunge lejer în 2021 la peste 5% din PIB, undeva la 5,4% (Notă autor: deficit bugetar). Acesta doar din creşterea punctului de pensie. Nici nu am luat în calcul creşterea numărului de pensionari, nu am mai luat în calcul în 2022 schimbarea modului de calcul a pensiilor.

Problema nu e creșterea pensiilor cât finanțarea acelei creșteri în condițiile în care populația României îmbătrânește puternic iar Românii pleacă din țară. Nr. de pensionari va crește, pe fondul scăderii populației.

Pensiile nu sunt teribil de mari, dar creșterea de mai sus nu poate fi realizată fără o creștere a impozitelor și taxelor. Dar nimeni nu pare dispus să crească taxele, ceea ce poate băga România în datorii.

Și totuși

Tot cei de la BCR adaugă următoarele (via Economica.net):

”Nu credem că vom ajunge acolo (Nota autorului: la deficitul de mai sus). În 2021 va fi destul de dificil de gestionat un astfel de deficit bugetar. Chiar în condiţiile în care pentru economia globală nu avem un scenariu de recesiune. Avem un scenariu de evoluţie economică moderată”, a spus Horia Braun, la o conferinţă organizată de Asociaţia Administratorilor de Fonduri.

De remarcat că oamenii de la BCR nu cred că acea creștere a punctului de pensie va avea loc. De ce? Cel mai probabil pentru că atât ei cât și mulți alți analiști consideră că această creștere extravagantă din 2020 a fost introdusă de actualul Guvern știind că nu vor prinde acele vremuri la guvernare.

Concret, e un cadou otrăvit lăsat viitorului guvern din care ei consideră că nu vor face parte. Așa că nu va fi problema lor de unde vin acei bani. Mai mult, dacă Guvernul din 2020 decide să nu crească pensiile atunci actualul partid aflat la conducere, din opoziție atunci (posibil), va câștiga puncte electorale. E o manevră politică destul de cinică, dar și eficientă.

Deficitul de cont curent

România nu are un istoric prea bun când vine vorba de deficitul de cont curent. Am explicat ce e deficitul de cont curent și cum funcționează el într-o altă postare. Tot în acea postare era un grafic cu numărul de dăți când România apărea în top 10 mondial la capitolul deficit:

România e cu roșu, Ungaria e cu verde iar Polonia cu albastru. După 2011 am rămas singuri în acel top10, celelalte 2 țări ieșind. De ce e relevantă chestia asta? Păi, din câte se pare, țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent au mai mereu probleme:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Iar România stă foarte prost la capitolul ăsta. O recesiune în UE sau la nivel mondial ne va prinde iarăși cu chiloții în vin. Și la fel ca data trecută ajustarea deficitului de cont curent va fi dureroasă. Și ca să înțelegeți la ce mă refer, de regulă ea se face prin:

  • devalorizarea monedei, ceea ce duce la inflație
  • creșterea ratei dobânzilor, ceea ce face creditele scumpe, deci mai greu cu refinanțările.

Deficitul fiscal

Asta ar fi o altă problemă pe care Guvernele din România o au în mod repetat. Există un plafon de 3% de deficit impus de UE, dar acel deficit de 3% e complet inutil pentru România și am explicat de ce. Varianta pe scurt e următoarea: putem foarte bine să intrăm în faliment cu mai puțin de atât, la fel cum putem fi bine mersi și cu deficite mai mari.

Problema e alta: din ce acoperim acel deficit? Împrumuturi. Mai rău chiar, conform celui mai recent raport FMI pentru a nu sări de plafonul de 3% în 2018 guvernul s-a jucat de-a alba neagra cu fondurile europene (a luat banii de la UE, dar nu i-a plătit), cu banii din rambursările de TVA și a cerut companiilor de stat să distribuie dividende din rezerve. FMI zice așa:

The deficit was contained by low-quality or one-off measures at year-end, amounting to 0.6 percent of GDP, including utilization of EU funds to retrospectively finance domestic investment projects and extraordinary SOE dividends

Nu sunt unul dintre oamenii care demonizează consumul, dar infrastructura României lasă mult de dorit. Și nu mă refer doar la drumuri, poduri și căi ferate, ci și la infrastructura umană: școli, spitale, biblioteci și așa mai departe. Plus, armata are și ea nevoie de tancuri, avioane, nave de război. De mai bine de 1 an americanii, britanicii și canadienii fac poliție aeriană pentru că România nu are avioane de vânătoare la standarde NATO.

Consumul e necesar, dar investițiile astea sunt și ele necesare. Iar acest deficit, din păcate ia spațiu fiscal de la aceste investiții care chiar sunt necesare.




Câte falsuri vin din China?

Cred că toată lumea face mental asocierea între bunuri contrafăcute și China. În România se mai folosește și expresia ”chinezărie” pentru a descrie un obiect foarte ieftin, de calitate îndoielnică, probabil copiat după un altul de mai bună calitate.

Dar știți că impresia e una, dar realitatea poate fi alta. Așa că m-am bucurat foarte tare când am găsit ceva informații despre cât de multe din bunurile false vândute în lume provin din China. Iar răspunsul e o grămadă, conform Alphaville dintr-un raport al Deutsche Bank:

Așadar aproape 80% din bunuril false vândute la nivel mondial provin din China. A doua țară de origine a bunurilor false este Turcia, o altă țară renumită pe la noi pentru bunuri de slabă calitate. Suprinde prezența Germaniei pe locul 4, dar Germania e până la urmă un mare centru de producție. Are sens oarecum să se afle în clasament.

Singapore nu fabrică bunuri false…ei nu prea fabrică nimic fiind un stat – oraș – insulă. Acelea sunt bunuri provenite din alte țări din regiune (China, Malaezia, Indonezia etc.) care sunt exportate din Singapore.

Surprinzătoare pentru mine e prezența Macedoniei în acel clasament. Macedonia e o țară mică, fără o economie teribil de puternică, dar care apare în top10.

Una peste alta impresiile se confirmă: China fabrică și exportă aproape 80% dintre fake-urile pe care le cumpărăm.




Trump se face de râs cu acordul comercial cu Asia (TPP)

Nu știu cât de atent ați urmărit campania electorală de la alegerile din SUA din 2016, dar una dintre promisiunile de bază ale campaniei lui Trump și, spun mulți, unul din motivele pentru care a fost ales se baza pe renunțarea la Parteneriat Trans-Pacific, așa numitul ”Acord TPP”.

TPP e un acord comercial cu mai multe țări din Asia de Sud Est, cea mai dinamică regiune economică din lume în momentul acesta:

Sursă foto: By Antichik [CC BY-SA 4.0], from Wikimedia Commons

Trump spunea că acordurile comeciale în care e implicată SUA, gen NAFTA, dar și viitorul TPP distrug locurile de muncă ale americanilor de rând și nu ajută economia americană. Așa că Trump a spus foarte clar: imediat ce va fi ales Președinte SUA se va retrage din negocierile TPP.

Trump a ajuns președinte și într-adevăr SUA s-a retras din TPP.

Un om care s-a ținut de cuvânt ar spune mulți. Ei bine, iată că lucrurile nu sunt așa simple pentru că, mai nou, Trump ar vrea ca SUA să fie parte din TPP, dar cu condiții. Chestia asta nu e întâmplătoare ci rezultatul unor presiuni puse de companii din mai multe sectoare de activitate care se plâng că lipsa unui acord comercial cu țările din Asia de Sud Est le face necompetitive.

Trump last week told farm-state lawmakers and governors he had designated Kudlow and U.S. Trade Representative Robert Lighthizer to examine joining TPP, which the Obama administration had negotiated but the U.S. never ratified. Trump withdrew from the pact after he took office.

Dar omul care s-a autointitulat ”a very stable genius” a spus apoi pe twitter:

Și apoi a mai zis că:

“While Japan and South Korea would like us to go back into TPP, I don’t like the deal for the United States,” Trump tweeted Tuesday night. “Too many contingencies and no way to get out if it doesn’t work. Bilateral deals are far more efficient, profitable and better for OUR workers.”

Pare nehotărât, parcă ar vrea înapoi în TPP, dar numai în condițiile lui, chestie cu care probabil ceilalți parteneri nu vor fi de acord decât dacă SUA pune ceva zdravăn pe masă. De ce spun asta? Pentru că, dacă vă uitați pe harta de mai sus puteți vedea că acordul include și Japonia, Coreea de Sud și Australia, țări cu economii puternice. Cu SUA în TPP, acesta ar fi devenit cea mai mare zonă comercială liberă a planetei, dar chiar și fără e suficient de extinsă încât să merite efortul pentru ceilalți parteneri.

Dar mai e o șmecherie aici: China nu e face parte din TPP, iar SUA e într-un conflict comercial deschis cu China deși cele două țări fac afaceri de sute de miliarde de dolari. Dar proaspătul război comercial dintre SUA și China mușcă rău din comerțul american, de aici și presiunile puse de companii pentru ca SUA să reintre în TPP. Când tragi linie, companiilor nu le pasă ce ai promis tu în campanie, ele vor să vândă. Dacă impui restricții în comerțul cu China, trebuie să le oferi posibilitatea de a vinde în altă parte.

Trump a câștigat alegerile cu voturile americanilor care credeau că au pierdut locuri de muncă din cauza comerțului internațional. Ei bine, acum companiile vor comerțul acela internațional înapoi și bat la ușa lui Trump destul de amenințător.

În afara de presiunile financiare SUA mai avea un motiv de a fi în TPP: politica externă în Asia de Sud Est.

SUA se vrea o mare putere mondială, dar pentru a putea spune asta trebuie să se și comporte ca una. În Asia de Sud Est principala putere militară și economică în mod tradițional era SUA. Dar în ultimii 20 de ani China a început să pună presiune din în ce mai multă pe statele din acea regiune atât militar cât și economic. TPP urma să grupeze țările din acea regiune sub un acord comercial care le-ar fi protejat de influența economică a Chinei și le-ar fi așezat sub umbrela comercială (și indirect militară) a SUA. Retragerea subită a SUA din TPP a lăsat un gol de putere din punct de vedere economic care, în prezent e umplut de China.

Lui Trump i s-a spus asta și acum încearcă să dreagă situația, dar multă lume spune că e un pic prea târziu:

A bigger hurdle is the lukewarm reception from other countries. Having been burned by the U.S. once on TPP, they will be reluctant to make the same mistake twice. It was just last month that the remaining 11 countries managed to conclude a new deal without the U.S., and the initial reactions from Japan, Australia and others suggest no great desire to start all over again just because Trump has changed his mind. Like him, their leaders have powerful domestic business lobbies to contend with.

Concluzii

  • Retragerea SUA din TPP a fost o greșeală imensă a administației Trump, care se întoarce acum împotriva sa.
  • Un război comercial cu China și lipsa TPP pune presiune pe firmele americane care la rândul lor pun presiune pe Trump.
  • Țările rămase în TPP nu vor nici ele să o ia de la capăt cu negocierile cu SUA.
  • Principalul câștigător din retragerea SUA din TPP e China care domină regiunea economic.