PNL, Florin Cîțu și evaziunea fiscală

Oameni buni, PNL-ul a găsit soluția pentru a stopa evaziunea fiscală. În laboratorul eminențelor cenușii din PNL s-a pregătit o soluție care va salva finanțele României din ghearele evaziunii fiscale. Iată ce ne anunță Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu:

Ați băgat la cap, da? Evaziunea fiscală se va discuta în Consiliul Supre de Apărare a Țării. Generalii armatei române vor trimite tancurile T-55 și T-85 sovietice din dotarea armatei române în Piață la Obor. Forțele aeriene vor face raiduri cu aproape escadrila de F-16 vor supraveghea din aer târgul din Vitan. Și evident că vor primi ”intelligence” de la serviciile al căror buget crește de la an la an.

Lăsând gluma la o parte a discuta evaziunea fiscală în CSAT e frecție la picior de lemn și înseamnă zero barat.

Informatizarea ANAF

Informatizarea ANAF e o chestie pe care toate guvernele din 2000 încoace o promit și nimeni nu reușește să o ducă la capăt. Am avut inclusiv un program cu Banca Mondială care ne dădea bani și asistență tehnică pentru a face asta. Problema ANAF nu e că nu a încercat nimeni să informatizeze ci faptul că mai toată lumea a încercat să o facă fără să se țină de ce a făcut cel de dinainte.

Nu poți schimba conducerea ANAF ori de câte ori vrei, pe criterii politice și apoi să te plângi că nu merg lucrurile.

Și din păcate nici ANAF-ul nu a fost străin de contractele IT cu băieții deștepți. Iată lista pe 2014 cu contracte acordate de ANAF.

Câte din ele sunt pentru diverse chestii legate de IT, mentenanță IT, software și așa mai departe? Acum căutați de exemplu două din firmele celebre ale băieților deștepți din IT: Siveco și Romsys. Siveco e compania condusă de Irina Socol, atât ea cât și compania condusă de ea fiind puși sub acuzare pentru nereguli. Cele două companii erau cunoscute în industrie drept abonate la bani publici, dar și că din punct de vedere al calității munca prestată nu era prea grozavă. Puteți citi de exemplu aici despre un astfel de contract și să vă lămuriți singuri.

Aceeași poveste cu Romsys, altă companie abonată la contracte cu statul, la rândul ei încurcată în ițele corupției și contractelor publice.

Lipsa personalului calificat la ANAF

Aducerea ANAF în era digitală e un lucru bun, dar e tratată de politicieni drept o chestie care va rezolva toate problemele.

FALS!

Când tragi linie NU software-ul merge pe teren și stabilește taxe de colectat ci oamenii, iar ANAF are o problemă mare cu lipsa de personal calificat. Softul îți poate spune unde să te uiți înainte să pleci pe teren sau să faci un audit fiscal de la distanță, dar tot ai nevoie de inspectori buni din punct de vedere tehnic.

La ANAF în schimb e o hemoragie de oameni calificați de ani buni de zile și nimănui nu îi pasă. Unii dintre ei ajung în consultanță, alții se apucă de alte meserii. Cert e că oamenii care ar trebui să colecteze taxe sunt din ce în ce mai puțini. Softul nu va schimba asta! Ce face PNL și Ministrul Finanțelor Florin Cîțu? Păi elimină 2000 de posturi (via Hotnews):

Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, a anunțat că vrea eliminarea a peste 2.000 de posturi din Agenția Națională de Administrare Fiscală. Bineînțeles, asta nu înseamnă că vor fi dați afară oameni, ci doar se vor elimina posturile vacante, iar în rest se vor face redistribuiri de personal, acolo unde e cazul, și se va diminua numărul posturilor de conducere. 

Apoi vine chestia asta (via economica.net):

Finanţele au pregătit un proiect de Ordonanţă de Urgenţă care conţine mai multe măsuri de reorganizare a ANAF. În urma aplicării ei, numărul de posturi de conducere din ANAF ar urma să scadă cu 45%. Principalul departament vizat de proiect este Direcţia Antifraudă, unde se vor desfiinţa toate posturile de inspectori generali sau inspectori şefi. 

Așadar domnul Cîțu luptă cu evaziunea fiscală desființând posturi de la Direcția Antifraudă! Pentru că toată lumea știe că așa lupți cu evaziunea fiscală: luându-le oamenilor pozițiile și apoi cerându-le să fie și mai productivi.

A da, și să nu uităm, softul magic adus de informatizare va rezolva problemele.

Cine-i șef la ANAF?

O altă problemă destul de evidentă la ANAF e legată de managementul instituției. Nu-i așa că ar fi bine să nu mai ajungă șefi la ANAF persoane numite pe criterii politice și pe care nu le recomandă nimic altceva? Cum ar fi dacă în loc de numiri politici am avea concurs pentru ocuparea postului? Iar criteriile și rezultatele acelui concurs ar fi accesibile și mass-mediei?

Cum ar fi dacă șeful ANAF ar fi evaluat după niște criterii transparente, care la rândul lor să fie făcute publice? Nu neapărat ”creșterea cu X% a încasărilor”, dar niște indicatori de calitate de care să știm și noi?

Politica e complicată iar instituții precum ANAF sunt angrenate în acest circuit politic în care oameni și funcții sunt reciclate. În câteva luni vom auzi cum sunt probleme și e nevoie de tăieri de cheltuieli. Nimeni nu se va întreba dacă nu cumva se puteau colecta mai multe taxe. Nimeni! Presa ”quality” va ține ciocul mic în timp ce analiștii îngrijorați ne vor explica cum PSD a distrus finanțele publice.




Despre taxele neplătite de firma surorii lui Barna

Cred că sunt necesare câteva idei legată de partea de taxe a anchetei Rise despre Barna și fonduri europene, din perspectiva unui consultant fiscal.

Despre serviciile de consultanță

Atunci când o firmă mică, cu 5 angajați în croitorie, considerați defavorizați și plătiți cu minimul pe economie, cumpără:

– studiu de piață de 45.000 RON și
– servicii de management de 30.000 RON

orice consultant cu un pic de experiență se va uita un pic ciudat la situația asta. Am avut clienți firme multinaționale care nu erau dispuse să plătească astfel de sume pentru consultanță de care chiar aveau nevoie. Cu toate astea o firmă cu 5 angajați în croitorie dă o gălăgie de bani pe consultanță externă.

Despre banii datorați statului 

Ulterior firma de croitorie dă faliment, dar nu fără a lăsa o datorie de 100.000 RON către bugetul de stat, sumele datorate fiind contribuții sociale pentru angajații defavorizați. Nu intru în discuția ”de  ce a dat firma faliment deși a cumpărat servicii de management”. Vreau să vă explic însă o chestie legată de angajații firmei.

Ei bine angajații ”defavorizați” (conform proiectului european pentru care s-au alocat bani) sunt singurii care au avut de suferit din povestea asta, pentru că:

  • Firma nu a plătit contribuția de sănătate – Asta înseamnă că cele 5 croitorese NU au putut beneficia de asigurarea de sănătate de stat. În afară de servicii de urgență nu aveau dreptul la alte servicii medicale dacă se îmbolnăvea în perioada respectivă.
  • Firma nu a plătit contribuția de pensie – Neplata contribuției de pensie de către angajator nu suspendă stagiul de cotizare la pensia de stat din fericire. Puteți mulțumi companiilor de stat care fac același lucru pentru chestia asta. Dar acei angajați nu au pupat nimic în materie de pensie Pilon II (aia pentru care se luptă USR în teorie) în perioada respectivă. De asemenea pensia lor va trebui asigurată din banii altor plătitori.
  • Firma nu a plătit asigurarea de șomaj – Neplata asigurării de șomaj înseamnă de către angajatori înseamnă că angajații, în cazul în care se închide firma, nu pot beneficia de ajutor de șomaj. De ce? Pentru că e nevoie de 12 luni de stagiu de cotizare, care necesită plata  efectivă. Asta înseamnă că atunci când s-a închis firma angajatele nu au putut beneficia de ajutor de șomaj.

Nu în ultimul rând trebuie amintit că:

  • Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă era considerata evaziune fiscala in 2015 conform Legii nr. 241/2005. Contribuțiile sociale sunt impozite reținute la sursă. Legea a suferit însă niște modificări de-a lungul timpului. Așadar nu e clar în ce perioadă nu au fost făcute plățile și ce versiune a legii se aplica. Dar dacă a existat intenție atunci e posibil ca fapta să se fi încadrat la evaziune fiscală. Prea multe necunoscute pentru a spune cu siguranță din păcate.
  • ANAF nu a putut recupera nimic din prejudiciu pentru că activele companiei în faliment nu puteau fi valorificate, fiind transferate firmei de consultanță. Așadar contribuabilul român a trebuit să achite gaura din buzunarul propriu.



Despre Mihaela Triculescu, noua șefă ANAF

Ieri s-a întâmplat o chestie foarte românească: șeful ANAF, Ionuț Mișa a fost dat afară, fiind înlocuit de Mihaela Triculescu (via Adevărul):

Premierul Viorica Dăncilă a semnat joi decizia de numire a doamnei Mihaela Triculescu, economist cu peste 19 ani de experienţă în mediul privat, în funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), cu rang de secretar de stat. Desemnarea doamnei Mihaela Triculescu la conducerea ANAF a fost stabilită după evaluarea mai multor propuneri făcute de ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici.

Toată lumea a început să se întrebe: cine e Mihaela Triculescu? Din comunicatul oficial aflăm că Mihaela Triculescu este:

„Doamna Mihaela Triculescu este economist cu o vastă experienţă. În ultimii trei ani a fost practician în insolvenţă, asigurând managementul procedurii de insolvenţă pentru mai multe companii”, a informat joi Executivul.

Mai sunt câteva detalii interesante care au apărut prin presă, anume:

Inspector anti-fraudă

Doamna Triculescu ar fi candidat pentru un post de inspector anti-fraudă acum 3 ani, dar nu a prins postul. Conform profit.ro ea ar fi declarat:

În perioada 2014-2016, am susținut mai multe sesiuni de recrutare pentru funcția de inspector Antifraudă. De fiecare dată, la proba scrisă am fost printre primele poziții, ocupând chiar prima și a doua poziție, dar totodată la proba orală mi s-a transmis că nu mă încadram în «profilul» cerut de Direcția Antifraudă

Au fost destui care s-au grăbit să spună că nu e normal ca o persoană care nu ia un post de inspector, nu ar trebui să conducă ANAF. Aș fi de acord cu ei dacă treaba asta s-ar fi întâmplat în Marea Britanie sau Germania.

Nu se poate spune însă că a pica un astfel de examen în România spune ceva vis-a-vis de competența persoanei respective. Totuși, așa cum remarca Miron Damian, declarația de mai sus are o problemă:

Oamenii ăștia nici nu mai realizează situația absurdă și scandaloasă în care au ajuns instituțiile acestui stat. Ce descrie cu deplină seninătate prospăta șefă a Fiscului (incluzând direcția sus-pomenită) este cel puțin o abatere disciplinară, asta în cazul în care nu e vorba de fapt de o infracțiune, ceea ce e foarte probabil de altfel. Descrie o fraudă la direcția antifraudă, din instituția în fruntea căreia a ajuns.

Și sunt de acord: selecția candidaților pentru postul de inspector nu se face pe bază de ”încadrare pe profil” ci pe competențe profesionale. Iar un astfel de răspuns ar fi trebuit să atragă după sine o plângere. Dar plângerea nu a venit și nici nu pare că va veni, ceea ce înseamnă că doamna Triculescu nu pare să aibă intenția de a schimba ceva în privința asta.

Executant sau șef?

Ar mai fi însă o chestie legată de postul acesta de inspector care mie îmi dă de gândit, deși nu am văzut pe altcineva să se plângă: experiența.

Postul de inspector anti-fraudă e unul de execuție. Ai o listă de cazuri cu suspiciune de fraudă care trebuie rezolvate. Inspectorul face efectiv munca de verificare și propune o soluție care trebuie aprobată de un altcineva. Postul e unul de execuție, nu de conducere!

Asta înseamnă că doamna Triculescu, acum 3 ani de zile căuta un post de execuție în ANAF. Acum primește cel mai înalt post din organizația în care acum 3 ani vrea să aibă un rol de executant.

Singura experiență de conducere pare să fie legată de poziția de director adjunct la Centrul Regional pentru Formarea Profesională a Adulţilor Dolj (CRFPA) Dolj, pe care o ocupa în 2011 conform Adevărul. Conform organigramei din 2014 directorul adjunct al CRFPA Dolj are în subordine 2 oameni:

Ba mai mult, doamna Triculescu nu era în organigramă în 2014. Ce făcea oare la acea dată?

Ca să pun asta în context: aveți un prieten care aplică pentru poziția de programator într-o companie de software cu câteva zeci de mii de angajați. Nu prinde postul din diverse motive. Se apucă de făcut altceva, nu programare. 3 ani mai târziu acționarii companiei de software îl numesc Director General, deși nu lucrase deloc în compania aia și nici măcar în programare.

Cum vi se pare decizia acționarilor? Normală? O să vă uitați un pic ciudat la decizia asta? Dacă da, stați liniștiți, e perfect normal, nu e o decizie normală oricum ai privi chestia asta.

Experiența în domeniu

Altă problemă e experiența în domeniul fiscal, sau mai de grabă lipsa ei. Doamna Triculescu a aplicat pentru postul de inspector anti-fraudă, deci ar trebui să știe cât de cât legislația. Problema e că nu a practicat în domeniu. Doamna Triculescu a lucrat în schimb în insolvență, o chestie care are de-a face cu taxele doar tangențial. De fapt, una din marile probleme a ANAF e că, atunci când vine vorba de insolvențe, e tratat ca orice alt creditor și nu se alege cu mare lucru. Iată ce spunea un fost șef ANAF, Gelu Diaconu (via InfoTVA):

Numai in ianuarie au intrat in insolventa 2.000 de firme. Vorbim de companii mari, mijlocii si mici. Toate acestea lucreaza in continuare, au debite la buget, dar sunt protejate de insolventa. Planurile de reorganizare prevad ca recuperarea creantelor bugetare se face in ultima parte a celor doi-trei ani de reorganizare judiciara, iar procentele sunt hazlii.

De exemplu, sunt cazuri in care instanta a decis ca putem recupera la buget 2,5% dintr-un volum de zeci de milioane de lei. Orice demers al nostru in instanta a fost, de regula, sortit esecului. Piata nu vrea activele datornicilor de stat.

Doamna Triculescu a lucrat în domeniul care a fost semnalat în repetate rânduri de ANAF ca fiind problematic pentru colectare. O fi idee bună? Poate că Guvernul vrea pe cineva care să combată fix fenomenul acesta, dar atunci de ce nu a ales pe cineva cu mai multă experiență în insolvență?

Doamna Triculescu pare să se ocupe de insolvență abia din 2016, când și-a deschis un cabinet, deși pe siteul Ministerul Finanțelor Publice nu apare cu declarațiile financiare depuse (deși asta e o obligație legală). Până atunci a ocupat poziția de director adjunct la Centru Regional de Formare Profesională

Ce o recomandă pe doamna Triculescu pentru poziția asta?

Din puținele informații disponibile, nimic nu o recomandă pentru poziția de șefă ANAF:

  • Nu are experiență pe taxe,
  • Ca practician în domeniul insolvenței are experiență puțină (din 2016, fără să știm ce succes a avut),
  • Poziție de conducere nu pare să fi avut în domeniu, iar dacă a avut oameni în subordine, aceștia par să fie doar 2 la număr.
  • E neclar cu s-a ocupat din 2014 până în 2016. E clar însă că nu cu taxe.

M-aș bucura sincer ca doamna Triculescu să facă o treabă mai bună decât Ionuț Mișa, dar nu nimic din informațiile despre ea nu par să sugere asta.




De ce nu e ANAF-ul performant: pentru că nu are cine colecta taxele

România e o țară de ipocriți. Și poți să îți dai seama cel mai bine de treaba asta atunci când vine vorba despre atitudinea oamenilor față de ANAF.

În mod constant oamenii se plâng de evaziune, de furturi, de corupție și așa mai departe. Când vine vorba însă de plata impozitelor și a taxelor aceiași români brusc nu ar vrea să plătească nimic. Ba mai mult, ajung să conteste acțiunile ANAF.

A fost ditamai scandalul când ANAF a început să verifice dacă covrigăriile emit bon fiscal. A mai fost scandal și indignare apoi când ANAF a verificat comercianții de pe litoral.

Cumva am vrea ca ANAF să colecteze taxe și impozite, dar nu de la noi, sau de la covrigăria de la colț sau de la terasa noastră preferată din Vamă.

Problema României cu taxele

Acum câteva săptămâni Comisia Europeană publicase un raport în care arăta că în 2016 evaziunea pe partea de TVA crescuse. România se afla, conform raportului, pe locul 1 în Uniunea Europeană la acest capitol.
În același timp ANAF numără 106 turiști / zi în Vama Veche în vârf de sezon estival confrom ZF.
Nu trebuie sa ai diplomă în fizică cuantică pentru a înțelege problema aici. Ar trebui ca ANAF să facă mai multe controale. Ar trebui să verifice pe cei din Vamă, pe cei mari care fac evaziune și așa mai departe.

Teodorovici rezolvă

Ei bine actualul ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici e atât de preocupat de colectarea de taxe și impozite încât a decis să elimine vreo 3.000 de posturi de la ANAF (via News.ro):

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, anunţă că peste 4.000 de posturi atât nebugetate, cât şi bugetate din ministere vor fi tăiate, cele mai multe la ANAF, şi că vor dispărea şi unele funcţii de conducere. Potrivit proiectului de hotărâre de guvern, vor fi desfiinţate 4.143 de posturi din 21 de ministere, din care peste 3.000 de la Fisc. Actul normativ stabileşte numărul maxim de posturi pentru 21 de ministere, precizându-se însă că acestea nu includ demnitarii şi posturile aferente cabinetelor acestora.

Într-o perioadă în care e clar pentru toată lumea că ANAF nu are resursele necesare pentru a face față evaziunii Eugen Teodorovici decide să taie 3.000 de posturi din organigramă.
Care e logica aici?
Păi nu știu, sincer. Dar nu pot să nu remarc faptul că inclusiv Teodorovici a avut o datorie de vreo 73.000 RON către ANAF care a dispărut subit (via Adevărul):

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, datora ANAF, în 2016, peste peste 73.000 de lei, restanţă pe care a şi recunoscut-o atunci, spunând că o va plăti când va putea. Pe site-ul data.gov.ro, lista nu mai poate fi accesată, afişându-se mesajul „404 Not Found”. 

Problemele ANAF-ului

Cea mai mare problemă a ANAF-ului e lipsa de resurse, de orice fel.
ANAF efectiv nu are resursele IT necesare pentru lumea în care trăiește. A avut o linie de finanțare deschisă cu Banca Mondială pentru un program de modernizare. Dar în cel mai pur stil românesc nu a fost capabilă să ia banii de la Banca Mondială. Iată ce zicea unul din șefii ANAF (via Hotnews):

„Conducerea ANAF a constatat ca din anii 2012 – 2013 au incetat investitiile importante in infrastructura (hardware, software, infrastructura fizica suport), in pofida recomandarilor ferme din Acordul de Imprumut dintre Romania si BIRD (Legea 212/2013) destinat Proiectului de Modernizare a Administratiei Fiscale.”

Potrivit acestui Proiect, Romania s-a angajat la momentul imprumutului ca va asigura continuitatea functionarii in bune conditii a sistemului informatic existent, pana la achizitionarea unui nou sistem informatic de administrare a veniturilor (RMS Cots). Precizam ca, in acest moment, nu exista la nivelul ANAF niciun contract in derulare pentru intretinerea infrastructurii hardware, software si de comunicatii.

Și încă una din aceeași sursă:

Presedintele ANAF constata ca în ultimii ani, banii alocati institutiei in scopul investitiilor IT nu au fost utilizati decat intr-o proportie inadmisibil de scazuta.

De remarcat cât de neutre sunt afirmațiile. Se știe de exemplu cine au fost șefi ANAF cu nume și prenume. Și cu toate astea nimeni nu pare să fie de vină pentru greșelile din trecut. Iar despre problemele ANAF-ului cu tehnologia am mai scris într-un alt articol și concluziile de atunci rămân aplicabile și acum.
Dar nici când vine vorba de resursele umane lucrurile nu sunt grozave.
Scriam de exemplu acum ceva vreme cum ANAF s-a dus să se consulte cu contabili în loc să se consulte cu consultanți fiscali legat de aplicarea sistemului TVA defalcat. De ce e relevantă chestia asta? Pentru că un consultant fiscal știe taxe, un contabil știe contabilitate. TVA-ul e o chestie fiscală, nu contabilă. Dar detaliul ăsta a scăpat vice-președintelui ANAF de atunci.

Concluzii

Nimănui în țara asta nu pare să îi pese de ANAF. Sunt probleme cu:

  • colectarea taxelor,
  • recuperarea banilor din cazurile de corupție
  • nedeclararea veniturilor de la marii evazioniști la covrigării
  • lipsa tehnologiei
  • lipsa resurselor umane
  • conducere deficitară a ANAF

Și cu toate astea nimeni nu scoate un sunet când se taie 3.000 de posturi de la ANAF. Ați văzut vreun influencer sau jurnalist sau altceva deranjat de treaba asta? Nu, pentru că vrem taxe colectate de la alții, nu de la noi.




USR o dă în bară când vine vorba de taxe…iar

O să mă acuze lumea iar că sunt PSD-ist dacă public două articole critice la adresa USR într-un interval atât de scurt. Ei bine, nu mă pot abține să nu remarc că USR, unul din partidele speranță din opoziție are serioase carențe când vine vorba de specialiști.

Acum ceva vreme Claudiu Năsui, parlamentar USR făcea o prostie și încerca să blocheze procedurile de modificare a legii privind split TVA printr-un filibuster, fără să știe că legea veche era mai proastă decât cea pe care încerca să o blocheze. Cineva l-a tras atunci de urechi și a renunțat la a mai susține cele 5.000 de amendamente pe care le pregătise. Credeam că s-a potolit de atunci, dar văd că ține morțiș să se evidențieze (via G4media):

USR a depus un proiect de lege care vrea să limitează ”măsurile abuzive ale ANAF asupra antreprenorilor și firmelor”, potrivit unui comunicat de presă. Proiectul USR prevede că autoritățile vor putea începe executarea silită a românilor care nu-şi achită de bunăvoie obligațiile fiscale, numai după obținerea unei încuviințări judecătorești.

Ce e în neregulă cu un astfel de proiect? Cam totul!

ANAF trimite în fiecare zi nu 1, nu 10, nu 100 ci mii de decizii poprire și executare silită. Știți ce ar însemna ca un judecător să aprobe fiecare decizie de executare silită? Vă spun eu:

  1. Blocarea completă a sistemului juridic românesc. Iar cei care au avut treabă în ultimii ani pe la judecătorie știu că atunci când vine vorba de procese cu ANAF-ul sau litigii comerciale întârzierile în a da sentințe se numără deja în ani. De ce? Pentru că sistemul judecătoresc din România are oricum deficit de personal. A îi pune pe judecători să citească și să aprobe zeci de mii de decizii de executare silită ar bloca complet sistemul.
  2. Încasările la buget ar scădea vizibil pentru că nu vorbim despre o procedură marginală ci despre recuperarea creanțelor inclusiv de la companii uriașe care au datorii la stat. USR vorbește despre micul întreprinzător, dar cei mai mari beneficiari ai măsurii ar fi companiile cu mari datorii la stat, care ar putea bine mersi să lichideze tot ce au iar acționarii să dispară cu banii înainte ca ANAF să îi poată atinge.
  3. Recuperarea creanțelor sau prejudiciilor datorate statului de evazioniști sau afaceri care au avut un comportament fiscal inadecvat va fi considerabil îngreunată. USR are o campanie numită ”Fără penali în funcții publice”, dar face tot posibilul ca evazioniștii să își continue nestingheriți activitatea. Pentru că da, pe lângă contribuabili cinstiți care au activitatea blocată aiurea de ANAF sunt foarte foarte multe companii care fac evaziune, care nu își plătesc taxele la stat și în cazul cărora executarea silită e cât se poate de justificată! Propunerea USR îi bagă pe toți în aceeași găleată și va favoriza acele companii care nu își plătesc la timp datoriile.

Dacă propunerea USR ar intra în vigoare totuși, realist vorbind s-ar întâmpla unul din următoarele lucruri:

  1. Instanțele s-ar bloca complet și Guvernul ar veni cu un OUG care ar anula legea asta rapid;
  2. Procesul ar fi automatizat iar ok-ul pentru executare ar veni automatizat fără ca judecătorul să vadă sau să înțeleagă ce se întâmplă acolo.

În ambele situații rezultatul ar fi același: ne-am întoarce de unde am plecat. Până s-ar întâmpla unul din cele două lucruri de mai sus ar domni haosul însă.

De ce face USR asta?

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții și indiferent dacă USR și Claudiu Năsui s-au gândit sau nu la consecințele de mai sus, ar trebui să înțeleagă că o lege de genul acesta nu e o jucărie electorală. De  ce au făcut chestia asta totuși?

Păi, aparent USR a preluat mantra PSD-ului și o bagă pe aia cu abuzurile:

Executările silite şi, în special popririle puse de ANAF, în mod strict administrativ şi fără încuviințarea instanțelor, au condus în practică la abuzuri care au sabotat firmele româneşti, arată USR, adăugând că popririle afectează în mod special firmele mici, deoarece acestea pot face apel mai greu la avocați şi la surse alternative de finanțare.

Da, adevărat, executările silite și popririle sunt nasoale și îți pot pune business-ul în cap, dar haideți să nu blocăm complet activitatea instanțelor din România cu hârtii. Nici un judecător din țara asta nu va avea timp să citească zeci sau sute de astfel de decizii zilnic, să le înțeleagă și apoi să ia o decizie. În plus, dacă era preocupat de micile afaceri, de ce nu a propus un mecanism special doar pentru firmele mici și a formulat propunerea de așa natură încât se aplică și firmelor mari care își permit avocați?

Ce mă enervează mai tare însă e că în expunerea de motive a proiectului de lege pentru propunerea asta e făcută la mișto. Iată ce zice inițiatorul propunerii la ”impact macroeconomic”:

Doar ce am explicat mai sus că măsura asta s-ar aplica pentru toate companiile care datorează bani la buget și că impactul asupra încasărilor ANAF ar fi unul negativ și potențial considerabil. USR spune însă că impactul macroecnomic ar fi pozitiv fără să explice de ce! În accepțiunea lor faptul că bugetul statului nu ar mai încasa sume de bari din executări silite și popriri nu merită menționat la capitolul ”impact macroecomic”. Iarăși nu îmi e clar cum măsoară ei acel impact ca să ajungă la concluzia că va fi pozitiv, din moment ce acele firme nu plătesc impozite și taxe (că de aia vine executarea silită sau poprirea, nu?).

Halal propunere! Halal justificare!

Oamenii de la USR ar trebui să înțeleagă faptul că politica fiscală a unei țări nu e o jucărie și că o măsură de genul celei de mai sus poate avea un impact de miliarde de lei la nivel de economie.

Nu e greu să pună mâna pe un telefon sau să dea un mail unor consultanți fiscali și să ceară sfaturi înainte de a veni cu propuneri de genul ăsta.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Plata defalcată a TVA – 7 întrebări

Cel mai fierbinte subiect al lunii august pare să fie propunerea Ministerul Finanțelor de a obliga toate companiile din România să folosească un cont separat pentru TVA (așa numitul sistem ”split payment” sau ”TVA în cote defalcate”).

Sistemul acesta a fost aplicat până acum în Italia și, spun italienii, a avut succes. La noi primele discuții pe tema asta au început prin aprilie – mai 2017, prevederea asta fiind introdusă în noul program de guvernare al PSD.

S-a scris destul de mult despre propunerea asta și nu vreau să repet lucruri deja spuse, deși, dacă nu sunteți la curent cu subiectul vă recomand două lecturi pe tema asta: un articol despre mecanismele de funcționare ale sistemului și despre cum funcționează sistemul în alte țări.

Vreau în schimb să vă povestesc un pic despre câteva întrebări care mă preocupă de când a apărut propunerea asta și pe care văd că nimeni nu le aduce în discuție:

1) Cum se potrivește măsura asta cu Programul de Guvernare?

În primul rând măsura asta nu era menționată deloc în primul Program de Guvernare cu care PSD a câștigat alegerile. Practic, cei care au votat PSD nu au votat chestia asta și printre ei sunt sigur că sunt și mulți oameni care au mici afaceri, cele care vor fi lovite cel mai greu de prevederea asta.

Apoi, a apărut o versiune actualizată a Programului de Guvernare, care spune așa:

De la 1 septembrie 2017 vom introduce un mecanism imbunatatit de colectare a TVA (split payment) pe modelul utilizat de Italia, care reduce cvasi-total evaziunea la TVA declarant si neplatit in prezent.  

Iată ce spunea pe 8 mai 2017 ministrul finanțelor:

Italienii au estimat o imbunatatire a colectarii cu un milliard de euro. Cand au tras linie, au observat ca si-au imbunatatit colectarea cu  2,8 miliarde de euro. Desigur, a contat si faptul ca nu s-au mai putut sifona banii prin firme fantoma. Asa ca vrem sa o introducem si noi de la 1 iulie, milimetru cu milimetru dupa modelul lor. Dealtfel, chiar zilele urmatoare va pleca la italieni o echipa formata din oameni din ANAF, din Trezorerie, de la noi din Minister ca sa ia se familiarizeze cu detaliile acestui model, ca sa-l aplicam si noi cat mai degraba.

Dupa aceasta etapa, probabil vom largi aplicarea ei spre sectoarele concurentiale, pe domenii de activitate. Vedem in ce sectoare e evaziunea mai ridicata si mergem cu acest sistem acolo. Nu incalcam nicio directive europeana, ideea e verificata cu success, de ce sa nu aplicam si la noi ideile bune?

”Milimetru cu milimetru” după modelul italian zicea ministrul atunci. Doar că în modelul italian sistemul se aplică doar firmelor care au contracte cu statul. În cel românesc se aplică pentru toate, fără excepții.

De ce s-a îndepărtat Ministerul Finanțelor de planul de guvernare?

2) ANAF nu poate popri conturile rău platnicilor?

Nota de fundamentare care se află în spatele propunerii de introducere a plăților defalcate de TVA vorbește despre dificultățile statului de a încasa sumele de bani declarate de contribuabili, dar neplătite. Dar ANAF poate lega declararea obligațiilor de plăți. Și atunci când se constată o diferență, de regulă ANAF pune poprire pe conturi. Așadar mecanismul de poprire a conturile există și funcționează. Întrebarea e: funcționează atât de prost încât ANAF nu reușește să recupereze circa 1.5 – 2 miliarde RON anual (impactul estimat al măsurii plății TVA defalcată)?

Dacă da, atunci ce anume nu funcționează la acest sistem? Nu sunt suficienți oameni pregătiți? Sistemul informatic nu e suficient de bun? E atât de ușor pentru contribuabili să eludeze poprirea folosind alte conturi pentru a încasa creanțe?

Nu am văzut pe nicăieri studii pe tema asta, declarații sau altceva care să mă ajute să înțeleg ce nu merge cu sistemul de popriri și de ce doar 82,35% (2016) din creanțele declarate sunt și încasate. Nu înțeleg de ce nu reformăm mai bine sistemul de popriri decât să îngreunăm activitatea tuturor agenților economici.

3) De ce se dorește aplicarea sistemului de la 1 Octombrie 2017?

De unde graba aceasta? În fond vorbim de o chestie care va necesita timp pentru a putea fi implementată de contribuabili. Firmele mari au sistemul de plăți integrat cu cel contabil și cu ERP-ul companiei. O modificare de genul acesta necesită timp, efort, costuri și multe teste pentru a se asigura că funcționează.

Iarăși sumele care vor fi încasate anul acest prin aplicarea sistemului sunt relativ mici (500 milioane RON estimate de Ministerul Finanțelor). Un termen mai rezonabil, dar chiar și așa la limită mi s-ar fi părut 1 ianuarie 2018, dar în nici un caz 1 Octombrie. Personal văd două posibile explicații:

  • Fie impactul implementării sistemului e mai mare decât declară Ministerul, cum ar fi de exemplu din penalități
  • Fie bugetul de stat are o mare problemă și e nevoie urgentă de bani, nu peste 6 luni ci cât de repede posibil.

Având în vedere disperarea cu care se insistă pe tema asta, impresia mea e că s-a ajuns la fundul sacului și trebuie găsite rapid soluții de finanțare.

4) De ce sunt amenzile atât de mari?

Înțeleg că se dorește încurajarea conformării voluntare, dar o penalitate de 50% din valoarea sumei nevirate e disproporționat de mare față de fapta comisă, mai ales dacă vorbim de o eroare (legea nu distinge între nedeclarare intenționată și eroare onestă).

Și nu e vorba numai despre erori, adevărata problemă va fi legată de sumele stabilitate de ANAF în urma unor inspecții fiscale. Se va considera că acele sume au fost nedeclarate și nevirate la timp? Dacă da, atunci pe lângă penalitățile prevăzute în Codul de Procedură Fiscală (de întârziere, de nedeclarare), contribuabilul riscă să adauge încă 50%. Momentan nu e clar dacă așa s-ar proceda în cazul unei inspecții, dar într-o astfel de situație, penalitățile ar fi uriașe raportat la sumele impuse la control.

De ce e penalitatea atât de mare? În nici un caz pentru a încuraja sau descuraja un comportament fiscal, asta îmi e clar. Impresia mea e că se încearcă forțarea unor venituri cât mai mari la bugetul de stat, într-un timp cât mai scurt posibil.

5) Nu cumva sistemul acesta de plată defalcată a TVA va bloca activitatea ANAF?

Am mai scris chestia asta și mă simt obligat să o mai repet: ANAF nu are capacitatea de a administra sisteme de impozitare noi pentru că abia face față cu resursele pe care le are la obligațiile actuale. Tranzacțiile făcute prin contul special de TVA ar trebui aprobate de ANAF, fără a se menționa vreun termen sau vreo sancțiune pentru ANAF dacă întârzie să facă asta. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva omisiunea asta e intenționată. Care ar fi însă motivația? Eu aș zice că:

  • Ministerul de Finanțe știe cu certitudine că ANAF nu are capacitatea de a administra în timp real sistemul și vor apărea blocaje. Evident că nu vrea să sancționeze ANAF pentru acele blocaje, chiar dacă va fi exclusiv vina lor.
  • Întârzierile și blocajele vor fi întotdeauna în favoarea ANAF și vor reprezenta un avantaj mare de cash flow pentru bugetul de stat.

O altă chestie de care trebuie ținut cont e că dacă se vor aloca oameni de la alte departamente ale ANAF pentru administrarea acestui sistem, lipsa acelor oameni se va traduce printr-o scădere în nivelul altor taxe colectate.

6) De ce sunt ignorate sistematic alte propuneri de combatere a evaziunii?

Mediul de afaceri a venit cu mai multe propuneri pentru combaterea evaziunii fiscale. Poate cea mai promițătoare dintre ele este cea referitoare la folosirea de case electronice de marcat care să fie în permanență conectate la rețeaua ANAF. În felul acesta orice vânzare poate fi raportată în timp real. Cum ajută chestia asta ANAF-ul? Îi oferă date pe care le poate folosi pentru a vedea cât raportează fiecare contribuabil în timp real. Cu aceste informații se poate compara activitatea unui chioșc cu altul. Dacă 80% din chioșcuri într-o anumită zonă au vârfuri de vânzări între ora 5 și 7, atunci ANAF poate verifica dacă nu cumva cele 20% care nu au se sustrag de la declararea încasărilor.

Practic se pot face comparații în timp real chestie și se pot observa tipare care indică dacă și cine face evaziune.

De ce e ignorată propunerea asta? Probabil pentru că și micii evazioniști votează și pentru că ANAF nu ar ști exact cum să folosească acele date. Chiar și așa, există multe alte opțiuni care ar avea un impact mai puternic și ar interefera cu activitatea de zi cu zi a contribuabililor.

7) Cine își va asuma răspunderea pentru eșecul sistemului?

Sunt curios dacă măsura va ajunge în cimitirul ideilor proaste din fiscalitate marca PSD 2017, alături de impozitul pe gospodările, taxa de solidaritate sau TVA 0% la locuințe sau chiar va fi implementată. Dacă va ajunge la cimitir va fi foarte nasol pentru PSD pentru că pare să rămână fără opțiune de a își finanța cheltuielile.

Dacă va fi implementat în actuala formă sistemul va fi un eșec răsunător pentru că nici ANAF nu va fi pregătit pentru el, nici mulți contribuabili.

Ca un compromis, aplicarea sistemului ar putea fi amânată, sau aplicabilitatea sa să fie restrânsă la anumite sectoare de activitate. Dar și în acest caz cineva va trebui să își asume răspunderea pentru eșec.

Pe lângă asta am serioase dubii că actualul sistem nu necesită aprobare de la Comisia Europeană, opinie pe care o văd împărtășită și de alți oameni de taxe. Dacă sistemul va fi aplicat și apoi vine Comisia și spune că nu e ok, deschide procedură de infringement și ne spune să îl eliminăm, cine își va asuma răspunderea?

Concluzii

Din punctul meu de vedere sistemul de plăți defalcate de TVA poate reprezenta o soluție (din mai multe) în problema recuperării banilor datorați către bugetul de stat.  În același timp însă consider că sistemul ar trebui aplicat doar acelor contribuabili care nu își plătesc la timp, în mod repetat, obligațiile de TVA sau în acele sectoare de activitate unde există mari probleme în a colecta sumele declarate.

Ce îmi e foarte clar însă e că sistemul de plăți de TVA defalcate NU este o soluție pentru problema evaziunii fiscale pentru că evazioniștii nu își declară pur și simplu obligațiile așa că aplicarea sistemului acesta nu îi afectează cu nimic.

Aș spune mai de grabă că se urmărește obținerea unor venituri suplimentare pe termen scurt și nu se urmărește neapărat o strategie coerentă de creștere a nivelului de conformare voluntară.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




Factual.ro o mai dă și în bară

Și ăsta e unul dintre motivele pentru care e important să vă mențineți o atitudine critică ori de câte ori citiți chestii pe net, pentru că și sursele pe care le considerați ”de încredere” o pot da în bară. Dar haideți mai întâi să vă spun despre ce e vorba:

Factual.ro, un site de factcheeking a analizat o declarație a actualului șef ANAF și a ajuns la concluzia că e falsă. Declarația în cauză era următoarea (boldul îmi aparține):

În momentul de față sistemul IT al ANAF e învechit, avem servere din 1999, în ultimii ani nu s-a facut nicio investiție (…). Anii precedenți au existat sume pentru a investi în sistemul informatic, dar nu s-a luat nicio decizie. Sunt folosiți doar 3% din banii destinați investițiilor.

Ce fac cei de la Factual? Ei bine, se uită pe site-ul e-licitație.ro, analizează achizițiile de software și hardware ale ANAF și, pentru că ele există, trag concluzia că afirmația de mai sus e falsă:

Afirmațiile lui Bogdan Stan cu privire la faptul că în ultimii ani nu s-ar fi făcut nicio investiție la ANAF în ceea ce privește dotările hardware și software sunt false – între anii 2014-2016 au fost atribuite contracte de peste 200 de milioane de lei. 

Ei bine, oamenii au făcut o greșeală pe care o văd la mulți jurnaliști: încredere prea mare în propriile abilități și superficialitate. De ce spun asta? Pentru că dacă ar fi întrebat pe cineva care știe cum funcționează ANAF-ul ar fi aflat de RAMP, de diferența între investiții și mentenanță, de diferența între licență și acces la EMCS sau AEOI și altele. Concluzia celor de la Factual e greșită, dar nu asta e problema ci felul în care greșesc:

Diferența între investiție și mentenanță

Credeam că e o chestie clară că un sistem informatic nu e o bucată de piatră. Pentru a funcționa are nevoie de mentenanță constantă, are nevoie de licențe reînnoite, oameni care să facă verifică ale sistemelor și așa mai departe. Dacă vă uitați pe lista de licitații înșiruită de Factual, veți vedea că multe dintre ele sunt de mentenanță ori reparații:

Adunând sumele de mai sus ajungem la un total de 184,7 milioane RON din 200 milioane, adică 92%, bani care se duc doar pe mentenanță și reparații.

Raportări externe și baze de date terțe

Între cheltuielile de mai sus se pot vedea și situații în care s-au alocat bani pentru conectarea ANAF la baze de date ale unor terți sau raportări către alte state membre ale Uniunii:

  • EMCS –  Excise Movement and Control System e un sistem al Uniunii Europene de raportare în timp real a produselor accizabile. Ce vedeți mai jos sunt lucrări de mentenanță pentru sistemul prin care ANAF se conectează și raportează informațiile astea în EMCS. Nu e nici o investiție acolo. Suma totală: 11,9 milioane RON

  • AEOI – Automatic Exchange of Information e un mecanism de schimb de informații dezvoltat de mai multe state sub îndrumarea OECD. Mecanismul acesta e de fapt un software prin care statele participante își transmit unul altuia informații fiscale. Ce vedeți mai jos sunt servicii pentru conectare la sistemul acesta. Nu e investiție cât e mai degrabă obligație de conectare ca urmare a semnării unor acorduri internaționale. Încă 1,5 milioane RON aici.

  • Acces la baza de date Orbis – Asta e o bază de date cu informații financiare despre firme de pe întreg globul. Informațiile respective sunt foloste de către ANAF pentru a calcula profitabilitatea în cazul companiilor multinaționale. Nu e o investiție ci o cheltuială cu licența plătită de ANAF pentru a folosi acea bază de date. 1,8 milioane RON și aici.

Are rost să mai spun că în listă mai sunt și alte cheltuieli mai mici cu servicii de tip suport, adică tot mentenanță?

Adunați voi cifrele de mai sus și vedeți cum acoperiți aproape în întregime suma aia fabuloasă.

Concluzia

Cea mai mare parte dintre serviciile din tabelul Factual sunt servicii de mentenanță, reparații sau licențe ori servicii de conectare la mecanisme de raportare necesare ANAF.

Nimic din ce lista de mai sus nu se califică drept investiție, chestie de care își puteau da seama fără să știe taxe. Dacă făceau un pic de efort, în maxim 30 de minute ar fi înțeles ce înseamnă EMCS, M1SS, AEOI și alte chestii de prin listă. Au preferat să își bage picioarele și a ieșit o analiză superficială și…mai grav…greșită.

Da, concluzia e greșită, tipul ăla de la ANAF spunea adevărul, ANAF stă foarte prost la capitolul investiții! 

Iar cei de la Factual puteau să își dea seama de treaba asta, dacă erau serioși, și analizând documentația Băncii Mondiale referitoare la programul de modernizare a ANAF numit RAMP. Ultimul raport este extrem de critic la adresa ANAF și spune foarte clar că ANAF a reușit să tragă doar 16,7% din banii alocați deși programul a început în 2013.

Morala poveștii e că nu trebuie plecat de la prezumția că orice persoană numită de PSD minte și un site de factchecking ar trebui să verifice cu atenție informațiile pe care le folosește.

 




Impozitul pe gospodărie intră încet, dar sigur în neființă

Guvernul Grindeanu sau PSD (nu îmi e foarte clar cine conduce țara) a dat cu capul de tavan și a realizat că nu are de unde scoate 35,000 de consultanți fiscali. Ce surpriză, nu e ca și când toată lumea ar fi zis asta.

Așa că Ministrul finanțelor, Viorel Ștefan a ieșit zilele astea și a declarat că:

Implementarea noului impozit pe venitul global se va desfasura in doua sau trei etape, prima etapa urmand sa inceapa de la 1 ianuarie 2018, in conditiile in care rolul consultantilor fiscali ar putea fi luat de un sistem informatic

Despre sistemul informatic, ministrul zice că ar exista resursele informatice și astăzi, dar s-ar afla prin diverse locuri.

Ceea ce ar fi trebuit sa faca acesti consultantii fiscali, se poate rezolva folosind resursele informatice care se regasesc astazi in diverse institutii ale statului, in administratia centrala sau locala, daca suntem in stare sa le integram intr-o aplicatie informatica. Daca reusim, vom avea tot ceea ce ar fi trebuit sa contina declaratiile fiscale (…). Cred ca este o solutie mai ieftina, mai buna, mai moderna

Hai să o mai zic odată, ANAF nu are infrastructura informatică necesară pentru a face față la depunerea de declarații de către 8-9 milioane de gospodării. Abia face față acum, când are doar companiile pe cap. Sistemul informatic al ANAF ar fi trebuit modernizat acum multă vreme prin niște granturi ale Băncii Mondiale, dar nu s-a mai întâmplat nimic. Cu ocazia asta poate își aduce aminte cineva și scoate propunerea de la naftalină.

Totuși, chiar și cu sistemul infomatic minune, globalizarea efectivă a veniturilor (adică partea aia cu adunatul veniturilor) va începe aparent abia din 2019 însă…atenție aici!… fara a se elimina retinerea la sursa a celor de natura salariala. 

Ce înseamnă asta? Înseamnă că angajații nu vor primii toți banii de la angajator, urmând ca ei să își plătească singura impozitul, ci tot angajatorii vor face asta. Din nou, am atras atenția că a te baza pe oameni să își plătească singuri impozitele e sinucidere fiscală.

Aștept în continuare ca subiectul impozitul pe gospodărie să fie abandonat și să nu își mai aducă aminte nimeni de el decât în următoarea campanie electorală.

În concluzie Ministerul:

  • renunță la ideea de a folosi 35,000 de consultanți
  • renunță la ideea de a lăsa plata impozitelor în sarcina salariaților
  • amână aplicarea impozitului cel puțin până în 2019

Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Impozitul pe gospodării îi va îmbogății pe cei deja bogați

Am mai scris despre impozitului pe gospodărie, minim 12 miliarde de euro gaură în buget și multe necunoscute. Pe lângă toate neajunsurile semnalate până acum putem adăugă încă o problemă cu impozitul pe gospodărie:

Impozitul pe gospodărie îi favorizează pe cei bogați și asta nu ar trebui să mire pe nimeni

 În fond vorbim despre PSD, partidul cu cele mai agresive tăieri de taxe din istoria post decembristă. De ce ne-ar mira faptul că iau măsuri care îi dezavantajează pe cei săraci și bagă bani în buzunar celor bogați, nu?

Nu vrea să fiu înțeles greșit, un sistem de impozitare echitabil trebuie să ofere posibilitatea de a deduce anumite cheltuieli, dar sistemul deducerilor, așa cum e gândit acum, îi va favoriza pe cei bogați. Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor și consultant fiscal a făcut un calcul al noului impozit pe gospodărie bazat pe veniturile sale obținute în 2015 și l-a calculat cu impozitul efectiv plătit în acea perioadă.

Concluzia, deloc surprinzătoare e că noul sistem de impozitare i-ar reduce impozitele plătite către stat într-un an cu 54%, de la 309.300 RON la 167.000 RON.

Asta se întâmplă în primul rând pentru că impozitul se reduce de la 16% la 10%. Apoi ar mai fi de luat în calcul și faptul că, pe lângă venitul neimpozabil de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană) se mai acordă și o posibilitatea de a deduce cheltuieli de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană).

Dar știi ce? Cei cu salariul minim pe economie probabil nu se vor mai încadra pentru nici o deducere pentru că nu vor mai plăti impozit. Cei care au însă venituri mari (cum e cazul de mai sus), vor putea deduce cheltuieli de minim 2.000 RON pe lună. Și nu orice fel de cheltuieli. Iată lista propusă:

a) contribuția de asigurări sociale și contributia de asigurări sociale de sănătate datorate și plătite de către persoanele fizice în baza art. 148 si 170 din Codul fiscal;

b) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească nivelul unui salariu minim pentru un muncitor necalificat pe gospodărie

c) fonduri de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare sau cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;

d) prime de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament;

e) asigurările obligatorii pentru casa și masina (RCA).

f) programe educationale si recreere pentru copiii aflati in intretinere: gradinite particulare, programe tip before/after school, taxe școlare, tabere sau excursii școlare, cursuri: limbi straine, arte, sport, cursuri de pregatire tip meditatii;

g) alimentarea contului pentru educaţie permanentă, înființat în baza Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale;

h) activități educaționale pentru tineri/adulți (ex. taxe școlare, etc)

i) activitati sportive pentru adulti (ex. abonamente sala fitness, gimnastica, dans, alte activitati sportive);

j) achizitii de carti si produse de papetarie;

k) activitati culturale (ex: bilete/abonamente la teatru, cinema, spectacole);

l) servicii balneo-climaterice, fiziterapeutice, kinetoterapeutice;

m) medicamente pentru boli cronice si grave;

n) întreținere și reparații gospodărie;

m) susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.

Se oferă deducere pentru abonamentele de sală, fitness, bilete la teatru sau cinema, donații, taxe școlare, grădinițe și școli private, activități de recreere și altele. Bucuria oricărui corporatist doar că oamenii cu venituri reduse nu prea au astfel de cheltuieli. De acord, au cheltuieli cu reparații în gospodărie, dar de regulă și le cam fac singuri. Copiii oamenilor săraci merg la școală de stat, nu la școală privată și nu prea își permit abonamente la sală sau bilete la cinema.

Nu zic că nu sunt de dorit astfel de deduceri, dar stau și mă întreb dacă nu cumva ar fi mai bine să folosim acei bani pentru a ajuta săracii să nu mai fie săraci, finanțând învățământul rural, oferind bani profesorilor să predea la țară, sau plătind doctorii să meargă la țară și să aibă grijă de bunicii noștri.

În plus, nu se întreabă nimeni cât va fi nota de plată pentru paradisul fiscal din grădina carpatică? Eu am calculat minim 12 miliarde RON fără a ține cont de impactul deducerilor care e mai greu de cuantificat.

Cine va controla sumele declarate?

Pe de o parte angajatorii vor declara în continuare în REVISAL câștigurile salariale ale angajaților, dar cum se vor verifica sumele menționate cu titlu de deduceri? Va trimite ANAF inspectori care să verifice zeci, sute sau mii de bonuri, chitanțe sau facturi? Se vor lua resurse importante de la combaterea evaziunii mari, aia de milioane de euro, pentru a verifica dacă familia Popescu și-a declarat corect deducerile? Hai să luăm altfel lucrurile, dacă nu se va face nici un fel de control, nu își va pune toată lumea deducerea maximă în declarație pentru că oricum nu verifică nimeni?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


ANAF nu are capacitatea de a administra acest impozit

Cu sau fără ajutorul consultanților, ANAF nu are oameni suficienți pentru a administra taxele din prezent. Pentru a te înscrie ca gospodărie trebuie să trimiți o cerere către ANAF. Asta înseamnă că ANAF va primi în jur de 8-9 milioane de cereri pe care va trebui să le procese. Cine va introduce 8-9 milioane de CNP-uri în baza de date ANAF pentru înregistrare? Cine va introduce de mână cifrele aferente impozitului ori de câte ori se va depune declarația?

Ce se întâmplă în acea perioadă, ANAF renunță la a mai face orice altceva pentru a procesa declarațiile? Chiar dacă se vor putea depune declarații în format electronic, majoritatea românilor vor sta la ghișee în ultimele 2-3 zile pentru că așa suntem învățați.

Nu înțeleg de ce guvernul insistă la faza cu consultanții

Nu există 35,000 de consultanți și nici nu se va putea ajunge la un număr apropiat prea curând. Sunt 4.121 consultanți activi în momentul de față. Și mulți dintre ei nu vor vrea să își asume răspunderea pentru niște deduceri care presupun parcurgerea a zeci, sute sau mii de chitanțe, bonuri fiscale ori facturi. Alternativa ar fi să nu fie ținuți răspunzători pentru completarea declarației, situație în care consultantul nu mai e consultant, e doar o persoană care completează declarația fără să își bată capul cu ce scrie efectiv acolo.

Contribuabilul trebuie să își plătească impozitul

Asta e o aberație pentru că oamenii nu vor plăti întotdeauna banii datorați. Abia aștept reportajele lacrimogene cu săraca familie care e executată silit pentru că nu a plătit statului 100 de RON. Ni se va explica cum au cumpărat o mașină sau un apartament sau altceva și acum nu mai au bani de taxe. Apoi va veni Dragnea, Grindeanu sau altcineva și va da un OUG prin care va șterge cu buretele zeci sau sute de milioane de euro taxe neplătite pentru că e an electoral.




12 miliarde RON impactul impozitului pe gospodărie

Pe scurt lucrurile stau cam așa:

  • Din puținele declarațiile din presă și câteva cifre aruncate aiurea rezultă un impact bugetar de 12 miliarde RON (44% din veniturile din 2016).
  • ANAF nu poate să se ocupe de chestia asta deci se vor ocupa consultanții. Doar că nu avem 35.000 de consultanți în România.
  • Vom avea deduceri.

Varianta mai lungă ar fi următoarea și se bazează pe declarațiile făcute la Sinteza zilei

Impactul bugetar e uriaș

Impozitul va fi de 0% pentru venituri sub 2.000 RON sau 10% dacă depășesc valoarea asta și se va aplica asupra veniturilor gospodăriei. Gospodăria nu e definită, dar probabil va fi orientată în jurul familiei tradiționale, aia constituită din soț și soție. Două persoane care sunt impozitate în prezent cu 16% vor fi impozitate la comun cu 10%.

Două persoane care câștigă minimul pe economie (1.450 RON), în prezent, plătesc impozit pe venit de 292 RON (146 RON x 2 persoane). Nu e clar cum se va calcula noul impozit, dar dacă nu se va schimba nimic în legislație, se va impozita cu 10% diferența între 2.900 RON și 2.000 RON. Ar rezulta un impozit de 72 RON. Statul pierde 220 RON.

Asta va duce la o scădere drastică a veniturilor la buget pentru că 40% dintre salariații români (2,4 milioane de salariați) câștigau minimul pe economie în 2015. Hai să presupunem că toți cei 2,4 milioane sunt căsătoriți. Asta înseamnă 220 RON x 1,2 milioane gospodării. Într-un an bugetul ar pierde 3,2 miliarde RON doar de la gospodăriile care câștigă salariul minim.

Salariul mediu brut era în decembrie 2016 de 3.257 RON. În prezent două persoane care câștigă salarium mediu pe economie plătesc 870 RON impozit pe profit (435 RON x 2 persoane). După noul sistem acea gospodărie ar plăti 377 RON impozit, rezultând o pierdere pentru bugetul de stat de 493 RON pe gospodărie. Sunt 5,45 milioane de salariați, din care 2,4 milioane câștigă minimul pe economie. Rămân 3 milioane de salariați, adică aproximativ 1,5 milioane de gospodării. 493 RON x 1,5 milioane înseamnă 8,8 miliarde RON într-un an.

Adăugând cele 3,2 miliarde de mai sus obținem un total de 12 miliarde RON pierduți de buget prin aplicarea noului impozit. În 2016 încasările la bugetul de stat din impozit pe venit au fost de 27,7 miliar RON. Ar rezulta o diminuare a încasărilor cu 44% și asta fără să țin cont de deduceri.

Atenție însă, calculele mele se bazează pe ipoteza că impozitul pe gospodărie se va calcula la fel ca impozitul pe venit. Și pentru că nu am acces la cifre exacte am folosit doar salariul minim și salariul mediu în calculele mele.

Vom avea deduceri pe bază de bon fiscal

Pe scurt se va acorda deducere pentru copii: 1.600 RON / an / copil pentru familii cu venituri sub 5.000 RON, 1.200 RON / copil / an pentru familii cu venituri între 5.000 RON și 8.000 RON și nimic pentru cei peste 8.000 RON (chiaburii dracu).

Aici nu zic nimic de rău, pentru că mi se pare ok. Și nu am nimic împotriva deducerii pe bază de bon fiscal, e perfect rezonabil pentru că va încuraja pe oricine să ceară bonuri.

ANAF nu are capacitatea de a administra acest impozit

Spun chestia asta ori de câte ori apare câte o discuție despre taxe noi: ANAF nu mai face față unor alte impozite și taxe noi. Nu au angajați suficienți, nu au servere suficiente, dar toate guvernele vor bani mai mulți. PSD știe chestia asta așa că a venit cu propunerea ca impozitul să fie administrat de consultanți fiscali. S-a vehiculat numărul de 35.000 de consultanți fiscali necesari. Doar că…nu sunt 35.000 de consultanți fiscali în România. În momentul de față Camera Consultanților Fiscali numără exact 4.121 membrii activi. Nu se știe de unde vor veni restul de 31.000 de oameni, poate de la Fisc, deși asta ar paraliza activitatea ANAF de tot. Aaa…și apropo, mulți dintre acei consultanți fiscali nu vor avea chef să lucreze pentru statul român care de multe ori uită să plătească.

Cea mai mare aberație e însă asta:

Acest consultant fiscal va plati si impozitele in numele acelei gospodarii, asa ca se vor reduce costurile

Consultantul fiscal nu va plăti niciodată impozitele. Nimeni nu vrea să fie făcut răspunzător pentru plata altora. De ce și-ar asuma un consultant o plată pentru o familie pe care nu o cunoaște. Dacă familia nu are bani să plătească atunci ce se întâmplă? Plătește consultantul și rămâne să își recupereze datoria de la contribuabil? NIMENI nu va accepta să facă asta. Oamenii care au propus chestia asta nu au nici cea mai vagă idee cum funcționează taxele!

La final niște sfaturi:

  1. Feteleor, dacă sunteți singure și cu carieră, căutați pe unul sărac, dar cu deducere mare.
  2. Băieți, dragobetele sărută fetele…care diminuează impozitul de plată. Abia acum înțeleg de ce toți ăia din telenovele își luau cameriste sărace de nevastă.
  3. Faceți copii / adoptați copii / cumpărați copii dacă vreți deduceri mari. Acum înțeleg de ce Angelina adopta câte un plod după fiecare film.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]