1

PNL a ratat o ocazie istorică la alegerile parlamentare

Alegerile parlamentare din 2020 vor rămâne cunoscute probabil în istoria PNL drept alegerile în care au ratat o șansă istorică.

Politica românească e una a oamenilor înfometați, iar strategiile pe termen lung par să lipsească de la marile partide. Așa că nu e de mirare că PNL s-a grăbit să intre la guvernare în ciuda faptului că lucrurile nu arătau bine pentru ei nici înainte de pandemie nici după ce devenise clar că pandemia e o problemă.

De ce intrarea la guvernare a fost o idee proastă

Imediat după alegerile prezidențiale cei de la PNL erau foarte încrezători în faptul că vor putea da jos guvernul PSD și vor reuși să forțeze alegeri anticipate. Popularitatea președintelui și imaginea șifonată a PSD (Dăncilă – Dragnea) au contribuit la ideea că PSD e slab și va pica la o moțiune de cenzură, deschizând calea pentru alegeri anticipate.

Mulți oameni erau de acord cu asta și împingeau ideea că acela era momentul perfect pentru alegeri anticipate. Pentru a justifica chestia asta, publicului s-a spus că PSD nu mai este reprezentativ pentru alegerile votanților având în vedere că la alegerile europarlamentare și cele prezidențiale scosese scoruri slabe. Evident că ideea asta era o prostie, la prezidențiale se votează omul, nu partidul iar la europarlamentare s-au votat oameni care să meargă în Parlamentul European.

Dar la PNL era foamete de putere mult prea mare pentru a mai ignora consecințele. Așa că PNL mers pe moțiunea de cenzură iar Guvernul PSD-Dăncilă a picat. Asta demonstra că PNL poate forța alegerile anticipate, nu?

Nu, de fapt PNL a picat în capcana de la ciclul anterior de alegeri: a dat voie PSD să se regrupeze în opoziție în anul anterior alegerilor, dar păstrând controlul asupra Parlamentului pentru a bloca orice tentativă de alegeri anticipate. Dacă citiți știrile de dinainte de pandemie se vede destul de clar că șansele PNL de a organiza alegeri anticipate au fost spre zero în permanență. Scriam asta într-un articol din octombrie 2019:

Pe termen scurt nu văd ca alții PSD dizolvat. PSD se poate retrage acum în opoziție dacă vrea și de acolo să dea în cine o vrea să ia puterea. E suficient să lase PNL și Pro România să încerce să guverneze și să le pună piedici pe unde pot. Ar putea practic să șicaneze Pro România așa cum o făceau și ei până acum.

Ludovic Orban însă și echipa lui nu au mai avut răbdare, tentația pe termen scurt era mult prea mare pentru a se gândi la consecințele pe termen lung. Ca să fim corecți față de Ludovic Orban, e posibil ca acesta să fi pierdut șefia PNL dacă nu intra la Guvernare. Tot din articolul din octombrie 2019:

Moțiunea nu ar fi trecut și fără largul concurs al lui Ludovic Orban, omul care are nevoie disperată de o victorie politică pentru a rămâne relevant. Băiatul ăla de la televizor îi suflă în ceafă și știe că un pas greșit îl poate costa conducerea partidului. Și din păcate nu are mare lucru cu care să se mândrească în anii ăștia de politică.

Pentru PNL ar fi fost o idee mult mai bună să lase Guvernul Dăncilă în continuare în picioare. PSD cu Dăncilă ar fi fost un sac de box bun în care PNL putea să lovească fără să îi fie teamă că va păți ceva.

Moțiunea putea fi servită în martie 2020 atunci când și anticipatele erau o posibilitate. Dar probabil că Ludovic Orban a simțit că nu va prinde martie 2020.

Ce predicții făceam atunci? Iată:

Da, vor fi la butoane și vor putea asigura resurse pentru primarii lor la alegerile locale. Dar riscă să piardă din scorul electoral la alegerile parlamentare. De ce? Pentru că va propune oameni precum Florin Cîțu la Finanțe. Iar dacă vă uitați ce propuneri are Florin Cîțu veți înțelege că Guvernul PSD – Dăncilă era prudent pe lângă ideile dânsului.

Vor fi multe greșeli și multe controverse pentru PNL dacă va intra la guvernare. Iar electoratul urban bogat nu îi va ierta. Bugetarii, la rândul lor, se vor încolo în spatele Pro-România pentru a fi protejați de PNL și USR.

Nu am anticipat în octombrie 2019 apariția pandemiei și gafele monumentale făcute de PNL ca urmare a acesteia. Dar cred că îmi poate fi iertată scăparea asta, nu?

Ce a făcut PNL la guvernare?

Ce a urmat ați trăit și văzut și voi:

Și culmea culmilor, atunci când Guvernul Orban a picat, piața a reacționat pozitiv la vestea asta. Și da, sunt multe altele pe care nu le-am inclus.

Bun, cum s-a tradus treaba asta în scorul electoral? Păi cum era de așteptat: foarte rău, PNL a căzut la 25%.

Cine sunt vinovații pentru această cădere?

În primul rând cei de la PNL evident. Ludovic Orban probabil poartă principala vină pentru scorul dezastruos pentru că el e cel care a condus acest Guvern.

Faptul că Ludovic Orban a fost surprins de vreo 2 ori fără mască în timp ce românii plăteau bani grei amenzi nu a ajutat. Nici faptul că și alți miniștrii, inclusiv cel al sănătății au făcut fix același lucru nu a ajutat.

Pe lista vinovaților pentru scorul slab îl putem adăuga și pe Lucian Bode, ministru al transporturilor în 2020, care se afla într-o mașină care a provocat un accident pentru că intrase într-o depășire ilegală. Deși e destul de clar că șoferul nu ar fi făcut asta dacă nu i se spunea să o facă, ministrul a zis că el dormea pe bancheta din spate și nu știa ce se întâmplă. Evident că nu și-a dat demisia. Evident că va fi nominalizat în noul guvern, zvonurile fiind că va fi propus pentru Ministerul Internelor.

Și să nu îl uităm pe Florin Cîțu, cel care a fost responsabil pentru majoritatea bâlbâielilor economice de mai sus și despre care am scris de prea multe ori ca să mă mai repet pe aici.

Apoi a mai fost Klaus Iohannis evident, cel care a reușit de unul singur să ridice scorul electoral al PSD și să îl scadă pe cel al PNL cu câteva puncte procentual. Intervențiile sale deveniseră doar un șir lung și plictisitor de discursuri pe aceeași temă: PSD e de vină pentru orice, deși guvernul PNL conducea țara de mai bine de 1 an de zile.

Ce s-a întâmplat cu cei vinovați?

Într-un partid care își urmărește interesul pe termen mediu și lung ar fi de așteptat ca oamenii care au tras scorul în jos să nu se regăsească în rândul celor care urmează să conducă țara încă 4 ani. Se aplică asta la PNL?

Păi să vedem: Orban a făcut un pas înapoi sau în lateral, nu îmi dau seama. Inițial fusese înapoi, apoi s-au cramponat oamenii în discuții până a devenit de fapt un pas în lateral el fiind șef al Camerei Deputaților în noul aranjament al coaliției de guvernare.

Florin Cîțu a făcut pasul de la Finanțe la postul de Prim Ministru. O fi promovare? Dacă da, atunci nu îmi e clar pentru ce anume, din moment ce moștenirea lui la Ministerul Finanțelor nu e chiar una grozavă. Sau poate l-au scos de acolo pentru că urma să se spargă balonul și imaginea lui? Cert e că nu doar că nu a fost împins în spate ci e aruncat și mai în față.

Lucian Bode, cel cu accidentul a trecut de la Transporturi la Ministerul de Interne. Aparent omul e calificat pentru ambele. Faptul că a tras în jos imaginea partidului pare să fi fost irelevant.

Oamenii care par să fi afectat cel mai rău imaginea partidului în ultimele luni se regăsesc în continuare în structurile de putere ale României: Orban e tot șef al PNL, Iohannis e președinte, Cîțu e prim-ministru, Bode e la Interne.

Paradoxal însă au dispărut toți ceilalți, în ciuda faptului că nu au afectat atât de tare imaginea partidului. Și colac peste pupăză la Ministerul Educației a ajuns un tip care a fost în alte trei partide înainte de a ajunge la PNL, dar pentru care Orban a garantat.

Ce spune asta despre perspectivele PNL? 

Dacă PNL a performat prost până acum, nu mă aștept să înceapă să performeze bine de acum înainte având în vedere că aceeași echipă pare să se fi instalat la conducere și acum.

Echipa PNL de acum pare să se agațe de putere printr-un fir destul de subțire și cred că mai toată lumea de prin partid și din afara lui înțelege asta. În cadrul negocierilor cu UDMR și USR, PNL a cedat Ministerul Dezvoltării către UDMR. Transporturile și Sănătatea, alte două ministere grele au mers la USR plus Fondurile Europene, un minister care va deveni cheie în următorii 4 ani dacă UE dă drumul la bani așa cum e planul în momentul de față. În orice coaliție politică trebuie să cedezi ministere importante, dar vorbim de 4 ministere grele care au ajuns la partidele junior ale coaliției.

Așadar echipa PNL, care a dus partidul de la 40-45% la 25% în mai puțin de 1 an, a ajuns să negocieze viitorul guvern și a pierdut 4 ministere mari, din care 2 cheie pentru alocarea de fonduri către primarii PNL (Ministerul Dezvoltării și cel al Fondurilor Europene).

Nu îmi e foarte clar care e planul PNL în privința următorilor ani de guvernare sau dacă există un astfel de plan.

E destul de clar că actuala echipă a PNL abia se ține de scaun și la un vânt ceva mai zdravăn s-ar putea să pice. Contestatarii sunt în interiorul PNL (aripa Transilvania-Sighirtău-Rareș Bogdan aparent), în Parlament (PSD îi va toca mărunt pentru orice greșeală), dar și în interiorul coaliției, acolo unde USR probabil va intra în conflict cu PNL pe diverse chestii.

La ce să ne așteptăm? 

Sunt multe paralele care pot fi făcute între Dragnea și Ludovic Orban. Și unul și celălalt (din motive diferite) nu au putut conduce guvernul ca prim-ministru. Așa că în cazul lui Dragnea / PSD s-a ajuns la situația paradoxală în care deși avea majoritate parlamentară:

  • PSD își dădea jos propriul Guvern când acesta fusese preluat de un pol de putere diferit de cel al șefului de partid
  • S-au schimbat foarte des miniștrii din guvernele PSD.

Vom asista la ceva similar cu PNL? Haideți să vedem, credeți că sunt șanse ca prim-ministrul Cîțu să încerce să creeze un nou pol de putere în jurul său, poate chiar cu susținerea președintelui Klaus Iohannis? Logica politică spune că ăsta e un scenariu plauzibil.

În cazul acesta credeți că Ludovic Orban ar putea încerca să își dea jos propriul partid? Nu e exclus, dar de data asta căderea guvernului ar antrena și miniștrii USR. Orban ar putea negocia cu Barna / Cioloș ca noul guvern să păstreze structura anterioară, dar chestia asta nu ar fi ușor de digerat pentru USR. Cred că asta ar fi o opțiune nucleară și cu șanse mai mici să se întâmple. O mențiune aici însă: Barna e într-o situație similară cu Orban. Nu prea are realizări importante de când e politician și are mulți contestatari în partid. S-ar putea înțelege cu Orban destul de bine și să meargă pe o idee similară pentru a putea să își cumpere liniștea, dar aici e altă poveste.

Ceea ce mi se pare însă mai probabil e să vedem o remaniere guvernamentală după 1 an de zile. Liniștea în partid se poate cumpăra cu funcții iar Orban știe asta. Așadar, similar cu ce am văzut la guvernul PSD în 2016-2019 am putea asista la schimbări dese de miniștrii și secretari de stat pentru că Orban va încerca să cumpere liniștea din partid. Aici ar fi o diferență față de situația PSD din ciclul anterior: Dragnea era un deal-maker în PSD. El era genul de personaj care știa să negocieze și să își dea seama ce vor oamenii la schimb pentru loialitate. Nu sunt sigur că Orban e atât de priceput cum era Dragnea în privința asta. Orban s-ar putea să nu fie atât de bun în a sesiza de unde vine neliniștea în partid și să cumpere rapid loialitatea oamenilor cheie.

Bineînțeles că tot ce am scris mai sus poate deveni irelevant dacă Orban pierde funcția de șef al partidului printr-un puci bine organizat.

Așadar, cred că urmează niște ani tumultuoși pentru PNL. Și ca să fie lucrurile și mai nasoale pentru ei, partidul trebuie să se pregătească și pentru anul 2024. Așa cum scriam și în analiza despre PSD anul 2024 va fi foarte important pentru că oferă partidelor posibilitatea de a câștiga tripleta:

  • alegeri locale
  • alegeri parlamentare
  • alegeri prezidențiale

Pe plan european ar mai fi și alegerile europarlamentare, tot în 2024. Știu că 2024 poate părea departe, dar dacă am învățat ceva din ultimele câteva cicluri electorale e că anul anterior alegerilor parlamentare e foarte instabil. Dacă vă gândiți la ultimele 3 cicluri electorale, toate au avut guverne slabe, lipsite de suport parlamentar. Ca și în trecut vor fi probabil parlamentari PNL care se vor muta la PSD sau vor vota cu PSD pentru a-și da jos propriul guvern în 2024.

Realist vorbind, PNL are probabil 3 ani de guvernare din 4, 2024 fiind probabil condus de un guvern slab sau tehnocrat. Din acești 3 ani de guvernare probabil cel puțin 1 an va reveni guvernului Cîțu. De ce? Pentru că felul în care guvernul a gestionat situația economică în pandemie a lăsat mult de dorit. Toate guvernele au cheltuit mult în pandemie, dar guvernul PNL și-a sabotat singur încasările la buget și a preferat finanțarea economiei prin bănci, nu prin bani moca de la UE.

Așadar, urmează niște ani în care deficitul bugetar trebuie adus sub 3%. Un guvern bun va crește încasările la buget printr-o politică de taxare suplimentară a celor care au beneficiat de pe urma actualei pandemii și va stimula cererea odată încheiată pandemia. Dar chestiile astea două sunt contrare filozofiei actualului prim-ministru. Așa că sunt șanse mai mari să vedem măsuri economice țintite spre ofertă (adică spre firme), corelate cu măsuri de restrângere a cererii. Dacă se va întâmpla asta, creșterea economică va fi anemică iar nemulțumirile poporului vor crește.

Cel mai probabil chestia asta va fi acompaniată de multe bâlbe ale miniștrilor, dată fiind lipsa lor de experiență. Dacă adăugați și posibila vânzoleală cu miniștrii și secretari de stat despre care scriam mai sus, atunci e clar că nu vom avea parte de un guvern foarte popular.

Ce ar fi fost dacă?

În loc de încheiere haideți să ne gândim cum ar fi decurs lucrurile dacă Orban nu ar fi împins PNL la guvernare:

  • Pe fondul intrării în ultimul an de guvernare majoritatea PSD ar fi început să se destrame. PNL ar fi putut încă de la final de 2019 să negocieze cu diverși parlamentari PSD să voteze punctual cu PNL pe diverse chestii în parlament. PNL ar fi lăsat guvernul Dăncilă la guvernare însă ar fi sancționat din parlament orice fel de măsură nepopulară. Cu sprijinul unor parlamentari PSD, Pro-România și USR ar fi amenințat cu moțiunea de cenzură la orice colț, fără a duce la capăt amenințarea însă. Practicând politică de gherilă din opoziție, PNL ar fi urmărit conservarea avantajului de 40%+ din sondaje.
  • Odată cu declanșarea pandemiei PNL s-ar fi asigurat că nimeni nu dă jos guvernul Dăncilă, lăsând PSD să gestioneze situația. Probabil același Arafat ar fi fost la televizor cu o abordare similare celei avute de PNL. Pe fondul a aproximativ 10,000 de morți din coronavirus, rețelele sociale ar fi pus și termenul ”ucigaș” lângă cel de ”corupt” și PSD. Influencerii ar fi zis cum PSD chiar e ”ciuma roșie” pentru România și cum PSD și corupția omoară la propriu români.
  • Pe fondul acestor probleme și a luptelor interne din PSD, partidul ar fi fost la un pas de destrămare sau de a fi preluat de Ponta sub o formă sau alta.
  • Alegerile parlamentare, indiferent când ar fi avut loc ar fi văzut PSD probabil undeva la 15% iar PNL la 40%+.
  • Având un scor solid în spate, PNL și-ar fi permis să negocieze de pe poziții de forță cu USR componența viitorului partid. Pe de o parte, dacă USR ar fi scos un scor bun, doar PNL și USR ar fi avut o majoritate confortabilă care să le permită să stea liniștiți în următorii ani. Pe de altă parte, PNL ar fi putut să amenințe USR că dacă nu le convine ce li se oferă, atunci PNL poate apela la UDMR plus minorități și să conducă România fără USR.
  • De la adăpostul unei majorități confortabile și cu un PSD în degringoladă, PNL ar fi putut defila prin politica românească în următorii 3-4 ani.

Și totuși PNL a renunțat la treaba de mai sus pentru că Ludovic Orban a vrut funcția de prim-ministru în 2019. Ar fi rezistat el la cârma PNL până la final de 2020 ca să se bucure de strategia de mai sus? Greu de spus, dar ar fi meritat riscul dacă e să mă întrebați pe mine. În loc de asta, a prins funcția dorită timp de 1 an și câteva luni, timp în care a avut parte de un Parlament ostil și o pandemie plus o recesiune economică.

Vă las în încheiere cu o glumă politică surprinzător de bună de la Dezarticulat:

https://www.facebook.com/dezarticulat/posts/3384647048327815

 




Câteva observații despre PSD după alegerile parlamentare

Vin și eu la spartul târgului cu niște observații legate de alegerile parlamentare. Nu sunt analist politic așa că luați ce spun cu o doză de scepticism și faceți și voi propriile verificări înainte de a trage concluzii.

E încă devreme pentru a vorbi de alianțe politice și viitor, iar lucrurile se mișcă repede așa că verificați data publicării articolului înainte de a mă lua la 13-14 că am zis vreo chestie incorectă.

Acestea fiind spuse haideți să vedem ce mi-a rămas mie în cap după alegerile astea.

PSD rămâne numărul 1 în România

Încă odată PSD demonstrează celorlalți cum arată un partid bine organizat. Dacă aș fi de la PNL sau USR aș analiza la sânge ce a făcut PSD de la plecarea lui Dragnea și aș lua notiție pentru că rezultatul acesta e remarcabil. PSD era dat în sondaje pe la 20%, dar a reușit să ia 29,5% din voturi (la momentul la care scriu asta nu s-a terminat numărătoarea).

Haideți să ne imaginăm o istorie alternativă a ultimilor 4 ani. Dragnea nu ajunge șef al PSD și nu încearcă manevrele alea de au scos sute de mii de oameni în stradă. PSD guvernează normal, cu scandaluri, dar în limitele politicii românești. Economia merge bine, dar partidul se erodează normal. Haideți să presupunem că nu aveam nici Covid și lucrurile decurg normal. Ce scor ar fi scos PSD în contextul acesta? Probabil tot undeva spre 30 – 35% deși mai aproape de 30% cel mai probabil. Mă bazez când spun asta pe un raport din ianuarie 2020 făcut chiar de PSD care spune:

Partidul are peste jumătate din primarii României, dar acest lucru nu garantează obținerea unui scor de 35% la nivel național, chiar și unul de 25% fiind – după cum a dovedit anul 2019 – dificil de atins.

Știu că vor spune unii că istoric prezența mică la vot ajută PSD pentru că au votanți mai disciplinați. Nu știu dacă e cazul și de data asta având în vedere că PSD a pierdut foarte multe voturi tura asta de alegeri (circa 1,5 milioane de voturi) iar scorul de acum e în linie cu scorul lor istoric. De asemenea, o comparație cu numărul de votanți din 2016 nu e neapărat corectă pentru că rezultatul din 2016 e mai mult o anomalie.

Însă trebuie subliniat că prin acest scor cei de la PSD au reușit să neutralizeze efectul negativ pe care Liviu Dragnea l-a avut asupra partidului. E adevărat, chestia asta nu ar fi fost posibilă fără gafele monumentale ale PNL și al felului în care aceștia au gestionat pandemia. Pe de altă parte și PSD a scos oamenii controversați din partid și a împins în spate baronii locali și ceilalți oameni mai puțin populari. A mizat apoi pe oameni considerați de public competenți din punct de vedere tehnic, cu Alexandru Rafila cap de listă, ceea ce a ajutat oarecum la spălarea imaginii lor de partid corupt (pe filiera Dragnea) și incompetent (pe filiera Dăncilă).

Nu în ultimul rând, comunicarea și programul politic propus au arătat bine. Impresia auzită în mai multă locuri e că programele lor au fost foarte realiste și bine făcute tocmai pentru că se știa că nu vor fi implementate, PSD dorind o retragere strategică în opoziție ciclul acesta electoral.

Una peste alta sunt convins că multă lume i-a votat cu mâna la nas, dar votul cu mâna la nas tot vot e.

Reformă în PSD?

Partea bună pentru PSD e că poate să facă opoziție eficient cu 30% și să reconstruiască partidul în jurul noului leadership. Ce înseamnă asta pentru PSD e greu de spus însă.

Spre exemplu, vor reuși să curețe partidul de oameni cu probleme penale? Vor vrea să facă asta? De remarcat că publicul PSD nu e neapărat fan al luptei acerbe pentru apărarea justiției. Dar perioada Dragnea a arătat că mulți oameni care votează PSD sunt sensibili la acest subiect. Cât de mulți? Păi PSD scăzuse până spre 20% deci suficient de mulți încât să conteze. Publicul mai tânăr e sensibil la lucrurile astea, deci și PSD va trebui să se adapteze și să scoată din prima linie oamenii cu probleme penale.

De amintit că PNL a avut de asemenea probleme mari în ceea ce privește politicienii săi cu dosare penale, dar a reușit să își refacă imaginea promovând niște oameni fără probleme penale. Pe același sistem e posibil și PSD să vrea să vină cu niște fețe noi și cu un trecut ceva mai curat, chestie care îi poate ajuta să câștige următoarele alegeri. Iar următoarele alegeri au o miză foarte mare pentru că în 2024 urmează o triplă provocare: alegeri locale, parlamentare și prezidențiale în același an. Cine câștigă prima tură de alegeri poate câștiga totul.

Iar PSD știe că venind din opoziție cu niște fețe noi poate deveni rapid favorit pentru câștigarea acestor alegeri. Iar primul pas este un scor decent la alegerile din 2020 care să permită actualei conduceri să înceapă reconstrucția. De fapt nu, primul pas nu e scorul decent. Primul pas a fost însușirea criticilor aduse de populație. Iar chestia asta a avut loc în ianuarie 2020 când liderii PSD au discutat lucrurile astea. Între problemele identificate atunci, una din cele mai surprinzătoare (pentru cei neavizați) e lipsa de ideologie a partidului:

Veți găsi în acest Raport mai multe referiri la nevoia de re-ideologizare a politicului, în general, și a PSD, în special. A vorbi despre moartea ideologiilor, când ceea ce trăim este contrariul, ar fi o eroare inadmisibilă din partea noastră. Pentru că posibilele drumuri pe care România va merge de aici înainte sunt determinate ideologic, chiar dacă, să spunem, punctul de sosire ar putea fi același. Deciziile motivate economic au costurile lor: economice, sociale, culturale.

Extrasul provine dintr-un raport prezentat de Ionuț Vulpescu, senator PSD și pe care vă recomand să îl citiți pentru că oferă o perspectivă foarte interesantă referitoare partid așa cum e văzut el din interior. Mai mult, din câte știu eu e singurul raport public al unui partid în care propriile acțiuni sunt criticate și se discută despre direcții de reformă.

Nu vreau să intru în prea multe detalii acum pentru că vor fi multe ocazii pe viitor de a vorbi despre chestia asta. Cert e că PSD și-a însușit aceste critici și a pornit pe drumul reformei iar rezultatul s-a văzut imediat: a recuperat pierderile și a revenit la scorul său obișnuit. Cât de departe vor merge aceste reforme? Greu de spus, dar termenul limită pentru aceste reforme e 2024 când PSD are ocazia de a face tripla: locale, parlamentare și prezidențiale.

Merită o mențiune specială faptul că au reușit să își recupereze publicul pierdut în favoarea Pro-România a lui Victor Ponta. Faptul că Pro-România nu reușește să intre în viitorul Parlament arată fragilitatea construcției politice a lui Victor Ponta. De asemenea, experiența Pro-România arată și de ce nu există alternativă la PSD, adică alte partide de stânga: e foarte greu să rupi voturi de la PSD, chiar și atunci când partidul e în degringoladă. De aceea toate partidele noi se bat pe electoratul de dreapta: acolo nu există un partid la fel de disciplinat ca PSD. La dreapta atât profilul votantului e diferit, dar și disciplina de partid e mai laxă ceea ce face mult mai ușor spargerea electoratului.

Revenind la electoratul Pro-România, nu îmi e clar dacă acesta a revenit la PSD, dacă a refuzat pur și simplu să voteze sau poate un pic din amândouă. Fără să am dovezi, impresia mea e că acel electorat a revenit la PSD odată cu dispariția lui Liviu Dragnea, a Vioricăi Dăncilă și a oamenilor săi din prim plan.

PSD nu va mai fi cel mai urât partid din România

Cred că PSD va avea parte de mai puțină ură de acum înainte din moment ce a reușit să scape de figurile controversate (Dragnea și Dăncilă, Nicolae Șerban cel cu sexul anal, Cătălin Rădulescu zis și ”Mitralieră” și alții). Românii vor să urască fețe pe care le pot vedea, nu idei abstracte. Iar în momentul acesta, PSD a retras fețele și oamenii ușor de urât. E amuzant că scriam de chestia asta încă din 2017.

Dar se pare că soarta le-a mai întins o mână de ajutor celor de la PSD și au băgat în parlament pe cei de la Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). AUR deși nu are nici măcar o zi în Parlament a devenit țintă preferată a progresiștilor din România, preluând ștafeta de la PSD. Se prefigurează 4 ani de atacuri la baionetă din opoziție ale AUR împotriva coaliției aflate la guvernare.

PSD, dacă sunt băieți deștepți se vor ține departe de AUR și își vor vedea de treabă cu reconstrucția. Dacă reușesc să ajungă până în 2024 fără să se saboteze singuri eu cred că au prima șansă la alegerile din acel an.

Concluzii

PSD poate să renască precum Pasărea Phoenix din propria cenușă. Dar asta depinde de cât de puternic e curentul reformator în partid și ce direcție va lua această reformă.

E plină România de libertarieni pe banii statului iar preocuparea statului român pentru problemele sociale ale cetățenilor obișnuiți pare să fie la minime istorice. Asta e parțial și din cauza PSD care a virat spre centru-dreapta în ultimii ani lăsând de izbeliște politicile sociale.

De asemenea par să fie șanse mici să vedem un nou partid pe partea stângă a politicii, deci fie că ne place sau nu, e nevoie de un PSD reformat pentru a contrabalansa partidele de dreapta.




Ce mă șochează și nu mă șochează la alegerile parlamentare

Sunt puține lucruri care mă mai șochează. Trăim în epoca hiper-realității (o să auziți des cuvântul ăsta în viitor) și kayfabe în politică așa că e greu să mai oripilezi și să șochezi un om ca mine. În schimb, am ajuns să fiu șocat de lucrurile care îi șochează sau nu îi șochează pe români.

Am scris despre cum tragedia de la Piatra Neamț a lăsat reci pe mulți dintre oamenii pe care îi urmăresc, dincolo de niște mesaje goale care au durat cam 24h.

În schimb, mult șoc și groază că nu iese lumea la alegeri și e prezența la vot mai mică decât la alegerile locale din 2020, cele prezidențiale din 2019, sau cele parlamentare din 2016.

Ce e șocant aici e cât de obtuzi sunt sau se fac a fi oamenii care se miră de chestia asta și cei care tot fac apel la ieșitul la vot.

  • Știți care e diferența între alegerile prezidențiale din 2019 și cele parlamentare din 2020? Vă spun eu: 12 luni și 12.320 morți

Sursă
Sursă

  • Știți care e diferența între alegerile locale din 2020 și cele parlamentare din 2020? Vă spun tot eu: 7.602 morți.

Ei bine, cu toate astea, lumea e șocată că românii nu ies la vot în ciuda apelurilor de pe Facebook. Iar eu sunt șocat de șocul lor.

Acum câteva zile au apărut poze dintr-un spital din Reșița unde sunt internați pacienții infectați cu Covid 19.

https://www.facebook.com/100037470683923/posts/372105280715158/?d=n

Chiar vă rog să nu dați scroll până nu vă uitați la toate pozele. Reșița e condusă de un primar PNL reales în 2020. Pandemia a ajuns în ultimele 2 luni și în România profundă, în sate și orașe mici. Alte două spitale din București rămăseseră fără căldură și apă caldă zilele trecute.

De ce sunt românii șocați? Ce credeți că se întâmplă într-o țară unde trebuie să dai șpagă pentru a merge la medic în vremuri normale? Cum vor merge lucrurile într-o pandemie?

Prioritatea guvernului PNL ar fi trebuit să fie a-i face pe oameni să fie suficient de încrezători încât să iasă din casă și să voteze. Amenzile din primăvară, pulanele date ”bombardierilor” și aerul general de haos nu a ajutat.

Revenind la șocuri: eu sunt șocat că nimeni din Guvernul PNL nu și-a pus problema că pandemia asta s-ar putea să însemne o prezență mică la vot. Nu îmi e clar la ce se așteptau: să se înghesuie oamenii ca la locale? Repet: erau 4.700 de morți atunci, acum am ajuns la 12.320, cu secțiile ATI pline în toată țara.

Singura chestie șocantă în toată povestea asta e cât de rupți de realitate au fost cei de la PNL crezând că pot administra pandemia asta atât de prost fără să fie sancționați. PNL ar fi putut avea peste 40% din voturi dacă ar fi lăsat PSD să administreze pandemia. Știu că politica e complicată, dar au avut o ocazie istorică de a putea guverna chiar fără USR dacă scoteau peste 40%. Au dat cu piciorul acestei șanse pentru 1 an de guvernare cu un parlament în care nu aveau majoritate. Și bonus, aveau ocazia de a sări din barcă când picase guvernul Orban și au ratat ocazia. Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă!

Alegeri în primăvară

Mai țineți minte cum s-a opus toată suflarea politicii de dreata și a lumii bune când s-a pus problema amânării alegerilor? Cum vi se pare acea decizie privind în urmă?

Haideți să revenim la șocuri: când se discuta treaba cu amânatul alegerilor se știa deja că primele doze de vaccin împotriva Covid 19 vor deveni disponibile undeva la final de 2020 iar campania de vaccinare ar urma să înceapă prin ianuarie în Europa și SUA. În funcție de data exactă a alegerilor se putea vorbi atunci despre alegeri unde câteva milioane de oameni poate erau deja vaccinați.

În Marea Britanie se făceau de atunci calcule legate de popularitatea lui Johnson: se vorbea de faptul că urma să scadă puternic din cauza unui no-deal, dar sperau conservatorii să revină popularitatea lui la cotă ridicate odată cu livrarea vaccinului în primele luni ale anului. Chestiile astea se discutau la început de toamnă.

În România, în schimb, nimeni nu părea să aibă în vedere discuția cu vaccinul și efectul său asupra alegerilor. Cu siguranță ar fi avantajat partidul aflat atunci la conducere.

Iar asta m-a șocat: PNL putea să câștige puncte electorale bune dacă reușea să vaccineze măcar câteva sute de mii de oameni înainte de alegeri. Nimeni nu pare să fi avut în vedere chestia asta, PNL avea în cap doar alegeri în decembrie și nimic altceva.

Altă chestie: încă de la începutul toamnei, în Marea Britanie se vorbea despre un ”circuit breaker”, adică o carantină de o lună care să aibă loc înainte de Crăciun, astfel încât lucrurile să se relaxeze în preajma sărbătorilor. Discuțiile astea aveau loc nu doar în Marea Britanie, ci și în UE.

Am fost șocat atunci să văd că nimeni din România nu vorbește la modul serios despre impactul acestor carantine asupra votului diasporei. Ori votul diasporei era foarte important pentru USR, deci ei ar fi trebuit să încerce să împingă alegerile. Dar nu au vrut să îl supere pe fratele mai mare și galben, care îi amenința că nu îi mai lasă și pe ei să se joace cu playstation-ul.

Acum una din două:

  • ori în România consultanții politici sunt slabi
  • ori consultanții sunt ok, dar politicienii nu ascultă de ei că știu ei mai bine.

Iar acum să vă spun chestia care mă șochează probabil cel mai tare pe mine: deși avem 30 de ani de democrație (sub o formă sau alta), partidele politice românești au aceleași teme ca în anii 90 cu comuniștii și anti-comuniștii, privatizare și deșteaptă-te române!




Una scurtă: Candidatul independent

MOSCOW — Voters in Moscow go to the polls in a local election on Sunday, but when they examine their ballot papers, they won’t find a single candidate running on the ticket of President Vladimir Putin’s United Russia party.

Instead, more observant voters will discover United Russia members posing as “independent candidates” in an apparent bid to distance themselves from Putin’s increasingly unpopular party.

Sursă: Politico

Acum vă rog să vă aduceți aminte de Sorin Oprescu, independent la Capitală, Mugur Isărescu independent la Președenție în 2000, Diaconu la Președenție azi și așa mai departe.




Aveau nevoie USR și PLUS de o alianță?

Discuțiile de zilele astea despre coaliția dintre USR și PLUS au fost probabil una din chestiile care m-a luat prin surprinde. Surprinderea nu se datorează evenimentului propriu zis (se știa de negocierile dintre partide de ceva timp) ci:

  1. Reacțiilor pe care le-a declanșat
  2. Felului opac în care a fost negociată și comunicată alianța.

Sunt multe de spus în privința asta, dar cred că punctul central e următorul: Alianța asta e probabil cu bătaie lungă.

Iar ceea ce vedem zilele astea sunt frânturi din ce s-a agreat pentru următorii ani. Oricum, azi am să vă vorbesc despre cât de necesară e Alianța propriu zisă pentru cele două partide, urmând ca zilele următoare să disecăm și alte probleme.

Și ca să îmi fac viața mai ușoară am să alternez între a folosi termenii ”Alianța” și ”PLUSR” când am să vorbesc despre uniunea asta.

Calendarul următorilor 2 ani

Din punctul meu de vedere nu putem purta discuția asta fără să înțelegem calendarul politic al următorilor 2 ani:

  1. Europarlamentare în mai 2019
  2. Alegeri prezidențiale în noiembrie / decembrie 2019
  3. Alegeri locale în iunie 2020
  4. Alegeri parlamentare în noiembrie 2020
  5. Negocieri pentru formarea unui guvern cu PNL

Acestea sunt evenimentele care vor marca existența PLUSR în următorii 2 ani. Cel mai probabil aceste evenimente au avut și importanța cea mai mare în desfășurarea negocierilor între partide. Înainte de a ajunge acolo însă haideți să vedem cum s-ar comporta cele două partide luate individual.

Fiecare cu a mă-sii

Acum haideți să ne gândim ce ar însemna cele 5 evenimente de mai sus pentru un partid cu o cotă de piață de 5-7% (PLUS) și pentru unul cu cotă de piașă de 8 – 12% (USR):

  1. Europarlamentare separate. PLUS ar lua 1-2 locuri, USR 2-3 locuri. Avantaj USR, dar numărul de mandate e mic în ambele cazuri.
  2. Candidat separat la prezidențiale. PLUS îl are pe Cioloș, USR probabil l-ar avea pe Barna sau Ghinea. Avantaj PLUS, iar acest avantaj e major. USR nu are nici o personalitate de calibrul lui Cioloș.
  3. Alegerile parlamentare pe liste separate. PLUS nu are nici resursele financiare sau umane, nici experiența necesară pentru a scoate peste scorul actual de 5 – 7%. USR în schimb are deja parlamentari cunoscuți, are experiență în organizare și (probabil) are resurse ceva mai multe la dispoziție. Avantaj USR și aș spune că unul semnificativ.
  4. Alegeri locale individuale. Aici e o chestie interesantă: Cioloș și-a pornit proiectul politic exact pe dos față de USR, adică de jos în sus. RO+ are comunități locale care par, cel puțin pe hârtie, destul de bine organizate. Aceste structuri teritoriale nu au fost testate politic, nu au experiență în organizare politică (probabil), dar au o acoperire considerabil mai mare decât echivalentul USR. USR e un partid plecat din București care a înghițit niște organizații și partide locale din teritoriu. Sunt filiale puternice și bine organizate ale USR, dar sunt și zone unde USR nu există pe hartă. Acele zone sunt preponderent micile orașe și comunele. Impresia, cel puțin pe hârtie, e că PLUS are organizații în acele zone în care USR nu are. Egalitate.
  5. Negocieri cu PNL individuale. Dacă PSD & ALDE pierd alegerile și PLUS, USR și PNL ar fi în situația de a negocia formarea unei majorități, cum ar decurge? PLUS probabil că ar putea obține Ministerul Agriculturii pentru Cioloș și cam atât la nivel ministerial. USR probabil ar putea obține 2 – 3 ministere decente. Aritmetica ar fi însă în defavoarea PLUS, care la 5- 7% ar putea fi înlocuit de, să zicem, UDMR. USR în schimb ar avea un scor care înseamnă că nu poate fi înlocuit. Cu toate astea nici nu poate emite pretenții foarte multe. Avantaj USR, dar realist vorbind ambele partide ar avea o mână relativ slabă în fața PNL.

După cum vedeți viața ambelor partide ar fi una dificilă, deși USR ar avea o poziție mai puternică decât PLUS. Cu toate astea nu ar fi o poziție care să îi permită în mod realist să negocieze cu PNL de pe o poziție de forță.

Hai să dăm mână cu mână

Ce se vrea prin Alianța asta? Ei bine, se pare că ar fi studii/sondaje (nu le-am văzut pe nicăieri) care spun că o alianță între USR și PLUS ar adăuga 2 – 5% la suma scorurilor individuale. Nu știu dacă e adevărat sau nu, asta doar timpul ne va spune. Ei bine, aceste procente ar duce PLUSR undeva 18% – 22%.

  1. Listă comună la europarlamentare. Scorul de mai sus ar aduce 6 – 7 locuri în Parlamentul European.
  2. Candidat la prezidențiale comun. Popularitatea lui Cioloș, împreună cu o bază de 18 – 22% l-ar duce pe acesta în turul 2 aproape sigur. Iar acolo orice e posibil, mai ales dacă electoratul PSD are de ales între Cioloș și Iohannis.
  3. Listă la alegerile parlamentare comună. Din nou 18 – 22% ar face PLUSR a 3a forță politică din România și ar schimba semnificativ peisajul politic. Practic o alianță fără PLUSR ar deveni imposibilă.
  4. Organizarea comună a alegerilor locale. Filialele puternice ale USR ar avea șanse reale de a prinde câteva primării cu ajutorul oamenilor din PLUS. Filialele PLUS cu ajutor logistic și de know how de la USR ar putea la rândul lor să prindă niște primării în zone anterior inaccesibile USR-ului.
  5. Negocieri pentru formarea unui guvern cu PNL. PLUSR ar fi un partener de alianță, nu doar un membru al unei viitoare alianțe cu PNL. Diferența e importantă pentru că se poate forța nu doar obținerea unor ministere ci și a altor poziții cheie în instituțiile statului.

Pasul către un partid de 18 – 22% sună atât de tentant încât niciunul din cele 2 partide nu își permite să ignore opțiunea asta.

Deci are sens Alianța PLUSR?

Are sens din punct de vedere politic pe termen mediu. Pe termen lung în schimb lucrurile sunt mai complicate pentru că soarta ambelor partide depinde de alegerile din 2019 – 2020.

Pe lângă asta, așa cum spuneam mai sus, alternativa ar fi:

  • Pentru PLUS – să treacă prin chinurile facerii prin care a trecut USR. Asta include probleme în organizare a alegerilor locale și parlamentare, resurse insuficiente pentru a organiza alegerile prezidențiale, frustrarea din parlament de a vedea că puținii tăi parlamentari sunt ignorați sau trebuie să se conformeze cu ce dictează PNL etc.
  • Pentru USR – Lipsa unui candidat credibil la prezidențiale ar lovi puternic în imaginea partidului. Apoi ar urma un nou drum greu spre a găsi resursele și oamenii pentru a putea face față PNL-ului. A gurrverna nu e ușor, mai ales că orice prostie făcută de PNL într-o viitoare coaliție de guvernare va afecta și USR.

Perspectivele nu arată roz pentru niciunul din cele două partide. Pe de altă parte aceste perspective nici nu sunt negative, dimpotrivă, ambele ar putea intra la guvernare dacă prind Parlamentul. Ar fi un pas uriaș pentru un partid nou format (PLUS), dar și pentru un partid lipsit de experiența guvernării (USR).

Problema e că intrarea la guvernare ar fi una periculoasă cât timp PNL conduce alianță fără drept de apel.