PNL a ratat o ocazie istorică la alegerile parlamentare

Alegerile parlamentare din 2020 vor rămâne cunoscute probabil în istoria PNL drept alegerile în care au ratat o șansă istorică.

Politica românească e una a oamenilor înfometați, iar strategiile pe termen lung par să lipsească de la marile partide. Așa că nu e de mirare că PNL s-a grăbit să intre la guvernare în ciuda faptului că lucrurile nu arătau bine pentru ei nici înainte de pandemie nici după ce devenise clar că pandemia e o problemă.

De ce intrarea la guvernare a fost o idee proastă

Imediat după alegerile prezidențiale cei de la PNL erau foarte încrezători în faptul că vor putea da jos guvernul PSD și vor reuși să forțeze alegeri anticipate. Popularitatea președintelui și imaginea șifonată a PSD (Dăncilă – Dragnea) au contribuit la ideea că PSD e slab și va pica la o moțiune de cenzură, deschizând calea pentru alegeri anticipate.

Mulți oameni erau de acord cu asta și împingeau ideea că acela era momentul perfect pentru alegeri anticipate. Pentru a justifica chestia asta, publicului s-a spus că PSD nu mai este reprezentativ pentru alegerile votanților având în vedere că la alegerile europarlamentare și cele prezidențiale scosese scoruri slabe. Evident că ideea asta era o prostie, la prezidențiale se votează omul, nu partidul iar la europarlamentare s-au votat oameni care să meargă în Parlamentul European.

Dar la PNL era foamete de putere mult prea mare pentru a mai ignora consecințele. Așa că PNL mers pe moțiunea de cenzură iar Guvernul PSD-Dăncilă a picat. Asta demonstra că PNL poate forța alegerile anticipate, nu?

Nu, de fapt PNL a picat în capcana de la ciclul anterior de alegeri: a dat voie PSD să se regrupeze în opoziție în anul anterior alegerilor, dar păstrând controlul asupra Parlamentului pentru a bloca orice tentativă de alegeri anticipate. Dacă citiți știrile de dinainte de pandemie se vede destul de clar că șansele PNL de a organiza alegeri anticipate au fost spre zero în permanență. Scriam asta într-un articol din octombrie 2019:

Pe termen scurt nu văd ca alții PSD dizolvat. PSD se poate retrage acum în opoziție dacă vrea și de acolo să dea în cine o vrea să ia puterea. E suficient să lase PNL și Pro România să încerce să guverneze și să le pună piedici pe unde pot. Ar putea practic să șicaneze Pro România așa cum o făceau și ei până acum.

Ludovic Orban însă și echipa lui nu au mai avut răbdare, tentația pe termen scurt era mult prea mare pentru a se gândi la consecințele pe termen lung. Ca să fim corecți față de Ludovic Orban, e posibil ca acesta să fi pierdut șefia PNL dacă nu intra la Guvernare. Tot din articolul din octombrie 2019:

Moțiunea nu ar fi trecut și fără largul concurs al lui Ludovic Orban, omul care are nevoie disperată de o victorie politică pentru a rămâne relevant. Băiatul ăla de la televizor îi suflă în ceafă și știe că un pas greșit îl poate costa conducerea partidului. Și din păcate nu are mare lucru cu care să se mândrească în anii ăștia de politică.

Pentru PNL ar fi fost o idee mult mai bună să lase Guvernul Dăncilă în continuare în picioare. PSD cu Dăncilă ar fi fost un sac de box bun în care PNL putea să lovească fără să îi fie teamă că va păți ceva.

Moțiunea putea fi servită în martie 2020 atunci când și anticipatele erau o posibilitate. Dar probabil că Ludovic Orban a simțit că nu va prinde martie 2020.

Ce predicții făceam atunci? Iată:

Da, vor fi la butoane și vor putea asigura resurse pentru primarii lor la alegerile locale. Dar riscă să piardă din scorul electoral la alegerile parlamentare. De ce? Pentru că va propune oameni precum Florin Cîțu la Finanțe. Iar dacă vă uitați ce propuneri are Florin Cîțu veți înțelege că Guvernul PSD – Dăncilă era prudent pe lângă ideile dânsului.

Vor fi multe greșeli și multe controverse pentru PNL dacă va intra la guvernare. Iar electoratul urban bogat nu îi va ierta. Bugetarii, la rândul lor, se vor încolo în spatele Pro-România pentru a fi protejați de PNL și USR.

Nu am anticipat în octombrie 2019 apariția pandemiei și gafele monumentale făcute de PNL ca urmare a acesteia. Dar cred că îmi poate fi iertată scăparea asta, nu?

Ce a făcut PNL la guvernare?

Ce a urmat ați trăit și văzut și voi:

Și culmea culmilor, atunci când Guvernul Orban a picat, piața a reacționat pozitiv la vestea asta. Și da, sunt multe altele pe care nu le-am inclus.

Bun, cum s-a tradus treaba asta în scorul electoral? Păi cum era de așteptat: foarte rău, PNL a căzut la 25%.

Cine sunt vinovații pentru această cădere?

În primul rând cei de la PNL evident. Ludovic Orban probabil poartă principala vină pentru scorul dezastruos pentru că el e cel care a condus acest Guvern.

Faptul că Ludovic Orban a fost surprins de vreo 2 ori fără mască în timp ce românii plăteau bani grei amenzi nu a ajutat. Nici faptul că și alți miniștrii, inclusiv cel al sănătății au făcut fix același lucru nu a ajutat.

Pe lista vinovaților pentru scorul slab îl putem adăuga și pe Lucian Bode, ministru al transporturilor în 2020, care se afla într-o mașină care a provocat un accident pentru că intrase într-o depășire ilegală. Deși e destul de clar că șoferul nu ar fi făcut asta dacă nu i se spunea să o facă, ministrul a zis că el dormea pe bancheta din spate și nu știa ce se întâmplă. Evident că nu și-a dat demisia. Evident că va fi nominalizat în noul guvern, zvonurile fiind că va fi propus pentru Ministerul Internelor.

Și să nu îl uităm pe Florin Cîțu, cel care a fost responsabil pentru majoritatea bâlbâielilor economice de mai sus și despre care am scris de prea multe ori ca să mă mai repet pe aici.

Apoi a mai fost Klaus Iohannis evident, cel care a reușit de unul singur să ridice scorul electoral al PSD și să îl scadă pe cel al PNL cu câteva puncte procentual. Intervențiile sale deveniseră doar un șir lung și plictisitor de discursuri pe aceeași temă: PSD e de vină pentru orice, deși guvernul PNL conducea țara de mai bine de 1 an de zile.

Ce s-a întâmplat cu cei vinovați?

Într-un partid care își urmărește interesul pe termen mediu și lung ar fi de așteptat ca oamenii care au tras scorul în jos să nu se regăsească în rândul celor care urmează să conducă țara încă 4 ani. Se aplică asta la PNL?

Păi să vedem: Orban a făcut un pas înapoi sau în lateral, nu îmi dau seama. Inițial fusese înapoi, apoi s-au cramponat oamenii în discuții până a devenit de fapt un pas în lateral el fiind șef al Camerei Deputaților în noul aranjament al coaliției de guvernare.

Florin Cîțu a făcut pasul de la Finanțe la postul de Prim Ministru. O fi promovare? Dacă da, atunci nu îmi e clar pentru ce anume, din moment ce moștenirea lui la Ministerul Finanțelor nu e chiar una grozavă. Sau poate l-au scos de acolo pentru că urma să se spargă balonul și imaginea lui? Cert e că nu doar că nu a fost împins în spate ci e aruncat și mai în față.

Lucian Bode, cel cu accidentul a trecut de la Transporturi la Ministerul de Interne. Aparent omul e calificat pentru ambele. Faptul că a tras în jos imaginea partidului pare să fi fost irelevant.

Oamenii care par să fi afectat cel mai rău imaginea partidului în ultimele luni se regăsesc în continuare în structurile de putere ale României: Orban e tot șef al PNL, Iohannis e președinte, Cîțu e prim-ministru, Bode e la Interne.

Paradoxal însă au dispărut toți ceilalți, în ciuda faptului că nu au afectat atât de tare imaginea partidului. Și colac peste pupăză la Ministerul Educației a ajuns un tip care a fost în alte trei partide înainte de a ajunge la PNL, dar pentru care Orban a garantat.

Ce spune asta despre perspectivele PNL? 

Dacă PNL a performat prost până acum, nu mă aștept să înceapă să performeze bine de acum înainte având în vedere că aceeași echipă pare să se fi instalat la conducere și acum.

Echipa PNL de acum pare să se agațe de putere printr-un fir destul de subțire și cred că mai toată lumea de prin partid și din afara lui înțelege asta. În cadrul negocierilor cu UDMR și USR, PNL a cedat Ministerul Dezvoltării către UDMR. Transporturile și Sănătatea, alte două ministere grele au mers la USR plus Fondurile Europene, un minister care va deveni cheie în următorii 4 ani dacă UE dă drumul la bani așa cum e planul în momentul de față. În orice coaliție politică trebuie să cedezi ministere importante, dar vorbim de 4 ministere grele care au ajuns la partidele junior ale coaliției.

Așadar echipa PNL, care a dus partidul de la 40-45% la 25% în mai puțin de 1 an, a ajuns să negocieze viitorul guvern și a pierdut 4 ministere mari, din care 2 cheie pentru alocarea de fonduri către primarii PNL (Ministerul Dezvoltării și cel al Fondurilor Europene).

Nu îmi e foarte clar care e planul PNL în privința următorilor ani de guvernare sau dacă există un astfel de plan.

E destul de clar că actuala echipă a PNL abia se ține de scaun și la un vânt ceva mai zdravăn s-ar putea să pice. Contestatarii sunt în interiorul PNL (aripa Transilvania-Sighirtău-Rareș Bogdan aparent), în Parlament (PSD îi va toca mărunt pentru orice greșeală), dar și în interiorul coaliției, acolo unde USR probabil va intra în conflict cu PNL pe diverse chestii.

La ce să ne așteptăm? 

Sunt multe paralele care pot fi făcute între Dragnea și Ludovic Orban. Și unul și celălalt (din motive diferite) nu au putut conduce guvernul ca prim-ministru. Așa că în cazul lui Dragnea / PSD s-a ajuns la situația paradoxală în care deși avea majoritate parlamentară:

  • PSD își dădea jos propriul Guvern când acesta fusese preluat de un pol de putere diferit de cel al șefului de partid
  • S-au schimbat foarte des miniștrii din guvernele PSD.

Vom asista la ceva similar cu PNL? Haideți să vedem, credeți că sunt șanse ca prim-ministrul Cîțu să încerce să creeze un nou pol de putere în jurul său, poate chiar cu susținerea președintelui Klaus Iohannis? Logica politică spune că ăsta e un scenariu plauzibil.

În cazul acesta credeți că Ludovic Orban ar putea încerca să își dea jos propriul partid? Nu e exclus, dar de data asta căderea guvernului ar antrena și miniștrii USR. Orban ar putea negocia cu Barna / Cioloș ca noul guvern să păstreze structura anterioară, dar chestia asta nu ar fi ușor de digerat pentru USR. Cred că asta ar fi o opțiune nucleară și cu șanse mai mici să se întâmple. O mențiune aici însă: Barna e într-o situație similară cu Orban. Nu prea are realizări importante de când e politician și are mulți contestatari în partid. S-ar putea înțelege cu Orban destul de bine și să meargă pe o idee similară pentru a putea să își cumpere liniștea, dar aici e altă poveste.

Ceea ce mi se pare însă mai probabil e să vedem o remaniere guvernamentală după 1 an de zile. Liniștea în partid se poate cumpăra cu funcții iar Orban știe asta. Așadar, similar cu ce am văzut la guvernul PSD în 2016-2019 am putea asista la schimbări dese de miniștrii și secretari de stat pentru că Orban va încerca să cumpere liniștea din partid. Aici ar fi o diferență față de situația PSD din ciclul anterior: Dragnea era un deal-maker în PSD. El era genul de personaj care știa să negocieze și să își dea seama ce vor oamenii la schimb pentru loialitate. Nu sunt sigur că Orban e atât de priceput cum era Dragnea în privința asta. Orban s-ar putea să nu fie atât de bun în a sesiza de unde vine neliniștea în partid și să cumpere rapid loialitatea oamenilor cheie.

Bineînțeles că tot ce am scris mai sus poate deveni irelevant dacă Orban pierde funcția de șef al partidului printr-un puci bine organizat.

Așadar, cred că urmează niște ani tumultuoși pentru PNL. Și ca să fie lucrurile și mai nasoale pentru ei, partidul trebuie să se pregătească și pentru anul 2024. Așa cum scriam și în analiza despre PSD anul 2024 va fi foarte important pentru că oferă partidelor posibilitatea de a câștiga tripleta:

  • alegeri locale
  • alegeri parlamentare
  • alegeri prezidențiale

Pe plan european ar mai fi și alegerile europarlamentare, tot în 2024. Știu că 2024 poate părea departe, dar dacă am învățat ceva din ultimele câteva cicluri electorale e că anul anterior alegerilor parlamentare e foarte instabil. Dacă vă gândiți la ultimele 3 cicluri electorale, toate au avut guverne slabe, lipsite de suport parlamentar. Ca și în trecut vor fi probabil parlamentari PNL care se vor muta la PSD sau vor vota cu PSD pentru a-și da jos propriul guvern în 2024.

Realist vorbind, PNL are probabil 3 ani de guvernare din 4, 2024 fiind probabil condus de un guvern slab sau tehnocrat. Din acești 3 ani de guvernare probabil cel puțin 1 an va reveni guvernului Cîțu. De ce? Pentru că felul în care guvernul a gestionat situația economică în pandemie a lăsat mult de dorit. Toate guvernele au cheltuit mult în pandemie, dar guvernul PNL și-a sabotat singur încasările la buget și a preferat finanțarea economiei prin bănci, nu prin bani moca de la UE.

Așadar, urmează niște ani în care deficitul bugetar trebuie adus sub 3%. Un guvern bun va crește încasările la buget printr-o politică de taxare suplimentară a celor care au beneficiat de pe urma actualei pandemii și va stimula cererea odată încheiată pandemia. Dar chestiile astea două sunt contrare filozofiei actualului prim-ministru. Așa că sunt șanse mai mari să vedem măsuri economice țintite spre ofertă (adică spre firme), corelate cu măsuri de restrângere a cererii. Dacă se va întâmpla asta, creșterea economică va fi anemică iar nemulțumirile poporului vor crește.

Cel mai probabil chestia asta va fi acompaniată de multe bâlbe ale miniștrilor, dată fiind lipsa lor de experiență. Dacă adăugați și posibila vânzoleală cu miniștrii și secretari de stat despre care scriam mai sus, atunci e clar că nu vom avea parte de un guvern foarte popular.

Ce ar fi fost dacă?

În loc de încheiere haideți să ne gândim cum ar fi decurs lucrurile dacă Orban nu ar fi împins PNL la guvernare:

  • Pe fondul intrării în ultimul an de guvernare majoritatea PSD ar fi început să se destrame. PNL ar fi putut încă de la final de 2019 să negocieze cu diverși parlamentari PSD să voteze punctual cu PNL pe diverse chestii în parlament. PNL ar fi lăsat guvernul Dăncilă la guvernare însă ar fi sancționat din parlament orice fel de măsură nepopulară. Cu sprijinul unor parlamentari PSD, Pro-România și USR ar fi amenințat cu moțiunea de cenzură la orice colț, fără a duce la capăt amenințarea însă. Practicând politică de gherilă din opoziție, PNL ar fi urmărit conservarea avantajului de 40%+ din sondaje.
  • Odată cu declanșarea pandemiei PNL s-ar fi asigurat că nimeni nu dă jos guvernul Dăncilă, lăsând PSD să gestioneze situația. Probabil același Arafat ar fi fost la televizor cu o abordare similare celei avute de PNL. Pe fondul a aproximativ 10,000 de morți din coronavirus, rețelele sociale ar fi pus și termenul ”ucigaș” lângă cel de ”corupt” și PSD. Influencerii ar fi zis cum PSD chiar e ”ciuma roșie” pentru România și cum PSD și corupția omoară la propriu români.
  • Pe fondul acestor probleme și a luptelor interne din PSD, partidul ar fi fost la un pas de destrămare sau de a fi preluat de Ponta sub o formă sau alta.
  • Alegerile parlamentare, indiferent când ar fi avut loc ar fi văzut PSD probabil undeva la 15% iar PNL la 40%+.
  • Având un scor solid în spate, PNL și-ar fi permis să negocieze de pe poziții de forță cu USR componența viitorului partid. Pe de o parte, dacă USR ar fi scos un scor bun, doar PNL și USR ar fi avut o majoritate confortabilă care să le permită să stea liniștiți în următorii ani. Pe de altă parte, PNL ar fi putut să amenințe USR că dacă nu le convine ce li se oferă, atunci PNL poate apela la UDMR plus minorități și să conducă România fără USR.
  • De la adăpostul unei majorități confortabile și cu un PSD în degringoladă, PNL ar fi putut defila prin politica românească în următorii 3-4 ani.

Și totuși PNL a renunțat la treaba de mai sus pentru că Ludovic Orban a vrut funcția de prim-ministru în 2019. Ar fi rezistat el la cârma PNL până la final de 2020 ca să se bucure de strategia de mai sus? Greu de spus, dar ar fi meritat riscul dacă e să mă întrebați pe mine. În loc de asta, a prins funcția dorită timp de 1 an și câteva luni, timp în care a avut parte de un Parlament ostil și o pandemie plus o recesiune economică.

Vă las în încheiere cu o glumă politică surprinzător de bună de la Dezarticulat:

https://www.facebook.com/dezarticulat/posts/3384647048327815

 




Despre harta alegerilor din București

Cineva s-a apucat de făcut o hartă a secțiilor unde a câștigat fiecare dintre candidații la Primăria Municipiului București. Rapid a început lumea să se uite la harta aia mai ceva ca ghicitoare-n palmă. Un exemplu de pe Facebook:

În cazul în care nu ați înțeles ideea: Firea a fost votată de periferie, Nicușor de oamenii din zonele mai bune. Miroase a elitism? Da. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc azi.

Ce spune harta

Faza asta cu harta mi-a adus aminte de o chestie pățită când eram în liceu. Participam la faza pe oraș sau județ la olimpiada de geografie și unul dintre subiecte cerea să interpretăm o hartă. Nu știu cum stau lucrurile acum, dar în vremurile alea cerneala de imprimantă era scumpă așa că se tipărea un exemplar de subiecte la imprimantă și apoi se fotocopia acel exemplar în 20-30 de exemplare sau câți participanți erau. Uneori copiile erau folosite pentru fotocopiere, în loc de versiunea printată la imprimantă.

Așa că de cele mai multe ori hărțile nu arătau prea grozav pentru că se pierdea din calitatea imaginii la fotocopiatoarele alea bătrâne din școli. Ei bine, pentru că am participat la olimpiadele de geografie pe parcursul întregului liceu ajunsesem expert în a distinge ce dungi de cerneală de pe hârtie fac parte din hartă și care sunt erori de la fotocopiere.

Îmi aduc aminte că au fost vreo două situații în care copia era atât de proastă încât a trebuit să întreb supraveghetorul de sală dacă aia face parte din hartă sau e doar cerneală scursă aiurea.

De ce vă spun asta? Pentru că trebuie să înțelegeți că atunci când vine vorba de hărți nu tot ce vedeți înseamnă ceva. Unele elemente fac parte din hartă, altele în schimb deși sunt acolo nu înseamnă absolut nimic. Ca să înțelegeți o hartă trebuie să vă bateți un pic capul și să încercați să vă uitați cu atenție să vedeți dacă nu cumva sunt ceva erori pe acolo.

Haideți să luăm harta aia de la Hotnews și să ne uităm mai de aproape:

Ce se vede și ce nu se vede în hartă

În primul rând trebuie să dați zoom pe hartă și o să vedeți cum o zonă care pare în întregime albastră când harta e mică brusc începe să se coloreze roșu și viceversa.

O altă surpriză e că apar și zone cu colorate galben, acolo unde câștigător nu a fost nici Firea nici Nicușor Dan. Văzut de sus culoarea galben pur și simplu nu apare pe hartă. Harta aia pe care o vedeți voi sus e considerabil mai fragmentată dacă dați zoom.

Locurile nu votează, oamenii votează

Una dintre cele mai des întâlnite probleme  ale oamenilor care nu înțeleg cum funcționează hărțile electorale e confuzia dintre locuri și oameni.

Luați harta de mai sus ca exemplu:

  • Lacul Morii a votat cu Gabriela Firea
  • Halele IMGB au votat cu Nicușor Dan

Sună stupid, nu? Păi chiar e stupid să spui asta, dar asta se înțelege dacă uitați la hartă. E impresionant să vezi ditamai bucata din hartă hașurat în roșu sau albastru. Dar adevărul e că s-a hașurat o zonă uriașă în care nu locuiește nimeni.

O problemă similară o au hărțile electorale ale americanilor. Un exemplu e harta electorală a Statelor Unite la alegerile din 2016:

Sursă: Wikipedia Ali Zifan / CC BY-SA (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)

Ce e cu roșu mai sus sunt jurisdicții electorale câștigate de Trump, în timp ce cu albastru sunt cele câștigate de Hillary Clinton.

Dacă vă uitați la harta asta ați putea crede că Trump a câștigat la o diferență zdrobitoare, nu? Ei bine, nu! Hillary Clinton a obținut cu 3 milioane mai multe voturi decât Trump (68 milioane vs. 65 milioane).

Și știți de ce? Pentru că locurile nu votează. Munții Stâncoși ocupă o bucată uriașă din harta de mai sus. Acei munți nu votează deși ocupă o suprafață mare. Populația redusă care locuiește în acele zone a votat în schimb pentru Trump colorând o zonă mare în roșu.

Când vine vorba de hărți electorale e mai bine să vă uitați la distribuția populației și abia apoi la vot. O hartă ideală care ține cont și de populație și de vot arată în felul următor:

Înțegeți ce spun acum? Vedeți cât alb e pe harta aia? Parcă distribuția roșu vs. albastru arată mai echilibrat acum. În zonele alea cu alb nu prea stă nimeni. De aceea vă spun: locurile nu votează! oamenii votează!

Hărțile de genul acesta se numesc ”dasymetric dot density maps”. Nu știu cum se traduce în română expresia așa că o las așa.

Puteți să vă convingenți că am dreptate dacă vă uitați pe harta aia de la Hotnews și să vedeți cât de mulți oameni au votat în zona halelor IMGB.

Ce încerc să spun

Nu toate hărțile spun ceva. Și atunci când spun ceva trebuie luat cu un gram de sare pentru că s-ar putea să o facă prost. Era nevoie de o hartă pentru a explica felul în care s-a votat în București? Eu cred că nu, nu în cazul acesta.

Ah, și să nu uităm vorba aia cu ”nu vezi pădurea de copaci”. În 2016 Gabriela Firea a câștigat primăria cu 246.553 voturi. În 2020 a pierdut primăria cu 250.690 voturi. Altfel spus, mai multă lume a votat Firea în 2020 decât în 2016, dar ea tot a pierdut alegerile.

Având în vedere chestia asta, chiar credeți că e nevoie de o hartă cu felul în care a votat IMGB-ul pentru a înțelege alegerile astea?




Gânduri după campania electorală pentru alegeri locale

Am evitat să public chestii pe tema campaniei electorale pentru alegerile locale pentru a nu fi acuzat apoi că sunt partinitor. Acum că s-a încheiat campania vin și eu cu niște observații care sunt perfect inutile având în vedere că timpul lor a trecut. Fiecare putea fi un articol separat publicat la vremea lui, dar nu prea mai am chef să mă cert cu lumea pe internet pe politică având în vedere că oamenii preferă să își audă propriul ecou.

Dar las totuși gândurile astea aici pentru a îmi aduce aminte în 2024 cum a fost la alegerile anterioare.

Primari traseiști

Înainte de a începe campania electorală a început perioada de transferuri. PNL a transferat masiv de la PSD de zici că au și uitat ”ciuma roșie” de acum câteva luni. Cîțu o ține în sus și în jos cu ”socialiștii din PSD”, dar cred că sunt mai mulți socialiști acum în PNL decât au rămas în PSD. Ca să fiu sincer, nici cei care s-au mutat acum nu erau probabil PSD-iști adevărați, din moment ce mulți dintre ei fuseseră luați în PSD de Victor Ponta.

Amuzant în povestea asta e că au fost transferați inclusiv oamenii care îl apăraseră pe Liviu Dragnea.

Și cum suntem în România nici USR-PLUS nu a stat degeaba și a luat niște oameni de la PNL, ALDE și PSD. De ce? Pentru că ”oameni noi”, de aia! Iar dacă citiți ce a făcut USR-PLUS după ce s-a aflat de povestea asta o să vedeți că situația e de tot râsul.

Dar uite că o să fiu Gică Contra și o să spun că toată povestea asta cu transferurile e ipocrită dacă ne uităm un pic în oglindă.

Adică, de ce avem pretenția ca primarii să nu schimbe partidul într-o țară în care niciunul din marile partide nu prea are doctrină politică? Liberalismul PNL e sublim, dar lipsește cu desăvârșire când te uiți cu atenție. Social-democrația PSD stă pitită în spatele tăierilor de taxe date HORECA, grădinițelor private promise lui Țiriac, cotei unice de impozitare șamd. De USR ce să mai zic, că nici ei nu știu clar ce doctrină au de au ajuns la neopașoptism.

Dar oamenii nu votează în funcție de doctrină în România, cred că e clar pentru toată lumea, nu? Dacă se vota după doctrină nu aveam haosul din prezent în care toate partidele medii și mari se bat pentru electoratul de centru și dreapta (inclusiv PSD). Iar votanții nu sancționează lipsa de doctrina a partidelor și partidele știu asta, altfel nu își permiteau astfel de transferuri.

Dacă lăsăm teoria în urmă, ar mai fi și problema realității din teren.

Dacă unui primar i se spune că soarta unor proiecte de infrastructură din comuna lui depinde de înscrierea în alt partid politic ce ar trebui să facă? Să spună: nu mulțumesc, doctrina îmi interzice.

Practic, acel primarul are de ales între:

  1. A lăsa oamenii din comună fără gaz, drumuri asfaltate, canalizare, apă curentă sau ce proiecte are el acolo sau
  2. Să țină de doctrina unui partid fără doctrină.

Cred că ar trebui să nu uităm că acel primar are un mandat de la oamenii care l-au votat și l-au ales direct. Responsabilitatea lui primară e față de acei oameni, nu față de partid. Mi se pare etic și logic să alegi interesele celor care te-au votat și să schimbi partidul dacă de asta e nevoie.

Din punctul ăsta de vedere traseismul politic nu e doar scuzabil ci și soluția logică având în vedere realitatea politică a României.

Alegerile într-un singur tur și dezbaterile

Scriam acum un an că PNL nu va scoate votul într-un singur tur pentru că procedura asta de alegere a câștigătorului o avantajează alături de PSD. Cam orice persoană care urmărește politica și e cu capul pe umeri știa că asta se va întâmpla.

Consecința firească a acestui sistem e că primul candidat care trece linia e dat câștigător. Altfel spus, dacă ai 3 candidați:

  • Gigel de la partidul galben cu 35%
  • Ionel de la partidul albastru cu 34% și
  • Dorel de la partidul roșu cu 31%

atunci câștigător e Gigel, chiar dacă are doar 34%. Poate că puși să leagă între Gigel și Ionel, electoratul partidului roșu l-ar prefera pe Ionel. Ei bine, asta e irelevant, Gigel câștigă, deși nu are o majoritate care să îl valideze.

Genul ăsta de alegeri nu prea sunt ok pentru un sistem democratic pentru că în multe situații câștigătorul nu reprezintă ideile unei categorii mari a populației. Ba mai mult, având 2 tururi, cei doi candidați rămași încearcă să atragă electoratul celorlalți, ceea ce îi va deschide la negocieri și la compromis. Democrația e construită pe ideea de compromis politic, nu pe tabere care nu comunică.

Ați văzut că nici la electoralele astea nu au prea fost dezbateri? A fost vreo dezbatere între candidați în orașele mari? Nu prea, pentru că poți câștiga primăria cu un număr ridicol de mic de votanți, atât timp cât sunt cu 1 votant peste numărul contracandidaților. De aceea nu a existat dezbatere Firea vs. Nicușor Dan, fiecare tabără a preferat să își mobilizeze propriul electorat, nu să rupă din electoratul celuilalt sau al altor contra candidați.

Ca fapt divers, suntem o democrație tânără, dar în anii 90 alegerile aveau dezbateri. Acele dezbateri au produs surprize pentru că au dat ocazia publicului să vadă pe cine votează efectiv. Întrebări surpriză, răspunsuri bâlbâite, imaginea omului fără consilierul lângă el care să îi sufle în ureche răspunsul corect. Chestiile astea au dispărut aproape complet din politica românească a ultimilor ani.

Iliescu a respectat mai mult acest obicei democratic al dezbaterii decât Klaus Iohannis. Procesați informația asta și faceți ce vreți cu ea.

Votul tactic

Alegeri într-un singur tur vin la pachet cu politicieni care explică poporului: nu îți irosi votul! Avețo exemple aici la PNL sau aici la USR. E un îndemn cinic și profund anti democratic, care spune oamenilor că votează degeaba dacă nu votează candidații cotați cu primele șanse. Păi dacă e așa, nu mai bine ne lăsăm de democrație și revenim la comunism? Că parcă doar acolo ți se spunea cu cine să votezi, nu?

Democrația are nevoie de oameni și partide care să se adreseze tuturor păturilor sociale, nu doar de 2 partide mamut pe sistem american sau britanic. Sunt bine știute limitările acestui sistem și nu ar trebui să repetăm greșelile altora. Și dacă nu știți la ce mă refer, vă fac un rezumat: dispariția centrului! La asta duce un sistem de tip ”primul care trece linia câștigă”. Pentru politicienii din marile partide asta e bine, dar pentru alegători și ONG-uri ăsta e un dezastru.

Așadar, dacă de la politicieni nu am pretenții, măcar de la cei care sunt pe la ONG-uri aveam pretenții, dar se pare că dorința de a scăpa de Firea la București a fost prea puternică pentru a mai ține cont de principii (sursă):

Cel mai afectat partid de treaba asta cu alegerile în un singur tur va fi USR, care va fi strivit între PSD și PNL. Și ca o paranteză, cel mai mare eșec al lui Dan Barna și al echipei sale în USR nu e faptul că nu a prins turul 2 la prezidențiale. Trebuia să fii naiv să crezi că îl va prinde. Cel mai mare eșec e faptul că nu a reușit să negocieze cu PNL eliminarea votului într-un singur tur.

Apeluri de la influenceri

Împărtășesc opinia că bulele de Facebook sunt din ce în ce mai irelevante atunci când vine vorba despre politică. Ultimii ani au văzut o segregare puternică a populației în triburi și tribulețe:

  • pro sau contra familie tradițională în legislație
  • PSD-ist sau ”din ăla bun”
  • ”cu botniță” sau ”port mască”
  • cred / nu cred în Covid

Iar oamenii par hotărăți că a lor credință e unica acceptabilă și nu vor să fie ajutați să se răzgândească. Dimpotrivă, toată lumea caută oamenii și opinii care să le confirme propriile păreri. De asta influencerii sunt cam inutili în anul de grație 2020. Nu spun că nu sunt utili politicienilor, dar ei nu influențează, ei confirmă păreri.

Care e diferența? Păi e influencer cel care influențează. Erai de dreapta și ai început să îl urmărești pe Gigel pe Facebook. După 1 an de zile ai păreri de stânga. Ăla e influencing iar Gigel e influencer.

Dacă ești de dreapta și ai început să îl urmărești pe Gigel, care și el e de dreapta, iar după 1 an de zile ești tot de dreapta atunci Gigel nu e influencer și ce face el nu e influencing. Gigel e foarte util însă pentru un partid politic pentru că te ajută să îți menții neschimbate părerile tale  de dreapta. Dar ăsta nu e influencing, e confirmat de păreri.

Gigel nu va putea să aducă voturi noi unui partid de dreapta ci doar să fidelizeze un public care vrea să își confirme opiniile.

Fiecare tabără are acum propriile locuri de unde să își ia informațiile pentru a confirma opiniile deja create.

Nu veți vedea critici de la influenceri, nu veți vedea decât rar tentative de a intra în teritoriul taberei adversei (Dana Budeanu e un exemplu de strecurat).

Influencerul politic a murit, trăiască influencerul!

Absența de la vot ca protest politic

Am reușit cumva să ne creăm un sistem politic în care absența de la vot nu se mai poate contabiliza ca protest așa cum observa Iulia Popovici. Când nu votezi la alegeri locale bagi un vot în buzunarul candidatului de pe locul 1 sau 2 dacă:

  1. Nu te prezinți deloc să votezi
  2. Votezi un candidat de pe locul 3 sau mai jos.

Chestia asta e teribil de demobilizantă pentru că favorizează primarul în funcție.

Dar din păcate asta nu schimbă cu nimic faptul că mulți oameni nu se regăsesc în ceea ce oferă partidele politice actuale și primarii. Ba mai mult, așa cum scriam și mai sus, ies chiar politicienii și ONG-iștii imparțiali și îți spun că degeaba votezi pe altcineva în afară de locul 1 sau 2, că oricum nu contează. În condițiile astea de ce ai mai merge la vot? Candidatul pe care îl vrei are zero șanse de a ieși dacă e pe locul 3 sau mai în jos iar cei de pe locurile 1 și 2 nu adresează problemele tale.

E cât se poate de normal să nu ai chef să îți bați capul în privința asta.

Mai e apoi și problema traseismului politic: dacă primarul tău ieri a fost la PSD iar azi e la PNL, iar tu vrei să votezi ideologic, ce faci? Dacă ai țipat ”ciuma roșie” ieri, dar azi primarul care era PSD e PNL, îl votezi? Iarăși, e normal să ți se facă scârbă și să nu vrei să mergi la vot, mai ales pe vremuri de pandemie.

Ce se întâmplă însă dacă te duci și votezi ceea ce percepi a fi ”răul mai mic” din candidații de pe poziția 1 și 2, dar acesta se dovedește a fi la fel de rău sau chiar mai rău decât primarul anterior? Personal, trăiesc  cu impresia că Bucureștiul a ținut din rău în și mai rău cu fiecare primar în ultimii 10 -15 ani. Bucureștiul arăta mai bine când am venit la facultate decât arăta anul ăsta în februarie când am  fost ultima oară în România. Sunt mulți oameni care văd asta și pur și simplu le e scârbă să mai voteze pentru că au fost dezamăgiți de n ori până acum.

Nu în ultimul rând, Vasile Ernu făcea o observație foarte bună în legătură cu relația dintre stat și cetățean:

În acest sens, cetățeanul obişnuit – cel care nu are afaceri, nu are mari joburi la stat sau privat, cel cu salariu mediu spre minim pe economie – adică grosul populației, este total dezinteresat de agenda politică a ţării. De ce? Pentru că statul nu există pentru el. El percepe statul, sau mai degrabă sfera politică, precum o afacere a unei caste boiereşti parvenite.

Nu prea le poți cere acestor oameni să iasă la vot și să aleagă răul cel mai mic.

E vina pensionarilor că votează PSD

Deja îmi e greață de câte ori am auzit asta. Se vorbește despre ”țara lui pensionar vodă” în condițiile în care pensia medie e de 1.339 RON, dar salariul mediu e de 3.176 RON net. Întrebare: dacă ești pensionar și ai norocul de a avea 1.339 RON net, bani din care trebuie să plătești întreținere, mâncare, medicamente, haine șamd, cu cine votezi?

  • Cu dreapta care demonizează pensionarii pe unde poate și se face că plouă când vine vorba de mărit pensiile mici, dar mărește și dă pensii mari?
  • Cu PSD (că nu îmi vine să le spun stânga) care mai mărește pensiile pe ici pe colo chiar dacă și ei dau pensii speciale într-o veselie?

Nevoile politice și materiale ale unui pensionar sunt la fel de importante precum ale oricărui alt locuitor al României. Dar dreapta și publicul ei refuză să înțeleagă treaba asta.

Și apropo de cei care iau găleata și șapca cu PSD la alegeri: ce ați vrea să facă, să nu le ia? când votează dreapta nu văd nimic, ba sunt acuzați că sunt leneși și trăiesc din ajutoare sociale. Când votează PSD măcar văd o șapcă și o găleată. Ăsta e un comportament perfect rațional, dar văd lumea permanent șocată când se întâmplă asta.

România e o țară ruptă între cei care simt creșterea economică și cei care nu. Electoratul de dreapta din mediul urban mediu și mare se bucură când se deschide un mall sau vreo terasă nouă. Dar cum ajută asta un pensionar? Are pensionarul bani de mers la mall sau terasă? Nu are pentru că beneficiile creșterii economice trec pe lângă el având în vedere că el nu lucrează și nu are investiții în piața de capital. Dar cu brațele acelui pensionar a fost construită infrastructura pe care se bazează creșterea economică de azi.

Chestia asta se numește solidaritate intergenerațională și văd multă lume care se face că plouă când aude cuvântul ăsta. În 20 de ani va veni rândul lor să iasă la pensie, dar până atunci vor fi uitat de vorbele de azi. Însă vor avea ocazia să trăiască în România pe care ei vor fi construit-o, o Românie care disprețuiește pensionarii.

Vreți să scăpați de PSD? Atunci întrebați candidatul care vă cere votul ce are de gând să facă cu pensiile speciale mari și pensiile normale care sunt prea mici.

Votatul în vremea pandemiei

Pe la începutul pandemiei îmi aduc aminte că a fost ditamai scandalul legat de cei care vreau să meargă la biserică de Înviere. Urma să vină un val uriaș de îmbolnăviri peste România pentru că acei oameni urmau să se ducă să ia lumină.

Autoritățile au organizat cu Biserica Ortodoxă Română tot procesul și se pare că nu a sărit numărul de cazuri ca urmare a acestui eveniment. Dar încă îmi aduc aminte discuțiile și cum oamenii de prin bula mea îi făceau inconștienți pe cei care vreau să iasă afară pentru a lua lumină.

Niște luni mai târziu aceiași oameni care îndemnau la stat în casă de înviere îndeamnă lumea să iasă la vot. Numărul de cazuri confirmate e mai mare în Septembrie când sunt alegerile decât de Paște, dar cumva asta nu împiedică pe nimeni să arunce zeci / sute de mesaje prin bula mea cu ieșitul la vot.

Cumva mersul la biserică pentru a lua lumină crește riscul infectare, dar mersul la vot nu deși la vot trebuie să îți dai masca jos pentru scurt timp în fața comisiei, la biserică nu trebuia.

Avea dreptate Vasile Ernu când spunea că s-a trecut de mult la faza de credință în ceea ce privește pandemia asta (scuze, aș fi dat link, dar nu îi mai găsesc postarea de pe Facebook). Paradoxal argumentele folosite pentru a justifica faptul că sunt șanse mici de a lua virusul la vot sunt aproape identice cu cele auzite pentru a justifica faptul că sunt șanse mici de a lua de la biserică. Virusul poate fi luat și de la biserică și de la vot. Cozi și lume multă au fost și la biserică și la vot. În ambele cazuri e vorba de credință și misticism, nu de logică pentru a explica acest comportament.

Cele două categorii: cei care îndeamnă la mers la vot și cei care îndemnau la mers la biserică folosesc aceleași mecanisme mentale pentru a își justifica acțiunile.

Mersul la vot trebuie încurajat în circumstanțe normale, dar nu trăim în vremuri normale ci în mijlocul unei pandemii.

Concluzii

Nu știu de voi, dar acord din ce în ce mai puțină atenție zgomotului venit din politica românească. De ce? Pentru că politica românească e un fel de ”Tânăr și Neliniștit”: totul e surprinzător, dar într-un tipar bine definit. Că te uiți zilnic sau odată la fiecare 100 de zile, nu pare să fie mare diferență atât timp cât știi care sunt principalele personaje și în mare caracterul lor.




PSD și PNL: perdant și mare învingător? Nu chiar!

Câteva idei despre alegerile europarlamentare și referendumul de ieri.

PSD – Marele perdant? Nu chiar

Să începem cu chestiile evidence: Scorul care va fi probabil obținut de PSD la europarlamentare (23,46% în momentul de față) e foarte prost în comparație cu cel de la alegerile din 2016. Referința e față de anul 2016 pentru că atunci au fost ultimele alegeri.

Știu că toată lumea scrie că Dragnea ”e pe făraș”, ”e terminat” și așa mai departe, dar tot aud asta din decembrie 2016. Nu cred până nu văd. Ce e interesant însă în povestea cu scorul PSD e că mai toată lumea se aștepta la un scor prost din partea lor. Sondajele dădeau scorul lor undeva între 20% și 30%, în funcție de cine făcea sondajul.

Un sondaj Europa FM făcut cu 3 zile înainte de votare dădea PSD la 21,1%. Îmi vine greu să cred că liderii PSD nu se așteptau la acest rezultat. Ori dacă se așteptau ar fi scăpat de Dragnea ceva mai devreme pentru a evita un potențial dezastru.

Liviu Dragnea

Sunt șanse mari ca o serie de personaje cu greutate din PSD să încerce să scape de Dragnea, dar impresia mea e că liderul PSD nu e atât de slab pe cât pare acum.

Decisivă pentru Dragnea e ziua de azi. Dacă apare o nouă amânare în dosarul său sunt șanse ca Liviu Dragnea să rămână șef al PSD până în toamnă. De ce?

Pentru că:

  1. Nimeni din PSD nu are forța de a-l da jos în momentul acesta. Va fi nevoie de o condamnare pentru asta.
  2. Am mai scris eu pe aici că Iohannis are nevoie de cineva care să îl facă să pară ”the good guy”. Iar Dragnea avea nevoie de Iohannis (după debarcarea Codruței Kovesi de la DNA) ca sperietoare PSD.
  3. Nu știu cine ar vrea să conducă PSD fix în momentul acesta. Problema e că un potențial înlocuitor al lui Liviu Dragnea va trebui să poarte și cununa de spini numită ”candidat la prezidențiale”. Iar acel candidat va fi linșat în mediul online și va ieși cu o imagine teribil de șifonată. Gabriela Firea deja s-a delimitat de posibilitatea de a candida la prezidențiale.

Scorul partidului

Un detaliu foarte important însă pe care lumea, în euforia lor, îl ignoră: Victor Ponta și al său Pro România e tot PSD! Sunt tot voturi PSD acolo! Adunând PSD cu Pro România rezultatele nu par chiar atât de rele având în vedere stilul haotic în care PSD a dat impresia că guvernează România:

  • PSD are 23,46%
  • Pro România are 6,61%

Împreună fac 30.07%. Și asta cu tot cu prezența la vot masivă de ieri cauzată de Referendum! PSD nu stă atât de prost pe cât pare! Masa de votanți PSD + Pro România e stabilă iar acesta probabil nivelul cel mai scăzut la care o vom vedea în acest ciclu electoral (care se va finaliza cu alegerile parlamentare din 2020).

O altă problemă a PSD a fost Viorica Dăncilă. Imaginea PSD e intrinsec legată de cea a Primului Ministru. Ori Viorica Dăncilă a făcut mulți oameni care ar fi votat PSD să se rușineze în a fi asociați cu ea.

Și nu în ultimul rând, ar mai fi o chestie de remarcat aici, pe care am observat-o și la alegerile europarlamentare anterioare: mașina de vot PSD din teritoriu nu performează la turație maximă la europarlamentare. Eu sunt din județul Vâlcea de fel și am avut ocazia să văd pe viu cât de puțin se mobilizează primarii PSD și PNL la europarlamentare comparativ cu alegerile locale.

Diferența provine din:

  • reticiența primarilor de a aloca resurse pentru niște alegeri considerate neatractive pentru votantul obișnuit.
  • dorința de a conserva resursele materiale (bani, relații, gălețile de făină și șepcile) și morale (nervii votanților, șantajul emoțional) pentru acel moment când postul lor (de primar) va fi supus votului.

Aveți explicații mai pe larg asupra fenomenului la Cristian Hrițuc pe blog, singurul loc unde am văzut vorbindu-se de chestia asta prin online.

Concluzii

Scorul PSD pare prost, dar nu e atât de grav atunci când ai în vedere circumstanțele votului de ieri. Ba chiar adunând scorul Pro România rezultatul PSD arată chiar bine.

PNL – marele învingător? Nu chiar

PNL are un scor de 27,8% în momentul în care scriu chestia asta. Nu s-a terminat numărătoarea deci procentul se va schimba probabil când se vor anunța rezultatele.

Cu acest scor PNL e pe primul loc ca și scor, ceea ce ar trebui să fie motiv de bucurie. Prolema e că scorul PNL e destul de slăbuț dacă avem în vedere următoarele chestii:

  • Prezența la vot a fost mare, iar surplusul nu a votat cu PSD ci cu PNL și USR
  • PNL a încercat să tragă cât mai multe voturi prin asocierea cu Rareș Bogdan, o vedetă TV.
  • PNL avea totuși un număr considerabil de primari (1081 de primari PNL) fiind puternic reprezentată în teritoriu.
  • PNL are de partea sa pe Președintele României.

Scorurile PNL

Situația pare chiar mai puțin impresionantă când comparăm scorul de acum cu scorul PNL la alegerile din 2016 (cel mai recent punct de referință). În 2016 PNL obținea aproximativ 20% din voturi. Alegerile de acum par să fi dus partidul spre 27 – 28%, adică un salt de 7-8%. Dar având în vedere cât de mult a pierdut din imagine PSD cu tendemul Viorica Dăncilă & Liviu Dragnea, parcă 7-8% pare puțin.

În 2012 PNL obținea 28,41% la Senat și 24,27% la Camera Deputaților în condițiile unei alianțe cu PSD-ul lui Ponta (USL dacă vă mai aduceți aminte). Scorul de acum pare oarecum similar până ne gândim la faptul că PNL a înghițit PDL! PDL avea aproximativ 12% din electorat după ce trecuse România prin cel mai dificil program de austeritate de la cel al CDR-ului din anii 90 încoace. Cu toate astea, dacă adunăm PNL 2012 cu PDL 2012 vedem că scorul ar fi pe la 36% – 40%. E adevărat, s-au schimbat multe din 2012 (ALDE, PMP au rupt din voturile PNL+PDL), iar alegerile din 2016 au arătat un PNL+PDL slăbit.

Consecințe mai puțin evidente ale votului

Cu toate astea cred că:

  • E posibil ca multă lume în interiorul PNL să privească rezultatul la europarlamenare ca pe o înfrângere. Multe sondaje dădeau PNL cu un scor peste 30%, deși cel Europa FM anterior alegerile îi dădea la 28,5%. 30% era minimul pe care PNL trebuia să îl atingă pentru a se simți comfortabil având în vedere circumstanțele extrem de favorabile.
  • Zilele lui Ludovic Orban s-ar putea să fie numărate în fruntea PNL. Existau oricum contestatari în rândul partidului, dar e posibil să fie considerat vinovat pentru acest ”eșec”.

Rareș Bogdan

Cred că se impun câteva comentarii pe seama implicării lui Rareș Bogdan în campania asta:

  • cât din acest scor se datorează lui Rareș Bogdan? Oare a tras scorul în sus sau în jos? Fiind un om de televiziune tentația e de a spune că a tras partidul după el, dar scorul e totuși relativ mic. Îmi vine greu să cred că pe fondul sentimentelor anti-PSD scorul PNL nu ar fi fost săltat oricum.
  • Cine a împins ideea folosirii lui Rareș Bogdan ca principal vehicul de imagine al PNL în campanie? Acea persoană va trebui, zic eu, să dea niște explicații.

Impresia mea e că fanii lui Rareș Bogdan:

  • fie au votat cu USR
  • fie ar fi votat cu PNL indiferent dacă Rareș Bogdan era sau nu pe lista PNL.

A doua ipoteză ar indica faptul că PNL a cedat un loc pe listele partidului degeaba. Altfel spus, partidul ar fi obținut acel scor cu sau fără Rareș Bogdan.

Poate însă că pariul PNL cu Rareș Bogdan e pe termen mai lung, nu doar pentru alegerile europarlamentare. Îmi vine greu să cred însă că Rareș Bogdan va putea folosi acest scor electoral pentru a justifica investiția de resurse politice în el. În fond i s-au pus la dispoziție toate resursele partidului. Rezultatul? Sub așteptatul 30%

Ce înseamnă acest scor pentru PNL?

În principiu că mai e mult de muncă pentru PNL. Faptul că vor fi probabil primii ca procentaj e un lucru bun pentru PNL cu certitudine și va fi folosit ca marea realizare a lui Ludovic Orban. În interiorul partidului însă cred că se ascut cuțitele pentru că scorul e dezamăgitor. Mai mult, scorul extrem de bun obținut de USR înseamnă că există riscul ca la alegerile parlamentare de anul viitor (2020) PNL și USR să negocieze la paritate (sau pe aproape) locuri într-o viitoare coaliție.

P.S: Despre USR într-un articol separat.




Aveau nevoie USR și PLUS de o alianță?

Discuțiile de zilele astea despre coaliția dintre USR și PLUS au fost probabil una din chestiile care m-a luat prin surprinde. Surprinderea nu se datorează evenimentului propriu zis (se știa de negocierile dintre partide de ceva timp) ci:

  1. Reacțiilor pe care le-a declanșat
  2. Felului opac în care a fost negociată și comunicată alianța.

Sunt multe de spus în privința asta, dar cred că punctul central e următorul: Alianța asta e probabil cu bătaie lungă.

Iar ceea ce vedem zilele astea sunt frânturi din ce s-a agreat pentru următorii ani. Oricum, azi am să vă vorbesc despre cât de necesară e Alianța propriu zisă pentru cele două partide, urmând ca zilele următoare să disecăm și alte probleme.

Și ca să îmi fac viața mai ușoară am să alternez între a folosi termenii ”Alianța” și ”PLUSR” când am să vorbesc despre uniunea asta.

Calendarul următorilor 2 ani

Din punctul meu de vedere nu putem purta discuția asta fără să înțelegem calendarul politic al următorilor 2 ani:

  1. Europarlamentare în mai 2019
  2. Alegeri prezidențiale în noiembrie / decembrie 2019
  3. Alegeri locale în iunie 2020
  4. Alegeri parlamentare în noiembrie 2020
  5. Negocieri pentru formarea unui guvern cu PNL

Acestea sunt evenimentele care vor marca existența PLUSR în următorii 2 ani. Cel mai probabil aceste evenimente au avut și importanța cea mai mare în desfășurarea negocierilor între partide. Înainte de a ajunge acolo însă haideți să vedem cum s-ar comporta cele două partide luate individual.

Fiecare cu a mă-sii

Acum haideți să ne gândim ce ar însemna cele 5 evenimente de mai sus pentru un partid cu o cotă de piață de 5-7% (PLUS) și pentru unul cu cotă de piașă de 8 – 12% (USR):

  1. Europarlamentare separate. PLUS ar lua 1-2 locuri, USR 2-3 locuri. Avantaj USR, dar numărul de mandate e mic în ambele cazuri.
  2. Candidat separat la prezidențiale. PLUS îl are pe Cioloș, USR probabil l-ar avea pe Barna sau Ghinea. Avantaj PLUS, iar acest avantaj e major. USR nu are nici o personalitate de calibrul lui Cioloș.
  3. Alegerile parlamentare pe liste separate. PLUS nu are nici resursele financiare sau umane, nici experiența necesară pentru a scoate peste scorul actual de 5 – 7%. USR în schimb are deja parlamentari cunoscuți, are experiență în organizare și (probabil) are resurse ceva mai multe la dispoziție. Avantaj USR și aș spune că unul semnificativ.
  4. Alegeri locale individuale. Aici e o chestie interesantă: Cioloș și-a pornit proiectul politic exact pe dos față de USR, adică de jos în sus. RO+ are comunități locale care par, cel puțin pe hârtie, destul de bine organizate. Aceste structuri teritoriale nu au fost testate politic, nu au experiență în organizare politică (probabil), dar au o acoperire considerabil mai mare decât echivalentul USR. USR e un partid plecat din București care a înghițit niște organizații și partide locale din teritoriu. Sunt filiale puternice și bine organizate ale USR, dar sunt și zone unde USR nu există pe hartă. Acele zone sunt preponderent micile orașe și comunele. Impresia, cel puțin pe hârtie, e că PLUS are organizații în acele zone în care USR nu are. Egalitate.
  5. Negocieri cu PNL individuale. Dacă PSD & ALDE pierd alegerile și PLUS, USR și PNL ar fi în situația de a negocia formarea unei majorități, cum ar decurge? PLUS probabil că ar putea obține Ministerul Agriculturii pentru Cioloș și cam atât la nivel ministerial. USR probabil ar putea obține 2 – 3 ministere decente. Aritmetica ar fi însă în defavoarea PLUS, care la 5- 7% ar putea fi înlocuit de, să zicem, UDMR. USR în schimb ar avea un scor care înseamnă că nu poate fi înlocuit. Cu toate astea nici nu poate emite pretenții foarte multe. Avantaj USR, dar realist vorbind ambele partide ar avea o mână relativ slabă în fața PNL.

După cum vedeți viața ambelor partide ar fi una dificilă, deși USR ar avea o poziție mai puternică decât PLUS. Cu toate astea nu ar fi o poziție care să îi permită în mod realist să negocieze cu PNL de pe o poziție de forță.

Hai să dăm mână cu mână

Ce se vrea prin Alianța asta? Ei bine, se pare că ar fi studii/sondaje (nu le-am văzut pe nicăieri) care spun că o alianță între USR și PLUS ar adăuga 2 – 5% la suma scorurilor individuale. Nu știu dacă e adevărat sau nu, asta doar timpul ne va spune. Ei bine, aceste procente ar duce PLUSR undeva 18% – 22%.

  1. Listă comună la europarlamentare. Scorul de mai sus ar aduce 6 – 7 locuri în Parlamentul European.
  2. Candidat la prezidențiale comun. Popularitatea lui Cioloș, împreună cu o bază de 18 – 22% l-ar duce pe acesta în turul 2 aproape sigur. Iar acolo orice e posibil, mai ales dacă electoratul PSD are de ales între Cioloș și Iohannis.
  3. Listă la alegerile parlamentare comună. Din nou 18 – 22% ar face PLUSR a 3a forță politică din România și ar schimba semnificativ peisajul politic. Practic o alianță fără PLUSR ar deveni imposibilă.
  4. Organizarea comună a alegerilor locale. Filialele puternice ale USR ar avea șanse reale de a prinde câteva primării cu ajutorul oamenilor din PLUS. Filialele PLUS cu ajutor logistic și de know how de la USR ar putea la rândul lor să prindă niște primării în zone anterior inaccesibile USR-ului.
  5. Negocieri pentru formarea unui guvern cu PNL. PLUSR ar fi un partener de alianță, nu doar un membru al unei viitoare alianțe cu PNL. Diferența e importantă pentru că se poate forța nu doar obținerea unor ministere ci și a altor poziții cheie în instituțiile statului.

Pasul către un partid de 18 – 22% sună atât de tentant încât niciunul din cele 2 partide nu își permite să ignore opțiunea asta.

Deci are sens Alianța PLUSR?

Are sens din punct de vedere politic pe termen mediu. Pe termen lung în schimb lucrurile sunt mai complicate pentru că soarta ambelor partide depinde de alegerile din 2019 – 2020.

Pe lângă asta, așa cum spuneam mai sus, alternativa ar fi:

  • Pentru PLUS – să treacă prin chinurile facerii prin care a trecut USR. Asta include probleme în organizare a alegerilor locale și parlamentare, resurse insuficiente pentru a organiza alegerile prezidențiale, frustrarea din parlament de a vedea că puținii tăi parlamentari sunt ignorați sau trebuie să se conformeze cu ce dictează PNL etc.
  • Pentru USR – Lipsa unui candidat credibil la prezidențiale ar lovi puternic în imaginea partidului. Apoi ar urma un nou drum greu spre a găsi resursele și oamenii pentru a putea face față PNL-ului. A gurrverna nu e ușor, mai ales că orice prostie făcută de PNL într-o viitoare coaliție de guvernare va afecta și USR.

Perspectivele nu arată roz pentru niciunul din cele două partide. Pe de altă parte aceste perspective nici nu sunt negative, dimpotrivă, ambele ar putea intra la guvernare dacă prind Parlamentul. Ar fi un pas uriaș pentru un partid nou format (PLUS), dar și pentru un partid lipsit de experiența guvernării (USR).

Problema e că intrarea la guvernare ar fi una periculoasă cât timp PNL conduce alianță fără drept de apel.