Pro TV și ajutoarele de stat: follow up

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar acum ceva vreme scriam că Pro TV vrea ajutor de stat. Explicam atunci care e treaba cu ajutoarele de stat în industria de cinema românească:

Există un raționament în spatele ajutorului de stat dat pentru a crea filme. În România acest raționament e că publicul e incult și / sau sărac așa că filmele de calitate nu se pot finanța doar din biletele vândute la cinema. Și se dau exemple filme care câștigă premii internaționale, dar nu au priză la publicul larg.

Cu toatea astea mie mi se pare că multe dintre filmele finanțate cu bani de la buget sunt jenant de proaste.

De exemplu unul din cele mai proaste filme românești ale ultimilor 20 de ani a fost finanțat de stat. Dacă sunteți curioși care e acel film, ei bine el se numește ”Păcală se întoarce” și conform Wikipedia a luat bani de la stat. Cinemagia ne spune că un număr extraordinar de 8.092 de oameni l-au văzut. Un youtuber de 13 ani care linge cactuși are mai mulți oameni care se uită la decât 100 de filme din astea.

Pe de altă parte ”Două lozuri”, unul din filmele cu cea mai mare priză la public din ultimii ani (134.421 spectatori conform Cinemagia) a fost refuzat de CNC pentru finanțare.

Dar locurile de muncă pentru anumiți actori și regizori sunt bune așa că statul aruncă cu bani în filme cu succes foarte foarte scăzut. Dacă mai prinde câte unul vreun urs de argint de picior, cu atât mai bine.

Un alt argument e că în lipsa subvențiilor industria românească de film ar da faliment.

Ziceam atunci că serialul pentru care se cerea subvenție (Las Fierbinți) era lider de piață pe segmentul lui și avea audiență uriașă. Prin urmare nu prea avea sens să i se acorde un ajutor de stat având în vedere că e deja profitabil. Și se pare că Las Fierbinți nu a primit ajutorul de stat până la urmă. Probabil glumele lui Bobonete nu intră în categorie ”cultură”. Glumesc, Comisia Europeană a stabilit că astfel de ajutoare nu se dau filmelor care ar fi realizate și fără ajutor de stat.

Pro TV nu se lasă

Așa că mai încearcă odată să ia ajutoare de stat (via Profit):

Pro TV cere din nou ajutor de stat, echivalent a circa 1 milion de euro, pentru un serial TV, de această dată pentru lungmetrajul Vlad – sezoanele toamnă și iarnă 2019

Hai să trecem peste faptul că persoana care a scris fraza de mai sus nu înțelege că un serial nu e un lung metraj. Chiar sunt curios care e logica Pro TV în privința acestor ajutoare de stat, alta decât ”sunt bani gratis”? E vreun element cultural pe acolo? Cum ajută filmul ăsta România sau industria de cinema de trebuie finanțat din bani publici?

Ironia situației

Am zis asta și în articolul trecut, dar trebuie să o mai zic și acum: cum se împacă treaba asta cu luatul de ajutoare de stat cu retorica extrem de agresivă a Pro TV împotriva ajutoarelor sociale acordate săracilor?

Exemplele de data trecută:

Nu știu câți dintre voi ați observat, dar Pro TV și site-ul lor stirileprotv.ro au o retorică foarte agresivă la adresa oamenilor care primesc ajutoare de la stat. Ba sunt ”săracii bogați”, ba aflăm că asistații sociali au ”adevărate palate”, vedem ce scandal face un asistat social, cum săracii agricultori rămân cu recolta pe câmp pentru că asistații sociali nu vor să muncească sau ni se prezintă un asistat social cu mașină de lux și palat.

Credeți că se vor opri din a arăta cu degetul săracii care primesc câteva sute de lei pe lună pentru că ei primesc milioane de lei ca ajutor?




PSD nu e partid de stânga: grădinițe private

Am să repet chestia asta până o să devină memă: PSD nu e partid de stânga!

Iată o chestie ”de stânga” strecurată în bugetul de stat (via Ziare.com)

„Facem astazi inca un pas pentru punerea in aplicare a Programului ‘Investim in copii, investim in viitor’ prin care vom sustine construirea, amenajarea si dotarea a o mie de gradinite cu profil sportiv. Adoptam un memorandum prin care instituim o schema de ajutor de stat cu un buget multianual de 500 de milioane de euro, cu inceperea finantarii din acest an”, a anuntat premierul Viorica Dancila la inceputul sedintei de Guvern.

Schema de ajutor de stat pentru constuirea, amenajarea și dotarea unor grădinițe. Altfel spus Guvernul român dă din banii de taxe și impozite ai românilor bani pentru construirea, amenajarea și dotarea de grădinițe private. Grădinițe private înseamnă grădinițe unde dai bani ca să îți primească copilul.

Întrebări:

  • De ce se dau bani ăștia unor grădinițe private care oricum încasează sume frumoase pentru a primi copii? Partidele de stânga dau ajutoare privaților ca să facă și mai mult profit decât făceau oricum?
  • Cine își trimite copiii la grădinițe private? Românul obișnuit sau românul înstărit? Partidele de stânga ajută oamenii bogați cu bani luând de la săraci? De ce oamenii care câștigă minimul pe economie finanțează grădinițe pentru cei bogați? Cum e asta politică socială? De ce numim partidul care propune mizeria asta ”de stânga”?
  • De ce nu construiește Guvernul grădinițe de stat de banii ăștia? Din alea la care să își trimită și românii obișnuiți copiii, nu doar cei cu bani.

Și ca să fie treaba ”de stânga” până la capăt trebuie spus că au fost zvonuri că măsura asta e cu dedicație pentru marele patriot și capitalist / om de afaceri român, Ion Țiriac (tot Ziare.com):

Masura a fost anuntata in luna decembrie, de catre Darius Valcov, care a recunoscut ca a discutat cu Ion Tiriac despre acest program, omul de afaceri fiind direct interesat sa investeasca in aceste gradinite.

Altfel spus marele afacerit român Ion Țiriac e dispus să investească în grădinițe private DACĂ sare statul cu banii.

Frumos așa, e mișto să faci afaceri când statul asigură finanțarea.Și da, PSD e partid de stânga…




Ar trebui să primească ProTV ajutor de stat pentru ”Las Fierbinți”?

Știrea e veche de câteva săptămâni și nu am apucat să vorbesc despre ea când era caldă. Dar subiectul mi se pare prea interesant ca să nu zic nimic (via Profit.ro):

Pro TV solicită Guvernului ajutor de stat pentru serialul Las Fierbinți, respectiv pentru ediția de Crăciun și sezonul de toamnă al anului viitor, în cuantum total echivalent de peste 1 milion de euro. 

Nu știu în bula voastră cum e, dar am văzut destul de multe discuții pe tema asta. Mulți spunea, din păcate, că ”Las Fierbinți” nu ar fi un serial suficient de ”intelectual” pentru a merita bani de la buget.

Fac o paranteză aici: prea mulți oameni în România au impresia că un film trebuie să fie plictisitor și să aibă cadre dramatice pentru a fi bun. Sunt profan când vine vorba de filme, dar e un motiv foarte bun pentru care filmele noastre câștigă premii la Cannes, dar nu aduc mai mult de 1.000 de oameni în cinematografice.

Știți care e acel motiv? Vă zic eu: sunt îngrozitor de plictisitoare! Poate că sunt foarte bune din punct de vedere cinematografic, dar pentru omul obișnuit (și mă număr printre ei) sunt groaznic de plictisitoare.

A spune că Las Fierbinți nu merită bani de la stat, dar alte filme care vor strânge 1.000 de oameni într-un an merită e lipsit de sens. Dar nu despre asta vream să vorbesc.

Problema cu ajutoarele de stat

Am scris recent despre subvenția acordată de guvern pentru căldură și, între altele, explicam acolo de ce subvențiile sunt o idee proastă. Azi am să vă explic (pe scurt evident) ce probleme sunt cu ajutoarele de stat.

Mai întâi trebuie menționat că subvențiile sunt considerate ajutoare de stat. Ajutoarele de stat sunt așadar o categorie mai largă de situații în care Statul ajută companii din mediul privat.

Subvențiile sunt ajutoare acordate mediului privat pentru a acoperi o parte din costurile de producție ale producătorilor. Ajutoarele de stat precum cel din cazul ProTV e similar din punctul acesta de vedere.

Practic, ProTV ar vrea să primească bani pentru a putea acoperi o parte din costurile de producție ale serialului. Problemele cu ajutorul acesta de stat ar fi așadar:

  • dacă o gigacalorie se poate măsura, în schimb rezultatul obținut prin finanțarea ”Las Fierbinți” nu prea.
  • Ar trebui finanțat un proiect e viabil fără bani publici?
  • dacă ProTV își face emisiunile din bani publici, ce efect va avea asupra celorlalte televizuni? Nu va avantaja nemeritat ProTV în detrimentul celorlalte televiuni?

De ce se dă ajutor de stat în industria cinematografică

Există un raționament în spatele ajutorului de stat dat pentru a crea filme. În România acest raționament e că publicul e incult și / sau sărac așa că filmele de calitate nu se pot finanța doar din biletele vândute la cinema. Și se dau exemple filme care câștigă premii internaționale, dar nu au priză la publicul larg.

Cu toatea astea mie mi se pare că multe dintre filmele finanțate cu bani de la buget sunt jenant de proaste.

De exemplu unul din cele mai proaste filme românești ale ultimilor 20 de ani a fost finanțat de stat. Dacă sunteți curioși care e acel film, ei bine el se numește ”Păcală se întoarce” și conform Wikipedia a luat bani de la stat. Cinemagia ne spune că un număr extraordinar de 8.092 de oameni l-au văzut. Un youtuber de 13 ani care linge cactuși are mai mulți oameni care se uită la decât 100 de filme din astea.

Pe de altă parte ”Două lozuri”, unul din filmele cu cea mai mare priză la public din ultimii ani (134.421 spectatori conform Cinemagia) a fost refuzat de CNC pentru finanțare.

Dar locurile de muncă pentru anumiți actori și regizori sunt bune așa că statul aruncă cu bani în filme cu succes foarte foarte scăzut. Dacă mai prinde câte unul vreun urs de argint de picior, cu atât mai bine.

Un alt argument e că în lipsa subvențiilor industria românească de film ar da faliment. În cazul de față ,conform Guvernului, ajutorul acesta de stat se acordă pentru că (via Adevărul):

”Preocuparea statului în acest domeniu urmăreşte stimularea şi susţinerea producţiei de filme, prin încurajarea iniţiativei private în domeniile creaţiei, finanţării, producţiei, distribuirii şi exploatării filmelor româneşti sau realizate cu participare românească

Ar trebui să primească Las Fierbinți bani?

A se observa că ajutorul de stat seamănă foarte mult cu subvenția: se dorește producția de filme românești. Nici o vorbă de calitate sau tematică ori alte criterii prin text.

Mai e însă în definiția aia aruncat și un ”stimularea și susținerea producției de filme românești sau realizate cu participare românescă”. Dacă ne uităm așadar la intenție, atunci Pro TV are dreptul să acceseze banii aceștia.

Pe de altă parte ar trebui finanțat ceva ce e profitabil oricum? De exemplu vi s-ar părea normal ca Apple să ia ajutoare de stat pentru a fabrica telefoane?

Din păcate informațiile financiare nu sunt publice așa că nu știm cât de profitabil e Las Fierbinți pentru Pro TV. Având în vedere că rulează de niște ani buni, nu mi-aș face griji că ar merge prost.

Cred că merită amintit că:

  1. În 2012, la primul sezon, Las Fierbinți a fost lider absolut de audiență (sursă)
  2. În 2018, sezonul actual adică, Las Fierbinți continuă să fie lider de audiență (sursă)

Ca să vă faceți o idee de succesul filmului, Pagini de Media scria că ar fi avut o audiență medie de 2,2 milioane de telespectatori în Septembrie anul acesta.

Repet: ce sens are să dai bani de la stat pentru a produce un film care are deja succes? Nu va pune chestia asta și mai multă presiune pe o piață deja dominată de ProTV? Băieții ăia de pe la Consiliul Concurenței își vor da cu părerea pe treaba asta oare?

Ironia situației

Nu știu câți dintre voi ați observat, dar Pro TV și site-ul lor stirileprotv.ro au o retorică foarte agresivă la adresa oamenilor care primesc ajutoare de la stat. Ba sunt ”săracii bogați”, ba aflăm că asistații sociali au ”adevărate palate”, vedem ce scandal face un asistat social, cum săracii agricultori rămân cu recolta pe câmp pentru că asistații sociali nu vor să muncească sau ni se prezintă un asistat social cu mașină de lux și palat.

Ei bine, același ProTV merge acum la statul român să îi dea bani ca să producă un serial ce ironizează sărăcia din România. Serios ProTV?

Credeți că știrileprotv.ro se vor opri din a publica chestii de genul celor de sus acum că au întins și ei mâna spre stat? Nu, de ce ar face asta când click-urile se pot obține atât de ușor.




Eliminarea subvenției la căldură ar fi un lucru bun

În fiecare an când se lasă un pic frigul încep să curgă știrile despre subvenția de căldură. Mai întâi e știrea că se elimină, pentru că așa vor ăia răi de la Uniunea Europeană. Apoi vin știrile că subvenția se dă în continuare datorită guvernului sau a primăriei care s-au bătut că ăia răi de la UE.

În 2018 aflam că subvenția va fi acordată până în 2021 inclusiv (via Profit.ro):

Asta înseamnă că actualul sistem de subvenționare generalizată a căldurii pentru populație va mai putea fi aplicat încă 3 ierni, cu tot cu cea care vine acum, adică până în sezonul rece 2020-2021 inclusiv. 

Decizia asta vine la pachet însă cu neaplicarea legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune. Ca o paranteză e ironic cum un partid autointitulat ”social-democrat” amână o lege care s-ar aplica celor cu venituri minime.

Cu toate astea eliminarea subvenției la căldură în actuala formă ar fi o măsură bună. De ce spun asta?

Ce sunt subvențiile

Subvențiile sunt una dintre ideile economice care sună bine pe hârtie. Atunci când le pui în practică însă ceva se întâmplă și brusc nu funcționează așa cum ar trebui.

În principiu sunt două mari categorii de subvenții:

  • cele legate de preț – prețul minim garantat garantat e des întâlnită. Asta înseamnă că producătorului îi va cumpăra statul produsului la un anumit preț, dacă nu îl poate vinde pe piața liberă.
  • subvenție legată de costuri – de exemplu se acoperă o anumită parte din cheltuiala cu benzina pentru utilaje, costuri cu achiziția de echipamente etc.

Subvențiile înseamnă așadar că statul dă bani pentru a încuraja pe cineva să producă ”ceva”. Iar încurajarea aceea se face prin reducerea costurilor sau prin garantarea unui preț minim.

În cazul subvenției la căldură de exemplu statul sau primăria subvenționează producătorii de agent termic plătind o anumită sumă de bani pentru fiecare gigacalorie produsă (subvenție legată de costuri). Teoretic asta ar trebui să scadă prețul final plătit de consumatori.

Subvenția înseamnă însă bani luați de la buget. Adică banii aceia trebuie colectați prin taxe și impozite și apoi dați producătorilor. Evident că ideea de subvenție trebuie ”vândută” alegătorilor ca necesară așa că de regulă li se spune că:

  • vor scădea prețurile pentru populație (agentul termic de exemplu)
  • vom produce local, nu vom mai importa (produse alimentare cel mai des)
  • trebuie să ne protejăm producătorii noștri în fața competiției producătorilor străini

O altă chestie de reținut e că, de regulă, banii de subvenții sunt acordați fără să existe un control efectiv asupra calității bunului rezultat. Rezultatul e că se produce ”mult”, dar nu neapărat și ”bine”.

Și cu toate astea mai toate țările dezvoltate oferă subvenții sub o formă sau alta, de la Uniunea Europeană, până la Statele Unite și China. De ce? Pentru că din punct de vedere politic tot timpul se va găsi cineva care să promită subvenții. Iar eliminarea lor, de multe ori, echivalează cu sinuciderea politică.

Un munte de unt

Cele mai des întâlnite și consistente subvenții din UE de exemplu sunt cele acordate pentru agricultură. Fermierii din UE primesc bani pentru a crește vite, oi, anumite tipuri de culturi și așa mai departe. Același lucru se întâmplă și în SUA, China sau alte părți ale lumii cu produsele agricole.

Ei ca să înțelegeți ce spun prin ”se produce mult și nu neapărat bine” am să vă dau un exemplu. În anii 80 din cauza faptului că UE dădea subvenții masive producătorilor de lactate a apărut un fenomen bizar numit ”muntele de unt”.

Imediat după al Doilea Război Mondial Europa era în ruine (la propriu). Au fost ani grei de foamete (inclusiv în România). Pentru a sprijini producția de produse lactate, spre exemplu statele europene din vest au acordat subvenții producătorilor sub forma unui preț garantat (vezi mai sus definiția).

Producția a crescut evident, doar că, așa cum ziceam mai sus, subvențiile sunt greu de eliminat. Așa că în anii 80 se ajunsese la o situație bizară în care producția depășea cu mult cererea de pe piață iar țările UE nu mai aveau spațiu pentru a depozita untul și brânza cumpărate de la producători. Statul era obligat să cumpere aceste produse de la producători dacă aceștia nu le puteau vinde. Evident că producătorilor le convenea, pentru că ei făceau un profit și atunci când statul cumpăra produsele. Cheltuielile cu achiziția și depozitarea produselor astea ajunseseră la niște dimensiune greu de imaginat în anii 80, de unde și expresia de ”munte de unt” depozitat în magaziile statului.

Mai multe informații despre chestia asta pe Wikipedia sau New York Times.

Care e ideea aici: subvenția schimbă comportamentul agenților economici și poate duce la situații iraționale. Ca fapt divers, în loc să se elimine subvenția asta (chestie greu de făcut politic) s-a mers pe o soluție și mai intervenționistă: cotele de producție. Practic, fiecare stat primea dreptul de a produce o anumită cantitate de bunuri subvenționată. Restul nu se mai subvenționa. O soluție bizară din punct de vedere economic, dar eficientă din punct de vedere politic.

Subvenția la căldură și sărăcia

Ei bine revenim la subvenția de căldură. Ziceam mai sus că statul dă niște bani producătorului pentru fiecare gigacalorie produsă. Teoretic asta ar trebui să conducă la o scădere a prețului la care gigacaloria e vândută consumatorului final. Ori chestia asta e un lucru bun dacă ne gândim la oamenii săraci, care altfel ar îngheța în apartamente.

Sunt mai multe probleme cu tipul ăsta de logică însă.

În primul rând nu toți oamenii care sunt racordați la rețeaua centralizată de distribuție a căldurii (adică la RADET) sunt săraci. Sunt oameni care locuiesc în apartamente mari în zone centrale ale orașelor. Se poate spune despre cineva care stă într-un apartament cu 3 camere la Unirii, în București, că e sarac?

Cu toate astea el beneficiază de subvenția de căldură mai mult decât un amărât care stă într-o garsonieră în Berceni. Statul nu dă bani RADET-ului în funcție de cine consumă. Indiferent dacă persoana care consumă căldura e bogat sau sărac el beneficiază de preț subvenționat. Ori asta nu prea are sens.

Gândiți-vă că e ca și cum guvernul ar da 1.000 de lei fiecărui cetățean din România cu scopul de a combate sărăcia. Banii vor fi bineveniți, dar are sens să îi dăm 1.000 de lei lui Ion Țiriac? Sau unui director de bancă? Ei nu sunt săraci. Și totuși fix asta face subvenția la căldură: dă bani unor oameni care își permit oricum să plătească prețul, fără ajutor de la stat.

Faza e că UE ne tot zice de prin 2007 să nu mai dăm bani pentru a subvenționa prețul gigacaloriei plătite de RADET. Mai bine dăm bani DOAR oamenilor săraci care chiar nu pot plăti singuri cheltuiala cu căldura. Tocmai de aceea legea privind subvențiile de căldură vine la pachet cu o lege care se referă la protecția socială. Dar pe care PSD nu o agrează din varii motive.

Stimulente

Trecând peste aspectul social, subvenția crează și probleme economice pentru că acționează ca un stimulent economic. Și la fel ca orice alt stimulent va muta resurse economice într-o direcție care nu e neapărat conformă cu poziția pieței sau interesul public.

Caz concret: în România subvenția la căldură se acordă prin plata unei sume raportat la cantitatea de căldură produsă (adică pe gigacalorie).

Care e însă marea problemă a rețelelor de încălzire centralizate din România?

Producția? Nu! Distribuția!

Mai toată lumea care a stat la bloc în anii 90 sau 2000 își aduce aminte cum afara era frig, dar caloriferele erau departe de a fi calde. De ce? ”Pierderi din rețea” ni se spunea. Adică degeaba se producea căldură dacă mare parte din ea se pierdea pe drum și la noi în calorifere ajungea apă călâie.

Sunt multe explicații pentru situația asta managementul defectuos fiind cel mai des menționată. Dar cu toate asta un factor important, dar mai puțin amintit era faptul  că subvenția se acorda pe gigacalorie produsă, nu pe gigacaloria care ajungea la consumator.

RADET nu a fost mult timp interesată așadar de distribuție pentru că primea subvenție în funcție de producție, indiferent dacă ajungea sau nu căldura în casele oamenilor.

Lucrurile au început să se schimbe abia odată cu introducerea repartitoarelor de căldură pe apartament.

Când au apărut repartitoarele, acestea au mutat pierderile din rețea înapoi la distribuitor. Înainte de repartitoare însă nu există motivație economică de a face ceva legat de pierderile din rețea pentru că subvenția era calculată la gigacalorie produsă, nu la cea consumată de clienți.

De aici problemele RADET, de aia nu s-a investit în distribuție (mă rog, pe lângă incompetență și corupție).

Concluzii

Așadar subvenția pentru căldură nu are sens din punct de vedere economic pentru că:

  • Nu îi ajută foarte mult pe cei săraci. Sunt mulți oameni care își permit să plătească gigacaloria, dar care beneficiază de scutire. Banii lor pot fi folosiți pentru a acoperi o parte mai mare din costul încălzirii pentru cei săraci.
  • Duce la un comportament ineficient pentru că producătorul primește bani pentru a produce, nu în funcție de ce ajunge la client pentru că subvenția se oferă pe gigacalorie produsă, nu consumată. Producătorul nu e foarte interesat de ce se pierde, el primește bani în funcție de ce produce.

Poza din cover: Felix König [GFDL (http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html) or CC BY-SA 3.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)], via Wikimedia Commons




Planul economic al PNL dacă preia puterea

Am să încep cu o atenționare: postarea asta e ceva mai lungă și e făcută în principal pentru a putea reveni la ea în lunile și anii viitori, și a verifica în ce măsură chestiile discutate aici au fost (sau nu) aplicate. Tocmai de aceea nu e scrisă neapărat în nota obișnuită (informație structurată și condensată în chestii esențiale) ci e ceva mai lungă și sarcastică pe alocuri (deh, am mai văzut chestiile astea de câteva ori în ultimii ani). Așa că vorba aia:

 

Mâna întinsă care nu are plan de guvernare nu primește voturi

Alegerile din 2016 au fost câștigate la pas și fără prea mult efort de către coaliția PSD+ALDE. PSD, principalul partid de guvernare a reușit performanța asta în special printr-un plan de guvernare economic foarte frumos formatat, dar cu niște mari găuri la capitolul logică economică și cifre. Chestia asta nu a prea contat însă pentru că PNL, principalul contracandidat nu a avut nimic.

A fost dacă vreți exemplul perfect al replicii lui Gheorghe Dinică din Filantropica: ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”

 

Chiar și după câștigarea alegerilor povestea s-a repetat: PSD cu planul de guvernare pe partea economică iar Opoziția cu…nimic. Așa că ori de câte ori cineva din Opoziție zice o chestie despre ce face PSD în economie, dinspre coaliția de guvernare PSD+ALDE se aude în cor: ”Băieți, noi avem un program economic, să ne criticați când aveți și voi unul”.

Ei bine, la aproximativ 2 ani de la alegeri, PNL sau Florin Cîțu (nu îmi dua seama dacă propunerile astea sunt  poziția personală a lui sau a partidului) a ieșit cu câteva propuneri sau intenții de măsuri economice pe care le-ar aplica atunci când ar prelua puterea.

Propunerile sunt niște chestii scrise cu liniuță pe Facebook deci sunt departe de a fi considerat un plan economic propriu zis, dar e prima oară din câte știu eu când astfel de idei sunt exprimate. 

Iată și ”povestea” în cauză, o postare lungă pe Facebook a lui Florin Cîțu pe care o las în întregime aici pentru referință în anii viitori. Puteți să treceți însă peste ea fără a o citi pentru că am să o reiau, pe bucăți, mai jos:

Știu, mult scris, dar haideți să vă fac un rezumat al măsurilor propuse: majoritatea chestiilor făcute de PSD pe partea economică sunt proaste, noi o să le anulăm sau le schimbăm fundamental.

Cine e Florin Cîțu

Florin Cîțu e parlamentar PNL și una din puținele voci care comunică pe teme economice în PNL. Am mai scris și eu de câteva ori despre comentarii făcute de el. 

Pentru mai multe informații despre el aveți pe Hotnews un profil de candidat util de la momentul la care a candidat pe listele PNL pentru un loc în Parlament. Vă pot face și eu un rezumat: un tip specializat pe politica monetară și piața bancară, dar cu zero experiență pe partea fiscal bugetară. E cunoscut în special pentru faptul că a fost dat afară de la ING pentru ceea ce Mugur Isărescu numea ”un atac speculativ la adresa leului”. Ca și doctrină economică omul e un libertarian care nu crede în modelul IS-LM și care prezicea prin 2010 hiperinflație în SUA din cauza măsurilor de QE (încă o mai așteaptă probabil).

Una peste alta, pentru mine Florin Cîțu reprezintă o voce de care țin cont când vorbește despre bănci, dar pe care în mod normal o ignor când se exprimă pe partea pe partea fiscal bugetară. Pe lângă asta discursul lui de când a devenit parlamentar a devenit considerabil mai radical, panicard și acid la adresa PSD.

Cum arată intențiile PNL / Florin Cîțu

Trebuie spus în primul rând că sunt împărțite în 2 categorii: ce vor să facă în primele 24 de ore și ce vor să facă în prima lună. Nici termenul de 24 de ore nici cel de 1 lună nu sunt realiste având în vedere cât de complexe sunt probeleme astea, dar haideți să le luăm ca pe niște metafore: 24 de ore pentru prioritate zero și 1 lună pentru alte chestii urgente, dar care mai pot aștepta.

Pe rând:

In primele 24 de ore:

– anulat TVA defalcat
– eliminat supraacciza combustibil
– anulat supraimpozitarea contractelor part time
– plata contributii sociale doar pentru venituri din salariu (eliminarea obligativitatii platii contributiilor pentru veniturile din bonus sau chirii, de exemplu)
– cresterea contributiei de la 3.7% la 6%, in prima faza, la Pilonul II de pensii

Să vă spun ce problemă am eu cu măsurile astea: ori sunt nocive ori nu sunt realiste ori nu sunt suficient detaliate și pot crea așteptări nerezonabile (nu neapărat pozitive). Astfel: 

  • TVA-ul defalcat se aplică în momentul acesta firmelor în insolvență și e o modalitate eficientă de a evita situațiile extrem de frecvente în care ANAF (și implicit cetățeanul plătitor de taxe) rămâne cu ochii în soare pentru că patronul bagă firma în insolvență și nu plătește TVA-ul datorat (și uneori deja încasat de la clienți). Inițial măsura asta era menită să se aplice pentru toate companiile înregistrate în scopuri de TVA (asta ar fi fost o mare greșeală într-adevăr), dar s-a ajuns la aplicarea ei doar pentru o categorie restrânsă (firme în insolvență) și voluntar. 
    Măsura în forma asta e una din cele mai bune modalități de a nu pierde bani de pe urma firmelor în insolvență. Dar dl. Cîțu nu știe asta aparent și ne anunță că va fi eliminată fără să dea explicații. Care e deci diferența între guvernarea după ureche a PSD și guvernarea PNL după ureche? Aparent niciuna.

  • Eliminarea supraaccizei la combustibil e de dorit la nivel principial. Dar problema e că anularea supraaccizei va diminua veniturile bugetare (care sunt și așa printre cele mai mici din UE). Dl. Cîțu uită să ne spună de unde cu ce va acoperi gaura aia bugetară. Sper să nu aud ”diminuarea evaziunii fiscale”, un fel de soluție magică unde merg de obicei să moară speranțele mele că lucrurile vor fi ok. Până nu aud și de unde vor apărea banii care să acopere eliminarea măsurii nu pot să privesc cu ochi buni nici măcar chestiile care, principial vorbind, sunt ok.

  • Anularea supraimpozitării contractelor part time e un alt lucru de dorit la nivel principial, dar problema e că acele contracte part time au fost deseori folosite pentru a face evaziune fiscală (de exemplu contractul de muncă e încheiat pe 20 de ore pe săptămână, dar angajatul lucrează program normal). Da, impozitarea contractelor part time la nivel de salariu minim pe economie e o aberație economică, dar e o soluție eficientă (și lipsită de etică în același timp) în lupta împotriva evaziunii și muncii la negru. Nu avem nici un fel de informație despre cum va rezolva PNL / Cîțu problema evaziunii din domeniu deși soluția e simplă, dar necesită oameni cu o viziune coerentă la Guvern.

  • Dl. Cîțu ne mai zice că vrea plata contribuțiilor sociale doar pentru venituri din salariu și eliminarea obligativității plății contribuțiilor pentru veniturile din bonus sau chirii, de exemplu. Vreți să vedeți cât de simplu e să faci evaziune aici: plătești oamenii la salariul minim pe economie, iar la final de lună toată lumea ia bonusuri diferența până la salariu. Și e perfect legal! Cât de mare ar fi gaura în bugetul statului? Și nu, nu ai cum să definești bonusurile astfel încât să nu se întâmple asta pentru că ajungi să le impozitezi exact ca pe salarii, adică fix ce se întâmplă acum. Și cine primește de regulă bonusuri uriașe? Cumva directorii de companii multinaționale și mare parte din managementul mic, mediu și mare de prin companiile de stat? Wow, nu știam că dl. Cîțu trage cu bugetarii mai nou! Iar aia cu excluderea veniturilor din chirii e genială: ce dacă încasezi sute, mii sau zeci de mii de euro din chirii, e ok, nu trebuie să plătești impozit pe venit. Doar fraierii cu contract de muncă să plătească impozite. Cei care câștigă venituri din chirii nu folosesc drumurile țării, nu se duc la spital în România și așa mai departe. A da, și filozofic e ok, închirierea fiind o activitate nobilă, care nu ar trebui impozitată, rămasă la noi de la strămoșii daci. Echitate socială? Aia e pentru socialiști, dl. Cîțu nu se complică cu astfel de concepte.

  • ”cresterea contributiei de la 3.7% la 6%, in prima faza, la Pilonul II de pensii”. Dl. Cîțu a făcut oare calculele să vadă câte miliarde nu vor mai intra în bugetul de stat de pensii? Nu spun că măsura e rea, dar Florin Cîțu / PNL o vrea în primele 24 de ore. Chiar și considerând alea 24 de ore ca fiind metaforice, tot dă cu virgulă pentru că repet, vorbim aici de MILIARDE DE EURO! Cu ce acoperă diferența? Reușește PNL să elimine complet pensiile speciale în prima lună (nu vorbim de 24 de ore aici) astfel încât impactul bugetar să fie neglijabil? Va crește taxele pentru a acoperi diferența? Evident că astfel de chestii sunt prea puțin importante pentru dl. Cîțu care cântă la pian, nu îl și cară, așa că nu se complică să ne explice de unde va lua banii pentru a acoperi gaura.

Mai vreți? Mai avem!

Am trecut de partea cu ”ce facem în primele 24 de ore”. Haideți să vedem ce planuri are PNL / Florin Cîțu în prima lună de guvernare:

– inghetarea subventiilor si programelor de ajutoare/garantii de stat. daca in urma analizelor se arata ca la un 1 leu chetuit de stat prin aceste programe aduce in economie cel putin 1.1 lei atunci acele programe raman. Altfel, aceste mite electorale finantate din banii contribuabililor dispar.

Chiar aș vrea să văd analiza asta. De ani de zile tot spun că nu apar documente care să ne explice și nouă, oamenilor de rând ce se întâmplă cu banii dați ca ajutoare de stat. Dar sunt mici șanse să se întâmple asta pentru că e greu spre imposibil să cuantifici efectul ajutoarelor de stat în condițiile în care anumite investiții sunt făcute doar dacă acele ajutoare de stat sunt acordate. Și da, PNL are un istoric lung de acordat ajutoare de stat iar o astfel măsură nu va fi agreată de restul partidului.

Cât despre subvenții, nu îmi e clar la ce se referă Florin Cîțu: subvențiile pentru agricultură de exemplu sunt plătite de UE, statul român acționând ca intermediar (mă rog, se mai și folosește de bani când are probleme cu veniturile bugetare și plătește cu întârzieri de luni). Ce alte subvenții mai are în gând domnul Cîțu? Că mie zău că nu îmi clar. Ca să nu mai spun că Uniunea Europeană permite acordarea ajutoarelor de stat și a subvențiilor doar în condiții foarte restrictive. Dar hai să nu îi stricăm ploile dl. Cîțu cu detalii despre cum funcționează economia în practică, altfel riscă să rămână fără liniuțe în planul economic.

Repere importante, din punctul meu de vedere, pentru guvernarea PNL:

– Foarte important: retorica pozitiva la adresa antreprenorilor si a investitorilor (adevarati eroi intr-o economie)

Antreprenorii și investitorii nu sunt eroi, sunt oameni care vor să facă bani. Nu trebuie sanctificați, dar nici nu trebuie să li se dea în cap, ar trebui să existe o relație mutual benefică între antreprenori și stat.

Sunt curios însă cum se va împăca retorica asta cu firmele alea de textile care practică sclavagism economic. Dacă vă interesează cum fac adevărații eroi bani în România puteți lua lecții de pe Arte, Deutsche Welle, The Guardian.

– rescrierea de la zero a codului fiscal – cel mult 7 taxe, eliminarea majoritatii deductibilitatilor (principiul TMBM- taxe mici baza mare)

Am scris o postare separată asupra subiectului pentru că merită mai mult atenție. De reținut câteva idei pe scurt: 

  • o parte considerabilă din Codul Fiscal e reglementată de legislație internațională și nu poate fi schimbată
  • rescrierea Codului Fiscal nu are sens din moment ce codul a fost modificat substanțial în 2015, cu aplicare a noilor măsuri din 2016. Exercițiul acesta de ”modernizare” a codului a durat câțiva ani de zile.
  • PNL a fost implicată puternic în această modernizare din 2015 – 2016. În 2018 același PNL nu mai crede în modificările aduse în urmă cu 2-3 ani?

– sistem de pensii bazat DOAR pe contributivitate

Abia aștept să ne explice cum se aplică treaba asta pentru militarii care merg prin Afganistan și nu au pile să se facă generali prin armată. Ce fac după? Treaba lor, să se descurce. Aaa…stai, o să avem excepții pentru ei și pentru alte categorii? Gen ca acum? Sau îi lăsăm la 45-55 de ani să caute de muncă? Sunt sigur că e cerere mare de oameni care pot conduce un tanc sau ucide un alt om cu mâinile goale.

A nu se înțelege de aici că sunt fan al pensiilor speciale, dar trebuie înțeles că dacă ai stat cu arma în mână 20 de ani și ai fost în misiuni în Kosovo, Afganistan și Irak uzura mentală e considerabil mai mare față de un funcționar din MAPN care a stat pe scaun de la 25 până la 55 de ani. Pensiile speciale trebuie acordate pentru acele categorii de oameni care lucrează în condiții speciale, militarii care au servit în zone de război și care nu rămân în structurile MAPN fiind o astfel de categorie.

– dezvoltarea sistemului de pensii private pentru a prelua majoritatea pensiilor din economie

Și aici aș vrea să văd cum facem cu românii care nu au cotizat la pensiile private ci doar la cele publice. Dar cu avocații care au fond de pensii separat? Dar cu oamenii care nu vor să cotizeze la un fond privat?

Dar ne uităm și la bubele fondurilor de pensii și comisioanele de administrare înainte să luăm măsura asta? Nu de alta, dar ani la rând fondul meu de pensii, după eliminarea comisioanelor de administrare și a inflației randamentul fondului meu de investiții era negativ, dar asta nu prea scrie lumea.

– cresterea salariului minim corelata cu productivitatea ( eliminarea deciziei politice)

Domnul Cîțu va fi șocat probabil când va vedea că dacă ne luăm după raportul salariu / productivitate, atunci salariul minim pe România ar trebui să crească. Puteți citi un articol interesant pe tema asta sau să vă convingenți singuri câutând informația pe Eurostat. Dar și el a preluat retorica aia stupidă care spune că poți trăi cu 500-600 RON cât era salariul minim înainte de creșterile PSD. Faptul că PSD a crescut salariul minim nu ar trebui să însemne că măsura trebuie reversată.

– veniturile din exploatarea resurselor naturale raman la autoritatile locale.

Aha și ce o să facă oare cei din Sibiu cu excesul bugetar din veniturile din gaz? E o regiune deja bogată raportat la media României. Dar cu județele lipsite de resurse naturale? Ce resurse naturale are Botoșaniul, unul din cele mai sărace județe ale României? Dăm bani aleatoriu în funcție de cum a lăsat natura resurse în subsol sau facem și noi o politică economică de secol XXI?

Apropo, dar cu gazul și petrolul din Marea Neagră ce facem? Cui le alocăm? Tulcea, Constanța? Facem o excepție și trimitem banii la bugetul de stat? Are vreun sens măsura asta? Nu în sensul ăsta, poate o partajare între bugetul local și central, dar în nici un caz ca veniturile să rămână în totalitate acolo. Nu are nici un sens!

– schimbarea legii insolventei, iesirea companiilor falimentare de pe piata sa se faca mult mai rapid (astfel resursele din economie, capital, forta de munca nu raman blocate)

Aici cred că dl. Cîțu face o confuzie destul de gravă între insolvență (incapacitate temporară de a onora datoriile) și faliment (incapacitate permanentă de a onora datoriile). Insolvența e folosită într-adevăr ca scuză de mulți antreprenori (din ăia de sunt adevărați eroi) pentru a evita plata taxelor. Dar ce ne facem dacă firma aia aflată în insolvență e Hidroelectrica? Scăpăm de ea rapid sau o lăsăm câțiva ani de zile în insolvență în speranța că poate fi salvată și nu trebuie să vindem pe bucăți creditorilor o parte semnificativă din sistemul energetic național? Contează că e firmă de stat sau că e strategică (politic, economic și militar)? Băgăm niște excepții acolo ca să se ia apoi Comisia Europeană de noi?

– eliminarea barierelor de intrare pe pietele din Romania ( reducerea numarului de autorizatii, maxim 30 zile pentru eliberare). Inclusiv (sau mai ales) pe piata financiar-bancara.

Barierele de intrare pe piețele din România nu sunt întotdeauna administrative, de genul autorizații ci mai subtile, cum ar fi comportamentul celorlalți jucători de pe piață. Exemplul perfect e piața de bere sau de carbogazoase despre care am scris în trecut, acolo unde marii jucători fac viața foarte grea pentru cei mici sau nou veniți. Și asta nu prin șicane administrative (autorizații) ci prin faptul că încheie contracte de exclusivitate cu restaurante, pensiuni și hoteluri. Și mai aruncă și echipament în care nu se poate depozita nimic în afară de marfa lor.

Chestia asta cu nr. de autorizații e frecție la picior de lemn pentru economia României.

Câteva concluzii

Haideți să tragem și câteva concluzii cu ocazia asta: 

  • Viitorul plan economic al PNL pare să fie unul profund libertarian
  • Intențiile exprimate de Florin Cîțu sunt în contradicție vădită cu ce a făcut PNL în anii în care a fost la guvernare
  • Nu ni se oferă nici un fel de fundamentare sau măcar explicații legate de oportunitatea acestor măsuri
  • Nu ni se oferă cifre concrete legate de impactul pe care aceste măsuri l-ar avea
  • Nu ni se oferă detalii legate de felul în care aceste măsuri ar funcționa
  • Unele măsuri arată necunoașterea legislației naționale (insolvență vs. faliment) sau a celei europene (rescrierea codului Fiscal).

Personal, nu cred că aceste măsuri vor fi aplicate pentru că ar destabiliza grav bugetul de stat (cea cu pensiile de exemplu). Alte considerente (echitate socială, fair share of taxes etc.) nu cred că pot fi discutate în momentul acesta cu cineva din PNL pentru că sunt concepte care par a fi străine oamenilor de acolo.

Una peste alta planul acesta economic nu e ok nici pentru România, dar nici pentru PNL ca partid.




Cum știi că un program guvernamental e un succes?

Simplu: se vinde pe OLX!

Să vă explic la ce mă refer: Guvernul României, atunci când nu dă cu bățul în mediul de afaceri inventând declarații și obligații din senin, are obiceiul să creeze programe prin care oferă bani pentru orice altceva în afară de lucruri utile pentru mediul de business.

Programele guvernamentale de stimulare a mediului de afaceri sunt notorii pentru neregulile care apar în desfășurarea lor, puține dintre ele finalizându-se fără un scandal. Cel mai recent exemplu e programul numit Start Up Nation, cel care la scurt timp de la debun a avut plățile blocate.

O altă chestie notorie vis-a-vis de programele acestea de stimulare a mediului de afaceri e că niciodată nu sunt urmate de un document care să ne spună și nouă contribuabililor ce efecte au produs. Nu am văzut până acum un raport asumat de Guvernul României în care să se spună: din X firme care au beneficiat de programul acesta Y încă mai există, Z și-au mărit cifra de afacery, H au dat faliment și M au returnat banii pentru că nu au îndeplinit condițiile impuse.

E aproape imposibil să ne dăm seama dacă aceste programe sunt făcute doar pentru a mai sifona niște bani sau dacă au ajutat efectiv mediul de afaceri din România.

Dar, de când cu tehnologia modernă, putem să aflăm indirect cât de eficient a fost acel program urmărind câte firme ajung să fie puse la vânzare pe OLX.

Nu glumesc, firme care au beneficiat de bani prin programul Start Up Nation sunt puse la vânzare acum (link către OLX).

Cei de la OLX, de bună credință fiind, s-au scărpinat în cap, și-au dat seama că e cam dubioasă treaba, așa că au trimis scrisoare la Ministerul Finanțelor întrebând ce să facă în cazul acesta (via Hotnews):

”Ei au aratat ca, in total, in ultimele sase luni, s-au publicat circa 200 de anunturi pentru vanzarea de proiecte Start-Up Nation. Peste 80% dintre proiecte au fost scoase la vanzare in ultimele trei luni, iar in acest moment exista peste 100 de anunturi active.”

Mai mișto e că ministrul în sarcina căruia pică șmecheria asta de program nu pare să aibă o problemă cu chestia asta:

In urma cu o saptamana, in cadrul audierilor din comisiile parlamentare de specialitate, ministrul de resort, Radu Oprea, a fost intrebat care este opinia sa despre faptul ca unii castigatori ai programului guvernamental Start-Up Nation isi vand proiectele pe OLX: „Spiritul antreprenorial se vede ca este viu in Romania, ca suntem creativi si inventivi. Sigur ca Start-Up Nation este un program care doreste sa creasca acest spirit antreprenorial”, a raspuns Oprea, initial.

Deci ministrul de resort consideră programul un succes pentru că anumiți români au devenit creativi și au găsit mijloace de a fenta sistemul impus de ministerul pe care îl conduce. Sper din tot sufletul că ministrul Oprea nu a știut ce e OLX și de aceea a dat acel răspuns. Altfel ce aș putea crede despre un ministru care admite că un program guvernamental finanțează business-uri care sunt vândute la kilogram pe net, ba mai mult, zice că ăsta e un lucru bun.

Acum haideți să ne gândim un pic la toată povestea asta. Un antreprenor de succes, care își face un business nu are nici un interes să vândă acel business, cu atât mai mult cu cât va primi niște bani de la stat pentru a dezvolta afacerea. În cazul acesta ne gândim automat la următoarea întrebare:

Bun, atunci cine își vinde afacerea asta și de ce?

Iar răspunsurile ar suna cam așa:

  • cineva care a făcut business-ul pentru a lua banii de la stat și a face profit din vânzarea firmei – Dar în cazul ăsta cum a trecut de evaluare? Nu verifică nimeni dacă acel business e viabil pe termen lung?
  • cineva care a făcut business-ul bazându-se pe banii de la stat, dar care nu prea vin și acum, fără acei bani business-ul se duce în cap – În cazul acesta cum a trecut de evaluare? Și cine l-ar cumpăra dacă nu e viabil pentru altceva decât pentru acei bani? Aici avem o reală problemă pentru că sunt șanse mari ca business-ul să dispară la scurt timp după vânzare.

După cum vedeți în ambele cazuri răspunsul presupune că statul român nu și-a făcut treaba și nu a evaluat cum trebuie acele firme.

E totuși legal?

Dacă citiți condițiile de participare ale programului acestea spun că este interzisă înstrăinarea bunurilor achiziționate cu finanțare prin programul acesta. Ori pe OLX se vând afacerile, nu bunurile, prin urmare, toată șmecheria e legală. Dacă Ministerul de resort ar fi vrut să interzică vânzarea business-urilor ar fi impus condiția ca firmele să nu își schimbe acționarul majoritar pentru o anumită perioadă. Nu a făcut asta așa că din punct de vedere legal e ok toată treaba.

Morala poveștii sună cam așa: Banii reținuți din salariile a milioane de români ajung să finanțeze afaceri vândute la kilogram pe OLX.

Daniel