Ar trebui să avem taxe pe băuturile cu zahăr?

Probabil ați auzit deja că Guvernul vrea să introducă taxe pe băuturile cu zahăr. Dacă nu ați auzit de chestia asta până acum, atunci ei bine, varianta pe scurt e cam așa:

Ce vrea legea?

Legea ar vrea să taxeze băuturile în felul următor (sursă):

Băuturi răcoritoare cu conținut ridicat de zaharuri libere al căror conținut de zaharuri este între 5-8 g zaharuri/100 ml produs vor avea 0,8 lei pe litru, iar cele peste 8 grame zaharuri – 1 leu/litru.
Altfel spus, băuturile gen Coca Cola, Pepsi, Sprite, Fanta și așa mai departe vor fi taxate suplimentar. Cu cât? Păi cola normală are 10,6 grame / 100 ml, ceea ce trimite băutura în categoria care se taxează cu 1 leu / litru. Așadar o sticlă de jumătate de litru de cola ar trebui să se scumpească cu 50 de bani. O sticlă de 2 litrii cu 2 lei.
Din punct de vedere tehnic, taxa asta e similară cu acciza plătită pentru alcool, tutun sau alte chestii similare.
Ca multe alte lucruri românești însă și taxa asta a fost aruncată în discuție fără nici un fel de studiu de fezabilitate sau explicații vis-a-vis de felul în care va afecta piața și consumatorii. Iată ce zice de exemplu nota de fundamentare a propunerii:

În Uniunea Europeană, 52% din populația adultă este în prezent supraponderală, iar din această proporție 17% suferă de obezitate. Epidemia de obezitate constituie o povară imensă asupra sistemelor de sănătate, obezitatea reprezentând, în prezent, unul din principalii factori responsabili de morbiditate la nivel mondial.

Ce treabă are obezitatea din UE cu taxa pe băuturi cu zahăr românești? Cât e ponderea populației supraponderală în România? Cât e cea a persoanelor obeze? Cât de greu era să întrebi la Ministerul Sănătății care sunt cifrele pentru România? Aaa…a fost făcută pe genunchi propunerea și nu au găsit informația pe prima pagină a google?

De asemenea, se relevă cifre îngrijorătoare şi în cazul obezităţii infantile, cu repercursiuni importante asupra sănătăţii viitorului adult.

Care sunt cifrele alea? E o taxă pe băuturi românești, vreau să văd cifrele pentru România!

Planul de Acţiune pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor netransmisibile al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată faptul că supraponderea şi obezitatea la copii şi tineri înregistrează un trend ascendent.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte contribuţia alimentelor cu exces de ingrediente dăunatoare în etiopatogenia bolilor cronice netransmisibile, inclusiv a obezităţii şi a bolilor cardiovasculare. În aria largă a măsurilor care au ca scop modificarea consumului de alimente nesănătoase există si posibilitatea suprataxării unor produse care conțin un nivel exagerat din nutrienți considerați dăunatori (zahăr, sare, grăsimi saturate).

Această măsură descurajează consumul de alimente nesănatoase și aduce venituri care pot fi investite în educație și sănătate.

Da…doar că sistemul de bugetare românesc funcționează pe principiul găleții: majoritatea veniturilor din impozite și taxe au ca destinație bugetul de stat. De acolo Guvernul împarte sume după cum consideră necesar. Așa că, exceptând cazul în care se dă derogare specială, banii din taxa asta vor merge în găleată cu restul taxelor și impozitelor, nu la educație și sănătate.

În ceea ce priveşte alimentele cu adaos mare de zaharuri, produsele incriminate a avea un impact mai mare asupra sănătăţii sunt produsele lichide, precum băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr, deoarece consumatorul nu are imaginea concretă a cantităţii de calorii ingerate, spre deosebire de produsele zaharoase solide asupra cărora percepţia calorică este bine cunoscută. În plus, caloriile lichide nu au proprietăți puternice de saţietate şi nu suprimă foamea, astfel că ele sunt consumate în cantităţi mult mai mari, aportul caloric fiind în ansamblu mai mare, cu impact important asupra sănătăţii consumatorilor.

Cât consumă românul tipic în materie de zahăr? Cât vine din băuturi și cât din mâncare și dulciuri? E o categorie de vârstă mai predispusă la consumul de astfel de băuturi decât altele?

În acest sens, se impune adoptarea unor măsuri în vederea combaterii consumului de băuturi răcoritoare cu conținut ridicat de zaharuri libere, prin introducerea acestora în sfera produselor supuse accizelor nearmonizate.

Clar ca lumina zilei! Doar că nu e. Știți de ce nu a pus Guvernul cifrele pentru România în nota de fundamentare? Pentru că la capitolul obezitate România are cel mai mic nr. de adulți obezi din UE. Nu glumesc, cele mai recente date sunt din 2014 și arată așa:

Femei (obezitatea e marcată cu linia albastră):

Și bărbați (obezitatea marcată cu linia albastră):

Nu suntem țara cu cei mai slabi oameni, dar avem țara cu cei mai puțini oameni obezi. Iată și distribuția pe grupe de vârstă:

 

Datele și graficele sunt din 2014 și au drept sursă Eurostat. În 2019 se vor culege iarăși date, articolul urmând să fie actualizat în 2020.

Eu am reușit să găsesc informația asta în vreo 2 minute pe google. Ministerul Sănătății probabil are date ceva mai recente, dar na…atât s-a putut la MF.

Ce e de remarcat aici însă: ponderea persoanelor supraponderale crește odată cu vârsta. În România chestia asta arată așa:

  • Vârstă: 18 – 24 ani → 21,8%
  • Vârstă: 25 – 34 ani → 38,6%
  • Vârstă: 35 – 44 ani → 54,4%
  • Vârstă: 45 – 64 ani → 69,3%
  • Vârstă: 65 – 74 ani → 71,2%

Acum întrebarea e: cine bea sucuri cu zahăr? Cei cu vârstă între 35 – 74 de ani, unde procentul persoanelor supraponderale sare de 50%? La categoria 18 – 24 ani se pare că procentul e cel mai mic. Îmi pare rău că nu am reușit să găsesc cifrele pentru categoria până în 18 ani. Poate în cazul lor procentul e mare. Dacă e să ne bazăm strict pe cifrele UE atunci nu sucurile par problema, decât dacă admitem faptul că oamenii între 65 – 74 ani beau multă cola.

Acum că ne-am dumirit cât de mult îi pasă Guvernului de consumatori, haideți să ne punem niște întrebări existențiale și, acolo unde se poate, poate găsim și răspunsurile.

Cum se vor comporta consumatorii de băuturi cu zahăr

O primă mare problemă a taxelor pe zahăr e faptul că lumea presupune că se vor comporta la fel ca accizele la tutun. Chiar și guvernul român a băgat taxa asta în aceeași categorie (dacă citiți proiectul de lege puteți vedea că sunt băgate la accize nearmonizate).

De ce spun că asta ar fi o problemă?

Gândiți-vă la următoarea situație:

Crește taxa pe tutun așa că și țigările devin mai scumpe. Ai de ales însă? Adică, în afară de țigări, îți poți lua tutun sau nicotină din altă parte? Atunci când au fost introduse accizele, nu exista alternativă la nicotina din tutun. Vreai nicotină, plăteai mai mult pentru țigări. Alternativa era să te lași.

Haideți să ne gândim acum la zahăr: Se scumpește sucul, dar tu vrei ceva dulce. De unde iei zahăr? Ai alternative? E ca la tutun? Nu, nu e. Poți să îți iei un baton de ciocolată sau o prăjitură sau biscuiți dulci și așa mai departe. Există foarte multe alternative pentru oamenii care vor zahăr. Nu același lucru e valabil pentru tutun.

Chestia asta se numește substituție și oriunde substituția are loc în număr mare taxa nu va fi eficientă.

Dacă acei consumatori care înainte cumpărau sucuri cu conținut ridicat de zahăr renunță și se apucă să cumpere apă minerală, atunci e bine. Dar dacă își cumpără o sticlă de apă și un baton de ciocolată? Mai e ok? Nu știm.

Ce tind să facă consumatorii românii? Există vreun studiu care să ne spună? Care e obiceiul de consum al românului tipic? Nu știm, dar vom introduce o taxă oricum.

Sunt toți consumatorii la fel?

O altă problemă e dacă nu cumva avem consumatori dependenți de băuturi cu zahăr dispuși să plătească oricât. În cazul alcoolului, conform IFS, taxarea suplimentară duce la rezultate diferite:

  • cei care consumă puțin alcool (sub 8 unități britanice) renunță mai repede la alcool
  • cei care consumă mult alcool (peste 40 de unități britanice) renunță mai greu spre deloc la alcool,

Ce facem în cazul? Taxa nu face altceva decât să aducă bani la buget, dar nu îmbunătățește situația celor dependenți aparent. Mai mult, conform BBC, se pare că 5% dintre cei care consumă mult alcool în Marea Britanie cumpără aceeași cantitate de băutură precum 80% dintre cei care consumă puțin alcool (tot cu referință la unitățile de mai sus).

În cazul dependenților de alcool (consumatori mari) se pare că taxarea nu funcționează. E valabil oare și pentru consumatorii de băuturi cu zahăr? Există băutori avizi de astfel de băuturi, oameni care ar plăti oricât?

Guvernul Britanic spune că principalii băutori de sucuri cu zahăr sunt adolescenții. Iar rata obezității în rândul lor e suficient de mare încât să îi facă pe britanici să se gândească la taxa asta ca la o soluție.

E valabil și în România? Cât consumă un adolescent în materie de băuturi cu conținut ridicat de zahăr? Avem și alte categorii care consumă mult din astfel de băuturi în afară de adolescenți?

Guvernul introduce o taxă, dar nu știe clar cine îi va plăti acele taxe și cum se vor comporta acești consumatori după introducerea taxei. Se vor apuca adolescenții de băut apă? Sucuri naturale? Apă cu baton de ciocolată? Altceva?

Cum vor reacționa producătorii?

Asta e o altă problemă spinoasă pentru că vorbim despre Coca Cola și Pepsi, două din cele mai mari business-uri din lume.

Odată cu anunțul că se dorește introducerea unei taxe pe băuturile cu conținut ridicat de zahăr, în Marea Britanie producătorii au început să împingă pe piață variantele ”diet” și ”zero”, acolo unde zahărul e înlocuit cu aspartam sau alte substanțe.

Zahărul în exces duce la diabet, asta știm cu toții, dar consumul în exces de aspartam sau alte substanțe îndulcitoare e ok? Prin introducerea taxei influențăm alegerile consumatorilor, dar le influențăm în bine? Nu sunt chimist, medic sau specialist așa că nu știu ce efect are aspartamul sau alt îndulcitor asupra corpului. Dar dacă aș fi legiuitor aș vrea să știu asta înainte de a împinge consumatorii în direcția respectivă.

O altă consecință a introducerii taxei e reducerea conținutului de zahăr sub limita de taxare. Chestia asta nu se întâmplă la Cola sau Pepsi ci la celalalte sucuri cu zahăr din oferta firmelor (ex: Fanta, Mirinda etc.).

Practic vorbim de o modificare a formulei băuturii pentru a duce băuturi sub limita de taxare.

E ok așa? Acele limite de zahăr sunt în regulă? Vrem să încurajăm consumul de aspartam? Suntem mulțumiți dacă firmele reduc cantitatea de zahăr din băuturi pentru a nu plăti taxa? Pot părea chestii tehnice, dar avem nevoie de astfel de discuții și / sau explicații din partea guvernului.

Guvernul pare a fi interesat mai mult de bani și mai puțin de efectul produs de această taxă. Ceea ce mă duce la următoarea întrebare:

Funcționează taxele pe băuturi cu zahăr?

Logica din spatele taxei e însă că o taxă pe zahăr ar trebui să funcționeze la fel ca acciza la tutun. Pe scurt asta înseamnă:

  • Consumatorii vor fi descurajați de taxă ducând la o scădere a consumului de zahăr.
  • Scăderea consumului de zahăr ar trebui să diminueze obezitatea în rândul populației.

Avem o serie de studii care vorbesc despre efectul unei astfel de taxe. Ele se împart în 2 mari categorii:

  1. cele care afirmă că taxarea acestor băuturi duce la o scădere a consumului de zahăr și implicit la o reducere a cazurilor de diabet și scădere în greutate
  2. cele care afirmă că taxarea acestor băuturi nu duce la o scădere a consumului din cauza efectului de substituție

Trebuie pus un disclaimer mare și urât în ceea ce privește studiile de la punctul 2: Coca Cola și Pepsi au finanțat foarte multe dintre aceste studii. Asta nu înseamnă automat că ele sunt făcute în favoarea lor, dar nici nu te poți baza pe obiectivitatea lor. Partea proastă e că sunt șanse mari ca studiile finanțate de Coca Cola și Pepsi să subestimeze efectul taxelor, în timp ce studiile de la punctul 1 să îl supraestimeze.

Și diferența dintre studiile astea vine, în principal din efectul de substituție despre care vă vorbeam mai sus. Puteți găsi o parte din studii pe Wikipedia. Altfel dați un google search după ”sugar tax study”.

O altă problemă cu studiile astea e că nu prea grozave din punct de vedere statistic. The Guardian vorbește despre 26 alte țări în lume care aplică astfel de taxe. Ai crede că eșantionul de țări e suficient de mare și avem de unde alege. Problema e că majoritatea acestor țări au introdus taxa relativ recent.

Chiar și așa, The Guardian vorbește de efecte pozitive ale taxei în Mexic de exemplu:

An analysis of sugary-drink purchases, carried out by academics in Mexico and the United States, has found that the 5.5% drop in the first year after the tax was introduced was followed by a 9.7% decline in the second year, averaging 7.6% over the two-year period.

[…]

Purchases of other untaxed drinks went up on average by 2% over the two years, although the second year showed a decline. There is evidence from other data, however, of an increase in the production of still bottled water two years after the tax began, which the authors say may suggest some consumers are turning to water instead.

Deși rezultatele par a fi pozitive trebuie amintit că studiul din Mexic se bazează pe date pe 2 ani. Un statistician se va îngrozi la ideea de a trage concluzii vis-a-vis de un subiect atât de complicat cu date care nu merg mai departe de 2-3 ani în majoritatea cazurilor.

În afara de asta e al dracului de greu să distingi efectul taxei de cel al altor măsuri luate pentru scăderea obezității, a diabetului și a celorlalte probleme asociate consumului în exces de zahăr. S-ar putea ca alte măsuri să fie mai eficiente. Sau e posibil ca taxa asta chiar să funcționeze. E greu de spus în momentul acesta.

Partea și mai nasoală e că s-ar putea ca și cu un eșantion ce se întinde pe o perioadă mai lungă de timp să nu reușim să tragem o concluzie prea curând. Ceea ce mă duce la următoarea întrebare:

E suficientă taxarea băuturilor cu zahăr?

Sunt șanse mari ca simpla taxare a băuturilor cu zahăr să nu fie suficientă pentru a obține efectul dorit. Dacă ne uităm la tutun vedem că se insistă foarte mult pe publicitatea negativă la vânzarea țigărilor. Știți la ce mă refer: dinți stricați, fetuși, organe cancerigene și altele asemenea apar pe pachetele de țigări.

Ar fi eficientă punerea unor imagini cu dinți stricați pe sticlele de suc cu zahăr? Sau avertismente privind riscul de diabet?

Tutunul nu are reclamă la TV sau în presă, dar alcoolul are. Sucurile cu conținut ridicat de zahăr ar trebui să aibă reclamă? Trecem peste faptul că Pepsi și Coca Cola sunt printre cei mai mari cumpărători de servicii de publicitate din lume și din România. Dacă sucurile astea sunt atât de nasoale, de ce le permitem reclame la TV sau în media?

O altă chestie extrem de stranie e faptul că sucuri carbogazoase cu mult zahăr beneficiază în acest moment de TVA de 5% dacă sunt cumpărate din magazin. Dacă sunt consumate la bar, terasă sau restaurant beneficiază de 9% TVA. Ori în România cota standard de TVA e de 19%.

Cât de logic e să ai cotă de TVA redusă, dar să suprataxezi băuturile cu zahăr? De ce nu aducem TVA-ul la aceste băuturi la cota standard ca să descurajăm consumul? De ce nu păstrăm și taxa pe zahăr și creștem și TVA-ul?

Și dacă tot aminteam mai sus de substituție: nu ar trebui oare să taxăm și mâncarea cu foarte mult zahăr? Nu ar trebui ca Guvernul să insiste pentru schimbarea compoziției cărnii procesată de exemplu, un alt mare factor pentru obezitatea din rândul populației?

Ce vrea Guvernul de fapt?

Așa cum scriam mai sus englezii au introdus la rândul lor o taxă de genul ăsta. Guvernul lor a explicat în cuvinte simple ce vor să obțină cu taxa asta

The aim of the Soft Drinks Industry Levy is to encourage companies to reformulate their soft drinks. Since the levy was announced two years ago, the expected amount of revenue has gone down from £520m in Year 1 to £240m. Even before coming into effect, the levy is already working – over 50% of manufacturers have reformulated their drinks

Guvernul Britanic a spus clar că scopul era de a reduce consumul de băuturi cu zahăr. Au vrut să introducă taxa inițial în 2015 pentru 2016 iar prima estimare a fost că vor obține venituri de 520 milioane de lire. Taxa a fost introdusă într-un final în 2018, moment la care veniturile estimate erau de 240 milioane lire.

De ce? Pentru că între timp marii producători de sucuri și-au schimbat formula de fabricația pentru a nu plăti taxa. Pentru Guvernul Britanic așadar scopul a fost acela:

  1. de a schimba preferințele consumatorilor prin descurajarea cumpărării de sucuri cu zahăr.
  2. de a schimba preferințele producătorilor prin stimularea acestora de a scădea cantitatea de zahăr și tranziția spre băuturi diet.

Banii se pare că nu au fost un scop în sine din moment ce veniturile estimate au scăzut de la 520 milioane lire la 240 milioane lire.

Scopul declarat al Guvernului român (vezi mai sus) e de a reduce obezitatea în rândul populației. Trecem cu vederea faptul că nu avem cifre deloc referitor la România.

Dacă producătorii se vor comporta similar cu cei din UK (sunt în principiu aceiași) atunci mă aștept să asistăm la:

  1. o modificare a compoziției sucurilor,
  2. o scădere a consumului de astfel de sucuri.

Proiectul de lege vorbește despre venituri estimate de 320 milioane RON în 2019 (Septembrie – Decembrie). Nu spune însă nimic despre veniturile estimate în 2020.

Având în vedere punctele 1 și 2 de mai sus, stau și mă întreb pe ce se bazează acele venituri estimate și dacă au avut în vedere modificarea compoziției. Știind profesionalismul Guvernului, am o bănuială că nu.

Ori problema se pune dacă nu cumva veniturile din această taxă vor scădea sub un prag psihologic care va face costul politic al taxei prea mare raportat la beneficii. Din motivul ăsta s-ar putea ca taxa fie:

  • să nu fie introdusă în cele din urmă
  • să fie introdusă pentru o perioadă scurtă și apoi revocată

În orice caz, având în vedere că propunerea e făcută pe genunchi nu mă aștept ca actuala formă să devină lege.

Părere personală

Am început să scriu articolul ăsta plecând de la premiza că voi avea o concluzie ceva mai clară. Din păcate nu o am. Nu e clar dacă o astfel de taxă are efectul de reduce obezitatea, incidența diabetului și alte chestii similare.

Impresia mea e că acestei taxe i-au fost atribuite niște consecințe pe care nu le va atinge niciodată. De ce spun asta? Pentru că zahărul e prezent nu doar în aceste sucuri ci și în carne, pâine și alte alimente.

Taxa pe băuturi cu conținut ridicat de zahăr nu poate rezolva de una singură problema diabetului sau a obezității, deși e împinsă pe piața așa. S-ar putea ca introducerea ei să creeze aștepătări care nu pot fi atinse și va fi declarată un eșec peste ceva timp. Faptul că nu avem studii concludente pe subiectul ăsta nu ajută.

Cu toate astea taxa pare a avea un efect mai pronunțat în reducea consumul de zahăr și calorii pe o grupă de vârstă în special: copiii și adolescenții.

Măcar pentru atâta lucru ar trebui încercată!

Dar această taxă trebuie să fie doar una din mai multe măsuri. Ar trebui probabil făcut ceva în privința reclamelor la TV și în social media al acestor produse. Companiile care vând astfel de sucuri targetează fix categoria de vârstă de mai sus: copiii și adolescenții. Auto-controlul scăzut al acestora îi face ținta perfectă pentru un produs care poate da dependență.

Zahărul din celelalte produse pe care le consumăm zilnic ar trebui să ne îngrijoreze de asemenea. Nu doar sucurile au zahăr!




Semnale de alarmă în execuția bugetară pe trimestrul 1 2017

A apărut într-un final execuția bugetară consolidată pe primele 3 luni ale anului 2017. Lucrurile din păcate nu sunt foarte roz și ar putea fi rezumate în felul următor:

  • Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale
  • Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit
  • Creșteri la încasările din impozitele salariale și taxe locale
  • Ajutoare sociale mai multe
  • Cheltuielile cu proiecte europene nu par a crește
  • Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad
  • Surplusul înregistrat istoric în trimestrul 1 scade și el puternic

Acum să le luăm pe rând:

Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale

Avem, mai exact, o creștere de 7,1% a veniturilor totale, dar veniturile fiscale au crescut cu doar 0,8%. În condițiile în care economia României a crescut cu aproximativ 4,8% anul trecut, ar fi fost de așteptat să avem o creștere a veniturilor cel puțin în linie cu nivelul creșterii economice. Chestia asta nu s-a întâmplat însă. Mai mult, ponderea veniturilor fiscale în total venituri bugetare a scăzut de la 64,3% în Q1 2016 la 60,5% în Q1 2017. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că România se bazează din ce în ce mai mult pe venituri care nu sunt sigure. Veniturile fiscale sunt stabile, sunt predictibile, sunt mai sigure decât orice altă categorie de venit bugetar. Fix veniturile de care e nevoie cel mai mult scad ca proporție în total.

O sinteză a evoluției încasărilor și încasărilor din impozite și taxe ar arăta cam așa:

Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit

S-au înregistrat, așa cum era de așteptat scăderi pe partea de încasări din TVA, impozit pe profit și accize. Dacă în cazul TVA-ului există explicația facilă cum că scăderea se datorează diminuării cotei de TVA de la 20% la 19%, în cazul celorlalte explicația nu mai ține pentru că nu au existat diminuări de cote în ceea ce privește accizele ori impozitul pe profit.

Răspunsul la întrebarea ”de ce au scăzut încasările în acest caz”, așa cum am explicat aici, este acela că anul 2016 a fost o anomalie în materie de încasări din TVA, accize și impozit pe profit pentru că în primul trimestru din 2016 au existat o serie de facilități fiscale care au dus la încasări considerabil mai mari, dar a avut loc și câteva mișcări de bunuri foarte mari în zona de accize. Acele situații însă au dispărut în 2017 așa că asistăm acum la o revenire la trendul obișnuitul.

Creșteri la încasările din impozitele salariale (albastru)

Încasările din impozitul pe venit și contribuțiile sociale au crescut considerabil în primul trimestru din 2017 ca urmare a creșterii salariului minim pe economie în principal. A se observa că ambele au crescut cu aproximativ același procent, în jur de 14%.

Creșteri de taxe și impozite locale (verde sus)

A avut loc o creștere substanțială a încasărilor pe partea de impozite și taxe locale. Acesta ar trebui să fie un motiv îmbucurător pentru că, de regulă, prin creșterea veniturilor la bugetele locale ar trebui să scadă transferurile venind de la bugetul de stat. Dacă acest lucru se va și întâmpla rămâne de văzut cel mai devreme în trimestrul 3 al anului, atunci când primăriile nu vor mai avea bani de încasat de impozite locale pe locuințe de la cetățeni.

Ajutoare sociale mai multe

Transferurile cu titlu de ajutoare sociale (verde) au crescut cu 9,7%  în trimestrul 1 din 2017 . Altfel spus, statul cheltuie considerabil mai mulți bani în 2017 decât o făceau în primul trimestru din 2016 pe ajutoare sociale.

Proiecte cu fonduri europene

Ni s-a promis prin programul de guvernare al PSD că vom obține sume fabuloase de bani din fonduri europene. Alocările de bani pentru a finanța proiecte europene au rămas însă aproximativ la același nivel ca anul trecut în perioada aceasta (roz dubios în imaginea de mai sus).

De observat că o linie scade în timp ce alta crește cu aproximativ aceeași sumă. Guvernul nu alocă mai mulți bani pentru proiecte cu fonduri europene, e de fapt doar o schimbare în raportare pentru că banii au început să vină acum din bugetul alocat pentru perioada 2014 – 2020.

În ceea ce privește încasările din fonduri europene, sumele sunt ridicol de mici: 2,9 miliarde, din care mare parte provin din proiecte derulate în timpul guvernării tehnocrate. Așteptăm cu interes performanțele guvernului Grindeanu însă. Oricum, programul economic al PSD se baza în mare parte pe venituri provenind din fonduri europene pentru a ofseta sumele uriașe pe care intenționa să le cheltuiască (mai multe detalii aici).

Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad

Partea cu adevărat îngrijorătoare e că în primul trimestru s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cheltuielilor cu salariile (aproximativ 2,2 miliarde RON).

E greu e spus dacă întreaga sumă vine din creșterea salariului minim pe economie, chestie care a afectat și multe persoane care lucrează în sectorul public sau dacă o parte din creștere se datorează și altor creșteri salariale ori ca urmare a creșterii numărului de angajați.

Cert e că aceste cheltuieli cresc puternic, în timp ce cheltuielile cu investițiile (bunuri și servicii, dar și cheltuielile de capital) se reduc.

Momentan pe plus

Și nu în ultimul rând, momentan bugetul e pe plus pentru că, istoric vorbind în Q1 se încasează mai mulți bani decât se cheltuie. Dar și surplusul acela e în scădere:

Q1 2017 – 1,5 miliarde RON

Q1 2016 – 3 miliarde RON

Q1 2015 – 4,9 miliarde RON

Să ne pregătim pentru un trimestru doi cu deficit și multe vorbe grele și acuzații.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Vlad Mixich incearca o manipulare

Cred că am să redenumesc blogul acesta ”mithbusters” pentru că în ultima vreme scriu despre toate aberațiile economice pe care unii le debitează prin media.

Astăzi e rândul lui Vlad Mixich, om pe care îl urmăream pe Facebook datorită postărilor bune pe partea de politici de sănătate. Domnul Mixich este de profesie jurnalist, dar a lucrat pentru câteva luni și la Ministerul Sănătății în perioada în care ministrul era Vlad Voiculescu (tehnocrat). Știind că are o reputație destul de bună, am fost șocat să citesc următoarea postare:

Problema mea cu postarea lui e următoarea:

  1. Acciza la țigarete nu scade pentru că așa vrea Dragnea, Grindeanu, firmele de tutun, Soroș sau nea Pandele, mecanic la Autobază ci pentru că formula de calcul a accizei a fost actualizată cu prețurile din 2015 și de anul trecut. Cum România trece printr-un episod deflaționist de ceva timp (adică avem inflație negativă), e normal ca prețul de referință să scadă. Deci nu guvernul Dragnea Grindeanu încearcă să îi omoare pe români ci o formulă matematică.
  2. Scăderea este de 5 RON la 1.000 de țigarete (de la 334,17 lei/1.000 la 329,222 lei/1.000 de ţigarete). Un pachet are 20 țigări deci impactul asupra prețului final al pachetului este de 0.1 RON. Sunt șanse mari să nu vedem nici o modificare în prețul de vânzare (iar asta au spus-o și producătorii și distribuitorii). Prin urmare nu va exista nici un fel de modificare în preferințele de consum ale fumătorilor.

Unei persoane obișnuite ar trebui să îi ia mai puțin 10 minute să caute informația de mai sus pe google, să o citească și să o înțeleagă. Acum fie Vlad Mixich nu a căutat să afle motivul pentru care a scăzut acciza, fie l-a găsit, dar nu l-a înțeles ori, poate l-a găsit, dar nu i-a păsat.  Având în vedere că a practicat meseria de jurnalist o perioadă foarte lungă de timp variantele 1 și 2 mi se par dificil de crezut, în special având în vedere că între primele rezultate ale căutării pe google se găsesc explicații foarte clare și foarte ușor de înțeles.

Prin urmare, din punctul meu de vedere postarea domnului Mixich este falsă. Mai mult, acuratețea informației poate fi verificată foarte ușor, lucru la care m-aș fi așteptat de la cineva care lucrează în presă.

În plus, dacă a crește prețul la țigări e un lucru bun, de ce domnul Mixich nu l-a felicit pe fostul Prim Ministru Victor Ponta atunci când a modificat legislația de accize pe nepusă masă și a crescut accizele la tutun deși, conform legii din acel moment ele trebuiau să scadă (2015)? A făcut un bine țării, a crescut taxele la țigări! A salvat viețile unor români inconștienți!

Să fie postarea lui Vlad Mixich doar un atac politic lipsit de orice alt fundament și care dezinformează în mod voit? Mi-ar plăcea să cred că nu, dar lucrurile par a indica exact invers.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


P.S: Pentru că e blog de economie și nu etică nu pot să nu vorbesc și despre afirmația că taxarea țigărilor ar fi una din cele mai eficiente metode de a scădea consumul de țigări. Personal nu mi se pare o afirmație foarte inspirată. Apreciez totuși că, spre deosebire de cele cea de mai sus, nu e în mod evident falsă ci, cum ar zice englezii ”debatable”.

În primul rând trebuie menționat că în general nu sunt foarte multe metode de combatere a fumatului care pot fi cuantificate. Cele mai des întâlnite sunt:

  • Interzicerea parțială sau totală a publicității la țigări
  • Taxarea vânzărilor
  • Afișarea unor mesaje vizuale puternice pe pachete
  • Restrângerea posibilității de a achiziționa țigări prin diverse mijloace (interzicerea de a le pune la raft în hypermarket, restrângerea accesului minorilor sau a persoanelor cu vârste sub 18 sau 21 de ani etc).

Legat de taxarea vânzărilor, din punctul meu de vedere e una dintre metodele proaste de a reduce consumul de țigări. Să nu uităm că vorbim despre un domeniu în care impozitul ajunge să reprezintă uneori și 75% din prețul final de vânzare. Și totuși se fumează în draci iar companiile de tutun fac profit. Iarăși, dacă a impozita un lucru cu 75% reprezintă o metodă eficientă de a descuraja consumul acelui ceva, atunci avem o problemă majoră în a defini cuvântul eficient.

Țigările fac parte din categoria de bunuri cu o cerere inelastică. Asta înseamnă că fluctuații mari ale prețului conduc la fluctuații mici ale cererii (și implicit consumului).

Dacă mâine se impun taxe care ajung la 75% din prețul de vânzare al pizzei, consumul de pizza va scădea drastic. Dacă tot de mâine se impun taxe de aceeași valoare la pâine, consumul de pâine nu se va reduce foarte mult. De ce? Pentru că de pâine e nevoie indiferent de preț, de pizza nu. Pizza are o cerere elastică, pâinea inelastică. Țigările seamănă mai mult cu pâinea, având cererea inelastică.

Sunt estimări care spun că e nevoie de o creștere de 100% a prețului la țigări pentru a determina o scădere de 5% a consumului în rândul adulților.

Prin urmare un nivel de taxare ridicat și un preț mare nu va modifica sensibil cererea de pe piață, dar e posibil să facă altceva: să conducă la o contrabandă înfloritoare. Cine citește știrile știe de nenumărate cazuri de contrabandă cu țigări semnalate la granițele României cu Serbia, Moldova și Ucraina de când am intrat în UE și am început procesul de aliniere cu accizele la nivelul din UE.

Practic orice creștere a taxelor la țigări scade numărul de pachete vândute legal și îl crește pe cel al pachetelor vândute ilegal. Statisticile oficiale vor arăta o scădere a fumatului în acea țară însă. Iar OMS știe asta, motiv pentru care și vorbește de stoparea traficului ilegal de țigarete, dar nu vorbește despre impactul pe care traficul ilegale îl are asupra studiilor pe care le invocă.

Eu cred că o creștere a taxelor la țigări nu duce la scăderea consumului de tutun atât timp cât există o piață neagră înfloritoare. Ba face mai mult rău pentru că țigările de contrabandă s-ar putea să conțină substanțe mai dăunătoare decât cele legale iar banii din contrabandă ajung să finanțeze alte sectoare ale economiei subterane.

Apropo, iată și cifrele menționate de Organizația Mondială a Sănătății:

”A tax increase that increases tobacco prices by 10% decreases tobacco consumption by about 4% in high income countries and about 5% in low and middle income countries

Comparativ cu:

”A comprehensive ban on all tobacco adverstising, promotion and sponsorship could decrease tobacco consumption by an average of about 7%, with some countries experiencing a decline in consumption of up to 16%.”

Deci limitarea reclamelor poate fi aproximativ de 2 până la 4 ori mai eficientă decât creșterea taxelor.

Știți ce mai spune OMS? Iată:

”Tobacco taxes are the most cost-effective way to reduce tobacco use.”

Altfel spus, taxarea țigărilor nu e neapărat cea mai eficientă metodă de a combate fumatul, dar cu siguranță este cea mai ok din punct de vedere al cheltuielilor, pentru că în loc să ducă la pierderi de venituri pentru stat (din impozitele aferente publicității pierdute), duce la câștiguri substanțiale.

Mie mi se pare destul de departe de afirmația domnului Mixich în orice caz.