Un economist în concediu: Chile și protestele

Începusem să scriu un articol despre cele câteva zile pe care le-am petrecut în Chile în Aprilie anul acesta. Am făcut un tur de 2 săptămâni al Americii de Sud, timp în care am vizitat Brazilia, Argentina și Chile. În Chile am stat din păcate doar în Santiago, dar a fost suficient încât să îmi fac o idee despre această țară.

Iar când au izbucnit protestele în Octombrie nu pot spune că am fost surprins.

Contrastul dintre Chile și Argentina

Chile și Argentina sunt două țări separate de unul din cele mai înalte lanțuri montane ale planetei: Anzii. Această barieră naturală separă fizic Chile de restul continentului sud-american. Dar dacă veți călători din Argentina în Chile sau invers veți înțelege că între cele două țări există și barieră de mentalitate.

Chile și Argentina sunt tratate foarte diferit de economiști:

  • Argentina e oaia neagră a Americii de Sud când vine vorba de economie. Argentina a intrat în incapacitate de plată de 7 ori față de creditorii externi și de 5 ori față de cei interni de când a obținut independența.
  • Chile e considerat copilul minune al Americii de Sud fiind dat ca exemplu pozitiv pentru tot felul de chestii legate de economie: cum să nu ai probleme cu datoriile, cum să cheltui banii publici cu cap și așa mai departe.

Ei bine, călătorul care traversează Anzii va privi lucrurile foarte diferit:

  • Argentina e țara curată, civilizată, dar ușor rămasă în urmă. Are un iz foarte european și o aromă de ”dolce far niente” italian.
  • Chile în schimb pare o țară îmbâcsită, murdară, dar cu zgârie nori, o combinație între business-ul nord american și sărăcia sud americană.

Evident că atunci când am văzut că au apărut protestele de stradă nu am fost surprins.

Un pic de istorie economică

Criza sub Allende

Chile a fost mai mereu o țară ceva mai bogată decât media sud americană. Țara are resurse imense de cupru și alte minereuri care au adus o parte importantă a veniturilor bugetare. La începutul anilor 70 însă, ca urmare a scăderii prețului cuprului pe piețele internaționale și ca urmare a unui management bugetar prost sub președintele Allende, țara a intrat într-o recesiune puternică.

Și pentru că Chile se baza pe bani din vânzarea de cupru, scăderea prețului a redus puternic veniturile statului și a trimis finanțele țării într-un deficit considerabil. Statul a început să tipărească bani și a apărut și inflația cu ocazia asta.

Sursă: Macroeconomic Populism in Latin America Rudiger Dornbusch, Sebastian Edwards

Evident că întotdeauna în astfel de situații populația are de suferit. Mai jos puteți vedea cum a evoluat salariul real sub Allende:

Sursă: Macroeconomic Populism in Latin America Rudiger Dornbusch, Sebastian Edwards

Ei bine, pe fondul acestor probleme și cu bani și suport de la CIA, Pinochet vine la putere printr-o lovitură de stat. De ce s-a băgat CIA în Chile? Pentru că guvernul Allende era unul marxist, deși ales democratic nu instaurat prin forță.

SUA a preferat însă un regim dictatorial de dreapta unui regim democratic de stânga.

Ca notă separată cu ocazia loviturii de stat este ucis (cel mai probabil) și poate cel mai mare poet al Americii de Sud, chilleanul Pablo Neruda.

Regimul lui Pinochet

Regimul lui Pinochet a luat câteva măsuri economice dure:

  • a tăiat cheltuielile guvernamentale
  • a tăiat subvențiile guvernamentale pentru firmele de stat și populație
  • a privatizat multe dintre companiile de stat din Chile
  • a liberalizat contul curent (oricine putea transfera bani în Chile sau în afara Chile)

Toate aceste măsuri vin din manualul dreptei neo-liberale. Unele dintre ele sunt necesare atunci când te confrunți cu probleme bugetare. Altele în schimb nu doar că nu ajută, dar fac situația chiar mai rea. mai ales atunci când tai cheltuieli cu investițiile spre exemplu.

În perioada în care aceste măsuri erau luate prețul cuprului, pe care se bazau finanțele statului Chilian, a început și el să crească, ajutând considerabil efortul de recuperare de după criză.

Suprapunerea acelor tăieri de cheltuieli cu creșterea încasărilor din vânzarea de cupru a dus la așa numitul ”miracol chilian”. Cei care au promovat acest concept spuneau că datorită tăierii cheltuielilor guvernamentale economia o ducea nemaipomenit. Chile a devenit astfel un studiu de caz și exemplu faimos în cercurile neo-liberale despre cum tăierile de cheltuieli guvernamentale sunt bune pentru economie.

Nimeni nu menționa evident creșterea prețului cuprului ca factor de stabilizare a veniturilor bugetare.

A fost totuși un miracol?

Dar așa cum bine explică cineva aici ”miracolul” nu prea e miracol:

Creșterea PIB potențial e un indicator care estimează cu cât ar putea să crească economia unei țări fără să genereze inflație sau alte probleme. Dacă PIB-ul crește cu o valoare peste PIB potențial apare inflația și se spune că ”economia e supraîncălzită”. Când PIB-ul crește cu o valoare sub PIB potențial înseamnă că Guvernul poate face mai multe pentru a stimula economia.

PIB potențial e un indicator teoretic însă, el nu poate fi măsurat ci se estimează. Și ca orice estimare uneori poate fi ok, alteori nu. De regulă estimarea PIB-ului potențial în prezent e foarte dificilă, dar estimarea e, de regulă mai realistă pe date istorice.

Graficul ne spune așa:

  • economia a subperformat sub Allende, adică în perioada crizei economice, ceea ce era de așteptat.
  • După căderea lui Allende și instaurarea dictaturii lui Pinochet avem creștere economică, dar sub potențial.

Ce s-a întâmplat în cazul Chile e simplu de explicat: ”miracolul chilian” e doar revenirea economică de după o criză majoră. Adică economia pur și simplu a început să se recupereze după șocul inițial. Toate reformele lui Pinochet nu au reușit să ducă economia dincolo de ce s-ar fi întâmplat și cu măsuri mai puțin dureroase.

Și ca să fie clar că unele măsuri ale lui Pinochet au fost proaste, dacă vă uitați pe graficul de mai sus se poate vedea o nouă cădere a creșterii economice în anii 80.

A doua criză

În anii 80 Chile intră iarăși în bucluc ca urmare a suprapunerii a 3 evenimente:

  1. FED-ul american crește dobânda pentru a combate inflația în SUA. Chestia asta conduce la repatrierea masivă de capital al investitorilor americani care până atunci țineau banii în afara SUA în căutare dobânzi mari. Acum dobânzile din SUA sunt mari așa că banii mulți sunt retrași din țări precum Chile și transferați în bănci americane.
  2. Transferul banilor rapid în SUA a fost posibil pentru că Chile a liberalizat contul curent adică oricine putea muta orice sumă în Chile și din Chile în afară. Retragerea masivă de capital a destabilizat puternic moneda.
  3. prețul cuprului scade iarăși la nivel mondial ceea ce duce la o scădere a veniturilor guvernamentale.

Așa că iată guvernul Pinochet confruntându-se cu aceeași problemă precum guvernul Allende, în ciuda măsurilor de tăieri de cheltuieli, privatizări și așa mai departe.

Dar cercurile liberale americane aveau nevoie de un exemplu cu care să se laude, așa că multă lume a ignorat realitatea.

De ce au apărut totuși protestele?

Vă spuneam la începutul postării că nu mă surprinde deloc situația din Chile. De ce? Pentru că inegalitatea economică se vede cu ochiul liber. Și cum o poză face cât 1000 de cuvinte poate asta vă va convinge:

Acum știu că unii din voi sunteți cârcotași și veți spune că asta nu dovedește nimic. Așa că haideți să ne uităm un pic la niște statistici.

Iată cum arată distribuția veniturilor când comparăm Chile cu Uruguay, o țară mai saracă dacă ne raportăm la PIB/locuitor (sursă):

Q1 – Q5 sunt quintile, adică bucăți de 20% din populație distribuiți în funcție de venituri. Graficul de mai sus zice că în ciuda PIB/locuitor mai mare în Chile, Uruguayenii câștigă mai bină decât chilieni în mai toate circumstanțele mai puțin cei mai bogați 20% din populație.

Altfel spus majoritatea chilienilor sunt mai săraci decât majoritatea uruguayenilor deși Chile e mai bogată decât Uruguay.

Haideți să vedem cât muncesc chilienii față de vecinii lor (sursă):

În timp ce argentinienii muncesc mult mai puțin (sursă):

Puteți urmări și evoluția numărului de ore lucrate și veți observa că acesta e în permanență mai ridicat.

E de mirare că oamenii din Chile au luat foc atunci când s-a pus problema de noi măsuri de austeritate?

Ce zic protestatarii?

Că s-au săturat de inegalitate și de un sistem de stat represiv:

S-a ajuns la tunuri cu apă, cocktailuri Molotov și lege marțială în Santiago. Și cu toate astea chilienii nu sunt un popor oarecare, au un spirit revoluționar aparte la fel ca restul americii latine. Iar acel spirit se vede de la oamenii care sunt gazați pe stradă până la soprane care sfidează legea marțială:

Și să nu uităm că protestele acestea s-au lăsat deja cu morți. Au fost incendiate clădiri:

Și evident că se lasă și cu confruntări:

Și totuși cum arată Chile pentru un călător simplu?

Am vizitat Chile în Aprilie 2019, înainte ca protestele acestea să înceapă. Așa cum vă ziceam, Chile are un iz de busines american, cu zgârie nori presărați prin zone centrale:

Cu case cu grădini frumoase, dar închise publicului:

În timp ce parcurile publice erau închise și arătau groaznic, așa că a trebuit să fac poză de la distanță:

Poliția era prezentă peste tot deși când am vizitat eu țara nu începuseră protestele. Cumva toate statele care merg la extreme (stânga sau dreapta) ajung să se folosească de forțe de poliție disproporționat de mari:

Oamenii simpli încercau însă să își vadă de viață, între piețe pline de turiști și clădiri de birouri:

Dar dacă ieșeai din zona centrală a orașului sau din cartierele de birouri priveliștea se schimba drastic:

Dar casele cu grafitti sunt în cartierele sărace, dar boeme. Cartierele oamenilor obișnuiți arată ceva de genul ăsta:

Cultura revoluției e însă puternică în America Latină, pământ prea tânăr ca să fi uitat fremătările facerii națiunilor:

 

Spune-le si altora

3 Comments on "Un economist în concediu: Chile și protestele"

  1. Eu nu m-am decis dacă nenea ăsta mănâncă rahat cu pudră de zahăr sau nu:

    https://www.youtube.com/watch?v=oQQhyD6e9sM
    https://www.youtube.com/watch?v=kVVzNPqSdFE
    [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3KZA8C_Nx_k&w=420&h=237]

Leave a comment

Your email address will not be published.


*