O stenogramă cu triste amintiri din Epoca de Aur

Am dat la un moment dat pe Contributors peste o stenogramă a unei ședințe a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (era pentru întâlnirea din ziua de 17 decembrie 1981). Trecând prin ea mi-am adus aminte de Elena Ceaușescu, femeia care a făcut mai mult rău mișcării feministe în politică din România decât orice în istorie.

Și ca să înțelegeți concret la ce mă refer, la ședința asta de care vă ziceam se discuta acordarea unui ajutor Poloniei, care avea probleme cu mâncarea, cărbunele și aproape orice. La ședință erau oameni importanți și evident tovarășul Nicolae Ceaușescu, dictator șef. Lângă el nelipsită era Elena Ceaușescu.

Stenograma asta reușește cumva să prindă esența comunismului ca într-o piesă de teatru. Nu trebuie să pierzi sute de ore ca să înțelegi politica Partidului Comunist Român din anii 80. E suficient să citești stenograma asta și vei rămâne cu o imagine fidelă a situației.

Textul e un pic lung, dar se citește ușor. Trecând prin el nu îmi dădeam seama dacă e o scenă din Leana și Costel sau o piesă din Caragiale. Probabil un pic din amândouă.

Citiți, merită!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, am convocat această şedinţă pentru a vă aduce la cunoştinţă că polonezii s-au adresat tuturor ţărilor socialiste, cu o cerere de ajutor, în alimente, medicamente şi orice.

În practică, se pare că nu au nici o rezervă; nici de 3 zile, nici de 2 zile, nici de 5 zile!

Tov. Ion Ioniţă: Tovarăşe Ceauşescu, eu înţeleg ajutor în sensul că trebuie să-l plătească.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Cât au ei de plătit!

Tov. Ion Ioniţă: Au cărbuni.

Tov. Elena Ceauşescu: Este normal să-l plătească. Nici nu se poate altfel!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, dacă o să putem să dăm ceva, vor trebui să plătească.

Tov. Elena Ceauşescu: Nu suntem noi ţara să-i ajutăm pe polonezi, care au materii prime mai multe.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Ei au rezerve mari şi la ţărani.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă ar fi avut rezerve la ţărani, nu ar fi mers la import. Tot timpul au fost importatori. Este adevărat însă că au şi consumat foarte mult; şi cereale, şi carne au importat tot timpul.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Cam 100 mii de tone.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Au importat mult! În ultimii trei ani nu au mai exportat nimic.

Sigur, o să trebuiască să le dăm ceva, dar trebuie să le spunem că trebuie să ne plătească în materii prime, să ne dea cărbune, cocs.

Tov. János Fazekaş: Sulf.

O chestie de tristă amintire sunt rațiile pe care trebuiau sa le suporte românii. Una din soluțiile propuse de Ceaușescu pentru a ajuta Polonia e ca românii de rând să renunțe la o parte din rațiile lor de mâncare, nicidecum să ia din ce mergea la export:

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi, cel mai mult, trebuie să vedem din exportul nostru, exportul care îl avem prevăzut să dăm ceva. Însă, tovarăşi, eu mă gândeam şi aşa: eventual, să discutăm cu cetăţenii şi să renunţe, anul viitor, la 1 kg ulei şi la 1 kg de carne. Spre exemplu, din 62 kg carne să mănânce 61 kg – asta numai în primele 6 luni – şi dincolo, ar însemna ca în loc de 31-32 kg, să mănânce 30 şi ceva de kg.

Tov. Aneta Spornic: Şi zahăr.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Zahăr au.

Tov. János Fazekaş: Au avut o producţie bună de zahăr în acest an şi pot să-şi acopere nevoile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: La consumul de 62 kg de carne; în fond, 5 kg pe lună, ar însemna [ca românii] să renunţe la 300 grame – dar nici 300 grame – cam 200 grame.

Mă gândesc, de aceea, ca să convocăm Biroul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, pe toţi, şi să discutăm cu oamenii, să le spunem, să le arătăm că este nevoie să acordăm un ajutor plătit.

Tov. János Fazekaş: Este cel mai bine aşa.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă vor fi de acord, este bine, dacă nu, mai vedem. Dar acest lucru înseamnă, pe lună – aşa cum am spus – cam 200 grame [de] carne, din 5 kg şi ceva …! Sigur, carne şi preparate din carne. Deci, pe 6 luni, ar trebui să renunţe la 1 kg şi acest lucru numai în prima parte a anului viitor. Eventual, 1 kg sau o jumătate de kg ulei. Noi, în oraşe, dăm cam 600.

Tov. Cornelia Filipaş: Tovarăşe secretar general, în oraşe 900 şi la ţară 500.

Tov. Ana Mureşan: Tovarăşe secretar general, pe primele trimestre este mai puţin, deoarece şi planul este mai mic. Nu sunt aceleaşi nivele (sic!) de consum ca pe trimestrul IV.

Deci se lua de la gura populației pentru a ajuta pe polonezi, dar de fapt ajutorul era plătit. Și când credeai că ai scăpat de Elena Ceaușescu…

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, ceva grâu le putem da; numai la carne şi ulei este problemă, restul le putem da din rezervă. De asemenea, să mai vedem ceva medicamente.

Tov. Elena Ceauşescu: S-au îmbolnăvit stând …!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Spun că nu au medicamente.

Tov. Elena Ceauşescu: Dacă lucrau, nu se întâmpla asta.

[…]

Tov. Gheorghe Rădulescu: Este cel mai simplu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dimpotrivă! Nu este deloc simplu.

Deci, ce facem?

Tov. Elena Ceauşescu: Să plătească în orice caz.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Atât am putea să facem.

Tov. János Fazekaş: Şi, oricum, este mai bine să discutăm cu oamenii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Oricum, trebuie să înţeleagă polonezii că trebuie să ne plătească; chiar dacă discutăm cu oamenii, tot trebuie să plătească.

Tov. Elena Ceauşescu: Au materii prime.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să fie chemat ambasadorul aici, să vedem ce înţeleg ei prin acordarea acestui ajutor; să spunem că noi vrem să discutăm cu oamenii, dar oricum trebuie să plătească.

Tov. Elena Ceauşescu: Nu facem filantropie cu ei!

Tov. Dumitru Popescu: Poate ar fi bine de dat nişte produse industriale, confecţii, încălţăminte.

Tov. Elena Ceauşescu: Lasă …!

Tov. Dumitru Popescu: Mă gândesc că ar fi mai uşor şi pentru noi.

Tov. Elena Ceauşescu: În fond, şi confecţiile sunt tot materii prime.

Tov. Dumitru Popescu: Da, dar avem mai din abundenţă (sic!).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Se îmbracă cu ce au. Nu au ajuns să fie dezbrăcaţi!

Evident că nu se făcea filantropie între țările din lagărul comunist, fiecare se descurca cum putea. Dar e de-a dreptul trist să vezi cu câtă vehemență tovarășa Ceaușescu Elena repeta că nu facem filantropie.

O altă amintire tristă pentru părinții și bunicii noștri e că în România în perioada aceea se lucra și sâmbăta. Nu de alta, dar dacă se odihnea prea mult, mintea începea să prindă idei, și nimeni nu își dorește asta într-un regim totalitar:

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu înţeleg de ce s-au apucat acum să hotărască să lucreze sâmbăta.

Tov. Ilie Verdeţ: Nu aveau şi aşa destule probleme; pur şi simplu acum vor să le rezolve pe toate.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu acum trebuie să se apuce să rezolve această problemă. În general, cu sâmbăta nu sunt ei singurii.

Tov. Elena Ceauşescu: Care nu lucrează [sâmbăta]?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da; sunt şi ungurii.

Tov. Petre Lupu: Cehii şi nemţii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu ştiu cum nu lucrează sâmbăta, dar lucrează în alte zile.

Tov. Elena Ceauşescu: Lucrează în alte zile mai multe ore.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Lucrează 9 ore pe zi; asta de abia este o dezorganizare (sic!).

Tov. Ilie Verdeţ: Unde sunt două schimburi, lucrează într-o zi mai mult, de exemplu, 9 ore.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Toţi au, în total, 45-46 ore pe săptămână, dar lucrează mai multe ore în alte zile, pentru a acorda această sâmbătă liberă.

Noi de când ne străduim să dăm o sâmbătă liberă, şi nu reuşim. Sigur, trebuie şi o bună aprovizionare, ca să se lucreze; practic, dacă se lucrează bine în celelalte zile, se poate face producţie.

Tov. Elena Ceauşescu: Noi lucrăm, câteodată, şi duminica şi nu facem planul!

Aș remarca aici pluralul: ”noi lucrăm”. Cine era acel noi, că tovarășa sigur nu lucra?! Și vă spuneam de ce se întâmplă când ai prea mult timp liber, iată cuvinte de înțelepciune de la tovarăș:

Tov. Nicolae Ceauşescu: În toate ţările, şi capitaliste, cu şomajul acesta, cu această problemă, acest lucru duce la anarhie şi la toate celelalte. Omul care nu lucrează, mai stă de vorbă, stă pe stradă, la cafenele. De aceea au probleme şi cu tineretul, şi cu toţi ceilalţi. Nu s-a ajuns să se organizeze timpul şi să-l folosească aşa cum trebuie. Dar, mă rog, aceasta este o altă problemă, nu o discutăm acum.

Deci, tovarăşi, să procedăm aşa, să discutăm şi în Biroul Executiv al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi să încercăm să facem ceva; să nu facem public, să discutăm în adunări generale.

Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie, în orice caz, chemat ambasadorul polonez şi întrebat despre ce este vorba, ca să ne lămurim şi noi, ce înţeleg prin acest ajutor, despre ce este vorba, ca să nu lăsăm aşa această problemă.

Tov. Ştefan Andrei: Comunicarea s-a primit de la Varşovia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci să procedăm aşa, şi pe urmă vom stabili şi cu ce să plătească.

Tov. János Fazekaş: Să ştiţi, tovarăşe Ceauşescu, că la alimente au o mare neacoperire în balanţa lor.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Asta nu le-o putem acoperi noi!

Tov. János Fazekaş: Dacă se pot da cât mai puţine alimente şi să le dăm altceva în loc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În primul rând, au probleme cu alimentele şi medicamentele. Acest lucru ne-au comunicat.

Tov. Ştefan Andrei: Comunicarea spune aşa:

1. La benzină şi motorină, situaţia este catastrofală.

2. Situaţie deosebită la detergenţi, săpun, alimente şi medicamente; chiar pansamente.

3. Făină de grâu pentru pâine.

4. Carne, untură, unt, ulei comestibil.

Ei bine discuția ajunge cumva la detergenți. Știți voi, chestia aia cu care spălăm rufe, cu care spălăm pe jos (tot detergent e și ăla), cu care spălăm chiuveta, vasele și așa mai departe. Aparent România avea ceva probleme cu producția de detergent, motiv pentru tovarășa Elena Ceaușescu să se plângă:

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nimeni, la ţară, nu folosea detergenţi, toată lumea, la noi, îşi făcea săpun. Nu rămâne nimeni fără săpun!

Tov. Elena Ceauşescu: Toată lumea s-a învăţat să folosească numai detergenţi!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi.

Tov. Elena Ceauşescu: Se spală până şi duşumeaua cu detergenţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa este! Înainte se punea puţină sodă în apă şi spăla foarte bine.

Tov. Elena Ceauşescu: Detergenţii se consumă foarte mult şi în industrie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi cenuşa se folosea; o puneau în apă şi cu leşia spălau.

Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vedem o dată cât se consumă în industrie, pentru că – aşa cum am spus – se consumă mult şi aici; şi în industria sârmei.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este pur şi simplu puţin …!

O altă chestie interesantă în stenograma asta e următoarea discuție despre consumerism, capitalism și neocolonialism. Citiți vă rog:

Tov. Nicolae Ceauşescu: Concepţia societăţii de consum a prins şi la noi; ceea ce este condamnat acum. Aţi mai auzit pe [Ronald] Reagan vorbind de societatea de consum?! A spus că de 50 de ani s-au făcut greşeli în economie. Şi aşa este. Nu s-a văzut decât consumul şi risipa. Din păcate, şi la noi – şi mai avem încă oameni care au rămas prizonierii acestei concepţii, deşi noi am combătut acest lucru şi la Congresul al IX-lea, şi la Congresul al X-lea şi la Congresul al XI-lea ale partidului.

Sigur, capitaliştii au voie să-şi creeze pe seama coloniilor (sic!). Aduceau turcii, îi plăteau mai ieftin, făceau ce făceau, şi este un fel de sclavagism modern. Cum era în antichitate.

Tov. Elena Ceauşescu: Acum este la fel!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa-zişii „cetăţeni liberi” şi „lumea liberă” nu muncea (sic!), munceau sclavii pentru ei şi atunci puteau să ducă viaţa pe care au dus-o. Chiar în Grecia, şi în Roma, pe asta se bazau, pe sclavii din „lumea a III-a”, din colonii. Sovieticii s-au gândit şi ei că este bine să aibă şi ei „sclavii” lor! Dar asta, până când unul câte unul …! Ce s-a întâmplat în Polonia, în Ungaria este, de fapt, o răbufnire a acestei tendinţe coloniale, dar n-au fost pregătiţi; doresc să continue această situaţie, dar este mai greu.

Chiar acum, în Belgia, se constituie guvernul – aşa s-a anunţat – numai în condiţiunile în care se va reduce venitul real cu 3%. Astea sunt tratativele între socialişti şi liberali. Dacă nu se cade de acord, nu formează guvernul; trebuie să fie de acord cu reducerea cu 3% a venitului real. Madam [Margaret] Thatcher a fost mai radicală! [Ronald] Reagan a făcut mult mai serios, a început cu învăţământul, cu sănătatea, cu asistenţa socială. A redus aici şi dobânzile, urmând ca pe spatele ţărilor în curs de dezvoltare, a altor ţări, să-şi asigure mijloacele de înarmare.

igur, în practică şi în ţările socialiste se întâmplă cam acelaşi lucru. Sigur, se străduiesc să mai menţină. De fapt, ungurii au spus oficial că vor ajunge la 90% faţă de 1980.

Tov. Ilie Verdeţ: Acelaşi lucru se conturează în Cehoslovacia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Polonezii au redus cu vreo 20%.

Dar astea sunt alte probleme. Atunci, tovarăşi, să procedăm aşa, să vedem ce spun şi oamenii. De acord?

(Toţi tovarăşii sunt de acord).

Atunci ridicăm şedinţa.

Ceaușescu înțelea că politica externă a URSS era neocolonială la rândul ei, cu Ungaria și Polonia menționate ca și țări unde aceste tendințe se văd clar. Înțelea probabil că toate țările din lagărul comunist erau în orbita URSS, motiv pentru care politica externă a României s-a străduit să se îndepărteze cât a putut de Moscova.

Spune-le si altora

Be the first to comment on "O stenogramă cu triste amintiri din Epoca de Aur"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*