Specula cu măștile chirurgicale pe Emag e normală

Au început să îmi apară în feed postări de genul: ăia de la Emag sunt niște nasoli că vând măști chirurgicale la suprapreț.

Gen asta:

A se observa că prețul începuse să crească de dinainte să apară isteria cu românii întorși în Italia. Dar mă rog, știvi voi: speculă!

Sau asta:

I s-a atras atenția în comentarii că nu Emag vinde măștile ci un vendor (adică terță parte care vinde bunuri pe site-ul Emag). Inutil, Emag face speculă! Nu înțeleg cum pot fi oameni care să întrebe dacă e legal să crești prețul unui produs. În fine, trecem peste.

Încă una:

Întrebare: dacă acum 2 luni era 20 de lei și știai de coronavirus de ceva timp atunci de ce nu ai cumpărat când era prețul mai mic? Mai ușor să zici acum ”speculă” decât să îți iei măsuri de precauție probabil.

Astea sunt doar câteva exemple, e plin internetul de postări de genul ăsta.

Trec peste faptul că peste tot scrie că masca chirurgicală nu te ajută să nu iei virusul. Ce mă frapează însă e că la 30 de ani de la căderea comunismului românii încă nu au învățat cum funcționează capitalismul și piața liberă.

Cu riscul de a părea un nasol haideți să vă explic cum stă treaba:

Cerere și ofertă

Piața liberă se bazează pe cerere și ofertă. La intersecția celor două se stabilește prețul unui bun sau al unui serviciu. Asta e regula de bază a capitalismului dacă vreți sau echivalentul legii gravitației din fizică. Prețurile cresc și scad în funcție de cerere și ofertă într-un dans continuu. Când una din cele două crește ori scade prețul se modifică și el.

Așa e și pentru telefoane mobile, pentru servicii de curățeni pe scară, pentru vânzarea de covrigi și așa mai departe.

Crește cererea de măști chirurgicale

Dacă mâine însă numărul de clienți crește de la 100 la 10.000, dar numărul de măști rămâne constant ce se întâmplă cu prețul? Păi sunt 10 de oameni care se bat pe 1 singură mască. Vânzătorul simte că poate crește prețul fără să îi scadă numărul de măști vândute. Cât de mult poate crește prețul? Păi până la punctul la care vânzătorul crede că poate să își vândă toate măștile.

Haideți să presupunem că acel preț e 200 RON / mască. Practic vânzătorul are de ales între:

  1. A vinde 100 de măști la prețul inițial de 10 RON / mască și să facă un venit de 10.000 RON (10 RON x 1.000 bucăți) sau
  2. A vinde 100 de măști la prețul mărit de 200 RON / mască și să facă un venit de 200.000 RON (200 RON x 1.000 bucăți).

Ce credeți că va face vânzătorul? Păi teoria economică spune clar: vânzătorul va crește prețurile. Acesta e comportamentul logic din partea unei persoane care vrea să își maximizeze profitul.

Prețul foarte ridicat va conduce însă la intrarea unor noi jucători pe piață, care vor încerca să vândă la un preț ceva mai mic. Chestia asta va duce prețul înapoi în jos pentru că de data asta crește și oferta de măști ca urmare a profitului mare care se poate face de pe urma lor.

Scade cererea de măști chirurgicale

După ce trece nebunia asta cu coronavirusul sau lumea își dă seama că o mască nu te ajută la nimic (exceptând cazul în care ești deja bolnav) atunci cererea de măști va scădea rapid.

Revenind la exemplul de mai sus, aveam 1 mască chirurgicală care costă 200 RON pentru că există pe piață 1.000 de măști disponibile la vânzare, dar 10.000 de oameni care sunt dispuși să cumpere măști.

Dacă mâine numărul de clienți scade de la 100 la 20, dar numărul de măști rămâne constant atunci ce se întâmplă cu prețul, crește sau scade? Mai puțin interes pentru măști înseamnă că vânzătorii trebuie să facă cumvă să vândă în continuare. Ca să atragă cumpărătorii vor scădea prețul. Cât de mult? Până când cererea va reveni într-un punct în care își pot vinde toate măștile.

Dar în cazul ăsta vânzătorul își va pierde și el interesul pentru produs. Altfel spus nu se va mai chinui să vândă măștile pentru 20 de lei ci va încerca să vândă alte produse care îi vor aduce mai mulți bani. Astfel, în loc să fie disponibile pe piață 1.000 de măști, numărul lor va scădea până la punctul la care vânzătorul va putea să facă iarăși profitul pe care îl urmărește.

Dacă vreți varianta oficială din manualele de economie, ea arată cam așa:

Cererea și oferta doar când vrem noi

Faptul că prețul unui bun sau serviciu e stabilit la intersecția cererii și a ofertei e echivalentul legii gravitației în fizică. Când gravitația te ajută să produci energia hidroelectrică prin punerea în mișcare a unei turbine de către apa care cade din baraj e bine.

Când aceeași gravitație omoară un om care cade de la înălțime e nasol. Dar legea gravitației nu e o chestie care are legătură cu etica. Legea gravitației nu se oprește din funcționat pentru că e nasol ca un om să moară din cauza ei. Gravitația e gravitație și nu cred că îi trece cuiva prin cap să încerce să oprească gravitația.

Cam la fel e și legea cererii și a ofertei. E un concept care nu are treabă cu etica. De multe ori nu are treabă nici cu legea (juridic). Un exemplu tipic e ce se întâmpla în perioada comunistă cu alimentele. Pentru că mâncarea se dădea cu rația (pe cartelă) apăruse o adevărată piață neagră a alimentelor. Dacă știai pe cine trebuie făceai rost de mâncare mai multă și / sau mai bună.

Chestia asta era ilegală și vorbim de ilegal în perioada comunistă, nu în prezent. Și totuși oamenii încercau să se descurce și cred că știți și voi cât  de pline de aur erau doamnele care lucrau în alimentările comuniste. De ce credeți? Pentru că se vindea totul legal la prețul de raft și în cantitatea reglementată?

Firmele nu sunt ONG-uri

Firmele sunt niște entități juridice al căror principal scop este acela de a obține profit. O firmă nu există pentru a salva planeta de la încălzire globală, nici de a ajuta săracii, nici pentru a educa populația. Principalul scop al unei firme e să facă profit.

Cine vrea să facă oricare din activitățile celelalte își poate face un ONG. Diferența dintre cele două ar trebui să fie clară, dar din cauza brandingului agresiv și a marketingului orientat pe ”experiență” și ”interacțiune umană” multe firme se prezintă drept altceva în fața clienților. Ați auzit poate sintagme prin reclame la TV de genul:

  • ”partenerul tău de încredere”
  • ”un prieten la drum lung”
  • ”alături de tine din 1992”
  • ”nouă ne pasă de mediul înconjurător”
  • ”pentru fiecare sticlă de apă cumpărată noi plantăm un copac”

Da, sună bine și dau bine la clienți. Dar toate chestiile alea sunt nimic mai mult decât marketing. Acele firme sunt în continuare niște entități juridice al căror scop e să facă profit, nu să planteze copaci sau să îți țină de urât pe drumul înapoi de la muncă.

Înțeleg de ce lumea e confuză / oripilată de genul ăsta de comportament, dar poate nu ar strica să ne aducem aminte rolul fiecăruia în societate. Pentru treburi de binefacere avem ONG-uri, pentru vândut bunuri și servicii cu profit avem firme.

Apoi cât de etic e să cerem unei companii al cărei principal scop e să maximizeze profitul să nu maximizeze profitul? Pentru asta sunt create! E ca și cum am fabrica arme, le-am da militarilor și apoi am fi oripilați că sunt folosite pentru a împușca oameni.

Pentru chestii care țin de ajutorarea unor categorii sociale, a mediului înconjurător și alte cauze nobile există un alt instrument juridic: ONG-ul. Dacă un ONG ar face chestia asta cu prețul măștilor atunci și eu aș fi oripilat și aș spune că e inadmisibil. Dar de ce să fiu oripilat când o entitate juridică special creată pentru maximizarea profitului face fix asta?

E neplăcut, de acord, să vezi creșterea asta, dar de asta există firmele, de aia am vrut capitalism.

Speculantul e totuși util societății

Nu sunt libertarian. Ba chiar sunt acuzat adeseori că sunt prea de stânga. Ei bine relevant în cazul acesta mi se pare un extras din cartea lui Walter Block, numită ”Pledoarii Imposibile”. Cartea e un exercițiu de tip ”myth busters” în care autorul arată că multe categorii sociale considerate nasoale de societate au roluri economice foarte importante. Autorul privește lucrurile din perspectivă pur economică, fără a băga etica în discuție. Una din categoriile despre care vorbește este evident ”Speculantul” și se folosește de exemplul speculanților cu mâncare. Iată ce zice (link către carte):

În perioadele de abundenţă, când preţurile alimentelor sunt de obicei scăzute, speculantul cumpără. El retrage de pe piaţă o parte din hrană, ceea ce duce la creşterea preţurilor. În anii de lipsă care urmează, aceste alimente păstrate ca rezervă sunt scoase pe piaţă, ceea ce duce la scăderea preţurilor. Desigur, alimentele vor fi scumpe în timpul foametei, iar speculantul le va vinde la un preţ mai mare decât cel la care le-a cumpărat. Dar alimentele nu vor fi la fel de scumpe cum ar fi fost fără activitatea lui! (Este necesar să ne amintim că speculantul nu este cauza crizelor de alimente, care sunt, de obicei, rezultatul recoltelor nereuşite şi al altor dezastre naturale sau provocate de om.)

Efectul speculantului asupra preţurilor alimentelor este acela de a le nivela. În perioadele de abundenţă, când preţurile alimentelor sunt scăzute, speculantul care cumpără şi depozitează alimente face ca preţurile acestora să crească. În perioadele de foamete, când preţurile alimentelor sunt ridicate, speculantul vinde alimente şi face ca preţurile să scadă. Ca efect, el obţine profituri. Acesta nu este un lucru rău; dimpotrivă, speculantul îndeplineşte un serviciu valoros.

Cu toate acestea, în loc să onoreze speculantul, demagogii şi adepţii lor îl insultă. Dar interzicerea speculaţiilor cu alimente are asupra societăţii acelaşi efect pe care l-ar avea faptul de a împiedica veveriţele să pună deoparte alune pentru iarnă – ar duce la înfometare.

Și da, știu, poate părea lipsit de etică, dar activitatea speculantului nivelează prețurile. Cu sau fără acei oameni care vând măștile cu 500 RON pe Emag tot ar fi penurie de măști. Nu speculantul e motivul pentru care nu se găsesc măști. Dar acel speculant oferă măști acum. Alternativa ar fi să nu cumperi deloc pentru că probabil nici speculantul nu și-ar bate capul să i se umple frigiderul pentru 20 RON. Și dacă poate vinde măștile la 500 RON va face pe dracu în patru și va mai găsi măști în alte părți, crescând stocul de măști.

Alți speculanți vor intra și ei pe piață și vor încerca să vândă cu 450 RON sau 400 și așa mai departe, chestie care va duce prețul în jos. Acum sincer, în loc să îi luați la per pulis pe speculanți ar trebui să vă întrebați dacă spitalele de stat au stocuri suficient de mari de măști pentru problema asta cu coronavirusul. Nu de alta, dar se știa de epidemia asta de ceva vreme, nu de ieri.

Ah da și ca să nu uit: cum se numește când să îi faci pe ăia de la PSD ”ciuma roșie” și ”comuniști” apoi să ceri controlul prețurilor la măști chirurgicale? Ipocrizie?

Later edit: Emag confirmă fix ce spuneam eu mai sus: stocurile de măști s-au terminat așa că au trebuit să se apuce de cumpărat de pe unde au găsit, inclusiv din Macedonia și Turcia. Și se pare că le vând și în pierdere că deh, nu vor publicitate negativă (deși e cam târziu pentru asta).