În România poți fi sărac și când muncești

Cei de la Eurostat public frecvent tot felul de statistici interesante. Una din ele mi-a sărit în ochi în mod deosebit pentru că punea România în capul listei. Și evident că nu era genul de listă pe care să vrei să o conduci. Statistica era următoarea (via pagina de Facebook a Eurostat):

Pe românește cât la sută dintre oamenii care muncesc sunt în continuare expuși riscului de sărăcie. Din păcate cel mai mare procent este în România, unde aproximativ 15% dintre salariați intră în această categorie.

Dacă sunteți atenți la grafic s-ar putea să vă mai sară și altceva în ochi: pe locul doi nu se află vreo țară est-europeană ci Luxemburg, una din cele mai bogate state membre ale UE. De ce? Pentru că Luxemburg e unul din centrele financiare ale Europei și din cauza asta e o țară teribil de scumpă. Chiar dacă salariul în Luxemburg e mai mare decât în Bulgaria spre exemplu, din cauza costurilor cu viața o parte surprinzător de mare a populației nu se descurcă cu banii.

Altfel spus, sărăcia în România e diferită de sărăcia în Luxemburg. Sărăcia în România înseamnă că s-ar putea să nu ai ce pune pe masă. Sărăcia în Luxemburg înseamnă că deși nu ai riscul de a muri de foame, s-ar putea să nu ai bani suficienți de chirie spre exemplu sau să îți permiți să mergi la dentist.

Așadar în ciuda discursurilor venit din partea majorității partidelor politice românii nu sunt săraci pentru că sunt leneși. Ba dimpotrivă sunt săraci și când merg la muncă.