De ce România nu are un Freddie Mercury al ei

Referendumul ăsta pentru familie e o mare fentă, dar văd că multă lume s-a lăsat atrasă în el. Urmează 1 lună de despicat firul în 4 și reciclat aceleași argumente obosite de către ambele tabere. O să aveți feed-urile de facebook pline așa că nu le reiau și eu.

Vreau să vă spun însă altceva: Pe 23 Octombrie 2018 are loc premiera filmului ”Bohemian Rapsody”: 

Știți despre ce e filmul? Despre omul care a devenit un zeu. Dacă al exista un zeu al oamenilor gay atunci acel zeu ar arăta, s-ar îmbrăca, ar vorbi și ar cânta ca Freddie Mercury.

Cultura britanică și chiar cultura planetei nu ar fi fost la fel fără aportul Queen și al lui Freddie Mercury, homosexual declarat. Chiar și moartea sa, cauzată de virusul HIV / SIDA a marcat planeta pentru că oamenilor obișnuiți a început să le pese de problema HIV / SIDA, considerată până atunci o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatul de a fi homosexual. Moartea sa a adus lacrimi pe fețele heterosexualilor (femei și bărbați), nu doar a homosexualilor.

Câte persoane credeți că au tupeu să iasă în public, în Marea Britanie și să spună ceva negativ la adresa lui Freddie Mercury? Câte persoane credeți că ar putea în cercul lor de prieteni să spună ceva nasol de Freddie Mercury?

Câte gospodine tradiționale din România credeți că au ascultat ”I want to break free” a lui Freddie Mercury? Câți bărbați heterosexuali din familie tradițională au cântat refrenul ”We are the champions”? Câți copiii din familii tradiționale au bătut din palme pe ”We will rock you”?

Cum ar arăta lumea fără melodiile Queen cântate de Freddie Mercury? Dar de Elton John, un alt homosexual declarat? Cum ar arăta cultura britanică fără melodiile sale? 

Atunci când vorbim de familie tradițională și cupluri de homosexuali vorbim de oameni, nu de idei abstracte. Vorbim de oameni de lângă noi, cu sentimente și trăiri, unii dintre ei teribil de talentați, dar cărora le refuzăm posibilitatea de a se exprima.

În România, undeva, există un Freddie Mercury, născut și el din mamă și tată heterosexuali (ironic, știu). E un puștan care iubește un alt puștan, dar nu poate spune asta nimănui. Îi place muzica și ar vrea poate să își exprime dragostea printr-un cântec. Dar nu îl va asculta nimeni pentru că referendumul lu pește va spune că România e o țară populată de tradiționaliști iar posturile de radio nu vor dori să își piardă audiența cântând melodia unui homosexual. Puștiul ăsta va trebui la un moment dat să ia o decizie care îi va schimba viața:

  1. Să emigreze în afara României și să își caute liniștea sufletească acolo: să compună melodii acolo, să iubească și să fie fericit în UK sau Irlanda sau alte țări care nu au o problemă cu homosexualii.
  2. Să rămână în România și să vadă cum îi moare visul de a deveni cântăreț, să vadă cum nu poate să spună în public că iubește sau să aibă șansa de a avea aceleași drepturi legale precum ceilalți.

Între timp oamenii care au votat pentru familia tradițională vor continua să asculte Queen, Elton John, George Michael, bucuroși că au scăpat România de talente similare.

Cât despre mine: eu locuiesc în cel mai gay oraș al Marii Britanii, am colegi gay la muncă și vă spun din experiență la prima mână că nu sunt cu nimic diferiți de orice alți oameni. Ok, poate au gusturi mai bune la haine decât media…

Și mergeți să vedeți Bohemian Rapsody, măcar să vedeți ce fac homosexualii în alte țări.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!


Poza din cover: Freddie_Mercury_performing_in_New_Haven,_CT,_November_1978.jpg: *FreddieMercurySinging21978.jpg: Carl Lenderderivative work: Lošmiderivative work: Morn [CC BY-SA 3.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0) or GFDL (http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html)], via Wikimedia Commons

Be the first to comment on "De ce România nu are un Freddie Mercury al ei"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*