Rezultatele PISA și cheltuielile cu educația

Rezultatele PISA au cauzat mare supărare mare și nervi pe interneți zilele astea. Niște oameni răi de la OECD au denigrat iarăși școala românească. De data asta au publicat rezultatele testelor PISA pe anul 2018 și supărarea e că aproape jumătate dintre elevi români par a fi analfabeți funcțional.

Acum, partea nasoală în povestea asta nu sunt rezultatele, ci faptul că ăsta e genul de subiect la care românii se pun de acord că educația românească e de căcat și că profesorii sunt slabi și că e vina politicienilor că nu dau destui bani educației. Foarte puține voci care vorbeau despre cauzele reale ale acestui rezultat.

În fine, sunt multe de spus și nimeni care să spună chestiile alea nasoale. Așa că, în tot corul ăsta de bocitoare, am să îmi iau (iarăși) rolul de Gică Contra și am să spun: Rezultatele sunt foarte bune având în vedere condițiile date!

Rezultatele PISA ca o cursă de mașini

Haideți să luăm pauză o secundă de la urlat că jumătate dintre elevi nu-s capabili să extragă informația principală dintr-un text dat. Haideți să încercăm să privim rezultatele PISA un pic altfel.

De exemplu, închideți ochii și imaginați-vă că sunteți șofer pe o mașină de raliu. Sunteți la o cursă internațională, la linia de start, și vă uitați la adversari. Vedeți așa:

  1. Un neamț cu un BMW
  2. Un suedez cu un Saab
  3. Un francez cu un Renault
  4. Un ceh cu o Skoda
  5. Un japonez cu un Subaru
  6. Un bulgar cu un Volkswagen
  7. Un cipriot cu Peugeot

Voi sunteți cu o Dacie. Începe cursa și traseul nu vă e familiar. Ar fi fost bine dacă ați fi putut veni cu câteva zile înainte de cursă pentru a vă antrena pe circuit. Dar nu au fost bani așa că ați făcut câteva ture de circuit înainte de cursă și aia a fost tot.

Știți ce poate mașina așa că nu vă faceți iluzii cu privire la locurile 1-3. Nu, departe de voi gândul ăsta, mai de grabă vreți să evitați cât puteți de tare umilința ultimului loc.

Cu toate că aveți cea mai slab echipată mașină, aveți bugetul cel mai mic și știți că șefii își trag bani din buget pentru băute în timp ce și își angajează rudele pe unde pot… cu toate astea… lumea vrea rezultate de la voi.

Ei bine, se termină cursa și, din fericire, nu sunteți ultimii: ați reușit să terminați pe locul 6 din 8!

Dar voi ați terminat înainte bulgarului și a cipriotului, deși aveau mașini mai bune și buget mai mare. Dar cu toate astea e scandal acasă și nimeni nu apreciază performanța voastră!

Românii și promisiunile

Haideți să deschidem ochii acum și să ne uităm un pic la cifre: România e genul ăla de țară care promite luna de pe cer, dar nu livrează niciodată pe măsura promisiunilor:

  • Am promis 2% din PIB pentru armată, dar majoritatea licitațiilor sunt blocate și cumpărăm avioane la mâna a doua.
  • Avem un referendum vechi care zice că Parlamentul trebuie să fie unicameral și să avem maxim 300 de parlamentari. Încă zace într-un sertar.
  • Ba chiar la un moment cineva a venit cu ideea de a aloca 6% din PIB pentru educație.

Faza e că nu te costă nimic să promiți, politicienii noștri nu dau doi bani pe livrare pentru că nimeni nu îi trage de mânecă. S-a întrebat de exemplu cineva cum ar putea aloca o țară ca România 6% din PIB pentru educație dacă toate veniturile ei bugetare au fost 31,1% din PIB în 2018? Am mai promis 2% din PIB pentru armată, care adunat cu 6% pentru educație ar însemna 8% din PIB pentru 2 ministere. 8% din PIB reprezintă un sfert din totalul banilor încasați de bugetul de stat. Adică 25% din bugetul României s-ar duce la 2 ministere.

Și restul cheltuielilor din ce vor fi acoperite? Vrem și investiții în drumuri și doctorii să fie plătiți bine, dar și spitale curate.

E cineva dispus să plătească taxe mai mari pentru 6% pentru Educație? Careva? Liniște?

Altă problemă pe care nu o discută nimeni e în ce măsură România are capacitatea instituțională de a cheltui 6% din PIB pe chestii utile. Dacă vă uitați pe lista cu rezultate de mai jos veți vedea că Cipru cheltuie mai mult de 6% din PIB și are rezultate aproape la fel de proaste ca ale României. Alocarea a mai mulți bani nu va rezolva problema dacă acei bani nu sunt cheltuiți cum trebuie.

Și totuși cât cheltuie România cu educația?

Evident că suntem departe de 6%…foarte departe chiar. În 2016 România cheltuia pe educație 2,58% din PIB conform Eurostat.

Acesta era cel mai scăzut procent cheltuit de o țară din UE (între cele care raportează astfel de informații). De ce folosesc cifre de la Eurostat? Pentru că în România educația e finanțată atât de la bugetul central (ex: salariile profesorilor) cât și din bugetul local (ex: cheltuieli cu întreținerea școlilor).

Eurostat centralizează informațiile astea și le publică. La INS-ul românesc nu am reușit să le găsesc.

Așadar repetați după mine:

România a cheltuit 2,58% din PIB pe educație în 2016, cel mai mic procent din UE!

Cât cheltuie alte țări din UE

Bun, dacă tot avem date de la Eurostat, putem afla și cât cheltuiau alte țări în perioada respectivă. Astfel, conform Eurostat, în 2016 aveam următoarele exemple:

  • Ungaria cheltuia 4,46% din PIB
  • Polonia cheltuia 4,64% din PIB
  • Bulgaria cheltuia 3,86% din PIB – cu 50% aproape mai mult decât România!
  • Cehia cheltuia 3,56% din PIB
  • Cipru cheltuia 6,02% din PIB – aproape 2,5 ori cât România!
  • Germania cheltuia 4,45% din PIB
  • Franța cheltuia 5,43% din PIB
  • Suedia cheltuia 7,13% din PIB- de aproape 3 ori cât România!

Bun, dacă ar fi să revenim la exemplul de mai sus cu raliul, ce vedeți mai sus ar fi mașinile. Ce s-a întâmplat așadar la cursă?

Testele PISA 2018 ca un raliu

Puteți să vă minunați de rezultatele pe țări aici. Ca o paranteză, dacă vreți să citiți despre România în particular OECD oferă informații ceva mai detaliate într-un raport pe țară și chiar vă recomand să îl citiți pe cel al României. Am să includ o parte dintre comentarii în postarea următoare acesteia.

În fine rezultatele raliului PISA, ediția 2018, arată că România, deși a intrat în concurs cu o Dacie nu a terminat ultima! 

Ba mai mult, i-am depășit la anumite probe pe bulgari, care aveau un Volkswagen și pe ciprioți într-un Mercedes nou. Iată cum arată rezultatele pe 2018:

Cu verde sunt țările cu scoruri mai bune, cu galben țările cu scoruri mai rele. Astea sunt rezultatele pe 2018, dar din păcate nu am cifre referitoare la cheltuielile cu educația pe 2018. Testele PISA se fac odată la 3 ani deci rezultatele anterioare sunt aferente anului 2015. Din fericire avem date privind cheltuielile pe 2015 așa că, dacă le punem lângă rezultatele testului PISA avem următoarea imagine:

Tot ce e cu verde e peste noi ca rezultate și bani cheltuiți. Ce e cu galben e sub noi. A se observa că eram într-o poziție similară și în 2015 ca rezultate. Tot bulgarii și ciprioții erau în coadă cu noi.

Așadar, dacă ne raportăm la bugetul disponibil, realist vorbind, rezultatele obținute la testul PISA sunt foarte bune raportat la cât cheltuie România pentru educație.

Cât ar trebui să cheltuim pe educație?

Nu sunt specialist în politici publice pe partea de educație. Așa că nu vă pot spune cum ar trebui cheltuiți banii sau dacă e risipă sau alte chestii similare. Eu sunt economist așa că am să fac altceva: am să mă joc cu cifrele pentru a vedea dacă pot găsi extrage niște informații utile din ele.

Spre exemplu, ce ar fi dacă am considera că scorul mediu obținut la testele PISA de țările pentru care am informații e o referință bună pentru cât ar trebui să cheltuie o țară.

Avem așa: în medie țările analizate au cheltuit 5,02% din PIB (în medie) și au obținut scorul de 487 (în medie) la  testele PISA. În alte cuvinte, pentru a obține un scor mediu de 487 la testele PISA trebuie să cheltui 5,02 din PIB. Prin urmare, dacă aplicăm regula de 3 simplă în funcție de rezultatul efectiv obținut putem afla cât ar trebui să cheltuie fiecare țară (ca % din PIB) pentru a atinge acel scor la teste.

Luăm acea cheltuială ipotetică și o comparăm cu cât au cheltuit efectiv țările respective. Diferența dintre cât ar fi trebuit să cheltuie și cât au cheltuit efectiv ne va spune dacă sistemul lor de educație performează sau nu.

Știu că regula de 3 simplă nu e o metodă 100% științifică și lucrurile sunt mai complicate și așa mai departe. Dar e un calcul suficient de bun încât să ne dea o idee aproximativă despre cum stau lucrurile. Sunteți bineveniți să faceți voi calcule mai bune.

Iată rezultatele mele:

Cu galben mai sus aveți țările care cheltuie mai mult decât ar trebui, în timp ce țările cu verde cheltuie mai puțin. România e cu roșu.

Cred că e destul de evident că România are cea mai mare variație negativă dintre toate țările. Asta înseamnă că la capitolul ”cheltuială vs. rezultate” România obține cel mai mult cu resursele alocate.

Alte comentarii despre țări

Mi se pare foarte important de sublinitat faptul că nu e nevoie să aloci 6% din PIB pentru a atinge media. În același timp însă țările alocarea a 6% din PIB nu garantează rezultate bune, e suficient să vă uitați la rezultatele Ciprului. Asta fiind spus, majoritatea țările care au obținut aproape de 500 de puncte sau peste au alocat aproape sau peste 6% din PIB.

Ne propunem ca plan pentru educație să obținem peste 500 de puncte la testele PISA? Altfel, de ce vrem să alocăm 6% din PIB? Avem un plan?

Despre ”Fondul clasei” și ”Fondul școlii”

Românii fără copii și câțiva dintre cei cu copii (puțini) au o problemă cu fondul clasei. Problema e una principială și… de principiu, au dreptate: fondul clasei nu ar trebui să existe.

În lumea reală însă principiile dau cu capul de toc și doare de regulă. Școala nu are bani de bureți, cretă, planșe sau alte materiale didactice. Moment în care părinții au de ales între:

  1. a nu da bani pentru fondul clasei și atunci copiii nu își pot face orele cum trebuie
  2. a da bani, chiar dacă principial nu e ok, și copiii să poată avea condiții bune.

Nici un diriginte cu bani nu ar cerși 10 – 20 de lei pe lună de la fiecare elev pentru cretă, bureți sau mingi de sport. Nici un director nu ar cere câteva sute de lei pentru a repara acoperișul școlii sau pentru lemne de foc iarna. De ce se întâmplă totuși asta?

Foarte simplu, pentru că istoric învățământul a fost subfinanțat. Iar asta vine în mare parte din împărțirea cheltuielilor între bugetul central (salariile profesorilor) și bugetul local (cheltuielile de zi cu zi ale școlilor). În România, Guvernul nu a vrut niciodată să dea autonomie prea mare consiliilor locale de teamă că prea mulți bani locali va face baronii locali prea puternici. Nu e vorba aici de un partid anume, toate partidele politice au preferat să țină din scurt consiliile locale, dând bani pe bază de preferințe.

Obiceiul ăsta prost de a nu da consiliilor locale posibilitatea de a se finanța cum trebuie și de a depinde de centru e unul din motivele pentru care educația e finanțată prost.

Despre meditații

În afară de fondul clasei mai există și obiceiul meditațiilor. Aceste meditații se fac de regulă de către profesorii cu elevii de la clasă în ideea că la clasă nu e timp pentru a intra în detalii cum trebuie.

Ei bine, meditațiile astea sunt cam același lucru cu șpaga luată de medici: o modalitate de a suplimenta salariul.

Chiar dacă meditațiile și șpaga sunt imorale, ele sunt perfect logice din perspectivă economică: medicii și profesorii au o valoare economică și socială mult mai mare decât salariile pe care le primeau. Cum statul nu le achita un salariu pe măsura importanței serviciului prestat, modalitatea de a echilibra sistemul era prin extragerea de rente în privat.

Altfel spus: serviciul oferit de învățător / profesor valora 4.000 RON pe lună. Pentru că statul îl plătea cu doar 2.500 RON pe lună, profesorul extrăgea diferența prin meditații.

Aceeași logică și în cazul medicilor și a șpăgii: valoarea serviciului oferit de medic era mai mare decât salariul de la stat. Așa că medicul extrăgea diferența direct de la pacient.

Repet: știu că e imoral, știu că nu ar trebui să fie așa, dar suplimentarea salariului pe spatele elevilor și a părinților e în linie cu teoria economică și perfect logică.

Cât plătesc românii ca meditații profesorilor și pe fondul clasei?

Vorbeam mai sus despre cum avem rezultate similare cu ale Bulgariei, deși alocăm mai puține resurse pentru educație. Concluzia mea era că învățământul românesc obține mai mult cu mai puține resurse.

Dar am să fac pe avocatul diavolului și am să îmi contest propria concluzie: Dacă, de fapt, procentul alocat de România e fals? Dacă de fapt rezultatele similare cu ale Bulgariei vin ca urmare a unei alocări similare de resurse?

Pe hârtie România are 2,72% iar Bulgaria are 3,93% din PIB. Rezultatele sunt similare. Dacă diferența între procente e reprezentată de finanțarea educației venită direct de la părinți prin fondul școlii și meditații?

Altfel spus, dacă undeva la 1% din PIB (1,21% e diferența, dar astea sunt calcule aproximative) e finanțarea privată a educației prin meditații, fondul clasei și fondul școlii?

Concluzii

  • România cheltuie cel mai puțin cu educația din UE
  • Cu toate astea avem rezultate similare cu ale Bulgariei și Ciprului, care alocă mult mai mult
  • E posibil ca discrepanța dintre alocarea României și a Bulgariei, dar cu rezultate similare să ne arate cât reprezintă alocarea privată de resurse (adică plăți din buzunarele părinților)
  • E posibil ca 1% din PIB-ul României să meargă pe meditații private, fondul clasei, fondul școlii și așa mai departe.
Versiune de printat
Spune-le si altora

3
Leave a Reply

2 Comment threads
1 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
3 Comment authors
  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of
Alexandru Petre

Big like pentru articol, l-am citit de 2 ori. Imi place cand citesc asa ceva pe economie.ro si pentru asememea articole tot revin.

Gabriel

Excelenta analiza!
O alta problema este ca sistemul de invatamant romanesc axat pe memorare/redare este cu totul diferit structurat, ca programa, fata de modelele vest-europene cu care ne comparam.
Pastrand comparatia ta, este o Dacie „papuc” utilitara intr-o cursa de GT.