Recenzie: Thocomerius – Negru Vodă

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Am început să citesc cartea asta cu câteva zile înainte ca Neagu Djuvara să treacă spre cele veșnice și punând-o jos acum îmi pare rău că nu o să mai am ocazia de a-l vedea vreodată în persoană.

Pot să spun că e o carte excelentă, dar destul de nișată și nu pe gustul tuturor.

Ce am citit eu

Variantă pe care am citit-o eu e versiunea cartonată din 2015 și conține atât cartea propriu zisă (cu ușoare corecturi față de varianta din 2007), dar și o secțiune ”Răspuns criticilor mei” în care Djuvara răspunde criticilor. Partea faină la ediția asta e că are și ilustrații deci puteți vedea cu ochii voștri o parte din dovezile de care vorbește autorul.

Pentru cine e cartea?

În primul rând trebuie spus că vorbim despre o carte de istorie a României. Nu e nici beletristică, dar nici un tratat sforăitor de istorie. Spre deosebire de cărțile scrise de mulți alți istorici pe asta chiar o puteți citi pentru că nu are acel limbaj de lemn enervant.

Tot ce îți trebuie pentru a citi cartea asta e să fi fost atent la lecțiile de istorie din generală sau liceu. Altfel spus, dacă următorii termeni nu îți sunt străini, atunci poți citi liniștit cartea:

Dacă termenii de mai sus nu îți sunt cunoscuți, dar totuși vrei să citești cartea, tot ce trebuie să faci e să citești câteva pagini dintr-un manual de istorie a României sau să dai click pe linkurile de mai sus către wikipedia.

Despre ce e cartea?

Cartea abordează câteva subiecte spinoase din istoria noastră:

  • Cine a întemeiat Țara Românească?
  • Era român acest Negru Vodă și implicit toată dinastea Basarabilor care a ocupat tronul Valahiei?
  • Au fost catolici sau ortodocși cei din dinastia Basarabilor?
  • Unde a avut loc bătălia de la Posada și ce a însemnat ea în istoria noastră?

Să le luăm pe rând:

Cine a întemeiat Țara Românească? 

Manualele noastre de istorie vorbesc despre Basarab I drept întemeietor al Valahiei. Legendele românești vorbesc despre Negru Vodă, dar manualele noastre spun că el nu a existat. Mai mulți cronicari străini vorbesc însă despre Thocomer, un cuman venit din Transilvania alături de români, sași, unguri și alți cumani pentru a ”descăleca” în Valahia. Dovezile aduse de Djuvara sunt destul de convingătoare, dar mai important decât acele dovezi e că această carte vă oferă o incursiune foarte faină în istoria medievală a României, cu foarte multe elemente pe care nu le veți găsi în manuale despre prezența cumanilor în Valahia și Moldova, invazia mongolilor și cum aceștia au controlat această parte a Europei de la Isaccea, din Dobrogea.

Era Negru Vodă și dinastia Basarabilor de origine cumană?

Vi se pare că Basarab e nume românesc? Ei bine, nu e și cam toți lingviștii și mulți istorici sunt de acord. Până și Nicolae Iorga recunoștea că Basarab era de origine cumană, ba chiar se întreba retoric: ”Dar doar numele?” Nu a mai continuat ideea însă din păcate motiv pentru care avem dezbateri pe subiectul originii sale. Nu mă dau specialist în istorie medievală românească, dar argumentele lui Djuvara mi se par foarte pertinente și tind să îi dau dreptate în ideea că întemeietorii Valahiei nu au fost români neaoș.

Și ca să vă faceți o idee la ce nivel de ridicol se ajunge cu refuzul de a accepta faptul că Basarabii erau de origine cumană: istoricii admit că numele nu sunt românești, dar vin cu argumentul că ar fi fost o modă între familiile românești care conduceau Valahia să își boteze copiii cu nume de cumani.

Haideți să ne gândim altfel: dacă eu vă spun numele Juan Sebastian Miguel de la Roja vi se pare plauzibil ca acesta să fie numele unui spaniol sau al unui român botezat de părinții lui cu numele acesta pentru că le-a plăcut?

Celelalte argumente aduse de Djuvara sunt însă mult mai interesante și vă va plimba prin multe părți necunoscute ale istoriei noastre medievale.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!


Au fost catolici sau ortodocși Basarabii?

Un alt subiect controversat pus pe tapet de Neagu Djuvara. Controversa aici vine din faptul că Papa Ioan XXII (cel de la Roma) se referea la Basarab și la Nicolae Alexandru ca la niște buni catolici, adresându-se lui Basarab ”iubitului fiu, nobilului bărbat Basarab”. Ba mai spune despre Basarab că ”stând cu iubire în slujba lui Dumnezeu și a scaunului apostolic, ca un cucernic principe catolic, a înlesnit acțiunea predicatorilor din Ordinul minoriților…”.

Din nou, cartea vă oferă o incursiune foarte interesantă în relații religioase dintre Basarab, poporul său, papalitate, Regatul Ungar și Otomani.

Ați văzut asta prin cărțile de istorie?

Unde a avut loc Bătălia de la Posada?

Oriunde, dar nu în localitatea cu același nume și cel mai probabil nu pe Valea Oltului, ceea ce ce e complet diferit cu ce scrie în cărțile noastre de istorie. Vă las să descoperiți singuri fascinanta istorie a acestei bătălii.

Cine e autorul?

Îmi vine greu să cred că nu ați auzit de Neagu Djuvara, dar presupunând că acesta e cazul atunci am să vă rezum viața lui în cât mai puține cuvinte:

Provine dintr-o veche familie de boieri aromâni. A făcut parte din misiunea diplomatică trimisă de Ion Antonescu la Stockholm să negocieze pacea cu Aliații în al Doilea Război Mondial fără să știe că între timp Regele Mihai negocia ceva separat. După 23 august 1944 a rămas în exil în Vest. Viața il va duce în diverse colțuri ale lumii, între care și Niger unde va locui mulți ani de zile lucrând pe postul de consilier al Ministrului de Externe din această țară.

După 89 se întoarce în România unde publică mai multe lucruri de istorie între care aceasta de față pare a fi cea mai controversată. Mai multe despre ele pe pagina de wikipedia.

Ce mi-a plăcut?

Subiectele abordate sunt destul de controversate, dar cu toate astea Djuvara nu se aruncă la a spune: ”sunt 100% sigur că e așa!”. Dimpotrivă, enumeră argumentele în favoarea ipotezelor sale, dar și slăbiciunile acelor argumente, conștient fiind că lucrurile nu sunt foarte clare. Și cu toate astea argumentele aduse de el sunt foarte convingătoare, cu atât mai mult cu cât le pune în context cu ceea ce se întâmpla în restul Europei sau în Balcani.

Altă chestie care mi-a plăcut e că face incursiuni în literatura publicată de alți istorici și explică fracturile logice din argumentația lor.

Citind cartea lui Djuvara am reușit să umplu mai multe goluri în explicațiile date de manualele de istorie, respectiv de alte lucrări de istorie care veneau cu ipoteze fără prea mare susținere. Spre exemplu m-a frapat întotdeauna cât de ”neromânesc” e numele de Basarab. La fel cum m-a frapat disparația totală a unor populații de pe teritoriul românesc, precum pecenegii sau cumanii, despre care până și manualele de istorie spun că au stat ceva prin părțile acestea. Era imposibil, îmi spuneam eu, ca aceștia să își fi luat jucărelele și să fii plecat așa cum spun manualele de istorie. Cartea lui Djuvara oferă bucățile de puzzle care lipseau pentru a întregi o imagine mult mai coerentă decât cea dată de versiunile de manual.

Ce nu mi-a plăcut

Nu aș putea să spun că m-a deranjat ceva anume. Am citit o versiune a cărții cu adnotări, adăugiri și la final chiar răspuns la criticile primite de autor după publicarea primei ediții a cărții. Argumentația e minuțioasă, limbajul e accesibil și celor care nu sunt obișnuiți cu tratele de istorie. E una din cele mai bune cărți de popularizare a istoriei citite vreodată de mine.

Ce spun alți istorici?

Cartea a fost primită foarte bine de public, dar au existat multe critici din partea unui număr relativ mare de istorici. O parte din aceste critici pot fi găsite și în ediția care se află în prezent în comerț împreună cu răspunsul lui Djuvara. Am citit toate criticile menționate în carte, plus mai multe văzute prin diverse locuri pe net și nu pot să nu remarc cum 80% din ele se încadrează în următoarele categorii:

  1. Neagu Djuvara nu e istoric, prin urmare tot ce zice el trebuie să fie greșit. Asta e o chestie tristă pentru că istoria e plină de oameni care nu au studiat neapărat istoria, dar au reușit să își pună amprenta asupra acestei discipline. Vă imaginați cât de ridicol e acum să îi reproșăm lui Champollion, cel care a descifrat hieroglifele egiptene că se înșală pentru că nu studiase istoria la facultate ci era filolog? Ori Tucidide, primul…istoric din istorie, care a fost de fapt general de armată.
  2. Neagu Djuvara nu vine cu nimic original, tot ce e în carte se știe deja – ori, așa cum însuși Djuvara argumentează, lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât par a fi fost ignorate deși se cunosc de ani de zile. De ce sunt băgate sub preș?

Sunt însă și numeroase recenzii pozitive, în special de la oameni cu ceva anvergură externă.

Unde găsiți cartea?

Cartea poate fi găsită în majoritatea librăriile mari. Online am văzut-o la Humanitas, Elefant și Cărturești. Cartea a apărut prima oară în 2007 și a fost reeditată de atunci.

Verdictul

Cartea e un ”must read” pentru oricine e pasionat de istorie, dar și pentru cei care sunt curioși. Cartea se citește foarte ușor și reprezintă una din cele mai fascinante incursiuni în istoria medievală citite de mine.

About the Author

Daniel
De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist. Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Be the first to comment on "Recenzie: Thocomerius – Negru Vodă"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*