Recenzie – ”Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes

[Guest post]

Am rămas fără cuvinte după ce am citit cartea asta și totuși am atât de multe întrebări și dorință de a vorbi cu cineva despre ea. Mă simt ca Holden Caulfield din ”De veghe în lanul de secară” când spunea că un scriitor bun e acela care te face să vrei să îl suni după ce termini cartea.

Cine e Algernon? O fi personajul principal al carții că doar apare în titlu?

Cartea urmărește frânturi din viața lui Charlie Gordon, un tânăr de treizeci și doi de ani căruia soarta i-a jucat o carte nefericită. El s-a născut cu o afecțiune care tratată necorespunzător sau deloc poate duce la retard mental, probleme comportamentale sau motorii.

Charlie a ajuns la vârsta de treizeci și doi de ani cu un IQ de 68 și cu o capacitate mentală și dezvoltare emoțională de nivelul unui copil de șase ani.

A fost oare vina părinților pentru soarta lui Charlie? Era cineva care îl putea ajuta pe Charlie să își depășească condiția și nu a făcut asta?

Cartea este scrisă ca un jurnal, din perspectiva lui Charlie, de-a lungul a nouă luni de zile. Primele pagini te lovesc de stângăcia cu care Charlie se străduiește să țină jurnalul, putându-i fi observate foarte ușor greșelile gramaticale și stilul simplist de a formula frazele.

Mai aflăm că lui Charlie îi e foarte greu să țină minte lucruri și nu înțelege pe deplin conceptul de timp, îi lipsește capacitatea de a-și imagina ceva în viitor sau cea de abstractizare.

Care sunt șansele pentru ca un om ca Charlie să ducă o viață normală, să se descurce pe cont propriu fără să depindă de altcineva?

Charlie a fost luat în îngrijire de un prieten de familie care i-a oferit un loc de muncă, lucrează pe timpul zilei ca om de serviciu la brutăria acestuia iar seara urmează cursurile unei școli pentru persoane cu nevoi speciale.

La Colegiul Beekman, învățătoarea lui îl remarcă pentru perseverența de care dă dovadă în timpul orelor și de speranța care îl mână că într-o zi va deveni inteligent dacă învață să citească și să scrie corect. Dorința lui Charlie de a fi inteligent ca toți ceilalții e ceea ce îl definește de altfel mai mult decât orice altă trăsătură.

Doamna Kinnian îl recomandă pe Charlie unui institut de cercetare care are nevoie de un subiect uman pentru a realiza o operație cu tehnică de ultimă generație care are ca obiectiv creșterea coeficientul de inteligență. Tehnica a fost deja testată pe animale, iar un mare succes s-a dovedit a fi cazul lui Algernon, un șoarece de laborator. Charlie e pus la un moment dat să găsească ieșirea dintr-un labirint, un joc pe care mulți dintre noi îl joacă pe hârtie. E pus să facă asta în același timp cu Algernon, care străbate un labirint real.

Algernon câștigă prima dată, apoi și a doua oară și tot așa.

Charlie acceptă să fie supus operației, care se dovedește a fi un succes. IQ-ul lui crește rapid, depășind cu mult pe cel al unui om obișnuit.

Care e de fapt tema cărții?

Ei bine, din momentul operației cartea se centrează pe dezvoltarea lui Charlie din punct de vedere intelectual, dar și emoțional. Pe măsură ce intelectul i se dezvoltă, amintiri blocate în mintea lui încep să iasă la suprafață. Charlie începe să înțeleagă lucruri din trecutul său, din viața sa de copil, din relația cu părinții care îl abandonaseră la un prieten de familie.

Problemele lui Charlie se simt reale și au o intimitate pe care rar o vezi într-o carte. Citind jurnalul lui Charlie e greu să nu empatizezi cu stările pe care le trăiește.

Deși a fost scrisă la finalul anilor 50, a fost considerată o carte ”ahead of its time” și ridică multe probleme legate de cum funcționează societatea și de relațiile dintre oameni:

  • experimente făcute pe oameni și joaca de-a Dumnezeu. E bine să intervenim pentru a schimba cursul naturii? Își cere natura o jertfă pentru că cineva a alterat ordinea lucrurilor?
  • rușinea de a avea un membru în familie cu probleme mentale și dorința multora de a-l ascunde cu orice preț de ochii lumii pentru a nu fi judecat. Ai fi dispus ca părinte să îți abandonezi copilul cu probleme si să nu te mai interesezi de el, să te lepezi de sânge din sângele tau? Dar dacă ai un al doilea copil, ”normal” și îți e teamă că îi strici viitorul investind resurse în cel cu handicap?
  • cum funcționează empatia și compasiunea? E în regulă ca oameni străini să aibă mai multă compasiune pentru cei în suferință sau cei cu probleme de dezvoltare mentale familia?
  • conceptul de prietenie, candoarea oamenilor simpli spre deosebire de atitudinea rece și calculată a oamenilor raționali. Inteligența analitică merită un loc în fața celei emoționale? Aroganța și superioritatea cu care unii oameni aleg să se comporte față de alții mai puțin dotați intelectual e justificabilă prin simplul fapt că IQ-ul măsurat prin teste standardizate e mai mare în cazul unora?
  • blocaje mentale la maturitate datorate unor traume din copilărie și importanța înțelegerii și rezolvării conflictele interioare pentru a le depăși.
  • conflictul dintre minte și suflect și impactul pe care îl are asupra fericirii individului

Cartea te trece prin toată paleta de stări și emoții posibile asemenea unui rollercoaster. Am început să o citesc intr-o sâmbătă după amiază și am terminat-o lunea următoare, n-am putut să o las din mână. Am trecut prin toate etapele maturizării emoționale și intelectuale odată cu Charlie. Dacă am învățat ceva din cartea asta e cum să fii blând cu tine însuți, mai ales într-o perioadă nemaiîntâlnită ca cea prin care trecem cu toții acum.

Câteva lucruri despre carte

”Flori pentru Algernon” a lui Daniel Keyes a văzut prima dată lumina tiparului în 1959 sub foma unei povești scurte, ocazie cu care a câștigat Premiul Hugo. Mai apoi în 1966 a fost publicată în forma actuală, câștigând Premiul Nebula. A fost tradusă și publicată în 30 de țări, în afara Statelor Unite.

În anii 70, cartea a fost considerată imorală și s-a încercat de multe ori interzicerea ei, din cauza unor pasaje din carte în care Charlie încercă să înțeleagă și să își exprime dorințele sexuale. Cu toate astea, versiuni editate ale cărții sunt studiate în Statele Unite și Canada în școli la nivel de adolescenți.

Cartea e ficțiune, dar Keyes a lucrat ca profesor de engleză pentru oameni cu nevoi speciale. Deși mai mulți editori au fost interesați să publice cartea, majoritatea au cerut ca finalul cărții să fie schimbat. Keyes a refuzat cu încăpățânare însă și nu s-a lăsat până nu a găsit pe cineva care să publice cartea în forma dorită de el. Ce e în neregulă cu finalul cărții? Vă las pe voi să descoperiți, dar vă pot spune că îl implică pe șoarecele Algernon.

De ce nu am aflat de carte până acum? De ce nu e inclusă în programa școlară pentru ora de lectura universală la orele de română?

Pentru mine ”Flori pentru Algernon” e o carte care ar trebui să fie pe lista de lecturi a oricăruia dintre noi. E o carte care te lovește de la început și te aduce cu picioarele pe pământ, te face apoi să zbori și să speri, doar pentru a te aduce iarăși la sol. Și nu face asta odată, ci de mai multe ori pe parcursul cărții. E bine să mai coborâm din turnul nostru de fildeș.

Ce spun alții despre carte

Numai de bine din câte se pare despre ”Flori pentru Algernon”:

Unde găsiți cartea

Cartea a fost tradusă și tipărită și în limba română, deși nu pot să vă spun dacă traducerea e ok sau nu. Eu am citit varianta în limba engleză găsită într-o librărie în Marea Britanie. Puteți cumpăra varianta în română de la Cărturești, Humanitas și Libris. Probabil e disponibilă și prin alte părți. În afara României o găsiți la Book Depository sau prin librării.

Verdict

10/10 fără dubii. Și în încheiere vă las cu citatul cu care începe cartea:

Any one who has common sense will remember that the bewilderments of the eyes are of two kinds, and arise from two causes, either from coming out of the light or from going into the light, which is true of the mind’s eye, quite as much as of the bodily eye;

and he who remembers this when he sees anyone whose vision is perplexed and weak, will not be too ready to laugh; he will first ask whether that soul of man has come out of the brighter life, and is unable to see because unaccustomed to the dark, or having turned from darkness to the day is dazzled by excess of light.

And he will count the one happy in his condition and state of being, and he will pity the other; or, if he have a mind to laugh at the soul which comes from below into the light, there will be more reason in this than in the laugh which greets him who returns from above out of the light into the den. (Plato, Republic)

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
6 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
anonim
5 months ago

De vazut si ecranizarea din 1968
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Charly. Filmul a fost difuzat la tvr la cinemateca dupa revolutie prin 1991-92. Un film foarte bun dar putin cunoscut.

Diana
5 months ago
Reply to  anonim

E pe lista, sunt curioasa cat de fidela cartii e ecranizarea.

jollyca
5 months ago

Ce interesanta coincidenta, tocmai am terminat de citit cartea asta. Intr-adevar, mi s-a parut foarte interesanta chestia asta care de fapt se intalneste si in realitate – intelectul se maturizeaza, dar emotionalul nu. Din cauza asta rezulta un individ genial dar cu abilitatile emotionale ale unui copil de 10 ani.

Diana
5 months ago
Reply to  jollyca

Depinde de foarte multe lucruri. De educatia oferita de parinti si contextul vremurilor, daca il directioneaza spre dezvoltare intelectuala si dezvoltarea emotionala pica pe locul doi; de disponibilitatea individului odata ajuns la maturitate sa investeasca in autocunoastere si propria lui dezvoltare emotionala. Cred ca e greu sa ajungi la un echilibru pentru ambele.

Alex Petre
5 months ago

Mi-am rezervat-o la bookster in urma acestei recenzii 🙂

Diana
5 months ago
Reply to  Alex Petre

Abia astept sa imi spui ce parere ai. Facem un book club sa dezbatem cartea 😊

6
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x