Protestele noastre vs protestele voastre

Protestele noastre sunt întotdeauna justificate, ale voastre sunt niște mofturi.

Alegerile câștigate de voi au fost fraudate, alegerile câștigate de noi au fost democratice.

Voi sunteți fasciști / comuniști, noi vrem democrație.

Protestele noastre sunt pașnice, ale voastre sunt violente.

Protestatarii violenți nu ne reprezintă, ne delimităm de ei, protestatarii violenți sunt imaginea voastră și vă reprezintă.

Protestatarii noștri vor o țară mai bună, protestatarii voștri vor doar să distrugă țara asta.

Nu protestăm împotriva oamenilor obișnuiți, protestăm împotriva politicienilor voștri corupți. Voi protestați împotriva noastră și vă susțin politicienii voștri corupți.

Noi vedem adevărul, voi sunteți manipulați.

Că ai noștri sunt buni și ai lor sunt răi e o poveste veche de când lumea. Că ai noștri au dreptate întotdeauna iar ai lor greșesc e dintotdeauna știut. Iar ultimii 4-5 ani în Occident, dar și în România au demonstrat din plin că acesta e felul în care numeroși oameni văd lucrurile. Ce se întâmplă în Statele Unite cu Trump e cam pe același sistem.

E ușor de spus că oamenii care au intrat în capitoliu sunt fanatici, fasciști sau niște țărănoi. E simplu de spus că trebuiau arestați, trebuiau bătuți sau că au vrut să distrugă democrația americană. Și am văzut aceste reacții din plin prin social media. Dar eu nu cred asta despre acei oameni și vă puteți ca nu aveau un plan din faptul că odată intrați în Capitoliu și-au făcut selfiuri și au preferat să fure din mobilă. Nu asta face o persoană care vrea să distrugă democrația americană.

Dar haideți să vă spun o chestie care poate o să vă șocheze:

Eu cred că protestele Black Lives Matter și cele de miercuri seară de la Capitoliu se aseamănă în foarte multe privințe.

Reprezentare politică

Încercați să le priviți în primul rând din perspectiva reprezentării politice. Cât de bine reprezentate politic sunt categoriile sociale care au participat la aceste proteste? Păi atât minoritatea de culoare cât și albii săraci sunt subreprezentați politic și au fost lăsați de izbeliște de marea politică. Partidul Republican a fost preocupat mai mult de tăiatul taxelor pentru miliardari și de războaie decât de cei mici. Partidul Democrat o arde cu drepturile minorităților și egalitatea de gen, dar nu face nimic pentru a ajuta acești oameni să aibă locuri de muncă decente.

Și dacă nu mă credeți că așa e atunci puteți să vă dați seama de treaba asta dacă vă uitați la cine lipsește atât de la protestele BLM cât și de la cele pro-Trump: clasa de mijloc americană și cei bogați.

BLM a plecat la drum din cauza segregării rasiale a societatii si economiei americane în timp ce mișcarea pro-Trump se bazează mult pe categoria numită ”poor whites” sau hilbillies cum le place americanilor să le spună. Poor whites sunt în general albii săraci care nu reușesc să iasă din precariat și sunt la câteva sute de dolari distanță de a rămâne fără acoperiș deasupra capului.

Ambele categorii (oameni de culoare și albii săraci) se află în cam aceeași categorie de venituri (adică săraci), doar că distribuția lor geografică e diferită iar probleme non-economice cu care se confruntă sunt diferite. Pentru unii e vorba de discriminare rasială și lipsa oportunităților, pentru ceilalți e vorba de lipsa oportunităților și lipsa unui sens. În ambele cazuri însă visul american e o chestie complet inaccesibilă.

Când protestele BLM au prins amploare mulți tineri americani albi s-au alăturat. Acei tineri erau în mare parte deja îndatorați și se confruntau cu o piață a muncii care nu le oferea prea multe opțiuni bine plătite. Clasa de mijloc și cei bogați au susținut mesajul anti-rasist, dar au refuzat să facă ceva în privința problemelor economice și de oportunități pentru persoanele de culoare și tineri.

Când Trump a început să prindă avânt pe spatele resentimentelor economice ale ”poor whites” clasa de mijloc și cei bogați au râs de ei sau i-au privit cu milă într-un caz fericit, dar nimeni nu a făcut nimic pentru ei. Și când zic nimeni mă refer inclusiv la Trump care nu a livrat promisiunile făcute către poor whites. A dat în schimb scutiri și reduceri de taxe prietenilor săi miliardari.

Protestele americane, BLM sau cele de la Capitoliu sunt simptome ale aceleiași boli: o lipsă de reprezentare politică a unor categorii mari de oameni cu toate consecințele ce decurg din asta, inclusiv lipsa de oportunități economice pentru ambele categorii.

Când un protest e bun și când nu

Miercuri suporterii lui Trump au protestat împotriva a ceea ce ei considerau fraudă electorală și un președinte ales nedemocratic. Au fost făcuți fasciști, s-a vorbit de lovitură de stat și despre cum au omorât democrația.

La urma urmei însă acei oameni au crezut în cauza lor și au acționat așa cum au crezut ei că e bine pentru a apăra conceptul lor de democrație. Acei oameni au crezut că ceea ce fac e legitim și benefic pentru democrația americană. Ei sunt poporul sau cel puțin așa se percep iar interesele lor trebuie apărate pentru că interesele lor sunt și cele ale țării. Iar din punctul lor de vedere Trump e singurul politician care le-a reprezentat interesele, ceea ce îi conferă lui legitimitate, nu lui Biden.

Acel protest de la Capitoliu e la fel de legitim sau ilegitim (cum vreți să priviți) precum cele BLM sau precum cel din 10 august din România pentru că acei oameni au protestat în ideea de a apăra ceea ce ei considerau a fi valorile democrației.

Ce e și ce nu e democratic nu stabilesc eu sau voi sau vreun expert de pe Facebook. Pentru că știm cu toții că atunci când ne convine protestul e cel mai democratic lucru de pe planetă. Când nu ne convine protestul zicem că vor să distrugă democrația. Întotdeauna o tabără va spune despre ceilalți că sunt ilegitimi, că sunt violenți, că sunt extremiști și așa mai departe. La ai lor întotdeauna lucrurile sunt în alb negru în timp ce la greșelile noastre lucrurile sunt de fapt nuanțuate. Ei sunt răi, noi suntem buni, pe ai noștri îi iertăm că sunt băieți buni și mai și greșesc, ai lor sunt însă niște monștri.

Democrația e complicată

Lumea în care trăim noi nu are nevoie de și mai mulți câștigători și învinși ci de mai multă compasiune și înțelegere. E ca într-un cuplu unde degeaba ai dreptate într-o ceartă dacă asta te face să te desparți de celălalt. Până la urmă ce vrem? Să avem dreptate tot timpul sau să fim fericiți?

Democrația nu a fost niciodată despre cine are dreptate și cine nu, cine e mai drept, cine e mai harnic sau mai merituos. Democrația a fost, este și va fi despre compromisurile pe care diferitele categorii sociale le fac pentru a menține pacea în sânul acelei comunități. E despre negociere, dialog și a nu căuta cu tot dinadinsul să ne declarăm învingători. Dar oamenii deștepți vor să aibă întotdeauna dreptate, chiar și cu riscul de a distruge o relație sau societatea în care trăiesc.

În încheiere vă las cu un fragment dintr-o carte pe care o comandasem luni seara, numită Hilbilly Elegies și care pare foarte relevantă azi. Cartea e scrisă în timpul lui Obama și explică lucrurile din perspectiva celor numiți de americani poor whites sau hilbilies:

Foto din cover: Lars Di Scenza, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons