Politica în pas de tango: Dragnea și Iohannis

Acum niște ani de zile am luat câteva lecții de tango. Pentru cei care nu știu, tango e un dans foarte intens, pasional și pe alocuri teatral. Partenerii nu comunica verbal ci prin limbajul corpului, trimițând semnale subtile referitoare la intenția lor. Partenerul citește aceste semnale și apoi acționează și el în aceeași direcție.

De prin 2017 în România se întâmplă o chestie stranie:

Pe de o parte avem un PSD condus de Liviu Dragnea care ne tot anunță că îl va suspenda pe Iohannis. Tot timpul PSD e la un pas distanță să îl suspende! De ce nu îl suspendă? Cu Băsescu nu au ezitat să o facă deci cu atât mai mult ar putea să o facă și cu Iohannis.

Pe de altă parte Iohannis îl lasă pe Liviu să își facă de cap, numind prim-miniștrii precum Dăncilă, miniștrii precum Pop sau Daea. Am explicat acum ceva timp că mișcarea asta a lui Iohannis are sens din punct de vedere politic: tot ce trebuie să facă e să lase PSD să își rupă gâtul și va câștiga alegerile. Partea proastă e că făcând asta pune România și românii în situații periculoase. 

Mă întrebam în comentariile cu privire la protestele din 10 august dacă Iohannis a știut ce urmează să se întâmple. Îmi vine greu să cred că acțiunile jandarmilor nu au fost coordonate și pregătite din timp, caz în care Iohannis, prin SRI, ar fi trebuit să știe de ele.

Sau mai recent, dacă Liviu Dragnea tot a spus că a fost obiectul unui atentat eșuat de ce nu a convocat CSAT, SRI, SIE și DIICOT pentru a analiza situația. Când viața unui om de stat de nivelul lui Dragnea e pusă în pericol (Șef al Camerei Deputaților și al principalului partid din coaliția de guvernare). O astfel de amenințare nu poate fi trecută cu vederea iar Dragnea ar trebui să aibă în permanență escortă pentru protecție (nu glumesc). În același timp o anchetă ar putea să ne spună dacă Liviu Dragnea chiar a fost obiectul unui atentat. Dacă nu a fost atunci nu doar că se pot, dar legea obligă să se ia măsuri împotriva lui.

Iohannis însă nu dă nici un semn că ar fi interesat de treaba asta, deși e o modalitate perfect legală de a scăpa de liderul PSD. De ce?

It takes two to tango

Americanii au o vorbă: ”it takes two to tango”, adică ”nu poți dansa tango de unul singur” pe românește, iar impresia mea e că Liviu Dragnea și Iohannis dansează în momentul ăsta. 

Cei doi au nevoie unul de altul pentru că soarta fiecăruia depinde de celălalt. Liviu Dragnea a ajuns la putere într-un climat de frică în PSD:

  • Frică de DNA prin Kovesi
  • Frică de Președinte, prin prisma capacității sale de a se opune și a ataca Guvernul, ca urmare a celor două mandate ale lui Traian Băsescu.

După ceva muncă Kovesi a fost dată jos, realizarea de frunte a lui Dragnea de până acum iar DNA a fost pus, în mare parte pe butuci. Mai e frica de președenție, dar acolo Iohannis a fost mult mai puțin amenințător decât Traian Băsescu.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!


Problema e că Liviu Dragnea nu e chiar cel mai plăcut om din PSD. A promis că va rezolva niște probleme și a primit la schimb putere plus locuri generoase în administrația de stat pentru favoriții lui. 

Dar ce i-ar opri pe liderii PSD să scape de Dragnea, devenit paria în afara țării și extrem de controversat și în România, odată ce a atins și obiectivul nr. 2, neutralizarea totală a Președintelui? Cum ar mai fi el relevant pentru partid în momentul acela? Nu ar vrea partidul să scape de el și să pună șef pe cineva cu mai puține probleme și o imagine externă mai bună? Credeți că Dragnea nu știe asta?

De partea cealaltă Iohannis e de ani buni într-o poziție ingrată: cu PNL în opoziție și un Parlament și Guvern permanent ostil. Pentru Iohannis, prioritatea nr. 1 pare a fi obținerea unui nou mandat, dar izolarea nu îl ajută foarte mult. 

Așa că Președintele vrea să fie omul care stă ca ultima redută împotriva PSD. A făcut asta eficient când a apărut OUG 13. Dar nu poate să o facă mereu fără să riște o suspendare. Suspendarea în sine nu e rea dacă vine la momentul potrivit (de exemplu fix înainte de alegeri), dar ar pica nasol dacă distanța până la alegeri ar fi prea mare.

Pe de altă parte PSD face o treabă atât de bună făcându-se singur de râs încât Iohannis câștigă capital politic și voturi nefăcând mare lucru. Și dacă ar vrea să facă mare lucru nu ar putea, dar situația asta cu țara în flăcări îi convine de minune. PSD trebuie să continue însă pe aceeași linie, pentru că dacă se liniștește înainte de alegeri atunci oamenii vor începe să uite toată mizeria din 2017 și 2018.

Așa că Iohannis nu are nici un interes să îl înfunde pe Dragnea, pentru că PSD sub Dragnea aduce voturi lui Iohannis. Dragnea la rândul lui are nevoie de Iohannis și de un pericol pentru a rămâne relevant în PSD.

Cei doi știu asta și dansează un tango de frumusețea. Se atacă, se împung, dar niciunul nu dă lovitura finală. De ce ar face-o când dansul e atât de frumos?

https://www.youtube.com/watch?v=6lAKlYTQVKY

Poza din cover: By Alex Proimos from Sydney, Australia (The Lovers Tango) [CC BY 2.0 (https://creativecommons.org/licenses/by/2.0)], via Wikimedia Commons

 

Be the first to comment on "Politica în pas de tango: Dragnea și Iohannis"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*