Piața și Turnul (The Square and the Tower) – Niall Ferguson: Recenzie

Piața și Turnul e o carte față de care am sentimente amestecate. Am reușit să termin cartea asta abia la a 3a încercare deși e probabil cartea cu cel mai interesant subiect peste care am dat în ultimii 2 ani. Sunt bucăți în cartea asta absolut fabuloase. Sunt altele în schimb scrise teribil de prost și cu documentare la nivel de referate.ro. E straniu, dar nu credeam că o astfel de carte poate exista.

Am decis totuși să o adaug pe lista de Recenzii.

Ce am citit eu

Variantă pe care am citit-o e o versiune cartonată de la Editura Allen Lane (Penguin Books). Cartea a fost scoasă în 2017, în limba engleză, în Marea Britanie.

Eu am cumpărat cartea dintr-o librărie (Waterstones) în Marea Britanie, dar o puteți găsi și în România (în limba română) la ElefantLibrisCărturești și probabil și în alte părți. Dacă nu sunteți în România puteți comanda cartea de la Waterstones (UK) sau Book Depository în engleză.

Despre ce e ”Piața și Turnul”?

Să începem cu Cuprinsul:

 

 

Așa cum spuneam mai sus cartea abordează o temă foarte interesantă: cum au interacționat rețelele cu ierarhiile de-al lungul istoriei.

Titlul cărții este bine ales pentru că reprezintă o imagine vizuală a acestei interacțiuni. Dacă ați călătorit vreodată prin Italia și ați văzut Veneția, Siena sau alte orașe, poate ați remarcat acolo prezența unui turn fix lângă piața centrală.

În piața centrală se strângeau negustorii pentru a face comerț. Ei erau, de regulă organizați în bresle și aveau relații comerciale unii cu alți, de prietenie sau de interes. Aceste legături / prietenii între negustori reprezintă un exemplu clasic de ”rețea” din cartea lui Ferguson, structuri orizontale, fără șefi, dar în care unii oameni au relații mai multe și/sau mai bune decât alții.

Dar negustorii nu conduc cetatea. Negustorii nu comandă armate și nu execută oameni. Treaba asta o face clasa politică a orașului. Puterea politică din aceste orașe supraveghează negustorii pentru a se asigura că aceștia sunt în linie cu interesele lor politice. Ei sunt un exemplu tipic de ”ierarhie”, tot un fel de rețea, dar distribuită vertical, nu orizontal.

Din Turn se poate supraveghea Piața în orașul tipic medieval italian. La fel cum ierarhia (puterea formală statală) supraveghează diversele rețele ce se nasc. De aici și titlul: Piața (rețeaua) și Turnul (ierarhia).

Ce face cartea e să caute și să analizeze situații în care ierarhii au interacționat cu rețele. Uneori rețelele câștigă, alteori ierarhiile. Am să vă povestesc mai jos câteva dintre chestiile mai interesante:

Illuminati

Cartea începe cu Illuminati, acest grup fiind dat ca prim exemplu tocmai datorită asocierii sale cu diverse conspirații. În ciuda reputației sale grupul Illuminati nu pare să fi reușit să aibă vreo influență reală asupra politicii mari. Și atunci de unde reputația? Illuminati era o societate secretă, dar era atât de secretă încât aproape oricine din ”lumea bună” știa de ea și era membră.

Apariția tiparului și Reforma protestantă

Ferguson consideră apariția tiparului drept un moment foarte important pentru rețele întrucât a dus la o răspândiri foarte rapidă a ideilor. Iar ca exemplu în acest sens e dată importanța tiparului în răspândirea ideilor Reformei protestante prin Europa Vestică. În cazul acesta ierarhia era Papalitatea Romană, cea care domina lumea catolică vestică. Reforma în schimb a fost posibilă datorită vitezei cu care ideilor unor oameni precum Marthin Luther, Jan Hus, John Calvin și alții s-au putut împrăștia. Un factor foarte important l-a reprezentat tiparul care a făcut posibilă tipărirea unor cărți mult mai ieftin decât anterior.

În lipsa tiparului Reforma poate nu ar fi avut loc niciodată.

Marile descoperiri

Marile descoperiri geografice au fost finanțate de state precum Portugalia, Spania sau Franța. Dar aceste finanțări nu acopereau de multe ori necesarul pentru o călătorie atât de îndepărtată. Navigatorii trebuiau să găsească bunuri cu care să poată face comerț și care să le permită să își acopere cheltuielile sau poate chiar să facă profit. O adevărată rețea comercială de porturi a fost dezvoltată pe coastele Africii (în special în Est) și în Asia. Rețeaua nu era doar una fizică pentru că navigatorii discutau între ei și schimbau idei. Nu armatele (ierarhii) ci rețelele au făcut explorarea europeană posibilă.

Casa de Saxa – Coburg – Gotha

Casa de Saxa – Coburg-Gotha e dată ca exemplu de rețea care a reușit să domine ierarhiile. Vorbim practic de o familie nobiliară care a reușit să dea mai mulți regi și regine decât orice altă familie din istoria Europei. Regina Maria a României făcea parte din Familia Saxa – Coburg – Gotha. Iată o poză cu întreaga familie:

Aceeași poză la o rezoluție mai bună găsiți aici. Lista de capete regale din poza asta e impresionantă:

  • Grand Duke Vladimir of Russia (1847-1909)
  • Prince Henry of Battenberg (1858-96)
  • Princess Beatrice, wife of Prince Henry of Battenberg (1857-1944)
  • Prince Arthur, 1st Duke of Connaught (1850-1942)
  • Princess Charlotte, Duchess of Saxe-Meiningen, consort of Bernhard III, Duke of Saxe-Meiningen (1860-1919)
  • Princess Louise Margaret, Duchess of Connaught (1860-1917)
  • Princess Feodore, consort of Heinrich XXX Prince of Reuss (1879-1945)
  • Prince Philipp of Saxe-Coburg-Gotha (1844-1921)
  • Princess Louise of Saxe-Coburg-Gotha (1858-1924)
  • Prince Alfred of Edinburgh and Saxe-Coburg & Gotha (1874-99)
  • Queen Victoria, Queen of the United Kingdom (1819-1901)
  • Empress Friedrich, consort of Friedrich III, Emperor of Germany & King of Prussia (1840-1901)
  • Wilhelm II, Emperor of Germany & King of Prussia (1859-1941)
  • Princess Irene of Prussia, consort of Henry, Prince of Prussia (1866-1953)
  • Queen Marie, consort of Ferdinand I, King of Roumania (1875-1938)
  • Ferdinand I, King of Roumania (1865-1927)
  • Grand Duchess Elisabeth Feodorovna (1864-1918)
  • Grand Duke Sergei of Russia (1857-1905)
  • Grand Duke Paul of Russia (1860-1919)
  • Louis Alexander Mountbatten, 1st Marquess of Milford Haven (1854-1921)
  • Victoria Mountbatten, Marchioness of Milford Haven (1863-1950)
  • Empress Alexandra Feodorovna, consort of Nicholas II, Emperor of Russia (1872-1918)
  • Nicholas II, Emperor of Russia (1868-1918)
  • Grand Duchess Maria Pavlovna (1854-1920)
  • Grand Duchess Maria of Russia, Duchess of Saxe-Coburg & Gotha (1853-1920)
  • Prince Alfred, Duke of Edinburgh and Saxe-Coburg & Gotha (1844-1900)
  • King Edward VII, King of the United Kingdom (1841-1910)
  • Princess Beatrice of Orleans & Borbón, consort of Alfonso, Prince of Orleans & Borbón (1884-1966)
  • Princess Alexandra (1878-1942)

S-a spus de multe ori că aceste legături au ținut Europa departe de un mare război. Până când a venit Primul Război Mondial…

Familia Rothschild

O familie celebră prin alăturarea ei cu orice conspirație posibilă și imposibilă. Ferguson încearcă să prezinte în Piața și Turnul o explicație pentru succesul acestei familii. Iar explicația sa e rețeaua de colaboratori foarte puternic dezvoltată și o rețea de curieri atât de bună încât știrile ajungeau la membrii familiei Rotschild uneori înainte de a ajunge la autorități.

Echilibrul Marilor Puteri

Perioada dintre războaiele napoleonice și Primul Război Mondial a fost una de relativă stabilitate și pace (fără conflicte mari) în Europa. Acest lucru s-a datorat, zic mulți și între ei și Ferguson, rețelei de tratate dezvoltate de state. Europa era practic împărțită de 6 mari puteri:

Această rețea de alianțe a funcționat în contextul în care Marea Britanie acționa ca factor decisiv într-o direcție sau alta. Altfel spus, când lucrurile se încingeau pe continent Marea Britanie putea aplana conflictul amenințând că va interveni de o parte sau de alta.

Chestia asta nu s-a întâmplat în 1914, atunci când răspunsul diplomatic britanic a venit prea târziu. Primul Război Mondial a izbucnit în scurt timp.

Germania, comunismul și jihadul

O chestie foarte interesantă pe care am aflat-o din carte e faptul că Germania a încercat activ să convingă pe arabi, sirieni, palestinieni și alte națiuni din Orientul Mijlociu să declare jihad împotriva Marii Britanii și Franței. Eforturile nemților au fost foarte aproape de a avea succes.

O campanie similară a fost dusă de Germania împotriva Rusiei, acolo unde Germania l-a trimis pe Lenin și i-a dat bani pentru a pune de o revoluție. Lenin s-a descurcat foarte bine, scoțând Rusia din război și schimbând profund istoria omenirii în același timp. Pentru Germania însă ieșirea Rusiei a fost tardivă pentru că între timp situația pe frontul de Vest devenise dramatică.

Avem practic o situație în care o ierarhie s-a folosit de rețele pentru a scoate din joc o altă ierarhie. Iar această parte a cărții Piața și Turnul e motivul pentru care am continuat să o citesc.

Spionii de la Cambridge

O altă parte foarte interesantă a cărții e legată de o rețea de spioni a URSS-ului care a activat în Marea Britanie. Nu vorbim de ruși în Marea Britanie ci de oameni din elita Marii Britanii care au spionat pentru URSS. Ce aveau în comun? Faptul că toți erau din familii bune ale britanicilor și că erau parte din aceiași asociație de studenți de la Cambridge. Bazându-se pe relațiile lor au ajuns să ocupe poziții foarte bune în serviciile secrete britanice și să transmită rușilor mii de documente secrete. Chiar îmi aduc aminte că Neagu Djuvara menționează în cartea sa Amintiri din Pribegie faptul că parașutarea unor trupe de gherilă în Carpați în România comunistă a eșuat. Unul din motive, suspecta el, era scurgerea acestor informații de la americani la britanici și apoi la ruși. Sunt șanse mari să fi avut dreptate.

Din păcate cred că acesta a fost ultimul capitol cu adevărat interesant din Piața și Turnul.

Kissinger și rețeaua lui

O secțiune a cărții care promitea multe, dar care s-a fâsăit. Din păcate Ferguson ne spune doar că Kissinger, unul din cei mai importanți strategi ai americanilor avea o rețea importantă de relații și cunoștințe. Acea rețea l-a făcut să scape neatins de scandalul Watergate, deși era consilier al lui Richard Nixon.

Singura chestie mai interesantă pe care o aflăm e că Kissinger a participat la ceva sindrofii între oameni de știință sovietici și americani. SUA și URSS se foloseau de aceste întâlniri pentru a comunica și negocia. De ce așa și nu prin oameni politici? Pentru că nu îi pasă nimănui de un fizician rus care vorbește cu un fizician american. Astfel de întâlniri nu reprezentau probleme de imagine pentru diplomația americană de exemplu.

Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Kissinger și relațiile sale, dar autorul ne promite că scrie carte separată pe tema asta.

Internetul și rețelele sociale

Evident că Piața și Turnul nu era completă fără a vorbi despre rețelele actuale. Dacă partea care vorbește despre dezvoltarea internetului e una decentă, partea legată de rețele sociale modernă e destul de slabă.

Probabil istoria internetului și a supremației americane vă e cunoscută, așa că nu am să insist. Dar cu siguranță merită un pic de atenție asupra tentativei URSS-ului de a construi un internet propriu, despre care am mai scris.

Pe partea de rețele sociale moderne analiza e destul de slăbuță. Autorul pune în aceeași găleată Amazon, Facebook și Google de exemplu deși cele 3 operează fundamental diferit. Nici nu se insistă foarte mult asupra lor. Despre Facebook se vorbește mai mult pentru că a avut o influență puternică în timpul alegerilor din 2016 din SUA și Brexit. Dar cam la asta se rezumă analiza autorului.

Pe de altă parte e oarecum de așteptat, Ferguson e un istoric iar Piața și Turnul e o carte pe care o găsiți în secțiunea ”Istorie”.

Ce nu mi-a plăcut

Nu e o carte ușor de citit, asta vă pot spune cu siguranță. Abia la a 3a tentativă am reușit să o termin. Apoi nici stilul în care e scrisă nu ajută foarte mult: uneori un capitol are 3 pagini și vorbește despre o chestie. Următorul capitol vorbește despre aceeași chestie. De ce 2 capitole atunci?

Sunt alte capitole destul de lungi, dar în care se discută despre chestii care nu au legătură una cu alta. Sunt bucăți lungi din cărți care par să nu se potrivească deloc cu tema cărții. Pur și simplu autorul divagheaza și o ia prin bălării de foarte multe ori. Spre exemplu la un moment dat insistă foarte mult pe faptul că John Maynard Keynes (cel mai influent economist al secolului XX) era gay și nu avea parte de suficient sex. Din câte se pare a repetat chestia asta de mai multe, inclusiv pe la conferințe. Ori nici măcar aici nu și-a făcut temele pentru că, din câte se pare, Keynes a avut o viață sexuală destul de fericită. Acele bucăți din carte par foarte forțate și nelalocul lor în contextul cărții.

O altă chestie bizară în Piața și Turnul e faptul că Ferguson dă vina pe stat în criza economică din 2008. El spune că statul american a pus prea multe reguli în sistemul bancar. Nu explică din păcate cum prea multe reguli au dus la împrumuturilor subprime și la securitizarea și resecuritizarea unor instrumente financiare pe care prea puțină lume le înțelegea.

Cam toți economiștii de bun simț ai planetei au căzut de acord asupra faptului că dereglementarea băncilor și apariția unor instrumente financiare complexe nereglementate au dus la criza asta. Nu trebuie să mă credeți pe mine, puteți citi raportul Senatului American și un alt raport făcut pentru Președinte.

Altă chestie bizară pentru cititorul neexperimentat (dar vezi mai jos explicația) e că profită de orice ocazia pentru a îl acuza pe Barack Obama de orice sub soare. De multe ori te întrebi dacă nu cumva a băgat acel capitol în carte doar ca să arunce cu rahat în Obama.

Și poate mai trist e că sunt bucăți întregi din carte slab documentate. De exemplu menționează că savanții sovietici visau la un Președintele robot cântător la saxofon al Cybertopiei sovietice. Ori asta era doar o glumă apărută pe un pamflet al sovieticilor. Ferguson o dă însă foarte serios în carte.

Ce mi-a plăcut?

Sunt subiecte foarte interesante în carte. O parte din ele (cele mai interesante) le-am povestit mai sus. Atunci când vrea Ferguson poate scrie bine. E păcat că acele capitole bune sunt excepțiile și nu regula.

Aș fi preferat sincer ca în Piața și Turnul Ferguson să trateze mai puține subiecte, dar mai atent.

Ce spun alți critici despre Piața și Turnul?

The Guardian are o părere similară cu a mea în recenzia lor: prea multe exemple, prea puțină atenție la detalii. O a doua recenzie de la The Guardian (persoane diferite) e în aceeași notă. Are parte în schimb de o recenzie pozitivă în Wall Street Journal, deloc o surpriză având în vedere că Ferguson spune clar (Vezi mai sus) că nu a fost vina Wall Street-ului pentru criză. New York Times are și el o recenzie pozitivă, dar foarte vagă.

Tim Harford (scrie pentru Financial Times) are aceleași motive să se plângă ca mine. Iar National Review are o recenzie în care autorul chiar îl ia la bani mărunți pe Ferguson.

Pentru cine e Piața și Turnul?

Cartea cred că se adresează în primul rând oamenilor pasionați de istorie, fiind în mare parte orientată spre perioade istorice. Pe de altă parte discuția despre rețele și ierarhii e pusă tot timpul în context de teorie a rețelelor, motiv pentru care ar putea fi citită și de oameni pasionați de politică și teoria rețelelor.

Cu toate astea, trebuie să vă avertizez: e o carte care o să vă placă, dar o să vă și enerveze teribil.

Cine e autorul?

Niall Ferguson e un istoric britanic foarte cunoscut pe aici. Scoțian la origini are Oxford, Harvard și New York University pe lista de locuri unde a predat.

E afiliat politic cu republicanii americani, fiind consilier al lui Mit Romney și John McCain, ceea ce explica ura pe care o are față de Obama (ambii au pierdut în fața lui Obama alegerile prezidențiale).

Verdictul

Cartea asta e ca o zebră: are părți foarte bune și părți foarte proaste. Se spune că, în medie, o zebră e gri. La fel și aici, dacă dau o notă nu va spune că sunt articole foarte bune, dar nici nu va spune cât de proaste sunt cele proaste. Dar asta e!

Așa că nota mea e un 6,5/10. Sunt articole de 10/10, dar sunt și articole de nota 3.

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Rilache
1 year ago

1. E vreo diferență între casele Saxa–Coburg–Gotha și Habsburgă? Nu ca rezultat, ci ca metodologie întreb. 2. Rothschild (sau Redshield) au avut un singur tu[r]n care le-a reușit, unul singur: după înfrângerea lui Napoleon. Că de acolo s-a inventat acuzația aia, e partea a doua, dar aceea e singura schemă de succes imens care i-a pus în prim-plan elevat. 3. Ferguson face o omisiune gravă (sau revizionism istoric prin omisiune) dacă în schemele ălea n-a explicat cine a fost Metternich, de ce 1848-1849 i-a tras în bot toată munca lui de-o viață și de ce relațiile internaționale (desenate acolo) erau niște încercări infantile de reconstruire a sistemului de pace continental după războaiele napoleonice. 4. Să cauți & să citești cum Kissinger îl lua la batjocură fină voalată pe Ceaușescu, când îl folosea ca proxy să stabilească contact cu Mao. „Pe de altă parte e oarecum de așteptat, Ferguson e un… Read more »

2
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x