Cea mai nasoală chestie la ancheta Rise despre Barna

Nu știu dacă ați avut timp să citiți ancheta Rise despre Dan Barna. Dacă nu ar trebui să o citiți ca să înțelegeți pe cine votați. Evident după ce terminați cu ea vă recomand să o citiți și pe cea referitoare la cum s-a îmbogățit Iohannis tot de la Rise Project.

Revenind la Barna, ca om născut și crescut în Oltenia în anii 90 chestiile pe care le-a făcut Barna mi se par găinării. Sunt undeva la limita legalității (potențial ilegale dacă se demonstrează intenția), dar profund imorale. Repet însă, ca om crescut într-un mediu în care șmecheria era la cinste mi se par găinării comparativ cu ce am văzut alți băieți făcând.

Ce m-a iritat însă în povestea asta

Pe scurt, Barna prin firma sa s-a băgat într-o afacere pe fonduri europene. Iată ce zice Rise:

Prin statut, asociația trebuia să ofere locuri de muncă flexibile unor mame din mediul rural, cu familii monoparentale sau mai mult de doi copii. Șapte persoane cu totul, dintre care cinci din grupul vulnerabil.

Sora lui Barna, angajată director și agent de vânzări, și-a pus salariu net de 3276 lei, la fel ca designerul, în timp ce croitoresele au primit doar 1185 lei fiecare. Formularul Gabrielei de înscriere în grupul țintă, ca expert, e semnat chiar de fratele său.

Omul cu ”Fericiți în România” a plătit croitoresele cu 1.185 RON, dar pe sora sa cu 3.276 RON, aproape de 3 ori mai mult. Probabil de asta vrea să se întoarcă românii în țară. Dar asta doar îmi confirmă atitudinea sa, nu e neapărat o problemă. Știți ce e însă o mare problemă?

Faptul că, în mod previzibil firma respectivă a dat faliment. Totuși:

Azi, firma de consultanță este proprietarul legal al echipamentelor cumpărate atunci. Așa condiționează contractul primar în cazul în care afacerea eșuează, cum s-a întâmplat anul trecut, când asociația Hermannstadt Design s-a închis cu datorii la Fisc de aproximativ 100 mii lei, fiindcă nu a plătit contribuțiile angajaților.

Adică firma care a luat fonduri europene a dat faliment, dar echipamentele cumpărate de firma respectivă din fonduri europene au trecut în proprietatea firmei lui Barna. ”Capitalism o să îmi spuneți!”, se mai întâmplă să dea firmele faliment.

Dar cu datoriile la Fisc cum rămâne? Literalmente Statul român și-a luat țeapă de 2 ori:

  1. Prin fondurile europene pentru care cotizează la UE
  2. Prin faptul că statul român a rămas cu ochii în soare și 100.000 RON în taxe neîncasate.

Și mai trist e însă că acele obligații sunt contribuții sociale:

  • CAS – cotizația la pensie – angajații aceia vor beneficia de pensie din taxele altora. Dar nu vor pupa bani de pensie la Pilonul II deși sumele au fost reținute la salariu.
  • CASS – cotizația pentru sănătate care finanțează sistemul nostru de sănătate. Practic angajații nu au fost asigurați o perioadă de timp din cauza asta.
  • șomaj – care acoperă dacă cineva primește sau nu șomaj în cazul în care e disponibilizat.

Dacă înțeleg bine lucrurile firma respectivă nu a plătit impozit pe profit pentru că a fost probabil pe pierdere. Nu știu dacă a plătit vreun impozit pe cifra de afaceri.

Posibil să nu fi plătit nici TVA dacă era sub plafonul de înregistrare, dar asta nu am de unde să știu. Dar dacă ăsta e cazul atunci nu a prea plătit nimic la stat. Singura întrebare e dacă a plătit impozit pe venit pentru angajați, dar pare puțin probabil dacă celelalte taxe (CAS, CASS, șomaj) nu au fost acoperite.

Și totuși echipamentele au rămas la firma lui Barna iar ANAF a rămas cu ochii în soare! Deci Dan Barna, antreprenorul a făcut bani pe spinarea contribuabililor europeni (fonduri europene) și români (neplătind taxele datorate ANAF), dar și a angajaților săi (care au rămas neasigurați).

A fost intenție acolo?

Pentru mine asta e întrebarea adevărată. A fost vorba de o decizie de business proastă care a băgat firma în faliment sau intenție. Rise zice așa:

Deși sora lui Barna era director, asociația a mai semnat un contract de management în valoare de 30.000 de lei. S-a ocupat o firmă (European Investments Solutions) reprezentată de un anume Paul Gruian, consultant pe fonduri europene în Sibiu, asociat cu soția fostului viceprimar PNL din oraș (Eugen Mitea). 

Deci 30.000 RON pe un contract de management deși ai director. Ok, nu e deloc dubios că o firmă cu 7 angajați din care 5 croitori dă 30.000 RON pe un contract de management, nu?

Dar credeți că acolo s-au oprit lucrurile? Nu:

Alți 41.500 lei s-au dus pe un studiu de piață, menit tocmai să ajute afacerea să reziste. L-a făcut Romanian Quantitative Studies Association din București, unde “senior member” e alt coleg de liceu al lui Barna și Pădurariu: profesorul Horațiu Rusu, președintele senatului de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

În afară de cei 30.000 RON avem așadar alți 41.500 RON pe ceva similar. Repet, la o firmă de 7 oameni din care 5 implicați în producție.

Toată povestea e halucinantă dacă nu sunteți obișnuiți cu genul ăsta de șmecherii. Din păcate le-am văzut de prea multe ori în prea multe situații ca să mă mai mir. Dar oamenii pe care îi știu eu că făceau măgării din astea nu au ieșit în public cerând stoparea corupției și promițând că vor stopa risipa banului public.

Concluzii

Dacă tot ce spune Rise e adevărat atunci:

  1. șansele ca Barna să intre în turul 2 s-au dus pe apa sâmbetei.
  2. Dincolo de șansele sale, care erau oricum mici, Dan Barna riscă să devină irelevant politic. El și colegii săi au împins un discurs extrem de agresiv care se va întoarce împotriva lui, exact așa cum avertizam acum ceva vreme.
  3. Cea mai urâtă chestie va fi însă demobilizarea publicului USR: fix omul care era împotriva corupției și risipei banului public a fost part din sistemul abonat la contracte cu bani publici (mă rog, europeni). Chestia asta va lovi rău în USR indiferent dacă Barna decide să rămână șef al partidului sau membru USR.

Pentru mine personal dezamăgirea cea mai mare e că și-a bătut joc de angajații săi și nu le-a plătit contribuțiile sociale. Înțeleg că o firmă mai dă faliment, dar plata salariilor și a contribuțiilor sociale care dau acces la servicii publice ar trebui să fie prioritate pentru orice cu un dram de conștiință. Cu atât mai mult cu cât România e o țară cu mulți oameni săraci.

Cât despre ”Fericiți în România”…se pare că domnul Barna avea dreptate: poți fi fericit în România pe bani europeni.

Poza din cover: Dan.chent [CC BY-SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)]