De ce nu fac mai mulți români shopping online?

A apărut recent un studiu referitor la piața de e-commerce din Europa. Sunt câteva chestii interesante prin el care privesc atât Europa cât și România. Ce m-a frapat pe mine e proporția surprinzător de mică de români care își fac cumpărăturile online, comparativ cu alte țări din Vest, dar și printre vecinii noștri.

Câți români fac shopping online

Doar 26%. În spatele nostru e Ucraina (22%), dar în fața noastră e Bulgaria (31%) și Macedonia de Nord (31%). Asta ne așează comfortabil pe ultimul loc în UE. De remarcat că Serbia e la 46%, Ungaria la 52% și Polonia la 60%

Marea Britanie (87%) conduce clasamentul la nivel de UE (mă rog, cât mai stau pe aici), iar Elveția la nivel european (88%).

Dar ăsta nu e neapărat un motiv să fim supărați. Dacă aș fi Emag mi-aș freca mâinile de bucurie: asta înseamnă că piața de retail online poate crește cu 200% – 300%. În țările vestice a cam atins punctul de saturație în schimb, ceea ce înseamnă că s-ar putea să vedem și ceva competiție pentru Emag (Amazon poate?).

Câți români au internet

O altă statistică interesantă e cea legată de câți români sunt conectați la internet: în 2018 74%. Bulgaria e sub noi cu 67%. O chestie interesantă e că Ungaria e ușor peste noi la 79%, iar Polonia are abia 1% în plus.

De ce nu fac mai mulți români shopping online?

Ce ne spun cele două statistici de mai sus luate împreună? Că în ciuda nivelului similar de penetrare a internetului (74% România, 75% Polonia, 79% Ungaria), în Polonia și Ungaria nr. de oameni care fac shopping online e dublu ca procent față de România.

De ce oare? Îndrăznesc să arunc niște ipoteze:

Relieful țării și rețeaua de drumuri

Polonia și Ungaria sunt două țări destul de plate. Construcția de drumuri nu e atât de dificilă precum în România și nici atât de scumpă (nu mă refer neapărat la autostrăzi). Rețeaua existentă de drumuri de asemenea e mult mai bine pusă la punct în Ungaria și Polonia comparativ cu România. A avea autostrăzi e mai puțin relevant pentru comerțul online, ce contează aici e proximitatea față de hubul logistic. Iar aici vorbim de drumuri decente la nivel județean. Priviți în descrierea de mai jos pe ce loc e România la capitolul ”Logistics Performance”: locul 48.

Haideți să ne uităm la Polonia: locul 28 la capitolul logistică.

Ungaria?Locul 31 la capitolul logistică.

Dispersia populației

Bucureștiul și câteva alte centre urbane probabil că acoperă mare parte din acel 26%. Populația României e însă destul de dispersată în afara acestor centre urbane, care la rândul lor nu sunt foarte mari. Nu doar că nu avem alt oraș peste 1 milion de locuitori, nu avem nici măcar aglomerații urbane peste un milion. De exemplu dacă adunăm populația Galați-ului cu cea a Brăilei nu sărim nici măcar de 500.000 locuitori. Sub 500.000 au Timișoara și Arad adunate.

Și să nu uităm că gradul de urbanizare al României era de 54% în 2018, comparativ cu 71,4% în cazul Ungariei și 60,1% în cazul Poloniei (sursă Wikipedia).

Last mile delivery e problematic

Nu putem vorbi despre e-commerce fără să vorbim despre livrarea bunurilor comandate online. Problema cu Poșta Română și curierii e ceea ce, în limbajul curierul, se numește ”last mile delivery”. Pe scurt lucrurile stau cam așa:

  • când ai cantități uriașe de bunuri care trebuie transportate le poți combina astfel încât să obții eficiențe. La asta se pricep foarte bine firmele de logistică, care transportă milioane de tone de marfă din punctul A în punctul B.
  • când ai cantități mici de bunuri care trebuie livrate eficiențele dispar.

Acest ”last mile delivery” e important pentru că el reprezintă, în medie, 53% din total costuri cu livrarea. Altfel spus te costă la fel de mult să livrezi:

  • un colet de la o distanță de sute de km cât te costă să livrezi
  • același colet de la sediul firmei de curierat până la tine acasă

În zonele urbane dense (gen cartiere rezidențiale de blocuri) poți planifica rutele astfel încât să trimiți o singură mașină care să livreze 20-30 de pachete pe raza a câteva străzi, pentru că ai multe comenzi într-un areal geografic mic. Dar dacă ieși din orașe, datorită densității reduse a populației și a geografiei (vezi mai sus), eficiențele asta dispar. Aceiași problemă apare în orașe atunci când apar blocajele în trafic.

Asta înseamnă că livrarea de colete în zonele rurale e considerabil mai scumpă decât în zonele urbane. Ori, conform statisticilor, 54% din populația României locuiește la sate. În astfel de zone așadar e-commerce-ul nu e la fel de atractiv pentru simplul motiv că e scump să livrezi colete individuale.

Iar firmele de curierat sunt la rândul lor teribil de neserioase când vine vorba de calitatea serviciilor oferite.

Emag încearcă să rezolve problema și a cumpărat o firmă de curierat. Dar nu e suficient dacă piața în sine funcționează pe principiul heirupismului.

Furnizorul de servicii universale

Și aici apare un alt concept interesant: ”furnizor de servicii poștale universale”. Acest furnizor de servicii universale trebuie să asigure servicii poștale în toată țara, indiferent că vorbim de centrul Bucureștiului sau comuna Măciuca din Vâlcea. Ori, din păcate singura companie care a fost desemnată să furnizeze astfel de servicii a fost Poșta Română. Au câștigat titulatura în calitate de unic candidat pentru că nici o altă firmă nu a încercat măcar să le facă concurență.

De ce? Pentru că a livra în afara orașelor e scump și complicat.

Cât despre Poșta Română, a spune că au servicii proaste înseamnă să fiți blânzi cu ei:

  • Nici o altă poștă din lumea asta nu mi-a deschis vreodată plicurile cum a făcut Poșta Română
  • Nici o altă poștă nu mi-a pierdut colete și scrisori cum a făcut Poșta Română,
  • Nici o altă poștă nu mi-a livrat coletele la adrese greșite cum au făcut ei.

Și sunt sigur că și voi ați pățit la fel. Oamenii nu au încredere în Poșta Română pentru a comanda chestii online prin ei, iar asta din păcate se vede. Emag a încercat să colaboreze cu ei, dar momentan doar prin oferirea posibilității de a ridica colete din oficiile lor poștale. Asta e o soluție elegantă la problema ”last mile delivery” pentru că, în loc să vină coletul la tine, te duci tu la colet în zonele rurale mai ales.

Dar trebuie înțeles că serviciile de o calitate sub medie oferite de Poșta Română contribuie la subdezvoltarea e-commerce în România.

Și ca o paranteză: Aceeași Poștă Română va transporta voturile prin corespondență la următoarele alegeri. Ce ar putea să meargă prost în povestea asta?

Preferințe: online vs. în magazin

Eu sunt unul din acei oameni care preferă să cumpere chestii din magazin. Stau 1 oră în librărie frunzărind cărți. Apoi trebuie să iau o decizie: cumpăr cartea de acolo cu 20 de lire sau o iau de pe Amazon cu 15 lire?

Pentru mine răspunsul va fi întotdeauna: iau din librărie. Odată pentru că mi se pare corect față de ei având în vedere că plătesc chirie, salariile angajaților și așa mai departe. Apoi, dacă tot shopping-ul s-ar face online la revedere magazinele mici și căscatul ochilor.

Aparent 48% dintre români preferă să cumpere din magazin la fel ca mine.

Cumva nu cred că asta se întâmplă pentru că românilor le pasă de micile magazine sau librării ci pentru că nu au încredere în magazinele online sau pentru că sunt obișnuiți să facă shopping în persoană, în magazine. În Ungaria procentul e de 37% în timp ce în Polonia e de 2%, cel mai scăzut din Europa.

Iar această neîncredere în magazinele online se vede și în atitudinea românilor. Iată ce zice statistica de mai jos:

  • 3% din români spun că livrarea bunurilor durează prea mult sau au avut probleme cu livrarea acasă.
  • 8% din români spun că au îndoieli vis-a-vis de securitatea tranzacțiilor
  • 6% din români spun că le e teamă că nu vor putea returna bunurile.

Procente mici veți spune, nu spun fix invers, că românilor nu prea le e teamă să facă shopping online?

Dacă vă uitați pe graficele de mai sus referitoare la profilul fiecărei țări, veți observa că în cazul României la metode de plată preferată avem așa:

  • 74% plata cash ramburs în cazul României, dar 43% în cazul Ungariei. Nu știu ce să spun despre Polonia pentru că acolo procentele nu prea au sens (dacă le aduni dau mult peste 100%).
  • 25% plata cu cardul în cazul României, dar 35% în cazul Ungariei. Polonia indică 74% la plata cu cardul, dar nu îmi e clar dacă sunt ok procentele alea.

Lipsa Amazon

Amazon e genul de companie pe care eu personal o urăsc cu pasiune din cauza felului în care face business. Am explicat motivele mele într-un articol scris pe marginea unei declarații a lui Jeff Bezos. Dar Amazon e motivul pentru care shoppingul online e atât de puternic dezvoltat în vestul Europei. Amazon a băgat o gălăgie de bani în centre logistice, marketing, software și altele care îi permit să domine comerțul online și să contribuie masiv la dezvoltarea acestei piețe.

Ca să vă faceți o impresie despre cât de puternici sunt numărați de câte ori apare Amazon în top 3 în țările de mai jos și faceți o comparație cu principalii lor rivali în Europa: Ebay (tot americani) și Alibaba (chinezi).

Dar Emag?

O să mă întrebați? ”Cum rămâne cu Emag?” Emag e o companie românească care de una singură a reușit să împingă piața online de retail înainte alături de celelalte siteuri are grupului Naspers (Fashion Days, olx.ro, autovit.ro și ce o mai avea). Dar Emag, chiar prin grupul Naspers nu are forța financiară pe care o are Amazon. Amazon dă tonul tendințelor în materie de e-commerce, ceilalți (inclusiv Emag) doar imită.

Un exemplu în sensul ăsta e conceptul de ”commingling”, o chestie folosită de Amazon pentru a optimiza costurile logistice, dar care poate genera probleme uriașe dacă nu e folosit cum trebuie. E genul de chestie care te face să înțelegi ce înseamnă cu adevărat o companie gigant.

Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu vorbesc de rău Emag. Dacă România era atractivă pentru Amazon s-ar fi băgat pe piața asta de mai mult timp. Faptul că nu au facut-o arată că România era mult prea mică pentru ei. Cu atât mai mult trebuie apreciat că Emag a preluat frâiele e-commerce-ului românesc și a ajutat la dezvoltarea acestui sector în România.

Și investițiile Emag vor aduce beneficii în continuare pentru că, așa cum spuneam mai sus, piața românească poate să crească de 2 – 3 ori în volum față de unde e acum. Iar mare parte din acea creștere va merge către Emag care deja are o poziție solidă nu doar în România ci și în Ungaria și Bulgaria. Ba mai mult, Emag încearcă să intre și în alte țări din Europa Centrală și de Est. Una peste alta ce face Emag e perfect în linie cu ce ar trebui să facă o companie de dimensiunea și cu resursele lor.

Concluzii

Piața de retail online poate crește de 2 – 3 ori în volum în anii următori. Cât despre români, ei nu cumpără mai mult online (momentan) pentru că:

  • Rețeaua de drumuri către zona rurală nu e prea grozavă (autostrăzile nu ajută în cazul ăsta)
  • Populația e dispersată iar geografia țării (munți fix în mijloc) nu ajută
  • Sectorul logistic e slab dezvoltat în România în afara orașelor
  • Rețelele logistice din afara orașelor se bazează pe Poșta Română, instituție rămasă mult în urmă logistic.
Spune-le si altora

Be the first to comment on "De ce nu fac mai mulți români shopping online?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*