1

Despre mitul averii muncite în Europa

Există un mit des întâlnit în România cum că românii ar fi săraci iar vesticii bogați pentru că nu muncesc sau nu muncesc eficient.

De exemplu avem mitul neamțului harnic care face și drege și de aia îi merge bine. Opusul ar fi românul leneș care nu vrea să muncească, de aia nu are și el ca neamțul. Chestia asta apare des în discuții sub diverse forme:

  • avem lupta contra asistaților sociali închipuiți când oamenii săraci sunt trimiși la muncă (că deh, prin muncă te îmbogățești)
  • avem ajutoare sociale reduse în ideea că îi va face pe oameni să nu mai vrea să lucreze
  • avem aceeași discuție obosită cum că nu se poate crește salariul minim pe economie că vezi domne crapă economia.

Doar că vedeți voi, chestia asta cu îmbogățitul din muncă e doar un mit, nu doar în România ci și în Vest.

Haideți să vedem cât din averea nemților sau a francezilor de exemplu e din muncă și cât din moșteniri (sursă):

Graficul de mai sus arată cât la sută din averea totală a unei țări o reprezintă averea moștenită. Atenție vorbim de avere privată, nu de bunuri publici. Asta înseamnă bunuri mobile, imobile și active tangibile sau intangibile. Pe românește tot ce se lasă moștenire: bani, proprietăți, bunuri (tablouri, bijuterii, ceasuri etc.), acțiuni în firme sau obligațiuni guvernamentale deținute privat șamd.

Dacă vă uitați cu atenție la grafic avem așa:

  • Elveția – procentul e relativ stabil oscilând între 50% (cât e în prezent) și 60%. Maximul a fost atins în anii 10, 30 și 50 ai secolului trecut (aproape 60%). Minimul a fost atins în anii 90 ai secolului trecut (în jur de 45%).
  • Germania – În momentul de față 50% din averea nemților provine din moșteniri. Maximul a fost atins în jurul anului 1900 când în jur de 63% din averea nemților era moștenită. Minimul a fost atins în perioada anilor 70 – 80 ai secolului trecut (23%)
  • Franța – Datele recente pun procentul la 56%. Maximul a fost înregistrat în jurul anului 1900 undeva la 77% . Minimul a fost înregistrat în anii 70 când era în jur de 33%.
  • Marea Britanie – În prezent spre 60% din averea britanicilor vine din moșteniri. Maximul istoric a fost de 77%, înregistrat la fel ca în cazul Franței spre 1900 în timp ce minimul pare să fi fost atins în jurul anilor 90 (57%).

Ce ne spun datele astea? Că jumătate din averea nemților sau a elvețienilr nu se datorează propriilor eforturi ci moștenirilor primite. Procentul e chiar mai mare în cazul francezilor (56%) și al britanicilor (60%). 

Cât de tare contează munca în a acumula avere? Aparent nu la fel de mult cât contează să fi moștenit ceva.

Din păcate nu știu din păcate să existe date publice pentru România în privința asta, că aș fi fost curios să compar ce e mai sus cu țara noastră.

Și apropo de datele de mai sus: vedeți cum toate cele 4 țări scad ceva vreme? Ei bine sunt 2 cauze pentru acest fenomen:

  1. Al Doilea Război Mondial – Franța și Germania au fost puternic afectate de război, uzine distruse, orașe rase de pe fața pământului (Germania). Procentul moștenirilor în averea privată a scăzut pentru simplul motiv că o parte considerabilă din acea vreme a fost distrusă în război. Elveția a rămas neutră, așa că la ea nu a avut loc o scădere drastică a procentului reprezentat de moșteniri. Marea Britanie a suferit ceva de pe urma bombardamentelor, dar nici pe departe la nivelul Franței sau al Germaniei, iar chestia asta se vede în stocul de bunuri lăsate moștenire.
  2. Ratele mari de taxare de după al Doilea Război Mondial – Europa a implementat un stat cu servicii sociale finanțate printr-un nivel ridicat de taxare. Impozitarea moștenirilor nu a făcut excepție de la regula asta, moștenirile fiind supuse la rândul lor unor rate ridicate de taxare. Acesta e motivul pentru care inclusiv țări precum Marea Britanie și Elveția au scăderi în graficul de mai sus începând cu anii 50 (adică după al Doilea Război Mondial).